420 matches
-
poetul Nicolaus Berwanger, din generația mea, care mă încurajase „din patru inimi”, în conflictele mele cu cenzura d-lui Anghel Dumbrăveanu de la „Orizont”, și cu o parte din cei de la editura „Facla”, unde debutasem editorial prin concurs. Sigur că ei, șvabii bănățeni, erau hărțuiți de securitatea gen. Mortoiu și de activiștii fostului șef cu „propanda”, tov. N. Florescu, amic cu scriitorimea în sensul înregimentaților, a celor ce conveneau prin duplicitate regimului ceaușescu. Actionsgruppe a fost în opinia mea, mai eficient, mai
Editura Destine Literare by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_210]
-
Periszkop"" și-au încetat apariția în jurul anului 1926. Din 1919 a început să apară, în Banat, ziarul de limbă germană ""Schwäbische Volkspresse"". Ulterior, denumirea acestuia s-a schimbat în ""Banater Deutsche Zeitung"". Publicația era mijlocul de exprimare al comunității de șvabi bănățeni. Primul redactor-șef a fost Franz Xaver Kappus În vara anului 1925, Reiter a devenit redactor al publicației ""Banater Deutsche Zeitung"", al cărei redactor-șef a fost în perioada 1929 - 1941. O dată cu conformitatea impusă de naționl-socialiștii germani, publicația și-
Franz Liebhard () [Corola-website/Science/310337_a_311666]
-
limba germană piesa „Oamenii de azi” de Lucia Demetrius, piesă care a fost pusă în scenă de Rudolf Schati, în 11 decembrie 1953.. A lucrat la acest teatru până în 1968. Ca o încercare de a se opune asimilării culturale a șvabilor, Liebhartd a inițiat în 1968 la Timișoara cenaclul literar german „Adam Müller-Guttenbrunn”, pe care l-a prezentat ca pe un socialist transnațional, deși el fusese un naționalist șvab. În 1969 Franz Liebhard a vorbit în public despre "colegul " său Robert
Franz Liebhard () [Corola-website/Science/310337_a_311666]
-
tatălui - foarte multe rude, tata a avut multe rude... — În localitatea În care v-ați născut comunitatea evreiască era mare? — Da, era o comunitate mare. Știu că mergeam la sinagogă și era multă lume acolo - dar erau și români, ucraineni, șvabi. Care conviețuiau, după câte pot să-mi aduc eu aminte, În bună Înțelegere și fără probleme. Am avut prieteni, vizavi de mine, cu o grădină mare și cu o curte foarte mare. Îmi aduc aminte că mergeam și ne jucam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mine, am mers puțin mai În pădure. Pe când Încercam să ne ascundem, deodată a apărut un SS-ist. Era un om mai bătrân, de vreo 60 de ani. Zice: „Stați, nu vă fie frică - eu sunt din Banat”. Era un șvab din Banat. Zice: „Sunt SS, dar nu-s vinovat. În ultima perioadă m-au chemat, m-au tatuat și m-au pus SS și vreau și eu să scap. Am să spun că sunteți În paza mea; dar dacă ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
intrat ungurii. În cazul evreilor Însă, această societate mai avea Încă o particularitate deosebită: oamenii care În 1940 aveau mai mult de 30 de ani se născuseră În Austro-Ungaria. Deși Transilvania aparținea legal de Regatul Ungariei, prin existența sașilor și șvabilor din Transilvania regimul nu era chiar unguresc - era mai mult austro-ungar decât unguresc. Astfel că practic toți evreii se trăgeau din Austro-Ungaria. Foarte puțini au mai venit din Vechiul Regat, după 1918 - puțini: 3-4%. Ei, ce Însemna asta? În Austro-Ungaria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
instrumentele lor. Deportările și dislocările de populație au debutat pe 13 ianuarie 1945, circa optzeci de mii de persoane, femei cu vîrste între șaptesprezece și treizeci de ani și bărbați între șaptesprezece și patruzeci și cinci de ani, în majoritate șvabi din Banat și țărani sași din Transilvania, au fost ridicate în miez de noapte, despărțite de familiile lor și trimise în minele din Dombas sau în Siberia. România încheiase un armistițiu cu Rusia, dar nici un articol nu prevedea reparații de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
au generat industriile extractive și de prelucrare a metalelor apărute în Transilvania mai de timpuriu ca în celelalte două provincii. Metalele rămân mijloace de afirmare a modernității alături de cărbune, petrol și gaze naturale. Tehnologiile au fost nu numai importate de șvabii, bavarezii și sașii de neam germanic ai Imperiului Habsburgic din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, dar au fost și produse de autohtoni. În secolul al XX-lea, vasluianul Malaxa a înființat o fabrică de material rulant la
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Semnificațiile elementelor însumate Capul de înger este preluat din compoziția vechii peceți a comunei, folosită în anii 1700 (identificată în anul 1804). Soarele și luna simbolizează semnele șvabilor bănățeni care au colonizat localitatea. Barza, preluată din altă pecete folosită după anul 1830, și peștii evocă mulțimea de bălți care au existat pe arealul comunei, precum și o veche denumire a acesteia, "Pescărețu Mic". Personajul în straie preoțești evocă faptul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/261881_a_263210]
-
colecții. Ceea ce e original e modul de a le spune, e acel grai românesc cu care se-mbracă ele, sânt modificațiunile locale, potrivite cu spiritul și cu datinile noastre. Dăm o probă asemănătoare din colecția lui Au[e]rbacher: Un șvab trece prin orășelul Weilheim. Unul trece c-un car mare încărcat cu gunoi, și când cineva-l întrebă: "De ce se întoarce cu carul" el răspunde: Am uitat țăpoiul acasă și trebuie să-l iau cu mine". Încolo mai vede pe
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
EminescuOpXI 161} drug de-a curmezișul, încît nu putea intra carul. Omul cu carul nu se gândi mult, ci tăie cu ferăstrăul cele două capete ale drugului în loc de a-l arunca în car de-a lungul. Ce viață veselă, zise șvabul, într-un oraș în care zilnic se petrec asemenea lucruri. Ș. a. m. d. Național și popular nu va să zică trivial. Nu se cere, se-nțelege, în nici o scriere bună ca cineva, având să zică lucruri mai de rând, să aleagă vorbe
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
civilizat. Că mi-a tras el câteva palme, da, dar cum vorbea, arăta că nu era prost, nu era mogâldan. Vorbea frumos, vorbea coerent, vorbea românește bine, cu toate că el nu era român get-beget. Era cred că de undeva din Banat: șvab sau sas. Și tot timpul te examina și psihologic; te Întreba de geografie, de istorie, despre literatură, de cutare, și discutam, și vroia să vadă dacă aveai propriile tale păreri, mai ales În istorie... Era căpitan, dar după aia, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
anunțat pe ăștia ai noștri. Io am ajuns În gară la Moftinu Mare, m-am dat jos și m-am Întâlnit cu trei consăteni. Și i-am Întrebat ce-i p-acasă. Mi-a povestit... Erau o parte din ei șvabi, pe care i-am cunoscut că mai merem și bem câte-un vin la ei când umblam cu cotele. Și apoi ei vorbeau ungurește, că ei nu prea știu germană pe partea asta, vorbesc ungurește. Și-apoi Înțelegeam și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și arareori câte un protopop care, întemeiet pe trecutul istoric de 500 de ani al acestei sfinte episcopii a Rădăuților, să zică: "stăpîn peste această bucată de pământ e strălucita roadă de Mușatin și coborâtorii ei, nu evreii galițiani și șvabii din Bavaria ". Orice s-ar zice despre alte popoară, nu se poate contesta în ele un fel de respect față cu trecutul și acesta e un semn că o nație are în sufletul său "religia umanității". Și religia umanității consită
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mai ales în Transilvania (fiind majoritari în județele Harghita și Covasna), iar țiganii sunt prezenți pe tot cuprinsul țării. Dintre celelalte minorități, un efectiv mai însemnat înregistrează: germanii, cu două concentrări mai mari: în sudul Transilvaniei (sașii) și în Banat (șvabii); slavii: ucraineni, ruși și lipoveni (în nordul țării și în Delta Dunării), sârbi și croați (în Banat), slovaci (în Crișana) etc.; turcii și tătarii (în Dobrogea); evreii, grecii, armenii etc. „Germanii se diferențiază, după vechimea colonizării, localizarea teritorială și dialectele
GEOGRAFIE MANUAL PENTRU CLASA AVIII–A by SILVIU NEGUT, GABRIELA APOSTOL, MIHAI IELENICZ () [Corola-publishinghouse/Science/576_a_929]
-
fostului deportat se apropie În această perspectivă de cea a unui „bun colonizator”, cei din Banat având la Îndemână un astfel de model din memoria colonizării Banatului În secolul al XVIII-lea, așa cum e relatată ea În general azi de către șvabi. Coloratura mitizantă a acestui discurs apare concentrată În formula pe care șvabii bănățeni o folosesc adesea pentru a aminti aventura exemplară a instalării lor În Banat În urmă cu mai bine de două secole: „Der Not, Die Todt, Das Brot
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
colonizator”, cei din Banat având la Îndemână un astfel de model din memoria colonizării Banatului În secolul al XVIII-lea, așa cum e relatată ea În general azi de către șvabi. Coloratura mitizantă a acestui discurs apare concentrată În formula pe care șvabii bănățeni o folosesc adesea pentru a aminti aventura exemplară a instalării lor În Banat În urmă cu mai bine de două secole: „Der Not, Die Todt, Das Brot”, adică la Început a fost nimicul, apoi moartea, apoi pâinea. Victoria deportaților
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
vor fünfzig Jahren, Haus des Deutschen Ostens, München, 2001. Apărut cu ocazia comemorării a 50 de ani de la deportarea În Bărăgan, volumul conține studii, mărturii, fotografii și o bibliografie privitoare la felul În care evenimentele din 1951-1956 au afectat situația șvabilor din Banat. Marineasa, Viorel, Vighi, Daniel, Rusalii ’51. Fragmente din deportarea În Bărăgan, Marineasa, Timișoara, 1994 (ediția a II-a: Marineasa, Timișoara, 2004). Conține documente, tabele statistice, fotografii, comentarii, fragmente din mărturii, literatură de tip oral, memorialistică legată de deportare
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
toate constituiesc moștenirea noastră, tradițiile noastre, specificul nostru, de care, în loc de a ne rușina, ne vom mândri și ni-l vom apăra. Ca români, totdeauna am fost largi la inimă, primitori, ospitalieri și am respectat specificul altor națiuni. Sașii, secuii, șvabii, au trăit cu noi sute de ani.. Comunismul și nu Mișcarea Legionară i-a determinat să-și părăsească locurile natale. Dacă n-ar fi fost respectat specificul evreilor, și dacă nar fi fost primiți cu creștinească dragoste și ospitalitate, dacă
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
arestați peste 1.000 de legionari), apoi a celorlalți lideri ai partidelor necomuniste. Vlad Georgescu apreciază că numărul persoanelor arestate pe criterii politice în 1944-1964 ar fi fost de 500.000, acestuia adăugîndu-i-se deportații și cei internați pe criterii etnice (șvabi, sași, sîrbi) sau economice (chiaburi)261. Victor Frunză consideră că 2.000.000 de oameni ar fi trecut prin închisori, "ceea ce ar reprezenta un cetățean din nouă"262. Iar Gheorghe Boldur Lățescu ajunge la cifra de 1.131.000 de
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
fost suficient de inteligenți să nu recunoască faptul că au aflat de "Planul Valev" de la dumneavoastră. Astfel încât erau doar doi oameni care au recunoscut asta, dumneavoastră și denunțătorul, Roșca Adrian. S. Ț.: Exact. Între toți colegii ăștia erau și niște șvabi, niște nemți, din partea Banatului care plecaseră de la facultate de la Cluj, tot în urma unor conflicte politice și aveau experiență. Știau cam ce anume ar urma dacă ar vorbi, pentru că li s-ar fi replicat imediat că au știut și n-au
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
locuiau de veacuri, în deplină înțelegere cu românii majoritari, pe teritoriul țării noastre. Așa se face că au apărut în R.F.G., la scurtă vreme după deschiderea ambasadelor la Köln și București, organizații ale germanilor din România. Asociația sașilor transilvăneni, Asociația șvabilor bănățeni și Asociația germanilor dobrogeni sunt organizații care numără cca 600 mii de membri și ființează și în zilele noastre în Germania reunificată. Atunci plecarea masivă a nemților din România era considerată de conducerea comunistă ca un "element pozitiv" (statul
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
și sârbi. S-a ajuns la negocieri care să nu dezavantajeze pe nimeni, luându-se în calcul criteriul majorității etnice. Prin urmare, trasarea frontierei a condus la existența unor minorități sensibil egale ca pondere (sârbo croată, respectiv românească). În schimb, șvabii au fost separați funcție de noua graniță româno sârbă. Și în Maramureș, s-a avut în vedere, în discuțiile cu Cehoslovacia, o limită etnică, chiar dacă, parțial, cursul superior al Tisei forma un hotar natural 36. Normal ar fi fost ca frontiera
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Timișoarei, ridicată într-un loc expus. De aceea, avântul Timișoarei s-a produs relativ târziu, mai precis pe vremea preluării ei sub controlul habsburgic. Orașul, cucerit de sub stăpânire otomană, a fost reconstruit după model austriac, impulsionat de colonizarea ținutului cu șvabi. În cele din urmă, situarea în centrul câmpiei Banatului s-a transformat într-un avantaj. Timișoara a devenit nucleul în jurul căruia s-a coagulat rețeaua densă de căi ferate din regiune. Odată cu apartenența la România, rolul Timișoarei a sporit considerabil
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în Dobrogea și Bugeac, sau în epoca fanariotă, când a fost promovat factorul grec; cu austriecii și rușii care au favorizat în principal elementul slav (preponderant rutean, în Bucovina, respectiv ucrainean și bulgar în Basarabia), iar, în secundar, cel german (șvabii în Banat, respectiv germanii în Bugeac). S-a terminat cu sovieticii care au strămutat felurite etnii din întreg cuprinsul propriului imperiu. Au pestrițat nordul Bucovinei, dar mai ales Basarabia cu diverse culori, respectiv minorități aduse din Caucaz până în Orientul Îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]