1,715 matches
-
le mai șlefuiască din mers. Avea În depozitul lui mental câteva zeci de asemenea mostre care ar fi putut alcătui o carte groasă, consistentă. Sigur, nu Kawabata putea fi cel mai potrivit receptor al istoriilor lui, dar smerenia bătrânului În fața șuvoaielor de fraze, faptul că asculta fumând În liniște sau bând, Îi dădea lui Antoniu o senzație de bine. I-a spus Kawabata din prima clipă și nici astăzi nu știe cum Îl chema cu adevărat. L-au impresionat ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
poezii. Antoniu se arată Încântat de acest neașteptat cadou și-i mulțumește cu glasul tremurând de emoție. O bucurie surdă, Îl inundă și-l face ca, pentru câteva momente să nu mai simtă frigul. Revine la intrarea metroului, acolo unde șuvoiul de oameni curge necontenit În sus și În jos Doi cerșetori rebegiți de frig, cu figuri distruse de alcool, beau pe rând votcă dintr-o sticlă din plastic, plată și-și Încălzesc mâinile suflându-le din când În când abur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care Îmi place să somnolez ca o pisică și realizez că tot ce a spus partea feminină a cuplului Îmi este cunoscut cuvânt cu cuvânt cu o familiaritate promiscuă. În atâtea luni de vecinătate am ajuns să știu pe dinafară șuvoiul năucitor de cuvinte. Încerc să mi-l imaginez pe bărbat atunci când primește ca la un meci de box invectivele. Mă irită totuși lașitatea lui. De fiecare dată Îi cere pe același ton să Înceteze. Ce i-a unit oare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dincolo de peretele de tablă. -Guvern?, ce e ăla guvern? o șicanează Antoniu, În timp ce mâna lui se Închide ca o meduză ce-a aspirat prada. Strecoară În buzunarul pantalonului bancnota și privește mai departe, indiferent, mulțimea care se scurge ca un șuvoi imens de apă, pe marele bulevard. Se gândește că bătrânul Kawabata a avut ceva noroc, măcar În aceste ultime clipe ale vieții lui de vagabond. A murit totuși Într-un pat și nu În vreun canal, mâncat de șobolani sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ai doar fotografia unui mort și din când În când șuieratul cucuvelei. E-adevărat că nu te mai vizitează șobolanii, În schimb dârdâi de frig Orice lucru are prețul lui Antoniu. ........................................... ,,M-au Înconjurat legăturile morții și m-au Înspăimântat șuvoaiele nelegiuirii. M-au Înfășurat legăturile Locuinței morților, m-au prins lațurile morții. ............................................... Ă Psalm 18ă Epilog Ă1ă La Început a fost un cuvânt, ca oricare altul, fără o semnificație deosebită. Era transparent și vulnerabil, nu te puteai baza pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ca eu să nu ascund nimic, să nu am, undeva pe parcursul relatării, vreo clipă de regret și să-mi cenzurez sinceritatea și fluxul mărturisirii. Vrea să știe tot, vrea - Doamne, cu atâta dragoste - să abată din nou către ea însăși șuvoiul vieții mele, să ne țină, pe mine și pe Georgie, în palmele ei, să-și reverse asupra noastră privirea plină de solicitudine și deplină înțelegere. Nu i-am refuzat nimic. Iar ea era în culmea fericirii. Am ajuns amândoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
însăși existența lumii prin ceață devenea exasperant și istovitor. Nu văd, nu văd, îmi tot spuneam, și parcă trăiam exteriorizarea chinuitoare a unei incapacitți interioare de a vedea. Zăream doar umbrele lucrurilor, doar păreri, nimic clar. M-am depărtat de șuvoiul pământiu și de edificiile iluzorii pentru a căuta ceva mai multă stabilitate pe asfaltul solid și am constatat că sunt lângă o cabină telefonică; privind-o mi s-a părut dintr-odată că este scăldată într-o ciudată aureolă, aureola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ca și cum ei toți s-ar fi întors cu mașina timpului într-o epocă în care existau sub forma unei turme de animale evreiești, capabile să rostească doar oi, oi2... căci asta rostesc ei atunci când se târăsc de la duș înapoi în șuvoiul de aburi fierbinți. Ei, taică-meu și tovarășii lui de suferință, par să fi revenit, în sfârșit, în habitatul în care se simt ca la ei acasă. Într-un loc fără goimi și fără femei. Stau în poziție de drepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bărbat evreu cu părinții în viață e un mucos de cinșpe ani și un mucos de cinșpe ani o să rămână până la moartea lor! Oricum, între timp Sophie m-a luat de mână și, cu ochii închiși, așteaptă să-mi termin șuvoiul realizărilor de ultimă oră, care-mi vin pe moment în minte, șuvoiul ultimelor mele fapte virtuoase, și-apoi îmi zice: — Dar pentru noi, pentru noi, tot un copil rămâi, dragul mamii. Urmează apoi șușoteala, celebra șușoteală a lui Sophie, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și un mucos de cinșpe ani o să rămână până la moartea lor! Oricum, între timp Sophie m-a luat de mână și, cu ochii închiși, așteaptă să-mi termin șuvoiul realizărilor de ultimă oră, care-mi vin pe moment în minte, șuvoiul ultimelor mele fapte virtuoase, și-apoi îmi zice: — Dar pentru noi, pentru noi, tot un copil rămâi, dragul mamii. Urmează apoi șușoteala, celebra șușoteală a lui Sophie, pe care o poate auzi toată lumea din încăpere, fără să fie măcar nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
importanță, niciodată nu pot, pur și simplu, să-mi golesc udul în prezența cuiva. Până-n ziua de azi. Vezica poa’ să mi se umple și cât un pepene roșu, dar, tulburată de prezența cuiva, se blochează înainte de-a drumul șuvoiului (vrei să auzi totul, fie, o să-ți spun totul), așa se face că la Roma, doctore, Maimuța și cu mine am agățat de pe stradă o curvă ordinară și am băgat-o în pat cu noi. Pare-se că mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
matur, rupt de oboseală - da, întors acasă întru resuscitare... și la cine? La soția mea și la copiii mei, la familia mea, și asta chiar acolo, în cartierul Weequahic! Mă bărbieresc și fac un duș - de pe creștet mi se revarsă șuvoaie de apă de-un maro murdar, ah, ce bine-i, ei, da, e o plăcere devenită obișnuință să mă opăresc aproape de moarte sub apa clocotită. Transformarea durerii în plăcere mi se pare atât de bărbătească. Îmi pun apoi o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe copilul tău adevărat. N-ai decât să mă omori și pe mine. Și apoi, cât ai clipi, Helen îl plesnește peste față cu toată puterea, scrijelindu-i amândoi obrajii cu mănunchiul de chei. O clipă mai târziu, încă un șuvoi de sânge. Încă un parazit sfârtecat. Încă un gândac de bucătărie mutilat. Și privirea lui Helen se ridică de la sângele lui Stridie către sturzii care se învârt deasupra noastră; cad unul câte unul. Penele negre scânteiază în irizații albastre. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cuprinsese satul, că la cea mai mică obrăznicie copiii o încasau ca niciodată. Popa a aflat de asta, un popă bătrîn, slab, abia venit de la Canal, dar cu o figură luminoasă, deși brăzdată adînc de vreme, ca un deal de șuvoaiele furtunii, cu pasul mărunt, punctat ritmic de bastonul cu mîner de fildeș, către care copiii alergau să-l întîmpine cu un "săru' dreapta, părinte!", iar el, după ce-și lăsa cu delicatețe mîna să-i fie atinsă de copii, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o privire lungă, amenințătoare. Am să te fac să regreți amarnic! spune ea încet, cu convingere. Cîteva clipe, Mihai se simte pierdut, reîntors la condiția de adolescent timid, certat pentru o îndrăzneală și-i gata să se reverse într-un șuvoi de scuze penibile, dar un gînd rău îl taie în două, zicîndu-i că tocmai complexele lui l-au adus aici, în picioare, pierdut, cînd, foarte bine, putea să fie în brațele acestei femei, în pat, nicidecum să-i suporte amenințarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acoperit de covoare al treptei celei mai de jos. Avea urme de vomă în păr și pe gulerul bluzonului de piele. Îi părea rău după cerealele Alpen pe care le vărsase. Colțurile gurii deveniseră acum adevărate șanțuri, tocmai potrivite pentru șuvoiul sărat cu gust de müsli. Fără a fi impresionată, Carol nu era cu totul nepăsătoare. Își acoperi mai bine umerii delicați cu halatul de baie, observând că meteorologul de la TV-AM, un omuleț șters, care lipsise de pe micul ecran în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Am deviat de la subiect. Așadar, la toaletă, felul de a urina al lui Carol suferise o oarecare modificare, pentru că simțea cum jetul trece printr-un soi de canal pentru a se îndrepta spre exterior. Uitându-se în jos, văzuse cum șuvoiul de urină iese dintr-un tub de carne. Pipăise cu degetele înțepenite de groază și obținuse confirmarea a ceea ce văzuse: grăunciorul era încă acolo. Numai că acum se ițea în afară dintre labii. Abia putuse să cuprindă chestia între degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și veneau după bere Lamot. Aceștia erau cei pe care Cealaltă Carol îi dădea afară. Pe de altă parte, toți cei cu un aspect respectabil erau întâmpinați cu brațele deschise și cu o vorbărie nereținută, care se scurgea într-un șuvoi monoton dintre dinții ei gălbui. Dan frecventa de mult acest templu al uitării unde oficia Cealaltă Carol. Iar ea se gândise în repetate rânduri la acest tânăr simpatic, cu gusturi diversificate, căci Dan bea cam orice, de la Château Haut Brion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
jos. Ochii întâlniră deschizătura ciclopică a vaginului, dar, înainte să o poată examina cum se cuvine, Bull vomită copios. Din el se revărsară pinte întregi de bere dublu fermentată, al cărei conținut de alcool fusese de mult transformat în carbohidrați. Șuvoaie groase țâșneau pe linoleumul ce acoperea podeaua și se scurgeau mai departe, ducând cu ele fire de păr, scame și praf. „Mi-e rău“, își spuse Bull. „Mi-e rău de-adevăratelea. Sunt bolnav. Am o infecție enormă în scobitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dusese naibii în dimineața aceea londoneză întunecată, umedă și plină de frunze. Londra avea puterea, constatase Naomi, să facă din primăvară toamnă printr-o simplă schimbare a calității aerului și luminii. Tufele de lemn-câinesc se zbuciumau ca măgarii priponiți, iar șuvoaiele de ploaie murdară i se scurgeau pe obraji și pe acoperământul de plastic al căruciorului în care se afla Cecile. Naomi se simțea rău. Se simțea rău pentru că, își dăduse ea seama, era cu siguranță însărcinată. Să existe oare vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Micro-rafinăria din ficatul lui Bull se dăduse complet peste cap din pricina ordinului neobișnuit de a produce o cantitate uimitoare de hormoni nepotriviți. Nodurile și rețelele de informație genetică alcătuiau forme dubioase, ca niște covrigei canceroși, care pluteau în suspensie prin șuvoiul de sânge din venele și arterele sale. Din când în când, Bull intra în câte un hotel sau fast-food și cerea politicos permisiunea de a folosi toaleta. De îndată ce ușa se închidea în spatele său, sub acțiunea mecanismului pneumatic, Bull se apleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
rating-ul, se rupe share. În 2000, doar Iliescu l-a mai putut opri, în 2004 cine o să-i mai stea în față? Poate să-și aranjeze PSD-ul imaginea de binefăcător pe toate televiziunile, câtă vreme izvorăște din ecran șuvoiul imund, în sondaje se va îngrășa Nenumitul. Și dacă CNA-ul vrea să-i pună stavilă, în fața transmisiei directe a vieții lor de zi cu zi, sufletul românilor tot sălbatic, rătăcit și trist rămâne. Din Jurassic Park în Dracula Parktc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
s-a ars bujia la scaunul cu rotile. Președintele PRM trăiește politic zgândărind răul și urâtul de pe fundul sufletului omenesc, oglindite în miturile murdare din subconștientul unui popor - creierul lui C.V. Tudor funcționează după un ciclu menstrual: secretă periodic un șuvoi sângeriu, urât mirositor, dar sterp. În cazul de față e vorba de virilitatea masculului român, de „legendara” potență cu care călărește femeia și cu care i-am copleșit numeric pe unguri, de suedezele care-l caută înnebunite pe la Mamaia etc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
meu în gura aceea... Într-o clipă am conștientizat ce până atunci doar simțisem ca pe ceva străin și rece, alien: acest Pruteanu vorbea fără să tragă aer în piept. Cuvintele țâșneau ca dintr-o pâlnie de difuzor, într-un șuvoi sacadat, mecanoid, inuman, zgâriindu-mi creierul chiar mai adânc decât clanța semiautomată a actualului stăpân al lui Pruteanu, C.V. Tudor. Așa vorbeau comandanții de lagăr din filmele de război ale copilăriei. Dintr-o dată mi s-a prăvălit în cap un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
dăruit un coșuleț cu alune pentru că ea era veverițușca lui și la fundul coșulețului, sub alune, era ascunsă o scrisoare de dragoste, dar ea n-a știut și a alergat după camionul cu care el, în uniformă, pierdut într-un șuvoi de uniforme, pleca pe front și imnul „You’ll Never Walk Alone“, intonat de zeci de mii de glasuri, trebuie să fi vuit dincolo de danele portului, până deasupra mării, și el avea un frate pianist care o curta la rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]