247 matches
-
Din sală se aude un murmur. Apoi, o ordine pătrunde cumva în toate. Fiecare își ocupă locul sau își întinde legăturile cu celelalte. Imaginea capătă claritate. Pămîntul se umple de centri vii a căror energie doarme și așteaptă lîngă ape. Țăcănitul secundelor se aude din ce în ce mai tare ca torsul unui motan gigantic semn că ziua a patra a venit iar timpul a început să funcționeze. Cerul se umple de stele și sori care, într-un vîrtej gigantic, își încep perindarea parcă vrăjită
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cele de camuflaj. Udătura trebuia adusă. De fapt, Noimann o avea la purtător. Trebuia doar să scoată sticluța plată din buzunarul de la piept și s-o treacă peste buze. Versurile Îi sunau În urechi, În ritmul roților de tren. Fiecare țăcănit le amplifica rezonanța lăuntrică, relevându-i lui Noimann mereu alte Înțelesuri, din ce În ce mai legate de propria sa viață. În fiecare cuvânt, În fiecare silabă apărea chipul drag al lui Lilith. „Și adu-mi, adu-mi numai udătură...” În ultima vreme, visele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe geam. Ceilalți călători, parcă speriindu-se de Noimann, Își lepădară și ei chiștoacele, unii pe geam, alții În scrumierele de pe culoar. O tăcere ciudată, prevestitoare de furtună se așternu În vagon. Huruitul infernal al roților fu atenuat până la un țăcănit minuscul. Atunci doctorul Noimann intră În panică. Gândurile nu mai ascultau de nici o rațiune. Gesturile sale rezonau ca un ecou multiplicat În ceilalți. Călătorii păreau să fie și ei cuprinși de angoasa care pusese stăpânire pe simțurile sale. Dacă Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
în jur, emoționat. Totul îl impresiona: luminițele barurilor ce se întindeau de-a lungul străzii, aliniate ca niște cutii de chibrituri, mirosul ispititor de pui la grătar, vocea celor care-și făceau reclamă în ușile prăvăliilor, invitând cumpărătorii să intre, țăcănitul bilelor din salonul de pachinko. — Takamori-san, ce surpriză! — Știam eu c-o să-ți placă. Ascultă, vrei să bem ceva? Auzind invitația, Tomoe l-a tras de mânecă, exprimându-și dezaprobarea. Pe când ea încă se mai certa cu Takamori, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
soneria telefonului din somn. Atunci era și mai rău... Când suna, încercam să mă stăpânesc. Auzeam cunoscuta respirație șuierătoare urmată de un mârâit și stam așa, suspendată parcă deasupra unui abis în care mă puteam prăbuși în clipa următoare, așteptând țăcănitul aparatului de partea cealaltă... Aproape automat, făceam apoi numărul judecătorului. Dar nu mai speram să-mi răspundă nimeni. După două-trei apeluri închideam... Într-o seară, în loc de mârâitul unui câine am auzit o voce rea, brutală și poruncitoare: "Să nu încerci
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
unul, n-am fost niciodată un mare cititor, zise el. — Mă surprinzi. Ați citit cărțile femeii ăleia, domnule? mă întrebă Korsch. Alea care explică mintea criminalului? — Criminalul ăsta n-are nevoie să fie explicat prea mult, zise Deubel. E un țăcănit afurisit. Poate, am zis eu. Dar nu o să-l prindem cu bâte și boxuri de alamă. Puteți să uitați de toate metodele voastre obișnuite, lovitura la țigară și chestii de-astea. M-am uitat fix la Deubel: — Un criminal ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să vă zic vârsta, totuși. — Vreun accent? — Doar o urmă de accent bavarez. — Ești sigur de asta? — Răposata mea nevastă era din Nürnberg. Sunt sigur. Și cum i-ai descrie tonul? Agitat? Vreun pic tulburat? — Nu părea să fie un țăcănit, dacă la asta vă referiți, domnule. Era la fel de rece ca pișatul care iese dintr-un eschimos înghețat. Cum ziceam, exact ca un ofițer. — Și a cerut cu sergentul de serviciu? — Astea au fost exact cuvintele lui, domnule. — Vreun zgomot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
aia v-ați întors dumneavoastră în poliție. Cei mai mulți dintre civilii pe care îi avem acum n-ar putea să-și găsească nici ochelarii de pe nas. Darămite un Gormann. Ei, aia a fost o treabă bine făcută. — Mersi, Tanchistule. — Oricum, domnule, țăcănitul ăsta mic din Sudeți pe care l-ați reținut nu pare că ar fi putut să o facă, nu-i așa? Dacă nu vă supărați că spun asta. — Nu, dacă nu avea un telefon în celulă, nu putea. Totuși, vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
un loc undeva unde pot sta cu un ochi pe tine, Reinhard, i-am spus. Și nu face nici o mișcare bruscă. Mă speriu cu ușurință și atunci devin violent ca să-mi acopăr jena. Care-i cuvântul pe care doctorii de țăcăniți îl folosesc pentru asta? Lângă fereastră se afla un fișier mare. L-am deschis și am început să frunzăresc prin dosarele lui Kindermann: — Comportament compensator, am zis. Astea sunt două cuvinte, dar bănuiesc că așa se numește. Știi, nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
călcasem pe labă. Am închis ușa și am împins cheia în ascunzătoarea ei, dar guma își pierduse elasticitatea. Am încercat să o înmoi între degete, pentru că nu aveam nici un chef să o fac cu salivă. Am auzit un zgomot, un țăcănit îndepărtat de tocuri pe treptele metalice. Am vârât guma în gură și am mestecat cu putere. Am scăpat cheia din mână, m-am aplecat să o caut. Țăcănitul încetase, înăbușit de pământ. Am găsit cheia, am împins cu putere degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nici un chef să o fac cu salivă. Am auzit un zgomot, un țăcănit îndepărtat de tocuri pe treptele metalice. Am vârât guma în gură și am mestecat cu putere. Am scăpat cheia din mână, m-am aplecat să o caut. Țăcănitul încetase, înăbușit de pământ. Am găsit cheia, am împins cu putere degetul mare și am reușit să o lipesc în crăpătura dintre cărămizi. Am ajuns jos, în iarbă, și m-am ascuns în spatele zidului casei, lângă caroseria mașinii arse. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
care mă torturase toate noaptea părea să spună că lupta se terminase cu adevărat. Italia mă așteptase în siguranță, într-un loc uscat. Eram la jumătatea celui de-al doilea palier când am auzit jos bufnetul ascensorului care sosea, apoi țăcănitul înăbușit al unor pantofi de damă în holul de la intrare. Am coborât în fugă și am văzut-o ieșind. — Italia! Am ajuns-o în timp ce se întorcea, nici n-am privit-o măcar, am luat-o doar în brațe. Se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Voia să-ți ofere o demonstrație ideologică, nimic altceva... Cum de te lași convins de data asta, imediat, de argumentele ei? Fii atent, Cititorule, aici totul este diferit de ceea ce pare, totul are două fețe... O lumină de flash și țăcănitul repetat al unui aparat de fotografiat devorează albul nudurilor voastre convulsionate și suprapuse. — O dată mai mult, căpitan Alexandra, te lași surprinsă goală în brațele unui ocnaș! o mustră fotograful invizibil. Aceste instantanee vor îmbogăți dosarul tău personal... și vocea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
chiar și a acelora cu ceva probleme la mansardă, indiferent de culoarea părului. Gicu se uită fix În ochii lui Sandu și face semn din cap către televizor. Bă, Sandule, n-am mai văzut de multă vreme o reclamă așa țăcănită. O vezi pe-aia cum stă cu pompa În mână? Până unde poate merge misoginismul, ca să zic așa? De ce nu au pus un bărbat la volan, ca să nu fie Înjurați de mamele domniilor lor? Mie Îmi Înspiră milă reclama asta, sexul
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ta ? — E un simplu semn de respect, o aud pe Trish replicând regal. Însă foarte eficient. Știi, Petula, ar trebui să o pui și pe fata ta să încerce asta... O, Doamne. Ce lanț de nenorociri am provocat ? Aștept până când țăcănitul tocurilor lor nu se mai aude deloc. Apoi, mutându-mă în cămară pentru a fi și mai sigură, îmi deschid telefonul și formez din nou numărul lui Guy. Sună de trei ori, apoi Guy răspunde. — Samantha. Pare extrem de precaut. Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
care e complet gol, cu excepția mirosului de tămâie și a unei muzici ciudate, date la maximum. Mă apropii de un stativ și, luându‑mi un aer nonșalant, încep să trec în revistă hainele, cu degetul. Dumnezeule, chestiile astea sunt complet țăcănite. E o pereche de pantaloni de trei metri, o cămașă simplă albă cu glugă de plastic și o fustă făcută din reiat și ziar, care e chiar drăguță - dar ce se întâmplă când plouă? — Bună ziua, spune un tip care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
plece acasă. Eu i-am spus, cum vrei. Pentru că începusem deja să-mi dau seama că era ceva în neregulă cu gagica. Era perversă sau, poate că-i plăcea doar să ațâțe, mai văzusem de-astea ... sau poate că era țăcănită, caz în care voiam să dispară din camera mea. Așa că i-am zis: „Sigur, scuze dacă n-a fost prea bine pentru tine.“ Iar ea zice să mai stau puțin, după ce pleacă. Eu zic: „Sigur, OK“. Ea pleacă. Eu aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cu drumul lui. A ieșit grăbită din compartiment, trăgânduși în grabă puloverul și a plecat. După plecarea din stație, la vreo zece minute de mers, apare George. - Unde-i nebuna, a plecat? - Cred că te caută prin celelalte vagoane. - Doamne, țăcănită femeie! - Hai, băi George! în loc să fii încântat că dintre toți te-a plăcut numai pe tine! Eeee, ia stai așa! Fiți atenți, ce figură! Au lipsit amândoi în același timp, nu? Dumnealui o face pe indignatul, și de fapt s-
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
cinste, mă gândesc adesea. Să știi că nu Îți Împrumut nimic de la mine. Nu ! zic indignată. Pe bune, Jemima, am și eu haine, să știi. — Bine. OK. Atunci distracție plăcută. Lissy și cu mine așteptăm până când nu Îi mai auzim țăcănitul pașilor pe coridor și până când ușa de la intrare e trântită fără drept de apel. — Așa ! zic surescitată, dar Lissy ridică o mână. — Stai. Rămânem amândouă nemișcate preț de câteva clipe, după care auzim ușa de la intrare deschizându-se, cu grija
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
tău. Bucură-te de el ! Mama natură ți l-a dat ! Dacă vrei să vii la seminarul nostru cu discuții libere sâmbătă... Îmi trag brațul Îngrozită din strânsoarea ei și Încep să cobor pe scările de marmură, care-mi amplifică țăcănitul tocurilor. Dar, În clipa În care ajung la etajul următor, mă Înhață alt braț. — Hei, poți să-mi spui și mie la ce magazine de mâna a doua te duci tu ? E o fată pe care nici măcar n-o recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cei mai mulți s-au cuibărit din nou în culcușul de peste noapte. Câțiva, cu ochii cârpiți de nesomn, au privit în jur, dezorientați parcă. În cele din urmă, au urmat pilda celorlalți... Abia acum au adormit cu toții, duși. Nu se auzea decât țăcănitul roților trenului și, din când în când, câte un oftat sau chiar sforăit... Chipuri obosite, cu barba țepoasă și cu ochii înroșiți de somn neîmplinit, se ițeau din când în când de după vreo pulpană de suman. Lumina de afară se
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
sentimente ca și dragul lor comandant... Dacă s-ar fi dat cuvântul unuia dintre cei concentrați, ar fi răspuns cu glas sugrumat de emoția trăirii momentului... În acea clipă, s-a auzit comanda: ― Drepți! Pentru onor, prezentați arm’! Un singur țăcănit a adus armele în cea mai frumoasă poziție „pentru onor”. ― Drum bun, ostași! ― Să trăiți, domnule locotenent colonel!!! - a bubuit ca niciodată răspunsul celor concentrați... Comandantul a rămas pentru câteva clipe cu privirea asupra lor. Parcă n-ar fi vrut
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dormit în odaia colțuroasă unde scriu și acum, dar asta nu conta, mașina domina tot spațiul, se reflecta în geamurile ușilor, în oglinzi, trebuia cumva să ajungă și în camera mea; mă trezesc, după căderea serii grăbite de iarnă, în țăcănitul ei de mitralieră - la mașină, cu spatele spre ușă, stă tanti Marie, într-un maieu roșu și șosete asemenea, fără încălțări, foarte dreaptă în scaun, cum se străduia să ne învețe și pe noi să stăm la masă, scrie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu chiloții pe el, să-l păzească să nu adoarmă în apa caldă, să-l conducă pe urmă spre camera cu mașina de scris, în timp ce el chicotea stupid, să-l culce acolo pe salteaua-relaxă... Dimineață, m-am trezit tot în țăcănitul bătrânei mașini, la care de data asta bătea el, fără chef, ca tot omul după beție... De când a venit Zina, pe mama orice sonerie la ușă o face să tresară sau să cadă în depresie. Putea să fie vecina de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
puțin așa credeam. * Roșiile galbene, pepenii verzi, cu miez ca de portocală și cei verzui-dungat, ovali, cu miez rozaliu. Cavit-ul, fiecare bucățică smulsă cu greu din ambalajul de plastic cu folie de aluminiu. Sifoanele de sticlă, cu plasă metalică și țăcănitul ritmat, agale pe care-l auzeai câteva minute înainte să calci pragul sifoneriei. Complicata mașinărie care transforma în fiecare toamnă roșiile în bulion și obsesia maică-mii pentru un congelator plin ochi cu pătrunjel, mărar, vinete, ardei copți, pește obținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]