887 matches
-
Călin Popescu Tăriceanu: "-L-am verificat personal pe Varujan Vosganian..." (TVR1, 27.10). Haralampy: "-La batistă, la gulerul cămășii, la unghii, la...?" Femeile din teleorman în vizită la Parlament. Întrebarea unui reporter de televiziune: -Și ați vorbit cu vreun parlamentar ? O țărancă din grup: -Cu unu din ăia care dorm acolo? Nu, maică, n-am vorbit... Marius Marinescu, senator democrat: "-Mai vine câte-un parlamentar bine dispus la lucru și se găsește câte un turbulent sau o turbulenta care iau cuvântul în
La Bruxelles, in poarta, oare cine bate? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10148_a_11473]
-
de crustele arsurilor era la fel de necunoscut. N-am știut niciodată dacă acel costum purtat de Mamana o viață întreagă reprezenta o modă din tinerețea ei sau costumul mai mult sau mai puțin popular al uneia dintre populațiile Banatului. Deși era țărancă româncă, Mamana vorbea cu ușurința cu care vorbea româna încă trei limbi (germana, sârba și maghiara) și trăia în acea armonioasă devălmășie de influențe reciproce pe care n-am mai întâlnit-o decât în Banat. De fapt, am auzit-o
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
ar fi ridicat temperatura paginilor. Fără ele, cartea se reduce la un protocol de episoade pitorești din care puține ți se întipăresc în memorie. De pildă, clipa sentimentului sacru pe care i-o inspiră vederea din mersul mașinii a unei țărănci tinere, sau accesul de somn, care o apuca pe slujnică cînd, pusă să-i istorisească copilului Barbu „povestea cu boul roșu”, ațipea instantaneu. Barbu o trezea, slujnica relua povestea și adormea din nou, într-o nostimă inversare de roluri domestice
Tacticos și mustuos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4034_a_5359]
-
creadă Măria Sa că nu-i solistă de operă. „Au crezut cu toții atunci că au adus o cântăreață școlită de mari maeștri”, își aduce aminte Carolina din ce-i povestise bunica. Regina i-a cercetat chiar mâinile să vadă dacă-i țărancă sau nu și i-a oferit căpșuni din cupa ei de cristal. Dar nu s-a mulțumit nici atunci. A chemat profesorii universitari din Cluj s-o vadă și s-o asculte. Apoi i-au spus să rămână să învețe
Agenda2005-30-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283992_a_285321]
-
Personajele sale au dorințe intense, indiferent de zona lor socială. Brutalitatea culminează cu Răscoala, unde Nadina e violată, ucisă și violată iar după moarte de "niște țărani". Un caz interesant e cel în care intelectualul dilematic Bologa se îndrăgostește de țăranca Ilona și are cu ea vii raporturi carnale. Erotica personajelor lui Rebreanu e adesea febrilă, delirantă. În Jar o fată părăsită se împușcă așezînd revolverul în locul obișnuit al gurii iubitului. La Camil Petrescu, personajele au, dimpotrivă, lucidități aproape nefirești. Ștefan
"Amorul e un lucru foarte mare" by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10315_a_11640]
-
-a-ntâmplat: Cum s-a sculat de dimineață, O tânără frumoasă, Ca și Ileana Cosânzeana, Din neam de viță-aleasă. Ieși-n grădină printre flori, Cu rouă s-a spălat, Apoi , un gând o fulgeră, Și-ndată a plecat. A mers țăranca și a luat, Din câmp un snop de in, Cu multă grijă l-a topit, Să fie firul fin. A tors cu fusul fir subțire, Apoi l-a-năvădit, S-a pus a țese la război, Și nu s-a mai oprit
NAȘTEREA UNEI II de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373700_a_375029]
-
Acasa > Literatura > Proza > ROMANUL DIANEI -CONTINUARE Autor: Gigi Stanciu Publicat în: Ediția nr. 1926 din 09 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Bunica era o țărancă robustă și voinic ă , se născuse înaintea primului război mondial, se măritase de la șaisprezece ani, venise cu familia sa și cu cei din familiile de proveniență, a ei și a tânărului ei soț, în Dobrogea, unde fuseseră împroprietăriți cu pământ
ROMANUL DIANEI -CONTINUARE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384770_a_386099]
-
spus: -Tataie, să fii cuminte, să nu o superi pe mă-ta, că sunteți și voi amândouă printre străini! Și să înveți bine tataie, să te faci doctoriță, să-mi faci injecții, când am să fiu bolnav, să le arătăm țărăncilor ăstora cine este nepoata lui Gogu de la București! -Tataie, are dreptate mami să mă ia acasă, i-am răspuns grăbită. Întâi, suntem în București! Nu plecăm în altă țară, ca să fim printre străini. Și pe urmă, măi tataie, tu vorbești
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
la păscut!” Un singur lucru mă bucura, eram cu mami, cu frumoasa mea mami, de care eram așa de mândră când mergeam de mână prin sat. În București nu ne cunoștea nimeni. În schimb la țară, când treceam pe șosea, țărăncile își dădeau coate și cu voce tare strigau una la alta peste gard: „Este Maria lui Gogu! Eh, ce, fa! Toate au noroc să se mărite la oraș, să umble fără basma și cu rochii fără mâneci!”, la care cealaltă
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
Maria lui Gogu! Eh, ce, fa! Toate au noroc să se mărite la oraș, să umble fără basma și cu rochii fără mâneci!”, la care cealaltă îi răspundea, “De, fa, dacă așa îi moda la oraș, ce vrei să rămână țărancă? S-a făcut cocoană!“ În București stăteam pe o stradă la două stații de podul Constanța, care începea în șoseaua Chitilei și se termina în celălalt capăt, la calea ferată. Era așa de frumoasă strada noastră că, în mintea mea
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
la marginea lojei regale un domn îmbrăcat în un pardisiu negru cu pălărie tare de culoare brună deschisă”). Au defilat orfanii de război, „căminurile ucenicilor”, elevii, primarii comunelor, „corporațiuni și organizațiuni profesionale”, „conductul etnografic” - „A plăcut mult carăle reprezentând pe țărăncile noastre la șezătoare, la țesut, melițat cânepă, tors etc. În special a făcut o plăcută impresie căruța cu baciu, cea cu pescari, cea cu preotul în mijlocul șezătorii și cele cari înfățișau pe țăranul nostru în mijlocul îndeletnicirilor sale, în mijlocul familiei. Au
Agenda2005-35-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284134_a_285463]
-
7 septembrie 1930). 50 ani „Cursuri sanitare pentru mame. Zilele acestea s-au deschis în comuna Recaș cursurile pentru mame, care funcționează pe lângă circumscripția sanitară și sfatul popular al comunei... La deschiderea cursurilor au participat 38 de femei colectiviste și țărănci muncitoare cu gospodării individuale din comună“. (Drapelul Roșu din 7 septembrie 1955). „Se dezvoltă fabrica «Dermatina»... De curând s-a terminat construcția unei secții de lacuri, necesare fabricii... Ea va fi una dintre cele mai moderne secții de lacuri din
Agenda2005-36-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284145_a_285474]
-
Țară, / Dor dă vânt dă primăvară,“ („Dor“, Ionel Iacob-Bencei). Nu poți să vorbești de satul românesc fără să prezinți frumusețea costumului tradițional. Într-o poezie în grai publicată de mine în 2009, în volumul „Îndrăgostiți de poezie“, am prezentat costumul țărăncii românce „Eu mi-s floare gin Bănat, / Graiul gin străbuni lăsat / Cu sfințănie l-am păstrat / Ș-în suflet l-am purtat / Ș-o să-l port cu min' mereu / Cât mă lasă Dumnezău. / Eu mi-s neam ge Cărășan, / Pui
SATUL CU TRADIŢIILE ŞI OBICEIURILE LUI DESPRINSE DIN POEZIILE ÎN GRAI BĂNĂŢEAN de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382434_a_383763]
-
mereu / Cât mă lasă Dumnezău. / Eu mi-s neam ge Cărășan, / Pui mândru ge gugulan, / Eu țân portul gin străbuni, / Cu cătrânță șî ciupag, / Cu opreg, poale, lăibărac, / Duminica la horă mă îmbrac. / [...] / Haine sângură îmi țăs,“. Cotumul tradițional al țărăncii românce este compus din cârpă, baticul ce-i acoperă capul, ciupag, o cămașă peste care poartă în funcție de anotimp laibăr sau pieptar (vestă), cojoc, poale (fustă), catrință (șorț înflorat), opreg (țesătură cu franjuri purtată peste poale), brâu și opinci (încălțăminte de
SATUL CU TRADIŢIILE ŞI OBICEIURILE LUI DESPRINSE DIN POEZIILE ÎN GRAI BĂNĂŢEAN de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382434_a_383763]
-
de la porcul tăiat la Crăciun și sodă caustică. Când a tăiat săpunul și l-a pus la uscat, a mai rămas lichid din sodă și amestec de grăsimi și zeamă de pelin pentru miros, numit leșie pe care o foloseau țărăncile la dedurizerea apei scoasă din fântână sau strânsă de la ploaie . Așa făceau țăranii, puneau câte o putină sub streașină și când ploua adunau apa scursă de pe acoperiș. Era mai bună la spălat, nu era atât de dură. Mama ținea această
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
întâlnit în copilărie, deoarece în familia noastră de țărani mama era cea care pregătea totul pentru îmbrăcăminte. Țesătura maramureșeană este posibilitatea inegalabilă de a reda frumusețea Maramureșului nu numai prin cuvinte, ci și prin artă. De a arăta lumii competența țărăncii din această parte de lume și harul ei de a lăsa tot ce este frumos urmașilor. Pe țoluri sau covoare, cum numim noi aici aceste țesături, regăsim simboluri care reprezintă obiecte și ființe cu care ne întâlnim în viață: din
O icoană vie a spiritualităţii autentice, strămoşeşti şi româneşti… [Corola-blog/BlogPost/92490_a_93782]
-
posibilitatea ei de a-și așterne gândurile, nu pe hârtie, ca un scriitor, ci pe o țesătură. Simbolurile vin din mediul înconjurător. Vorbim de cerb, pentru că femeia se întâlnea des cu acest animal, de brad, care este arborele vieții, de țărancă, ea simbolizând viața pe pământ sau de cruce. Să știți că nu există covor în Maramureș care să nu aibă ca punct de pornire în țesătură crucea. Mai apar ca motive soarele, pe care femeia maramureșeancă îl reprezintă prin romb
O icoană vie a spiritualităţii autentice, strămoşeşti şi româneşti… [Corola-blog/BlogPost/92490_a_93782]
-
vremea și rostul fiecăreia, despre galben, roșu-închis, alb sau verde, culorile specifice Maramureșului. Prin harul și munca doamnei preotese, covoarele de Botiza au trecut granițele țării și chiar oceanul și au încântat privirea multor oameni dornici de a cunoaște arta țărăncilor maramureșene. „În unele țări am făcut popasuri mai lungi, am lucrat cu elevii de la diferite școli, cum a fost în Austria, sau în Belgia. Apoi, au venit din aceste țări grupuri de copii sau familii aici, la Botiza. În vara
O icoană vie a spiritualităţii autentice, strămoşeşti şi româneşti… [Corola-blog/BlogPost/92490_a_93782]
-
secolului al XVII-lea, pe la orele 6-7 dimineața te-ai fi găsit la Veneția, ai fi văzut gondole ticsite de funcționari somnoroși - aprozi în genere - ducându-se la muncă, de meșteșugari aurari, fierari tăcuți întorcându-se de la schimbul trei, de țărănci din împrejurimi încărcate cu coșuri de legume, fructe, de dădace cu bonetă mergând să facă piața, de dieci grăbindu-se spre slujbă și de cel mult trei-patru curtezane obosite venind din schimbul de noapte. Să se înceteze o dată cu ideea falsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
toți - răspunse cardinalul atacând cu lingurița ultimul braț al crucii de miere. — Nu mi-a fost nici mie ușor - își aminti papa. împrejurimile abației nu ne predispuneau deloc la evlavie și reverie, fiind literalmente înconjurat de o mulțime neverosimilă de țărănci pietroase, tinere. Mersul după apă la izvor era un veritabil chin. Nu-ș cum se făcea, că totdeauna la izvorul unde trăgeam eu, se nimereau vreo trei-patru Giacomette de-alea care, probabil văzându-mă atât de abstras, de pur, mă țineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
popas cînd veneam cu Nino pe jos de la aeroport avioanele săgetau cerul el Îmi vorbea de ultima erecție a spînzuraților noi vom rămîne totdeauna aici sub castani pașii noștri egali fața lui puțin Îngrijorată privind norii care se adunau o țărancă Își suflă nasul În șorț prin fața muzeului satului elevii se plimbă de mînă sărutul se ascunde după ureche un trening albastru aleargă „se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge și muzele că vor rămîne amăgitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
administratorul ei, are la îndemână autoritatea comunală: primar, ajutor etc. care le facă orice acte numai în scop de a ne jupui și lua și zdrenșele de sumane ce avem pe noi.”38 Al doilea document este o reclamație a țărancei Ana Ojog din Mărăști (Mărăștii făceau parte din comuna Filipeni la 1906) adresată regelui României, Carol I, în legătură cu deposedarea de proprietatea moștenită, a siliștei (loc de cas și gospodărie) și o vie în comuna Secuieni ,de către proprietarul Vasile Condurat. Cere
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pentru a-l băga în brâul din jurul mijlocului. Pe partea de josă a trupului poartă pantaloni scurți sau întregi și în picioare ghete de rafie (opinci - n.a.) sau sandale. O altă imagine, de același autor, ne prezintă un tablou grăitor: țăranca cu broboada, cu o căma cusută la gât, umeri, în față și jos, la mâneci, cu lână roșie și albastră, într-un decor în benzi, umplut cu model „ferăstrău”, țăcurit, care se vede clar și pe catrință. Broboada nu are
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Milioane de creaturi minuscule sunt călcate cu mașina, avertismentele lor șoptite amuțesc. Undeva latră un câine de curte, care n‑are libertate, dar nici nu știe ce‑i aia, fiindcă a fost dintotdeauna în lanț. Nu aspiră spre necunoscut. O țărancă cu hrană pentru păsări în șorț cască gura. Iarba începe să‑și lase sucul, fiindcă simte apropierea verii. Malul apei năvălește spre ei dând să‑i salute, ia te uită, tocmai astăzi când credeam că nu se mai întâmplă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
întâlnit în copilărie, deoarece în familia noastră de țărani mama era cea care pregătea totul pentru îmbrăcăminte. Țesătura maramureșeană este posibilitatea inegalabilă de a reda frumusețea Maramureșului nu numai prin cuvinte, ci și prin artă. De a arăta lumii competența țărăncii din această parte de lume și harul ei de a lăsa tot ce este frumos urmașilor. Pe țoluri sau covoare, cum numim noi aici aceste țesături, regăsim simboluri care reprezintă obiecte și ființe cu care ne întâlnim în viață: din
MARAMUREŞ, O ICOANĂ VIE A SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364316_a_365645]