610 matches
-
acopereau, dar, mai ales, descopereau ațâțător ceea ce trebuia să-l bage În boale pe privitor: un sân, o bucă, mă rog; le obligau să nu mai stea ca niște maimuțe, ci să tragă de umeri Înapoi, să-și țină pieptul țanțoș Înainte; le Învățau să se miște unduit, să-și legene lenevos trupul. Bărbătușilor le ieșeau ochii din cap ca la melc și le curgeau balele. Nici nu se punea vorba să se tocmească. Ba chiar uneori se ajungea la licitări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
camionul se clătina din toate Încheieturile la intrarea În vreo hârtoapă, profesorul, cu nemaiîntâlnită grijă de cloșcă iubitoare, Încerca să protejeze mușuroiul de elevi cu brațele, ca nu cumva să cadă, și dibuia totdeauna, ca din Întâmplare, câte un sân țanțoș pe care Îl strângea, făcând pe niznaiul. Însă nici aceste manifestări ale năravului nu erau cele mai vechi, ne asigură una dintre sursele noastre de Încredere și căreia ținem, cu discreție, să-i păstrăm anonimatul. Reproducem, În cele ce urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spunea că avea un diavol atârnat de umeri, Începuse să vrea cu Încrâncenare a crede În Întâmplarea cu rătăcirea și să-și dorească, dureros de tare, o pereche de aripi. Până să-l doboare orbirea și boala, Însă, se ținea țanțoș și vesel și abia aștepta să-l Întâlnească pe Ectoraș la cârciumă, așezat la masa pe locul căreia se aflase cândva scaunul coanei Marița, cana ei cu țuică și panoul cu fișe și fișulițe pe care femeia le Încurca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scurt atunci când, pentru câteva secunde, ochii Își proptiseră privirile În pieptul pe care femeia cea tânără Îl ridicase, repezindu-și mâinile către cer, deasupra apei. Băiatul apucase să vadă sânii mari, negri, rotunzi și grei, Împungând aerul cu sfârcurile uriașe, țanțoșe, Întărâtate de mângâierea și răcoarea bălții. Apele ei i se păruseră dintr-odată prea calde, Înfierbântate din ce În ce de trupul negru și neliniștit care se mișca Întruna, răspândind În jur vrăji schingiuitoare și desfătătoare, cărora nu li s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un text dintr-o lecție al cărei titlu nu mi-l mai amintesc. La lumina chioară a lămpii, pe un capăt de laiță și stând în genunchi m-am apucat de scris. Când am ajuns la propoziția Moșul era mai țanțoș ca un cocoș, am scris cuvintele mai și țanțoș legate între ele. Dându-mi seama de greșeala făcută am exclamat: vai, am legat pe mai cu țanțoș! Sora mai mare, Hareta, care se afla lângă mine cu o foarfecă în
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
mi-l mai amintesc. La lumina chioară a lămpii, pe un capăt de laiță și stând în genunchi m-am apucat de scris. Când am ajuns la propoziția Moșul era mai țanțoș ca un cocoș, am scris cuvintele mai și țanțoș legate între ele. Dându-mi seama de greșeala făcută am exclamat: vai, am legat pe mai cu țanțoș! Sora mai mare, Hareta, care se afla lângă mine cu o foarfecă în mână a intervenit prompt: lasă că le dezleg eu
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
m-am apucat de scris. Când am ajuns la propoziția Moșul era mai țanțoș ca un cocoș, am scris cuvintele mai și țanțoș legate între ele. Dându-mi seama de greșeala făcută am exclamat: vai, am legat pe mai cu țanțoș! Sora mai mare, Hareta, care se afla lângă mine cu o foarfecă în mână a intervenit prompt: lasă că le dezleg eu, cu foarfeca! Toți cei de față au râs, iar acest episod, cu nota sa hazlie a intrat în
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
mi-a sus Într-o zi: „Știi Donna ți-ar plăcea viața mult mai mult dacă nu ai fi atît de drăguță. Multe femei experimentează testosteronul și le place foarte mult. Cred că ți-ar prinde foarte bine. Ai merge țanțoșă prin propriul spațiu și ai avea un „nu” clar pentru oameni”. M-a convins să-l Încerc. Avea cîteva mostre În cabinet și mi-a dat cea mai mică doză disponibilă. Ea a sperat că le voi lua și Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
pentru ei dacă Dumnezeu ar face dreptate și nu le‐ar ierta nimic. Noi trebuie să fim, ca vameșul din Pilda vameșului și a fariseului, care spunea cu capul plecat: „ Doamne iartă‐mă pe mine păcătosul” iar fariseul stătea drept, țanțoș, și spunea: „Îți multumesc Doamne că nu sunt păcătos ca vameșul acesta, postesc, mă rog, dau zeciuială din tot ce am .......” (Lc. 18, 10‐ 14). Mântuitorul ne spune că mai curând se mântuiește va‐ meșul pentru că este smerit și știe
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
și salahori, șomeri și prostituate. Un scrâșnet de mânie asprește aceste congestionate, grandilocvente „poezii sociale” cu verb dur, tăios, metalic, în care invectiva, imprecația, profetismul sonor nu exclud împroșcările de sarcasm. În anii puterii populare, semețul coboară de pe baricade, ancorând țanțoș într-un festivism înstrăinat de poezie. Cântând, în ton cu atâția alții, „partidul-părinte”, privind dezmierdător la colectiviștii și pionierii „patriei socialiste”, răzvrătitul de odinioară își trăiește, în declamații sterpe, „ora extazului”. A scris și teatru (Pământ blagoslovit, 1938, Muzica stelelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
cu cât trecea vremea, îi era tot mai tare. 124. Julius Zimberlan a devenit un om fericit Julius Zimberlan avea o mașină veche, dar care-și făcea onorabil datoria. (Datoria de mașină.) Da, dar vecinul Remus B. Papadopol se plimba țanțoș cu un maserati sport ultimul răcnet. Și Remus nu era cu nimic mai deștept, mai harnic sau mai talentat decât Julius! Ceea ce l-a făcut pe Julius să sufere. Julius Zimberlan locuia în casa bătrânească, unde au locuit și părinții
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
5 aprilie 1860, scriitoarea Elizabeth Gaskell spune că l-a văzut pe prinț la Oxford. O caricatură apărută în luna octombrie în publicația umoristică Punch sub titlul "The Royal Road to Learning" îl arată pe prinț, în ținută academică, trecînd țanțoș printre un rînd de profesori, aplecați pînă la pămînt, cu pălăriile tipice (mortar boards cu ciucuri) în mînă. Într-o scrisoare către fiica cea mare, Vicky (care va rămîne confidenta ei tot timpul vieții), Victoria scrie: Bertie is my caricature
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
a unui castor. Făcea parte dintre oamenii care purtau cu ștaif chiar și costumele obosite sau nearătoase. N-a avut niciodată bani (care dintre noi ar fi putut avea în perioada aceea?), și totuși reușea să lase impresia, după felul țanțoș și demn cu care apărea în lume, de om cândva avut, de aristocrat scăpătat. Nu știu de ce, dar mi-am imaginat întotdeauna că între stilul vestimentar al cuiva și felul său de a locui există o legătură. O asemenea legătură
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
apărut în fața lor, iar „domnul” Paraschiv Baștiurea, directorul școlii, m-a întrebat ce vreau să fiu când voi fi mare, întrebare la care eu cu părul ciufulit, cu îmbrăcămintea prăfuită, cu mâinile și gura pătate de strugurii negri, am răspuns țanțoș: Vrau să fiu domn(domn însemna învățătoră. Toți au făcut haz, dar eu am priceput abia acasă, după ce mămica mi-a explicat plângând, ce rușine i-am făcut. Tanti Florica a făcut mult haz de „potrivirea” dintre ținuta și afirmația
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
rele. Ca să nu mai spun de județ unde-i ceva mai grav. Exemple, pe scurt: Cutare a ajuns primar. Până atunci băiat de treabă cu disponibilități de comunicare, prietenos. într-o lunădouă i s-au umflat... "plămânii" și pășește mai țanțoș, nu mai răspunde la salut, nici la telefon, secretarele îi dau"pe teren" (sau, "la inundații"!!!) în timp ce ei întorc fripturile... Realizează că timp de vreo 3 ani nu prea mai are nimeni ce le face (decât presa !) și-și plătesc
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
a unui castor. Făcea parte dintre oamenii care purtau cu ștaif chiar și costumele obosite sau nearătoase. N-a avut niciodată bani (care dintre noi ar fi putut avea în perioada aceea?), și totuși reușea să lase impresia, după felul țanțoș și demn cu care apărea în lume, de om cândva avut, de aristocrat scăpătat. Nu știu de ce, dar mi-am imaginat întotdeauna că între stilul vestimentar al cuiva și felul său de a locui există o legătură. O asemenea legătură
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
budist? Începea să mă usture pielea gâtului, acolo unde Rosina își înfipsese unghiile roșii. Aș fi vrut să-mi iau temperatura, dar nu reușeam să găsesc termometrul. Ceața se risipise. Amurgul tocmai se topise în întuneric, și o lună mică, țanțoșă și luminoasă își răspândea strălucirea, eclipsând stelele, revărsând scânteieri metalice în mare, și însuflețind uscatul cu prezențele fantomatice ale stâncilor și copacilor neclintiți. Cerul era de un negru albăstrui, limpede, tolerând abundența de lumină a lunii, dar nelăsându-se iluminat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
decât o alternativă: să te accept pe tine cu minciunile tale cu tot... Dumnezeule, se vede că am fost nebun... trebuia să fi plecat și să te las cu... — Nu...! — Ce te-ai mai fi bucurat! Și acum apare el, țanțoș ca un păun, și vine să-mi sune la ușă. Ce te-ai mai distrat când ai pus treaba asta la cale! Nu spune lucruri pe care nu le crezi. — Ba cred, ce altceva aș putea crede? Îmi dau seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
îmi cumpărasem doar niște biscuiți " Mă duc eu, d-le profesor". Mi-a dat o sumă de bani și ... sub privirile invidioase ale colegilor și admirative ale fetelor ... cu rucsacul în spate ca să am în ce aduce cașul ... am plecat țanțoș spre stâna cu pricina, la vreo 500 metri distanță. Neștiind ce înseamnă o stână de munte ... (era primul meu contact cu muntele) m-am apropiat fără complexe. La vreo 80-100 metri de stână ... ce să vezi? ... o haită de 12-15
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
văzură iarăși în stradă, era noapte. Directorul, pus pe șotii, avu o nouă propunere, dezarmantă: să meargă, împreună, la pescuit de păstrăvi. Noaptea peștele trage mai bine și avem o noapte cu lună, să n-o pierdem, argumenta el pășind țanțoș, fără să privească înapoi. Poate vânăm și niște becațe, continua, imaginându-și cum bietele păsări stăteau pitite în ascunzișurile lor, așteptându-l pe el să le împuște pe la spate. Și vorbea, vorbea, de parcă împleticirea picioarelor lui depindea de asta. Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
un text dintr-o lecție al cărei titlu nu mi-l mai amintesc. La lumina chioară a lămpii, pe un capăt de laiță și stând în genunchi m-am apucat de scris. Când am ajuns la propoziția Moșul era mai țanțoș ca un cocoș, am scris cuvintele mai și țanțoș legate între ele. Dându-mi seama de greșeala făcută am exclamat: vai, am legat pe mai cu țanțoș! Sora mai mare, Hareta, care se afla lângă mine cu o foarfecă în
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
mi-l mai amintesc. La lumina chioară a lămpii, pe un capăt de laiță și stând în genunchi m-am apucat de scris. Când am ajuns la propoziția Moșul era mai țanțoș ca un cocoș, am scris cuvintele mai și țanțoș legate între ele. Dându-mi seama de greșeala făcută am exclamat: vai, am legat pe mai cu țanțoș! Sora mai mare, Hareta, care se afla lângă mine cu o foarfecă în mână a intervenit prompt: lasă că le dezleg eu
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
m-am apucat de scris. Când am ajuns la propoziția Moșul era mai țanțoș ca un cocoș, am scris cuvintele mai și țanțoș legate între ele. Dându-mi seama de greșeala făcută am exclamat: vai, am legat pe mai cu țanțoș! Sora mai mare, Hareta, care se afla lângă mine cu o foarfecă în mână a intervenit prompt: lasă că le dezleg eu, cu foarfeca! Toți cei de față au râs, iar acest episod, cu nota sa hazlie a intrat în
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de privitor, după ce o viață întreagă a fost actor în astfel de spectacole, Dumitru Dascălu privește înnegurat la ceea ce li se oferă privirilor sale obosite. Atenția îi este atrasă de un grup original, un adevărat alai. În fruntea grupului pășește țanțoș un cățel de talie mică, având blana de culoarea castanelor coapte, cu codița îmbârligată. În urma lui merge mândru și fericit un băiețel înăltuț și subțirel cu ghiozdanul în spate și cu un frumos buchet de crizanteme albe în brațe. Băiatul
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cu el prin centrul stațiunii și din prima clipă mi-am dat seama că n-aș avea la ce să mă tem că și-ar revendica lucrurile și-ar pica din nou pe capul meu și-al Nelei. Laur pășea țanțoș pe lângă un tip mărunțel și uscățiv, căruia mă prezentă Într-o engleză năpădită de poticneli ceremonioase, după ce-mi spusese că-i american și stau Împreună la hotel Muntenia din Neptun. Agățat de brațul bătrânelului ăla bine Întreținut, văr-miu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]