595 matches
-
LIGYA DIACONESCU - RENAȘTE PRIMĂVARA (POEZII) Autor: Ligya Diaconescu Publicat în: Ediția nr. 2287 din 05 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului RENAȘTE PRIMĂVARA Când răsare ghiocelul Se- aude iarba cum crește Zburdă pe câmpie mielul Totul, totul reânoiește Fetele își poartă țanțoș Mărțișoarele pe piept Mamele fac mucenicii Păsările zbor discret Și în fâlfăit de aripi Prin glas de izvor de munte Se ivește o cireadă Cu vite mari și cornute Se-nvârtesc copiii roată În câmpia însorită Iazul morii se-nfioară Îndrăgostiții
RENAŞTE PRIMĂVARA (POEZII) de LIGYA DIACONESCU în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354374_a_355703]
-
cititori / articol I. LIGYA DIACONESCU - RENAȘTE PRIMĂVARĂ (POEZII), de Ligya Diaconescu, publicat în Ediția nr. 2287 din 05 aprilie 2017. RENAȘTE PRIMĂVARĂ Când răsare ghiocelul Se- aude iarbă cum crește Zburda pe câmpie mielul Totul, totul reânoiește Fetele își poartă țanțoș Mărțișoarele pe piept Mamele fac mucenicii Păsările zbor discret Și în fâlfâit de aripi Prin glas de izvor de munte Se ivește o cireada Cu vite mari și cornute Se-nvârtesc copiii roată În câmpia însorită Iazul morii se-nfioară Îndrăgostiții
LIGYA DIACONESCU [Corola-blog/BlogPost/354375_a_355704]
-
la ore matinale ale zilelor de ... III. BODYGUARDUL MEU , TIGRUT, de Sofia Raduinea , publicat în Ediția nr. 1199 din 13 aprilie 2014. Astăzi,pentru prima dată, Am simțit că-s apărată. Mă apară un cățel Mititel și frumușel: Pechinez imperial, Țanțoș că un mareșal ; E docil, dar nu acceptă Omul rău, ce vrea vendeta. E un cățeluș drăguț Bodyguardul meu, Tigrut; Are ochii de taciun’ Și codită de păun. De-a crezut că-s atacată, El mă apară îndată. Citește mai
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
meu, Tigrut; Are ochii de taciun’ Și codită de păun. De-a crezut că-s atacată, El mă apară îndată. Citește mai mult Astăzi,pentru prima dată,Am simțit că-s aparata.Ma apară un catelMititel și frumușel:Pechinez imperial,Țanțoș că un mareșal ;E docil, dar nu acceptaOmul rău, ce vrea vendeta.E un cățeluș dragutBodyguardul meu, Tigrut;Are ochii de taciun’Și codită de paun.De-a crezut că-s atacată,El mă apară îndată.... IV. ARE MAMA CINCI
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
-i vechi prieten. Îl complimentă și-l critică, îmbrățișându-l tare. -De ce n-ai venit la BAC? îl întrebă Adjectivul. -Nu m-au chemat profesorii. Cum a fost? -Greu, tare greu, bine ca ai stat acasă. Pronumele îi întrerupse, țanțoș și mândru cum mereu era. -Prietene, da' frumos loc mai ai! Trebuie să-ți mărturisesc ceva... Și îi arată la mai multe forme, politicoase și personale, multe, multe! -Ăștia sunt o mică parte din prietenii mei. Sper că nu te
PETRECERE MORFOLOGICĂ de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353949_a_355278]
-
cu mai puțină stare își aduceau vreascurile de la pădurea din coasta satului. Pentru câte o sarcină de găteje se-nțelegeau ei cumva cu paznicii boierului Sturza și-o scoteau la capăt. Dar acum era opreliște mare din partea sentinelelor sergentului cel țanțoș. Dumitru lu' Ciocoiu însă nu prea era dus la Biserică. Familia lui avea multe guri de hrănit și nu era de șuguit cu asta. Făcu ce făcu și, păcălind soldatul de pază, intră în pădure încins de mai multe ori
DUHUL VINOVAT AL DRAGOSTEI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354692_a_356021]
-
Dragostea poate fi și pentru o persoană de sex opus, dar și față de aproapele tău, părinți, frați, prieteni. Omul religios iubește pe Dumnezeu. Iubim și țara, locul nașterii, zona geografică de unde venim. Oșenii sunt mândri de Oasul lor, oltenii sunt țanțoși că fac parte din Oltenia, bănățeanul crede că e “fruncea”. Tot dragoste este și cea pentru o idee, învățătură, arta, știința, iubim și natura și elementele ei, vii sau neînsuflețite. Avem dragoste pentru un anumit mod de conduită și acțiune
DACA DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357284_a_358613]
-
din scânduri late care făcea legătura între corabie și țărm. Nu reuși să facă doi pași pe aceasta că se și poticni de un om micuț de statură, adus de spate și cărunt. Era Eber, negustorul fenician. Acesta se propti, țanțoș, în fața prințesei. -Bine ai venit, prințesă Talestri, pe umila mea Cartină, zise Eber, făcând o plecăciune ușoară din cap. -Bine te-am regăsit, dragul meu Eber! răspunse Talestri. Umila ta Cartină mă lasă mută cu frumusețea sa. Culoarea velei este
CARTINA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357484_a_358813]
-
sufletească. Dintâiul capitol se intitulează, așa cum e și firesc, “Ars Poetica” - și în el autorul ni se înfățișează în toată statura sa, cu toate atributele care-l caracterizează. Încă de la primele imagini poetice, Verbul e suveran peste suflete, el “calcă țanțoș” pătrunde fără sfială “dincoace de ferestre”, “făcându-se apoi nevăzut / printre hematiile / din auriculul drept / al Poemului ... ” (Verbul calcă țanțoș ... Sub semnul acestui Verb impetuos, autorul receptează și transmite spre oameni, semnale, elementele primordiale ale umanității: al doilea sistem de
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
statura sa, cu toate atributele care-l caracterizează. Încă de la primele imagini poetice, Verbul e suveran peste suflete, el “calcă țanțoș” pătrunde fără sfială “dincoace de ferestre”, “făcându-se apoi nevăzut / printre hematiile / din auriculul drept / al Poemului ... ” (Verbul calcă țanțoș ... Sub semnul acestui Verb impetuos, autorul receptează și transmite spre oameni, semnale, elementele primordiale ale umanității: al doilea sistem de comunicare, vorbirea, cuvântul, înțelesul, trăirea. Unul din poemele emblematice ale volumului se numește: “Ce rost are ... dacă stelele nu citesc
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
vorbi de păstorul confesional al turmei ... Pe când cele de sus erau tocmite și începuse deja „demantelarea” întregului edificiu al zvonului, ca să le iasă, să facă voia și interesele bietelor megieșe, la nici o aruncătură de băț ieșea din bătătura proprie „prea-măritul”(!), țanțoș și dezinhibat de obsesia unei funcții pentru care fusese curtat îndelung (de o anumită parte a eșichierului politic dar și, culmea „inepției lui Ceașcă”, de a fi în poziția celui implorat să accepte funcția propusă!) de către un electorat ușor de
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
în limba mea cea maternă, m-a gândit la Cioran, Eliade, etc. și am ajuns pe malul celălalt al speranțelor mele. Și n-am uitat niciodată că Dumnezeu este cu noi!...”Din 1984, George Filip locuiește la „M-am recomandat țanțoș: poet George Filip” - Ce anume v-a determinat să scrieți? - Niciodată nu mi-am propus să scriu. M-am pomenit scriind și gata. Știu doar că de foarte fraged, jonglam cu cuvintele și le înhămam la rime de ocazie. Cand
EU, CAND SCRIU, ARD. DIALOG CU POETUL GEORGE FILIP DIN MONTREAL, CANADA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360611_a_361940]
-
cu 50 de lei tonă. În seara aceea, m-am împrietenit cu niste muncitori. Unul dintre ei, care m-a prezentat altora, le-a spus că sunt poet. Îi arătasem ALBINA. Când am dat mâna cu ei, m-am recomandat țanțoș: poet George Filip. Am ajuns, din întâmplare, în casa scriitorului orb Marin Iancu Nicolae. Mi-a spus că-mi citise deja poezia și că sunt talentat. Doamna Dr. Octavia Dimancescu, verișoară cu Antonescu, m-a dus acasă la Arghezi. Mosul
EU, CAND SCRIU, ARD. DIALOG CU POETUL GEORGE FILIP DIN MONTREAL, CANADA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360611_a_361940]
-
care trebuie să suporte orașele subterane construite de șefi pentru propria folosință și războaiele actualilor dictatori. Mai merită acești șefi să capete încrederea noastră? Se mai preocupă acești șefi și de problemele noastre, ale celor 7 MILIOANE de votanți cum țanțoși se laudă în timp ce rod cu folos osul dobândit? Șefii sunt șefi ca toți șefii. Patru ani de huzur după o lună (de 360 zile) de minciuni sfruntate transmise într-un circ de două parale pe care chiar astăzi îl trăim
UN REGE FĂRĂ REGAT REPLICĂ! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360118_a_361447]
-
ținutei sale ostășești impunătoare, dar și datorită chipului său deosebit de agreabil - înalt, frumos, având ochi negri expresivi, figură proporționată, de ziceai că e Apollo însuși. Nu se putea să nu fie remarcat prin cetate când era învoit, și când trecea țanțoș pe aleile întinselor parcuri. Lumea întorcea capul după el, căci nu se vedeau prea des chipuri atât de reușite ca al său. Și se mai întâmplă ca Orestes să fie remarcat de o tânără fiică de comandant de oștire din
PROVIDENŢA (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359838_a_361167]
-
ea disperată. - Că doar nu te prinde vreun pețitor din poveste tânăr și frumos ca lacrima! - trase paznicul de timp. - Nenorocitule, îți bați joc de mine? Lasă că te aranjez eu! Înspăimântat de amenințare, omul trase zăvorul și cotoroanța pătrunse țanțoșă pe murgul negru din care ieșeau aburi după atâta alergătură. În acel moment, un oștean îi prinse calul, iar alți doi îi înfipseră vârful sulițelor în coaste. - Coboară! - porunci unul. - Doar n-o să mă violați! - Poate dracul se încurcă cu
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > CAPRA RÂIOASĂ Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 1701 din 28 august 2015 Toate Articolele Autorului CAPRA RÂIOASĂ Se plimba, ca o cucoană, Pășind țanțoș, fără trac, Mândră ca o campioană. Deși slabă, jigărită, Se fâțâia sclifosită, Cu alura ei de drac. Se știa ea cum arată: Ochii mari, goi, bulbucați, De credeai că-i spânzurată, Buze și urechi blegite, Barba, blana năclăite... Mai bine
CAPRA RÂIOASĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340134_a_341463]
-
Preda îi întâmpină și-i asigură că Radu Valdescu este așteptat așa cum se cuvine unui principe. N-a durat mult și dinspre pădure s-au auzit tropotele cailor și trâmbițele alaiului se contopiră cu cele de la curtea domnească. Principele înainta țanțoș și autoritar ca un adevărat stăpân. În curte, gazdele se înclinară cu respect și-l primiră cu bunăvoință. Căpitanul Preda, cu privirea-i pătrunzătoare și fața dură rosti cu vocea-i puternică: - Măria Ta, sunteți binevenit în Principatul Vâlcelelor care
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
am primit un telefon de la poartă: - Doamna Mirela, vă rog să coborâți că avem o problemă... - Cu mine?! - Indirect. - E urgent... - Foarte. Pe monitor era "imortalizat" Marincaș cu un sac în spinare, privind des stânga-dreapta în timp ce traversa holul și ieșind țanțoș cu sacul din UVT. - Trebuie să anunțăm Poliția... - O, nu... îl cunosc. E student în anul I. Dați-mi răgaz cinci minute să îl caut și să vorbesc cu el... - Bine, dar nu mai mult de 5 minute. Alerg, câtă
DOMNUL MARINCAŞ de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342027_a_343356]
-
brusc se oprește din cadențat. - Dacă aveam trei picioare, ce dracu făceam? În perimetrul sălii noastre de așteptare pășește cu viteză de avion un pilot bătrân la vreo 80-90 de ani, hai 91 ... E moș Cocoș că prea e aviator țanțoș și ramolit de atâtea ore de zbor. 53, 54, 55 ... - E cu listă, taică? - Mda! Cu listă de nervi ... .Stăm ca proștii la rând pentru orice fleac de aprobare ... Listă mai lipsea. - Și la ce număr prost s-a ajuns
ULTIMUL CUVÂNT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/342141_a_343470]
-
rolul țăranului român în opera lui Marin Preda? Nicio reacție. - Brigita! Nu mă auzi? Repetă ea iritată. Ridică-te imediat când vorbesc cu tine! Atunci, de parcă ar fi fost fulgerată, eleva tresări și se ridică fâstâcită în picioare, orientându-și țanțoș întreg corpul într-o poziție gata de atac. - Ce te-am întrebat? - A... Întreaga clasă începu să șușotească “rolul țăranului român în opera lui Marin Preda...”, sărindu-i în sprijin, în timp ce Brigitté, cu urechile ciulite, căuta o soluție rapidă de
UN PRÂNZ ÎN FAMILIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342220_a_343549]
-
brațele tale muncite să mă ții Să-ți văd în ochii zâmbetul și plânsul Alintându-ne, pe fiecare, când eram copii. Ne luai cu tine...la sapă, la cules Cu ceva bucate în traistă,... în plasă, Îți urmaream al tău țanțoș, grăbit mers, În simplitatea ei viață era frumoasă. In podul casei păstrai pentru noi Printre oale noi, străchini de la moși Prune uscate, mere, struguri de soi Pe furiș urcam scara ...eram curioși. Câțiva bănuți, aveai ascunși în batistă Să ne
BUNICA MEA de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342677_a_344006]
-
toantele astea de vagoane! Ce, ele înțeleg șuieratul nostru?” Și au considerat că trebuie să formeze o castă a locomotivelor în care proastele astea de vagoane n-au ce căuta. Și au început să fornăie și să pufăie plimbându-se țanțoșe pe căile ferate, fentând cât de mult posibil atingerea de neispăvitele astea de vagoane. Erau toată ziua împreună și își deșărtau inteligența pufăind țanțoș, ba au devenit mult mai vocale pretinzând impegatului de mișcare să le acorde prioritate. Așa că în
LOCOMOTIVA de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341595_a_342924]
-
de vagoane n-au ce căuta. Și au început să fornăie și să pufăie plimbându-se țanțoșe pe căile ferate, fentând cât de mult posibil atingerea de neispăvitele astea de vagoane. Erau toată ziua împreună și își deșărtau inteligența pufăind țanțoș, ba au devenit mult mai vocale pretinzând impegatului de mișcare să le acorde prioritate. Așa că în scurt timp vagoanele n-au mai putut să ajungă la destinație și au început să ruginească, trecând rând pe rând, la odihna veșnică de la
LOCOMOTIVA de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341595_a_342924]
-
totul se stingea ca o părere, mâna cu biciul se mișca ușor, ca o fluturare de aripi de liliac, măgarul clătina o ureche și grupul trecea prin fața mea, încet ca o secvență slow-motion dintr-un film hiper-realist... În spatele droaștei mergea țanțoșă o capră, mișcându-și în cadență urechile și țâțele, capra întorcea spre mine doi ochi galbeni-tăioși, cu lumini de brici, și răspundea salutului meu: - Be-e-eee... - Dar de ce a suferit? Îndrăznesc să întreb. - Ee, tată, poveste lungă... Jarul se mișcă în
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]