194 matches
-
omorât cu palma o muscă de cal pe care o așteptase să coboare și a plecat după două alte fete, mai puțin drăguțe, care o strigau. Le-am văzut imediat, dintr-un punct de observație de deasupra râului, traversând podul, țăcănind cu tocurile Înalte, În pas vioi, toate trei cu mâinile vârâte În buzunarele hainelor bleumarin și, dând din când În când din capetele pline de panglici și de flori, ca să alunge muștele. Foarte curând am dat de urmele Tamarei În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
care cântă în șoaptă povestea celor adormiți aici... Cruci negre și putrede, unele culcate pe-o rână, apar printre ierburi înalte, printre crengi uscate, verdeață și bălării. Acolo‟s străbunii satului... Acolo‟i o lume, care a fost... În jur, țăcănit de lăcuste, păsări care zboară și cântă prin copaci, flori firave tremurânde fără vreo adiere, fluturi albi mângâindu-le... gâze...Viața pulsează aici, cu zgomot măsurat, ținând de urât celor morți. - Ah, aici! ..tresări Anuca. În fața crucii, pe mormânt, un
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
palmă. Intru, am zis în fața ușii, surprins de claritatea și ascuțimea vocii mele în acea tăcere. Îmi simțeam măruntaiele ca pe niște benzi elastice, fluturând în vânt. Vezica îmi era apăsată de-un lichid încins, agitat. Intru. Descui ușa. Cheia țăcăni în yală. Am apăsat pe clanță și, încet, am împins ușa în lături. Tăcere. Ținând ciocanul ridicat lângă urechea dreaptă, pregătit să dobor pe oricine sau orice s-ar fi ivit din întuneric, am intrat cu pas șovăit, pipăind pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
siluetele lor albe, tinere și pline de viață, se pierd printre fațadele cenușii de beton. Dâre albe într‑un glob de sticlă ce se învârte cu viteză amețitoare. Cercuri în apă, în timp ce piatra se duce la fund. # Mașina de scris țăcăne cu sârg și din ea apar pe plicuri litere negre. Mama lui Hans este cea care produce aceste litere. Nu și‑a găsit o slujbă mai bună fiindcă miracolul economic a trecut pe lângă ea. Acum trece și fiul ei Hans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se retrăgea, făcea loc, se foia prin preajmă și apoi, cu elasticitatea unui cordon de cauciuc sau a unui bob de mercur, refăcea cercul de priviri pline de neliniște și de șoapte pline de Îngrijorare. Între timp barele de lemn țăcăneau Întruna cu același sunet mort, Înfundat, ca de tunet, oamenii treceau grăbiți să prindă trenul, iar În privirile, gesturile și atitudinea lor - În clipa cînd vedeau cercul privitorilor și bărbatul de pe bancă - se puteau citi toate reacțiile de care omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Îi spuneam că visul meu era să ajung vânzător la tutungeria de pe bulevard, să pot citi după pofta inimii, fără mare bătaie de cap. - Păi pentru slujba de vânzător ai citit prea mult. La ce-ți mai trebe? - Dacă mă țăcănesc nu-i nimic. Când mai vii prin București, mă găsești aciuat sub niște cartoane la piață. Râdea și i se vedeau cei doi dinți din față. - Mă, tu ești nebun? Vrei să mă faci de râs în cartier? În clipele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și bunica erau tare necăjiți, în capelă înghețam, afară vuia vântul și așa mai departe. Dar cu o seară înainte am stat chiar în casă, unde au avut loc cele mai jenante situații. La aflarea veștii, mătușa Tabs s-a țăcănit de-a binelea și a început să-l acuze pe unchiul Lawrence că și-a ucis fratele! L-a atacat fizic în hol când cobora la masă: a încercat să-l pocnească în cap cu o crosă de croquet. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
e târziu și e ceață. În lumina roșie a felinarelor totul pare o pânză subțire de nervi și sânge înnodată ici colo în câte un pieton întunecos. Sunt singură în tot universul, îi trece prin cap în timp ce tocurile de la pantofi țăcăne pe pavaj. Singură cu umbra mea. Aceasta i-o ia înainte așternându-se oblic pe asfaltul ud. Datorită ritmului stâlpilor de iluminat, umbra crește, se divide, apoi în patru, în opt, apoi scade până devine un punct, apoi începe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
asalt, montezi capacele, Învîrți din nou, la refuz, cheița de argint, și-i dai drumul textului să meargă pe birou. Spre surpriza mea eram tot mai des acostat pe stradă de fete tinere care mă-ntrebau ce mai fac, textul țăcănea abia audibil, mă pierdeam complet, surîdeam creștinește, le pipăiam. Acasă cădeam În visare. Adevărul este că niciodată nu m-am simțit atît de minunat ca-n zilele acelea. Sigur că-n timpul demontărilor succesive Îți mai scapă cîte-o piesă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Hey, Jude, povestea emoționează, Îți ridică părul pe antebrațe, dacă ai așa ceva, unii nu mai au, le-au lăsat În junglă, frisonul Îți rotește Încet foliculii piloși, muzica amintindu-ți că Întreaga ta adolescență a stat lîngă roata de bicicletă țăcănind deasupra și mai ales În spatele ei. Pe vremea cînd te duceai prin stații nocturne de troleibuz ca să Împrumuți un disc cu Simon & Garfunkel uzat și nimic nu se-nvîrtea În afară de platanul pick-upului, lumea Încremenise ca femeia din nișă, din marmură, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dăm o dată, poate-ți recuperezi ceva? Da, arunc eu pe o mie. — MĂ bag, spuse pilotul. Voi nu prea luați mulți bani, Ă? — Nu, spuse Al. Nu luăm mult. Puse bancnota de o mie pe podea, Învîrti zarurile Înte palme, țăcĂnindu-le, și apoi se auzi o plesnitură cînd le aruncă. Doi de unu. — Ține zarurile, dacă vrei, Îi spuse pilotul luînd bancnota de jos. vN-am ce face cu ele, Îi spuse Al ridicîndu-se. — Ai nevoie de ceva bani? Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
prezentăm la căpitan... Și, cum spuneam. Până să fiu eu gata, camaradul meu, care ajungea cu vârful capului În bagdadia bordeiului, mă aștepta În prag. Niciun cuvânt. Niciun zâmbet. Tăcea ca un perete. Îl urmez ca coteiul boierului. Intrăm. Un țăcănit de călcâie și În fața mea se afla un brad cu o creangă dusă la chipiu, care vorbea... „Să trăiți, domnule căpitan. Ne-am prezentat la ordinul dumneavoastră!” „Repaus și apropiați-vă” - a ordonat căpitanul. Am venit lângă el. În față
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe care le au măscăricii la circ și din care scot tot felul de obiecte, mai mari sau mai mici, neînsuflețite sau chiar vii. Purta niște botfori roșii, aduși În față ca niște bărcuțe, cu tocul Înalt, ce se auzeau țăcănind sec atunci când călca; avea un fel de smoching terminat În spate cu un șnur lung, ce se mișca În sus și În jos când discuta cu mine despre; dar stai să-mi amintesc despre ce am discutat; da, am discutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vine acum, când simte (trebuie să simtă!) că eu o aștept, că nu am traversat toată plictiseala vacanței decât imaginându-mi cum va arăta ea În prima zi de Întâlnire, cum mă va privi și cum Îmi va vorbi. Margareta țăcăne ca o mitralieră, Îmi spune verzi și uscate, ce a citit, unde a fost, cu cine a fost, cum i s-a părut filmul „acela“ (pe care desigur ea nu-și Închipuie că nu l-aș fi văzut), „Ce părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ciulite, se încorda să înțeleagă. Și toți numărau în gând. Unu, doi, trei, patru, cinci. Apoi ușa se încuia la loc, cu un zgomot asurzitor de parcă s-ar fi descărcat Dumnezeul puștilor. Pe urmă, trântindu-se, grilajul metalic. Și iarăși, țăcănind, lacătul care îl prindea în belciug. Deținuții, la pândă, respirau ușurați, când auzeau repetându-se ritualul ușilor. Era așadar un control de rutină. Dacă însă numărătoarea dura mai mult, nu se mai știa. Se putea întâmpla orice, unii erau scoși
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe care până atunci le ignorase se petreceau în fața lui. Duse mâna la întrerupător. Apăsă și deschise ochii. Crezu, o clipă, că furia amestecată cu mirare îl împiedică să vadă lumina. Închise ochii și îi dechise iar, dar întunericul persista. Țăcăni din nou întrerupătorul, dar în zadar. Fulgerat de o bănuială, scoase bricheta și o ridică spre tavan. Becul fusese smuls, cu fir cu tot. Nici măcar nu se osteniseră să-l deșurubeze. Simți în aer un vag miros de țigară puturoasă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a ... acidului excesiv din stomacurile noastre ne-au obișnuit de atâția ani. Mai pe scurt, deși uitatul la televiziunile noastre îmi provoacă, de regulă, repulsie, am fost de Revelion invitatul lui Dinescu. Contrar opiniei generale, Mircea Dinescu nu e deloc țăcănit sau boem. El e doar un personaj bântuit de duhul improvizației și de energia acidulată a unui histrion neobosit. În fond, destinul poetului autentic este să se expună neîncetat pe sine, să se lase condus de inspirație, să fie canalul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pe fotografi strigînd „Uită-te la mine, scumpo!“ și „CÎnd naști?“ Mamă, ce cool! Făcînd eforturi să fiu cît de relaxată pot, mă grăbesc pe trotuar și ajung la ușă În același timp cu ea. În spatele nostru, aparatele continuă să țăcăne. O să fiu În toate tabloidele, alături de noua fată Bond! — Bună, Îi arunc În treacăt În timp ce ea apasă pe butonul interfonului. Eu sînt Becky. Și eu sînt gravidă. Îmi place bluza ta! Mă privește de parc-aș fi ultima proastă, după
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și strălucirea pe care le infuzau În lumea cenușie În care erau vizionate, ci și prin „calitatea” lor. Erau bine făcute, pe o peliculă inaccesibilă ca preț producătorilor europeni. Nu erau Însă filme de „evaziune”, precum fanteziile romantice sau comediile „țăcănite” din anii ’30. Cele mai populare filme americane din anii ’40 aparțineau unui gen botezat ulterior de admiratorii de pe continent film noir. Pretextul era o dramă socială sau o poveste polițistă, dar atmosfera - și textura cinematografică - erau mult mai sumbre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]