23,577 matches
-
De la început, o calitate prețioasă: descrierea în aceste pictures nu e în genul ieftin și inutil al impresioniștilor, care încarcă paginile lor de multe culori și multe detalii așa-zise pitorești. Autoarea a avut ideea originală de a descrie pe țăran, pe cât se poate, prin el însuși, adecă prin poezia populară. Pentru publicul englez așa de cunoscător în ce privește descrierile de călătorii, maniera aceasta de a descrie va fi, suntem siguri, foarte apreciată... în totul tot lucrarea d-rei Stratilescu face impresia unei
Din Carpați în Pind by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/10416_a_11741]
-
fi fost făcute într-o stare de transă, ori să se refere la un alt autor decât cel al inepțiilor de mai sus. Nici măcar tradiționalismul Carolinei Ilica nu este unul veritabil, cu scufundarea în humusul Patriei, materializarea viziunii și echivalarea țăranului român cu un Hristos contemporan, ca la Ion Gheorghe. Autoarea improvizează pe diferite partituri lirice (Eminescu și Blaga, în primul rând, apoi Coșbuc), preluând mimetic imagini din fondul consacrat (obrazul fraged și împurpurat al fetei, părul ei moale, desfăcut pe
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
rolul intelectualului român caracteristic au fost distribuiți Ilie Moromete și Ion al Glanetașului invită desigur mai ales la un hohot de rîs și la o porție sănătoasă de autoironie, de meditație despre România profundă (în pragul intrării în Europa, tot țăranul, săracul..., talpa țării, veșnicia născută la sat etc.) sau despre standardele minimale de performanță intelectuală (istețime, capacitate de citire a ziarului, calcule privind mijloacele de procurare rapidă a averii). Dincolo de comicul argumentațiilor, de posibilitatea de a culege numeroase perle, mi
Despre intelectualitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10455_a_11780]
-
cultivă manifestările inteligenței") au fost înlocuite în perioada comunistă cu un sens marxist, în variantă pur administrativă: intelectualitatea fiind o pătură socială (ca în lozinca, destul de rară, "Trăiască intelectualitatea patriei noastre!"), iar intelectualul o persoană care a urmat studii superioare (,țărani, muncitori, intelectuali - uniți în lupta pentru pace"). În DEX, pentru colectivul intelectualitate ("categorie socială neomogenă formată din oameni pentru care munca intelectuală reprezintă sursa principală de existență; totalitatea intelectualilor; mulțime de intelectuali") este oferit sinonimul inteligență; e vorba de fapt
Despre intelectualitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10455_a_11780]
-
p. 126). Tribunalul, palatul guvernului, școlile sunt "clădiri publice mărețe", care înspăimântă în loc să încânte (p. 124). E uimitor cum s-a putut instaura și perpetua o mentalitate anti-românească, profund dezamăgitoare pentru Iorga, găsită la boierimea, intelectualii și negustorii rusificați (numai țăranii au păstrat filiația românească): "Aici să te ferești de a cerceta pe cineva acasă, nu numai pentru că prin aceasta poți să-l pui rău cu poliția rusească, dar și pentru că n-ai ce vorbi cu el. Graiul lui va fi
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
Calea, Adevărul și Viața. Adică pe Hristos cel Viu, cel înviat". Familia, mediul natal i-au imprimat tînărului credincios nuanța unui creștinism rural, "practic", în devălmășie cu ocupațiile agrare și cu fenomenologia naturii. Nu întîmplător l-a "fascinat" Gustave Thibon, "țăranul filosof" al Franței catolice, "care și-a petrecut aproape toată viața la țară cultivînd vie și crescînd iepuri precum Petre Stoica la Bulbucata, dar premiat de două ori de către Academia Franceză". Dorindu-și din copilărie a deveni preot, Ioan Pintea
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
ținuta lui N. Steinhard". O asemenea "smerenie îndîrjită" o învederează și Ioan Pintea însuși, cînd află că o profesoară "nici mai mult, nici mai puțin, de limba și literatura română", neavînd pesemne "altceva mai bun de făcut", îl califică pe țăranul român nici mai mult nici mai puțin decît "un împuțit". Conștiința mixtă, religios-literară, a preotului de țară se cabrează în fața unei atari ignominii: "întreb: De unde sînteți? A cui sînteți? Ce v-au fost străbunicii, bunicii, părinții, Madame? Constat că nefericita
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
religios-literară, a preotului de țară se cabrează în fața unei atari ignominii: "întreb: De unde sînteți? A cui sînteți? Ce v-au fost străbunicii, bunicii, părinții, Madame? Constat că nefericita Profesoară stă foarte prost cu nasul și mirosul. Cum să miroasă urît țăranul român? Dacă citește, i-aș recomanda să-l citească pe iașiotul Luca Pițu. Domnia Sa a scris un întreg eseu despre NAS și despre miros. Expresiile pe care autorul nostru le culege din doxa populară și de la țăranul peiorativizat sînt numai
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
să miroasă urît țăranul român? Dacă citește, i-aș recomanda să-l citească pe iașiotul Luca Pițu. Domnia Sa a scris un întreg eseu despre NAS și despre miros. Expresiile pe care autorul nostru le culege din doxa populară și de la țăranul peiorativizat sînt numai bune pentru a îndrepta moralul Stimabilei (a-și lua nasul la purtare, a strîmba din nas, a-i da nas, a avea nas, a nu fi de nasul său etc.)". Pagina se-nroșește, aidoma unui obraz, de-
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
aidoma unui obraz, de-o mînie justițiară: "Recapitulînd: cred că Cucoana (cacofonia e de la sine înțeleasă) a) și-a luat nasul la purtare; b) a strîmbat din nas cînd nu trebuia; c) nu are nas și este absolut obraznică; d) țăranul în cauză nu-i de nasul oricărui cuconet". Biciul de profet indignat înscrie astfel un moment de vitalitate al acestei scriituri cucernice, ferind-o de excesul blajinității predicatoare, făcînd-o să sune mai convingător. Dar smerenia lui Ioan Pintea nu-și
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
tip de rezonanță prin care o individualitate se auto-proiectează în viitor... Prin aceasta persoana aderă la/ subscrie, își asumă opțiunea către o anumită scară de valori. Este o dimensiune indispensabilă fiecăruia, căci - subliniază autorul amintit -, fie că sunt catolic, parizian, țăran sau comunist, nu risc să fiu înghițit de neant. Chiar dacă nu ești deosebit de perspicace (concluzionează el), nu se poate să nu observi că lumea contemporană evoluează spre o mai mare omogenitate și uniformitate, și că evoluția aceasta dăunează identităților și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
Ion Cristofor Ca un ghimpe în carne Cândva fericirea avea gustul cărnii tale mă îndreptam spre tine ca țăranul spre lanul de grâu respectuos cu cele sfinte descoperit cu pălăria de paie în mână ca muntele la Mahomed veneam la tine femeie ca la o catedrală în care orga viscolea cu laude și psalmi eram seminaristul frenetic al surâsului
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
Si vaca din vecini Al cărui lapte îl bem În fiecare seară, Muls de mâinile crăpate și țepene Ca niște vreascuri. Stăm aici, Între prunii bătrâni Care nu mai au putere să rodească Si țărăncile prea bătrâne să mai nască țărani. Stăm aici Simțindu-ne bine și acasă În această lume De la care învățăm să murim. cap sau pajura Ca pe-o pajură abia descifrată Pe fața unei monede aruncate în sus, Urmând să cadă și să decidă Cap sau pajură
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
spart zodia, în palmele negre sus încă nu-i adus focul, dintr-o panică în alta sălbatice picioare sar surprinse de tremurătoare lunete. aceleași pe câmp filosofice sperietoare, cârtițele în rut în rotunde morminte înmulțite noapte de noapte pe care țăranii le sfărâmă, le-ndreaptă în zori mocniți vorbind despre iminente dezastre și ce presimt ei întotdeauna se-ntâmplă- între nenumăratele lor mâini căzute-s cerurile unul peste altul. revoltați pururi, fumează tabac ieftin, înjură știu doar că viitorul încă nu e
Sacrificiul by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/6990_a_8315]
-
mut, bietul băiat, fusese concluzia tuturor și femeile începuseră să-i lase din milă câte o bucată de mămăligă, o ceapă, un colț de pâine, din mâncarea pe care o duceau la câmp când soarele ajungea în vârful cerului și țăranii se retrăgeau pe sub căruțe, la umbră. Cum baba îi murise, își lua cu el încă de dimineață mâncarea pentru prânz, așa că, atunci când trecea prin fața băiatului, trăgea de hățuri până când caii mergeau la pas, și-i arunca câte ceva de-ale gurii
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
vârste, "cu stea în frunte", în căutarea plăcerii, cu apa șiroind din caverne, tocmai scăpați din împărăția Celui de-al Treilea Elixir (ca la nebuni)... Cu toții sunt gata să profite de scurtul răstimp al celor din sat, când fiecare țăran se contemplă în particular: sondând în ei înșiși... Vedenie colectivă "îmi merge rău, din ce în ce mai rău, am prins viteză", repetă, e undeva în văzduh și se roagă - celor buni, celor umili, săraci și miloși, Doamne, trimite-le pe cap ura mea
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]
-
supărat, nervos, nemulțumit, neajutorat, nedreptățit. Mai păstrează impresia obscură că s-a petrecut, totuși, ceva foarte straniu cu el - prea-i merge rău. Dedesubt, la cinci-șase metri sub el a fost curățat pământul și s-a întins o rogojină de către țăranii adunați să se închine: din clipă în clipă se așteaptă să se prăbușească, desconcentrat, cocoșat de atâtea gânduri negative, cu labe lungi de păianjen, vedenie colectivă.
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]
-
impresii, devenea acum o certitudine, după ce a pus piciorul pe asfalt, în fața Bisericii Sfântu Gheorghe, trecând peste bordura metalică a trăsurii, cu bastonul agățat ușor pe braț, și s-a îndreptat cu pași măsurați pe sub copacii în umbra cărora ședeau țărani lângă desagii și coșercile lor spre bulevard, cu canotiera de pai pe cap: în sfârșit, viața avea să i se ofere în acea formă îndelung râvnită și neatinsă a unei existențe ordonate, așezate, purtând pecetea prosperității și nobleței. Tigănci vindeau
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
în alta”. Prin urmare moartea nu e abstragere, ci o existență mai degajată, mijlocită de „descîntece băbești”, de o „magie” plurimilenară, saturată de înfățișările familiarului rustic (așa cum faraonii nu se puteau despărți de slugile și confortul lor nici în piramide, țăranul nu se poate despărți de factorii ocupației și orizontului său domestic): „stai liniștită, nu e decît un exercițiu de pregătire... Cu/ acea forță care alină corpurile/ cerești, intră/ pe geamul zăbrelit: înfăcărarea ei nu ține de multă vreme./ Cu aceeași
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
ale lui Hoxha, cică buncăre, în realitate niște ciuperci de beton sau fier făcute pe dimensiunile unui om și maxim înc-o jumătate, neîngropate, care răsar unde nici nu te-aștepți: în curtea Muzeului Național de Artă, pe cîmp (folosite de țărani în diverse alte nobile scopuri, cum ar fi cel de vespasiană), printre blocuri. Că veni vorba de Hoxha, trebuie totuși să recunosc că cel puțin încă o similitudine româno-albaneză m-a lovit: nu știu cum se face, dar Piramida - construită ca muzeu
Duhani dëmton... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13168_a_14493]
-
face cu vreo subminare, ci cu semnificații exhibate. Aici apar, la un moment dat, ca foarte evidente și minusurile scrisului lui Cătălin Mihuleac. În vreme ce câteva povestiri sunt mici bijuterii textuale în construcții paroxistice (Mi se acrise să fiu respirat de țărani mițoși, Un miros proaspăt, de verdeață și gâză tânără, îi însuflețea gura, din primul volum sau Textile și conserve și Stress, din al doilea volum), altele rămân doar la stadiul de bancuri și simple anecdote. O altă categorie de povestiri
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
cu trimiteri la scriitori (Ahura Christi, Nicolae Prepelicaru, Adriana Vitell ș.a.) sau cele în care manuscrisul și profesia de scriitor apar ca pretext narativ în încercări superficiale de metatext. Dar, apropo de stil, iată, în final, o mostră: „Erau șapte țărani voinici, cu capetele căptușite în jertfa brumărie a unor oi la fel de simple ca ei. Cu palmele de piatră ponce, își treceau din om în om ștafeta de răchie. De sub buza groasă, funcționând ca o mustață de serviciu, sticla de rachiu
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
îi definește specificitatea prin intermediul teoriilor semiotice și comunicaționale. În felul acesta poezia se transformă într-o sui-generis relație de comunicare între un emitent și un destinatar. Destinatarul poeziei nu mai este însă cititorul cultivat, „pervertit de modelele burgheze”, ci, dimpotrivă, țăranii semianalfabeți, muncitorii cu o educație precară, copiii aflați în primele clase de școală, altfel spus, toți cei capabili să primească „bacilul luptei de clasă”. Firește, o dată identificată ținta, trebuie găsite modalitățile de comunicare cele mai eficiente, pentru ca mesajele să fie
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
Naslău Pavel e mulțumit că agricultura “se face cu ajutorul organelor superioare”, ca și zootehnia, fapt care îi lasă timp suficient să se intoxice vesel cu soda caustică folosită la tratarea vitelor; în plus, grație centralismului democratic al balegii și fînului, “țăranul are vreme să citească, să se dezvolte, să urmărească ziarele” (p. 27). Cît despre îmbrăcăminte, poziția sa modernă, de promotor al fashion -ului brejnevist și al Haute Couture -ii coreene, nu poate decît să facă cinste unui apărător al bunului-gust
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
p. 27). Cît despre îmbrăcăminte, poziția sa modernă, de promotor al fashion -ului brejnevist și al Haute Couture -ii coreene, nu poate decît să facă cinste unui apărător al bunului-gust și decenței publice (în variantă ceaușistă): “Astăzi nu mai vezi țărani cu aspect neplăcut, în ițari, în opinci, cu cojoace... Astăzi țăranul umblă cu cravată, cu pantofi, cu pantaloni de tergal; că de multe ori nici nu poți să deosebești un țăran de un funcționar.” (p. 28) După confiscarea proprietății private
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]