361 matches
-
stricat. „Orice-am spune”, continuă ciungul, „avem totuși ceva maladiv În noi. Și faptul ăsta, vezi bine, Îl cunoaștem, de aceea ne și Încorsetăm În rațiune ca Într-o cămașă de forță, tocmai ca să nu ne ieșim cu totul din țâțâni. Și totuși, tocmai această rațiune ne va duce la pierzanie. Căci rațiunea În toată sterilitatea aceasta a ei e o altă nebunie. Vă spun: mai bine ne-am lăsa În voia sorții. Ar fi mai sănătos. La ce bun să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Pur și simplu aș vrea să am ceva pictat de dumneavoastră...” „Poate ați dori să vă fac și un portret?” „De ce nu”, spuse inginerul, stând impozant pe scaunul său. „Am să vă pictez În chip de Iuda”, Își ieși din țâțâni pictorul. „V-aș fi profund recunoscător”, spuse cu o voce calmă Satanovski. „Dar, parcă”, remarcă inginerul, „cândva aveați o altă opinie...” „Atunci a fost atunci, iar acuma e acuma... Dacă v-am apărat În fața starețului Pafnutie, asta nu Înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de negociat, pentru că nu știu despre ce vorbești. Buzz scoase bastonul și îi aplică una lui Lux în dosul genunchilor. Lovitura îl expedie pe doctor în perete. Buzz își îngropă mâna în părul lui și îl izbi cu fața de țâțâna ușii. Lux alunecă jos, iar sângele mânji mahonul lustruit. Doctorul murmură: — Nu mă lovi! Nu mă lovi! Buzz făcu un pas în spate. — Stai acolo. Arăți bine pe pardoseală. De ce l-ai tăiat pe băiat ca s-arate ca taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
aflat cine era căsătorit și cine nu. „Necăsătorit” și „schimbul trei” însemna o vizită a lui Coleman. A intrat de mai multe ori în astfel de case. Intra prin ferestrele deschise sau spărgea câte o ușă din placaj, uneori desfăcând țâțâna. Lua lucruri neînsemnate și ceva bani, ca să scape de gura lui Delores. Cea mai bună pradă a sa a fost un linx împăiat. Dar cel mai mult îi plăcea să stea în casele goale. Era amuzant să te prefaci că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de neclintit. Ce crezi că a făcut din acest vrednic bărbat evoluția? Ușor ușor, mintea a luat-o înaintea mușchilor iar morala și-a încălecat între ele principiile. Astfel toate au avut de suferit. Rațiunea în galop îl scoate din țîțîni pe om. La drept vorbind, nu s-ar zice că societatea cea dintîi a fost mai ușuratică ca cele ce-au urmat. Vechile egalități făcură loc inechităților care scindează lumea în stăpîni și servi. Puțini la început, supușii au făcut
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
un paznic; altul luptase pe frontul de est; cutare a furat un sac; unul își tăiase porcul contractat iar un vecin avea de stampilat un act... Tovarășul Șoptelea nu scăpa nici un prilej pentru a prinde, cum se spune, omul la țîțîna ușii. Îmbrăcat într-un raglan negru, activistul avea statura impunătoare și o privire aspră, mărită de ochelari. Știa să stîrnească frica. Se interesă și de dosarul meu. Cînd ne-am întîlnit, s-a uitat la mine ca prin sticlă. Am
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
poarta legată. Tăind sfoara cu cuțitul, tînărul în scurtă de piele ordonă celorlalți să intre. În vreme ce toți ne uitam nedumeriți la lacătul de pe ușă, șeful ne ceru să-l urmăm. Am dat colțul casei și, încălecînd o ușă scoasă din țîțîni pusă de a curmezișul, am pătruns într-o șandrama. Lumina cădea cu zgîrcenie pe patru oi care călcau niște ogrinji. De-acolo intrarăm într-o odăiță fără foc, lipită cu lut. Mirosea a aer înghețat. De sub oghealul din care se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
trupuri se potriviră altfel În devălmășia lor, dar nu se treziră. Numai ochii unuia se deschiseră pe jumătate cătând, goi, la cei Înșiruiți pe dreapta drumului. Și aceia se cam Înfiorară. Tot la opintirea carului, codirla se rupse dintr-o țâțână și pe dracul ce dormea acolo Îl azvârli În mijlocul drumului. Se rostogoli de câteva ori, Își Înnodă Între ele Îngrozitoarele copite de dinapoi și coada și se prăvăli greoi În șanțul În care, beat și el, nea Mitu Păcătosul sforăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nevastă, fiică și chiar pe mamă-sa, muta, nu era pe de-a-ntregul a lui. Cap de Șobolan se Încredința din ce În ce că vina se ascundea În altă parte, În altcineva. Șarpele Își potrivea la loc fălcile fără țâțâni și broasca Înghițită Înainta Încet prin trupul negru și solzos ce se odihnea acum la soare, Îndestulat. Fioroasa spinare cu țepi Își iuțise rotocoalele În jurul Eleșteului și apa, neliniștită, scotea bolboroseli aproape de amenințare. Își Întoarse capul către culmea dealului spân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui Jivinoiu-Directorul Îl impresionaseră peste măsură. Sărea de pe banca lui și se repezea spre cabina lui Ghiță care, prevăzător, știind ce-l așteaptă, se Încuiase Înăuntru. Slăbănogul izbea, turbat, cu piciorul În ușa care bubuia și dădea să sară din țâțâni. Îi striga celui ascuns dincolo de ea că nu e decât un nenorocit de Avogadro, o huilă, un lignit, un antracit, un Mendeelev, un protozoar și o euglenă, un mojar și o retortă, o alveolă pulmonară și un colon Împuțit - adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
când fata a intrat în chiler purtând strâns la sân ulciorul cu vin... Mă frec la ochi pentru a-mi da seama dacă imaginea din fața mea este aevea sau e doar o năzărire... În deschizătura ușii care se clătina din țâțâni nu era decât o rază mierie de soare tomnatic, care se mișca odată cu frunzele nucului din grădină, alintate de o pală de vânt... Fără voia mea, o picătură de tristețe s-a prelins în suflet. Doream atât de mult ca
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
decât ceva sânge. îl găsiră și pe ăsta în baie. Tăietura de la mână a doctorului Scheimacher lăsase o ploaie de stropi de sânge în cadă și împroșcase faianța cu pete întunecate. Ușa de la baie, cu cadrul ei rupt, atârna de țâțâna de jos, iar pe zugrăveală se găseau alte pete de sânge. — Știam eu, zise inspectorul, studiind mesajul pe care îl transmitea sângele, dar și ceea ce era scris cu ruj pe oglinda de deasupra chiuvetei. Părea ceva nejustificat de personal: CÎND
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ea, de ce mai Întinde mâna spre soneria smulsă din zid de ani de zile și spărtura astupată și tencuită și ușa, pe care, cândva, intrau ei toți, Încuiată și descuiată de mâini străine, până În clipa când o va smulge din țâțâni suflul bombei? Ce mai căuta ea acolo, după douăzeci de ani? — ...Mi-a fost frig În casa aceea toată copilăria! Era prea costisitor să Încălzești camerele mari, cu plafonul foarte Înalt. Cu excepția serilor de muzică și a sărbătorilor, iarna focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de care putea fi sigur că erau nevinovați. Oricare dintre ceilalți ar fi încercat o imensă plăcere tăindu-i beregata comandantului său. — Mulay! urlă. Un bărbat uriaș și pocit intră imediat și rămase nemișcat, palid, desfigurat și aproape tremurând lângă țâțâna ușii. — Ordonați, dom’ sergent, bâigui, făcând un efort. — Tu erai de gardă, nu-i așa? — Da, dom’sergent. — Și n-ai văzut pe nimeni? Cred c-am ațipit un moment, dom’ sergent, aproape se tângui uriașul. Cine-și închipuia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
iepurii. Nevasta lui Jim a reușit să ajungă în spatele casei și bate în ușa bucătăriei. Aceasta pare destul de solidă, ceea ce e în favoarea noastră, pentru că, după cum urlă, doamna Jim a apucat clanța cu amândouă mâinile și încearcă să scoată ușa din țâțâni. —Curvă! țipă ea. Parașută! Știam că te ții de prostii, Jim Watts, știam eu! Tu și serile tale de miercuri. Te-ai întâlnit cu proasta aia în ascuns de mine! Bucătăria e iluminată puternic; prea puternic ca să mai fie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
plecase la atelierul de tâmplărie. Am înțeles că Gogoașă se caftise cu Muianu și ăsta micu, cu nume celtic, penetrase cu țeasta placajul ușii de la a VIII - a C. N-au putut să-l extragă, așa că au scos ușa din țâțâni și, cu Muianu pus la jug, s-au târât până la tâmplărie. Când am intrat, am zis Hello, everybody! Everybody erau doi pricăjiți scutiți de sport. Au fluierat admirativ - fiuuu! ce cravată galbenă are profu’ ăsta! marfă! Imediat a dat buzna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ușa podului. Scoase binișor din oblânc telefonul cu infraroșu și-l reglă pe foc automat: - Alo, Ghionoaia ? Răspunde, aici Bolkonski. - Alo, recepționat, Cosânzeana, trecere liberă! Cu băgare de seamă și cu bagdadul deschis, țarul făcu un salt. Portița scârțâi din țâțâni și o contesă din aluminiu îl pupă drept în obraji: poc-poc, apoi pleosc-pleosc și na, hodoronc-tronc! LXI După bacalaureat simt nevoia să mai hălăduiesc. Parcă nu-mi vine să mă întorc acasă, să înfrunt reproșurile Sabinei. Iau autobuzul 104, cobor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fiind teoria lui Tristram Shandy asupra legăturii dintre forma nasului și cea a destinului. Or, atât Tristram, cât și profesorul de engleză aveau nasurile bușite, coroiate și strâmbe, primul din cauza extragerii din placentă cu forcepsul, al doilea pentru că scosese din țâțâni cu septul o chiuvetă din fontă, în timp ce încerca să se ferească de un coleg care-l amenința cu un bulgăre de zăpadă. Știută este, de asemenea, congruența nasului cu mădularul cel mai capricios al individului de parte bărbătească. Trăgând ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de baba care îl probozea: "Nu vă învoiți, ai, fire-ați ai dracului!" Copilul lui Vasile se hățănea mereu pe portiță, parcă nici n-ar fi vorbit cu el adineaori baba Ioana. ― N-auzi tu, măi drace, că-mi rupi țîțînile? strigă baba mai mânioasă. Mai du-te și pe-acasă, și lasă-mă să răsuflu, că destul mi-ați mâncat sufletul toată vara cu celălalt smintit dimpreună! Ori tu n-ai părinți să te strângă de pe ulițe și din curțile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prin minte ca o străfulgerare. Simți o încleștare în inimă atât de dureroasă, că vru să țipe. În clipa aceea însă auzi foarte deslușit niște pași bocănind grăbit în vestibul. Apoi ușa se deschise furtunos, parc-ar fi sărit din țâțâni și în fața ei apăru un țăran tânăr, voinic, osos, cu căciula neagră, înfundată țanțoș într-o parte, cu ochii negri, încruntați, cu laibărul negru peste cămașa lungă, cu niște bocanci grei în picioare. Trântind ușa, Petre Petre se proțăpi înaintea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se spală pe mâini, că nu mai are nici o putere. Plutonierul i-a răspuns cu o înjurătură în general și apoi cu observația acră că numai la greu e bun jandarmul, încheind amenințător: ― Să nu mă scoateți pe mine din țâțâni, că pe urmă vă împușc pe toți ca ciorile, mama voastră de țopîrlani! Boiangiu își făcea curaj în afară, dar în sineși era pierit rău. Deocamdată socotea să se mai odihnească puțin, fiindcă azi-noapte de-abia apucase a ațipi când
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
v-ajunge că I-ați omorât, nici să se odihnească nu vreți să-l lăsați în gace? În vreme ce oamenii se retrăgeau bombănind, Petre observă că alții se îmbulzesc să intre în castelul cel nou ale cărui uși fuseseră smulse din țâțâni. Îi trecu prin gând că e tocmai clădirea lui Grigoriță, căruia el îi datorează numai recunoștință. Și se repezi într-acolo, strigând speriat: ― Nu stricați, oameni buni!... Faceți loc!... Dați-vă la o parte!... Nu mai intrați, că n-aveți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
știu acum că voi distruge totul? De ce mai formez, iată, o literă și încă o literă? Nu cumva ca să-mi mai plătesc o gură de aer și încă una? Nu, trebuie să se termine odată. Gata. Am terminat. Scoase din țâțâni ușa cu oglindă a șifonierului și-o aruncă pe jos. Un trosnet înfundat îi dădu de știre că oglinda se crăpase căzând cu fața în jos pe podeaua de unde strânsese covorul. Acesta zăcea, făcut sul, de-a latul sofalei, peste
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rachiu, a ieșit afară și s-a așezat pe prispă privind lung și cu tristețe spre ușa grajdului. O pală de vânt a răscolit frunzele moarte căzute prin curte și 110 s-a repezit spre ușa grajdului zgâlțâind o din țâțâni... Odată cu aceasta, Toaibă a auzit din nou ca prin vis același nechezat chemător... „Să știi că am cam început să iau câmpii. Da’ mai bine să văd eu de ce mi se tot năzare că aud ba nechezat, ba sforăit de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu se vedea nici o mișcare. „Doamne! Focul poate ajunge la casă!” - i-a trecut prin minte fulgerător! A trecut podețul de la poartă și a început să strige din toate puterile... Nici un răspuns. În cele din urmă, a smuls poarta din țâțâni și a intrat în curte. Dochițăăă! Dochițăăă! Ardeee! Până să iasă Dochița din casă, a găsit un măturoi prin apropiere, a alergat la căpiță și a început să adune omătul moale din jur, aruncându-l peste foc. Între timp, smulgându
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]