4,027 matches
-
tăiase niciodată părul, nu gustase nimic din plăcerile vieții și nu cunoscuse decât dragostea de Dumnezeu. Era înalt, ars de soare, osos, cu plete lungi și cu barba încâlcită. De sub sprâncenele stufoase sclipeau doi ochi sfredelitori, iar din grai îi țâșneau cuvinte mărețe de afurisenie sau de bună vestire. El îi chema pe toți la pocăință, la vestea apropierii împărăției lui Dumnezeu și propovăduia venirea neîntârziată a lui Mesia. Despre Mesia - Iisus - el vorbea ca despre un sfânt, despre un stăpân
Agenda2003-25-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/281146_a_282475]
-
noiembrie, s-au postat în fața porții acestuia, pândind momentul prielnic pentru a ataca. Pe la ora 17, victima s-a întors acasă și s-a dat jos din autoturism ca să deschidă poarta, lăsând totodată portiera deschisă. Imediat, I.S. și F.M. au țâșnit spre mașină, luând de pe banchetă o sacoșă cu 2 600 euro, 300 USD și 20 de milioane de lei. I.C. a încercat să-i împiedice pe indivizi să fugă cu banii. D.H. a fost însă mai ager. El a pus
Agenda2004-7-04-politie () [Corola-journal/Journalistic/282071_a_283400]
-
limba română - „Pravila de la Govora“ (1640) -, localitatea Govora este o stațiune relativ recentă, apele sale tămăduitoare fiind descoperite din întâmplare. În 1876, țăranul Gheorghe Ciurea sapă o fântână din care... curge țiței. Încep lucrări de forare, dar, surpriză, în loc de petrol țâșnește la suprafață apă minerală. Analizele făcute de dr. Nicolae Popescu Zorileanu confirmă valoarea terapeutică a acestora, primul stabiliment, din lemn, fiind amenajat în 1887; în 1897, capacitatea de cazare și tratament ajunge la 240 de locuri, iar în 1913, la
Agenda2003-41-03-turism () [Corola-journal/Journalistic/281583_a_282912]
-
ce pot face. „Și dacă dintre sutele de spectacole ca-re-au fermecat lumea îl rogi să aleagă unul, se oprește, poate, la Otello regizat de românul parizian Petrică Ionescu, la inaugurarea Operei Bastille din Paris: imaginați-vă un vas în flăcări țâșnind din furtună pe scenă și Leul maur stăpânind, ca un vulcan, lumea... Și totuși, cel mai prețuit Otello al lumii alege să închidă cercul primului sfert de veac cu „Paiațe“: „Canio este, totuși, cel mai aproape de sufletul meu. Artistul gata
Agenda2003-46-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281699_a_283028]
-
Râmnicu Vâlcea, sub crestele Munților Căpățânii. Accesul la această așezare monahală se face pe DN 64A, Râmnicu Vâlcea-Băile Olănești, trecând prin Păusești-Măglași, apoi pe Valea Cheii, pe un drum forestier practicabil și accesibil cu mijloace auto, până la Izvorul Frumos, care țâșnește de sub steiul de stâncă de aproape 50 de metri. Biserica schitului este construită sub această mare stâncă, pe care se poate admira Chipul Domnului. În apropiere se află o cascadă cu apă de munte, rece ca gheața. Pisania (inscripție sculptată
Agenda2004-39-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282930_a_284259]
-
alungat-o de la mănăstire. Rușinată, Maria s-a ascuns într-o pădure, dar aici o urmărea tartorul iadului, chinuind-o cu vedenii și coșmaruri. În ajunul Nașterii Fiului, necuratul a aruncat o piatră spre sânii Fecioarei, iar din ei a țâșnit către cer lapte sfânt, astfel luând naștere Calea Laptelui (Calea Lactee). Nemaiputând îndura aceste chinuri, Maria a plecat din pădure și a ajuns la casa lui Crăciun, un boier nemilos care-și tortura soția și fetele. Acesta era plecat de acasă
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
o îndeletnicire care era în floare pe vremea când Lucian Blaga poposea pentru prima dată, aici „ca să văd un atelier“. Olarul învârtea cu piciorul lângă vatra sa o măsuță rotundă, în mijlocul căreia pusese lut moale, cât o pâine; „forma ulciorului țâșnea zveltă și sprintenă, olarul trebuia doar să sufle duh peste făptura lui de lut“. Această experiență se va regăsi peste ani în poezia „Olarii“ („Neîntrecutele trepte“): „Olari ei sunt, sortiți să-nmoaie lutul/Ca niște zei întârziați și blânzi... Între
Agenda2004-36-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282852_a_284181]
-
lacrimile, fericirile, cred că numai copiii mei sunt urmele veșnice care vor rămâne după mine, doar uitându-mă la ei îmi dau seama că Dumnezeu există și nu am trăit degeaba. Sunt o mamă bătrână în exterior, dar din interior țâșnește tinerețe. Am dimensiunile interioare perfecte: 90-60-90“. Colegii și prietenii au poreclit-o-n glumă Doamna Rudotel: știe să tămăduiască tristețile cu vorba, s-aducă liniștea și râsul ca medicamentul. Dar nu de liniște și râs a avut parte. Când la
Agenda2003-14-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280880_a_282209]
-
Ada Brumaru Cristian Mandeal... "Misa Solemnis" de Beethoven și "Misa da Requem" de Verdi sunt, amândouă, opere care se rânduiesc între cele sacre, dar țâșnesc departe dincolo de funcțiile lor consacrate. Prin dimensiuni, dar mai ales în spirit, ele nu încap în haină tradițională a sacerdoțiului unde stă textul: muzică o refuză. Pe amândouă Cristian Mandeal le-a creat la acest sfârșit de stagiune. Succesiune întâmplătoare
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
coregraf. Răzvan Mazilu, Florin Fieroiu, Cosmin Manolescu sînt coregrafii-balerini care au adus cu adevărat un aer nou, proaspăt și estetizant în ceea ce numim teatru-dans în România. În principiu, teatrul conține în forma sa și dansul, dar acesta din urmă nu țîșnește și prea rar este dezvoltat. De cele mai multe ori asta se întîmplă în ceea ce pe afiș apare sub titulatura de mișcare scenica. Acum patru ani, la cel mai important festival internațional de Teatru, cel de la Avignon, revelația a fost un spectacol
O altă generatie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17768_a_19093]
-
feminității fragile și dornice de ocrotire. Rămas în România, Horia o obsedează încă pe Ruxandra. Ea și-l evocă adeseori, însetata - în lumea aseptica în care s-a instalat - de intensitatea trăirilor lui: "nu pot să uit imaginea cuvintelor ce țâșneau ca niște stropi de sânge și așchii de dinți rupți din gură să deschisă că o caverna a unui viitor imprevizibil". Citatul este ilustrativ și pentru expresivitatea mereu dată la maximum a frazelor lui Dan Stâncă. Prozatorul nu scrie niciodată
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
ales, că lucrurile își vor reveni în matcă. Că este doar o excepție tristă de la o școală cu tradiție. N-am spus adevăruri și n-am făcut analize pentru a nu descuraja, deși în privirile multora dintre noi stăteau să țîșnească. Cred că e timpul unui cutremur care să re-aseze ideea de școală și de formare în drepturile cuvenite. Poate dacă profesorii vor înceta să fie umiliți zi de zi (nu și-au primit salariile din martie, de exemplu!), poate dacă
Lungul drum al artistului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17786_a_19111]
-
că iarba-i sacra/ N-o pun îngerii pe fugă.// Jupuit de carnea moale/ Cea cu iz statut de arca/ Din biserici și spitale/ Charon o s-o care-n barcă.// Jupuit de carnea tare/ Pînă luminează osul/ Vreau să văd țîșnind din mare/ Doamne, hoitul tău, frumosul!" (Frumosul hoit). Ecouri baudelairiene și rimbaldiene se altoiesc pe baladescul Cercului de la Sibiu, pe rusticitatea autohtonă de acestă pusă în valoare: "O iarbă-albastră șterge tatuaje/ De pe spinarea dealului din noi;/ Pilcuri de fragi închipuie
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
a venit vremea memoriilor, acum cîțiva ani a publicat un volum de Portrete, apoi, în 1998, un altul, Visul Cavalerului și anul trecut, în 1999, încă unul, intitulat Figuri în filigran. Mai toate reiau amintirile din Portrete, adăugîndu-le altele noi, țîșnite la suprafață din apa memoriei, mereu cercetată și sondată. Cîteodată memoria îl mai înșală (vezi "amintirea" că în toamna lui 1934 Nae Ionescu era directorul Cuvîntului cînd ziarul a fost suspendat, la începutul lui 1934). Dar, una peste alta, figurile
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
mă uitam încremenită-n ochii lui/ Și-i tremurau pupilele/ Ca două canale prelungi/ Prin care curge vidul/ Spre lumea aceasta/ Cum curge lichidul// Prin două vase comunicante./ Stam față-n față cu inventatorul/ Și prin ochii lui foarte mari/ Țîșneau cadavrele ca din izvorul// Morții noastre care va să vină/ Și mă gîndeam cum să fac să-ntind mîna/ Spre cele două canale de vid/ Și să le-nchid" (Stăm față-n față). Zeul fals al proslăvirii comuniste nu e
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
ocrotind inteligența și adevărul, incoruptibila, neîndurătoarea, implacabila fiică a Celui de sus. Din țeasta ei ilustră, în care mă aflu, și în care abia mai gîfîi de suișul anevoios, - ca zeița însăși desprizîndu-se din Craniul sacru, universal, al Tatălui cosmic, - țîșniră, născuți, atîția eroi ai umanității, de la cei din antichitate, pînă la cei angajați azi în aventura spațială... Am tot timpul, în acest loc exiguu al Statuii, simbolizînd centrul de comandă al ideii superioare de om și de libertate a lui
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
dintre simplitate și subtilitate, ca o necăutată strigare a sufletului. Numai că aci simularea oralității cedează pasul unei retrăiri, unei experiențe emoționale similare cu cea care i-a dat naștere. Dacă autorul Cuvintelor potrivite era cu precădere scriptic, făcînd să țîșnească izvorul primitivității din literă, Cezar Ivănescu e un oral care își scoate efectul din cuvîntul pus pe melodie, descătușîndu-și propria sa muzică în atmosfera unei arte sincretice. Contemporanul nostru are astfel aerul nu de-a crea după calapoade folclorice, ci
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
a scrupulului scriptic. Textul cel mai migălit se arată cel mai primejdios, căci suprafața sa crapă, deschizînd abisuri delicios-amețitoare care-i înghit accepția primă, care-i relativizează orice accepție. Din "realismul" maxim al textului, tratat prin prisma unei gramatici exasperate, țîșnesc fantasmele fanteziei cele mai impenitente: "...cu umbre, lande, doamne în crinolină albă. (În crin, o lină, albă, zadarnică ardoare.) Cu ore, lan de doamne. (În crinolină albă: za darnică, ard oare?) Cu doamne-n voal (ten palid, ovaluri împietrite). Cu
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
a dat un răspuns: "trebuie risipită din capul locului o neînțelegere: cele "trei sute douăzeci și două de vorbe memorabile" nu sunt simple vorbe de spirit, aforisme sau afirmații paradoxale, care stau laolaltă într-o vecinătate indiferentă, ci mai degrabă așchiile țâșnite din coerența unui trunchi invizibil. Ele poartă, toate, marca sursei unice a țâșnirii lor și, strânse laolaltă, recompun sunetul inconfundabil al lemnului original. Pe scurt, fragmentele trimit la sistem și, în îmbinarea lor, ele sunt sistem." Cu alte cuvinte, existența
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
rame spre binele țării, barca prosperității să capete o viteză cât mai mare, pentru recuperarea rămânerilor în urmă, ei se lovesc pe spate cu vâslele, astfel că, săraca gondolă s-a învârtit în cerc de două decenii, prin spărturile rapacității țâșnind apa decepției electoratului perdant. S-a trecut la un sistem de pol i t izare feudală, pr in radical izarea conști ințelor, majoritatea oportuniști lor provenind din Partidul Comunist, pe care l-au înfierat cât mai abitir, după ce l-au
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
stînjenit de limite. Plonjînd în fascinantul haos al dezordinii fecunde, cultivînd imagini din toate registrele spațiale și temporale, se străduiește a înfrunta "spaimă" existențiala declarată, prin clocotul "luminii brumoase din sud" ori pur și simplu al "invizibilului". Sufletul său meridional țîșnește în chipul unui Macedonski deschis spre abisalitate. Iată o variantă a Nopții de mai, în felul în care Picasso "copia" în stilul său tablourile clasice: "Miracolul mă-nfrînge și mă izbeste-n fibre,/ Cel zburător e poate încremenit în rai/ Și-
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
dovedească mai puternică decît însăși viața? E o taină. Despre toate aceste taine s-a învrednicit să vorbească micul film mare Shakespeare în Love, campionul Oscarurilor la căderea cortinei peste secolul nostru, barbar, cum îl știm. Dantelăria scenaristica face să țîșnească din zgură concretului, din "mucegaiuri, bube și noroi" - replici scînteietoare, scene copleșitoare, umor și patetism care au învins Timpul. (Tom Stoppard e un specialist omologat la acest capitol, după experiență de acum cîțiva ani, numită Rosencrantz și Guildenstern sînt morți
Miorita a intrat în Europa by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17973_a_19298]
-
conștientizarea vizionara a iratiunii. Un atemporal "amurg burghez" alunecă înspre reprezentările grase ale picturii flamande, spre opulenta unui stil deja rodat, care facilitează compromiterea concretului: "Amurg de iarnă. burghez. amurg al obezilor./ lumină că briciul frizerului/ și/ din claponul fript țîșnesc șapte jeturi/ de sînge. stropesc plastroanele albe./ jubilează/ sub jiletci descheiate pîntece pline/ clipocind înfundat ca-n butoaie un must/ fermentînd// mușterii se întrec/ în rîgîieli voluptuoase care de care mai vrednic/ lîngă toiuri golite și urină se scurge/ pe
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
prietenia unui poet: "m(ircea) i(vănescu)/ îmi trimite zilnic/ două pungi de plastic/ cu fărâmituri de poezie" (Din Sibiu). Sau povestește - cu inima încă bătându-i puternic de emoție - ce i se întâmplă când scrie: "Uneori o plăsmuire devastatoare/ țâșnește printre silabe/ că molia ce-și făcuse culcușul/ în rană de purpura a soldatului" (Lumea limbajului). Subiectele sunt cele care îi vin în minte, n-au legătură între ele, constituind un cuceritor spectacol al spontaneității. Totodată, limbajul folosit în relatarea
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
supla în dezvelirea relelor. Zadarnic m-am zbătut să-i conving, pe cale rațională, pe cei onest nedumeriți, ca la mijloc e o neînțelegere. Neîndemînatic mă transpuneam în modul lor de percepere a lucrurilor și observăm că e tulburata comunicarea. De unde țîșnește discordanta? Dacă Ana Blandiana stăruie pătimaș pentru o clarificare pînă în pînzele albe - acțiunea ei nu denotă un instinct al cruzimii. Dezbaterea se desfășoară pe un tărîm abstract al conceptelor. Cînd e pus la îndoială devotamentul față de o credință, poetei
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]