219 matches
-
o oră tîrzie, o demoraliză și mai tare. Băgă de seamă că Lucas zîmbea privind-o. Înălță din sprîncene, Întrebătoare, vag bănuitoare, dar zîmbetul lui se accentuă. - Îmi placi. Chiar cînd ești În toane rele. Cred că e grav, doctore! ȚÎrîitul telefonului Îl făcu să rămînă nemișcat cînd tocmai se prefăcea că se Întinde spre ea. Era Caradec. Lucas redeveni pe dată serios. Cineva consultase dosarul necunoscutei din Molène, cu doi ani În urmă. Registrele ieșirilor fuseseră falsificate, iar documentele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nenumărați prieteni. Aceștia își arătau bunele sentimente la telefon sau prin vizite făcute pe nepusă masă. Telefonul, care, după adâncă chibzuință, fusese așezat în atelier, suna adesea, trezindu-l întotdeauna din somn pe copil, ale cărui țipete se împleteau cu țârâitul poruncitor al aparatului. Dacă se întâmpla ca, în acea clipă, Louise să poarte de grijă celorlalți copii, ea se grăbea să alerge, aducându-i și pe ei lângă cel mic, dar aproape întotdeauna îl găsea pe Jonas ținând într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
iar sus, se așeză pe scaun, puse rama pe taburet, sprijinind-o de perete, și așteptă așa, fără să aprindă lampa. Singurele zgomote pe care le auzea limpede veneau de la bucătărie sau de la closet. Toate celelalte păreau îndepărtate, iar vizitele, țârâitul soneriei sau al telefonului, tot acel du-te-vino zilnic, conversațiile ajungeau la el în chip nedeslușit, ca și cum ar fi venit din strada sau din curtea vecină. Mai mult, în timp ce tot apartamentul era scăldat într-o lumină crudă, aici penumbra era odihnitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
clopotul, șuvoiul de apă eliberat din rezervorul suspendat se sparge în cascade în ovalul de porțean, cîrnăciorii maronii se dezintegrează în vîrtejul de apă și spume. Abia acum se simte domnul Președinte puțin mai ușurat, nu se mai aude decît țîrîitul jetului care face umplerea, în cîteva secunde însă o să înceteze și el, plutitorul funcționează perfect, urcă milimetru cu milimetru, închizînd garnitura. Ceea ce nu știți voi e că un mare strateg joacă întotdeauna un rol dublu sau, mă rog, are pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cuțit. Mi-am înăbușit un fior și am plecat, dorindu-mi să nu mi se fi dezvăluit în ziua în care am ucis doi oameni. II Între 39th și Norton CAPITOLUL ȘAPTE Miercuri dimineață am fost trezit foarte devreme de țârâitul telefonului, ce mi-a întrerupt un vis în care apăreau articolul de pe prima pagină din Daily News - „Polițiștii Foc și Gheață îi fac K.O. pe gangsterii negri“ - și o frumoasă blondă cu trupul lui Kay. Mi-am închipuit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de clădiri identice, vopsite în verde deschis și auriu. La colț era un telefon public. L-am folosit să formez numărul lui Johnny. Răsuflare puturoasă - o măsură suplimentară de precauție, ca să mă asigur că ticălosul nu-i acasă. Douăzeci de țârâituri rămaseră fără răspuns. M-am îndreptat agale spre clădire, am găsit la parter o ușă pe a cărei fantă pentru scrisori scria „Vogel“, m-am aplecat și am învârtit o agrafă în gaura cheii, apoi am intrat. Odată ajuns înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
îndoliată acum de nori, plutea pe fundul bălții printre alge și broaște. Cerul se înnora, se apropia ploaia, atmosfera devenise înăbușitoare. Vâslele clătinau apa neagră, putredă, adormită. Ceva ca o spaimă ușoară înfiora în jur balta. Dinspre maluri se auzeau țârâituri de greieri care ciuruiau noaptea și din când în când țipete scurte de pasăre. Umbre lungi atârnau de trestii. Din nou m-am gândit la Hingherul. Pe unde umbla oare? Dădea târcoale azilului sau se dusese în lume? Simțeam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un loc umbros, cu verdeață, cu bere la sticlă sau să consimți la un antrenament. Eu îmi pregătisem echipamentul, aveam de gând să dau frâu liber celor mai sălbatice porniri fizice din mine, sportul mă aștepta, când am auzit trei țârâituri săltărețe la ușă. Am deschis. 326 DANIEL BĂNULESCU eu am plătit cu femeia aceea tristă, vopsită și chinuită, care stă singură la o masă și care era soția mea. Ce căuta ea prin popicării, ce căuta ea prin restaurante și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o s-o Îngroape? — Zic unii că a-ngropat-o deja, spuse Gardner, apoi Își drese vocea, căutînd un loc unde să scuipe. E doctorul Irwin Sanger, „psihiatrul“ lui Bibi, singura persoană țicnită din toată Estrella de Mar. Am rămas ascultînd țîrÎitul cicadelor, În timp ce restul lumii privea cu diverse grade de ostilitate la nou-venitul grizonant, și mi-am reamintit că sub lustrul acestei Încîntătoare stațiuni maritime existau mult mai multe tensiuni decît se putea observa la prima vedere. Elizabeth Shand Încă Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dar sunt gata să vă ajut, zise prins de o încântare ciudată, fiindcă se gândea numai la șosea și la felul cum ar fi urmat să străbată întinderea foșnitoare de rapiță și de spice. Liniștea ar fi pierit alungată, cu țârâitul greierilor cu tot, și în locul ei s-ar fi-ntins o autostradă cu patru benzi, ca o cale regală a luminii și a începutului. — Sper că o s-o numiți tot așa cum fusese vorba întâia oară, mai zise Omar răsuflând ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
telefonică. Dar arabul ăla nenorocit nu glumea. Totuși lucra de mult timp cu Jaafar al-Naasri. Nu fusese dezamăgit niciodată până acum. Lăsându-se într-un scaun, puse mâna pe telefon. O va rezolva și pe asta. Formă numărul și așteptă țârâitul prelung al apelurilor internaționale. —Jaafar! Mulțumesc pentru acest ultim transport. E - cum să spun - surprinzător. Îți place cântecul? —Cel al cutiilor muzicale? Da, îmhm, da. Foarte... melodios. A, asta datorită meșteșugului, Henry. Uită-te înăuntrul tobei cilindrice; o să vezi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fel sau altul Încă zece, hai, douăsprezece minute. În mod normal, aproximativarea timpului nu-mi putea crea probleme, ți-am mai spus că la cursuri obișnuiam să-mi consult neobservat ceasul și să-mi dozez expunerea În așa fel Încât țârâitul soneriei care anunța pauza să se declanșeze imediat după ce rotunjisem satisfăcut fraza de Încheiere. Am gestionat binișor cele mai lungi zece minute din viața mea. Spectaculos chiar, aș putea să spun, fără să mă laud prea tare. În mijlocul tiradei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
privi drept în față. Șopti, zâmbind fermecător: ― Acum, fie vorba între noi, tocana era cam grasă. Știi, nu face bine la ten, și împinse cu degetul spre obrazul pământiu al femeii. Valerica Scurtu sufocată de furie amuți. Telefonul emise câteva țârâituri stridente. Melania Lupu ridică receptorul. Mâna îi tremura de emoție. Dintr-un salt, sculptorul fu lângă ea. Își lipi capul de părul bătrânei încercînd să intercepteze discuția. Comunică stupefiat: ― Nu ne-a trombonit! E chiar Amsterdamul! * ― Luni, 12 decembrie, tipul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
zburlită. Pădurarul povestea... povestea, întâmplări înfricoșătoare. Acuma se înțelegea de ce a evitat atâta vreme să le povestească... În tăcerea nopții, se auzea doar pădurea foșnindu-și frunzele și câte un strigăt de fiară, sinistru, care înfiora. De sub tufa de liliac, țârâitul rar al greierului se împreună cu altul... Anton își mai răsuci o țigară, o aprinse și trase două fumuri adânci... Apoi, continuă să povestească încet și rar... cu chipul în lumina lunii, ca o cioplitură în piatră. Ochii i se umplură
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și lăsă ziarul să-i cadă din mâini și muzica să-i mângâie somnul. Din pat, se ridica un miros ușor de lenjerie curată, iar temperatura era perfectă. — Te simți bine aici, șopti el. Te simți foarte bine... Îl trezi țârâitul telefonului: — Bună, fiule! îl salută o voce familiară. Dormeai? — Puțin, râse el. Trebuie să profiți de un pat ca ăsta cât îl ai la îndemână... — Vești proaste. Ministrul nu ne va putea primi până săptămâna viitoare. — Mama lui de! I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
întuneric. Noaptea coboară timid în camera mea și întunericul nu-i "de calitate" din cauza luminii stradale. Adorm împăcat cu gîndul " Fie ce o fi. De la Dumnezeu vin toate". Dimineața vine odată cu un optimism exagerat, care îmi invadează toată ființa. Nici țîrîitul telefonului nu mă deranjează și răspund chiar vesel: Alo, da. Excelența Voastră, sînt Parpanghel, vă pot reține un pic? Vă rog. Dacă nu vă deranjez prea mult, aș dori să trec pe la Excelența Voastră. Acum? Dacă se poate. Bine, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un prototip universal, intru de bunăvoie În patul lui Procust. Mă scufund. Sună. Acum s-a găsit să vină. Imediat, strig. Iau repede căldarea de sub chiuveta din bucătărie și dau drumul la robinet. GÎlgîitul jetului de apă În găleată acoperă țîrÎitul soneriei care cu cît se estompează devine mai insistent. Da, da, Îndată. Mă opintesc să ridic găleata plină din chiuvetă și mă reped abia ducînd-o pînă la ușă. Apa dă peste margini, mă ud pe picioare, las o dîră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
unei dăți când doctorița Randle mă sunase ca să mute o ședință, telefonul nu dăduse niciodată vreun semn de viață. M-am împleticit prin antreu amețit de somn, luptându-mă să mă trezesc, dar, când am ajuns la măsuța de la intrare, țârâitul se opri. Amintirea unui ecou se lovi de pereții din jurul meu. Am format 1471. Pe fir am auzit un zgomot ca vuietul unei scoici puse la ureche; acel sunet apropiat de timpan al unor valuri fantomatice spărgându-se în depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
adio, doamne din Spania Fidorous alergă pe punte cu ceva țiuitor în mână, care semăna cu un ceas deșteptător cu mai multe cadrane. — E sus. Butoiul e la suprafață. — Știm, zise Scout. E chiar acolo. Doctorul apăsă un buton și țârâitul încetă. Am stat toți trei lângă balustradă. Butoiul plutea imobil pe oceanul nemișcat. Brr-brr, brr-brr. Ce face? — Ce să facă? Doctorul se uită la mine. Nu face nimic. A încercat toată noaptea să stea sub apă și butoiul în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o Întrebă pe chelneriță: — Aveți vreun telefon pe-aici? Ea Îl Îndrumă spre casă, unde se afla un telefon. Rowe formă numărul domnului Rennit. Era conștient de imprudența lui, dar trebuia să facă ceva. Desigur, ora era cam matinală. Auzi țîrÎitul telefonului În biroul probabil pustiu și se Întrebă dacă sendvișul mai era acolo, pe farfurie, lîngă aparat. Din pricina bombardamentelor, orice legătură telefonică devenise problematică, pentru că peste noapte se putea Întîmpla ca tocmai casa pe care o căutai să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-i urmări din ochi, prin vitrina goală, pașii șovăitori pornind spre High Street. La orele nouă fix, Rowe formă din nou numărul domnului Rennit, de la un telefon public de lîngă stația Stockwell, dar nici de data asta nu auzi decît țîrÎitul din Încăperea pustie. La nouă și un sfert, cînd telefonă pentru a treia oară, auzi În sfîrșit vocea lui Rennit - o voce pițigăiată și speriată. — Alo, da! Cine-i acolo? — Rowe! — Ce-ai făcut cu Jones? Îl Întrebă domnul Rennit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
același vis. De unde vine el, dacă nu de dincolo de ușile alea pe care le credeai zăvorâte? — Posibil. De ce nu mi-l povestești? — Începe-așa. Merg pe-un hol lung, scăldat În lumina gălbuie a unor aplice. De undeva se aude țârâitul insistent al unui telefon și pesemne că mă apropii de el, fiindcă se aude din ce În ce mai tare. Așa cum se-ntâmplă În vis, nu-mi văd corpul, dar mă las dusă de el spre locul de unde vine zgomotul. Probabil că tocmai am
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Iar apoi s-a Înălțat cîntecul făpturilor mărunte cu triluri prelungi de cascadă, cu ciripit gingaș, cu armonii șlefuite de o dulce puritate. Iar apoi am auzit glasul păsărilor obișnuite și apoi piuitul lor: unele cu glasuri subțiri, stridente, ca țîrÎitul ascuțit al greierilor, altele cu glasuri joase, lansînd chemări ca un croncănit aspru, ciudat și Îndepărtat - așa erau sunetele care alcătuiau cîntecul păsărilor. Toate păsările ce se trezeau În tufișurile și copacii din parc; iar deasupra lor trecea foșnetul aripilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fugă, urmate de mormăitul furios al urșilor. Un ger năprasnic pișca, de acum, degetele pelerinilor. Umblau cu mâinile băgate în buzunare până la cot. Din vârful brazilor ciorile croncăneau jalnic. Deși prins între pieptar și maiou, celularul reuși să-și ridice țârâitul până la urechea lui Leo. Când acesta ridică receptorul, un glas fără rost de vesel îi ceru să-și aleagă un număr de la 1 la 90. 29, bâigui profesorul. Ia să vedem, să vedeee...! Aha! ai câștigat o limuzină Mercedes decapotabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
stăpânesc și caută să umple spațiul, pe care astăzi îl pot preschimba oricând în atomi, nu e oare tot atât de adevărat că femeile, cu măsura lor, controlează timpul, pe care tot ele îl pot înăbuși? Dar în clipa aceea se aude țârâitul telefonului și Iulia Barbu pune jos Magazinul, lăsând articolul necitit până la capăt. N-o să-l termine nicicând, a citit și așa în dorul lelii, să treacă timpul. Ce tâmpenie! își zice. Al doilea țârâit al telefonului îi șterge însă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]