296 matches
-
restul înapoi acasă. Văzând jalnica armată întorcându-se, țarul Samuil a suferit un atac de cord și a murit. Armatele bizantine își fac intrarea în Bulgaria după sângeroasa luptă de la Kleidion; până în 1018, toate bastioanele bulgare se predaseră, iar Primul Țarat Bulgar a fost desființat.
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
divizeze în ramurile de mai târziu. În același timp, viața la munte i-a făcut să se întoarcă la păstoritul practicat de strămoșii traco-iliri. Despre originea meglenoromânilor s-au emis mai multe ipoteze. Weigand a văzut în ei urmașii fondatorilor Țaratului Vlaho-Bulgar așezați în Meglen. Istoricul ceh Konstantin Josef Jireček, care s-a ocupat de istoria slavilor, considera că sunt urmașii amestecului dintre români și pecenegi, opinie acceptată ulterior și de Weigand. Pe baza asemănărilor dintre idiomul meglenoromânilor cu cel al
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
această însă, hanatul bulgar al lui Asparuh, ajuns la nord de Dunare în urma luptelor cu khazarii, câștigă în anul 680 războiul cu Imperiul Bizantin și cucerește Dobrogea și Moesia. Un an mai târziu hanatul este recunoscut ca stat independent (Primul Țarat Bulgar), dar bizantinii și-au păstrat controlul încă 3 secole asupra țărmului Mării Negre, cu intermitențe și asupra zonei vechii cetăți Dionysopolis. Aceasta, dacă nu dispăruse, oricum nu mai avea caracter urban, decăzând și datorită dezvoltării cetății vecine Varna. Reconstrucția ei
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
și triburile maghiare, venind din Bugeac, iar în secolul următor sunt menționați primii stăpânitori feudali locali, probabil de origine slavă ("Jupan Dimitri" în sudul Dobrogei). Cu sprijinul împăratului bizantin Nichiphor al II-lea Phokas, cneazul Sviatoslav I al Kievului atacă Țaratul Bulgar și ocupă Dobrogea în anul 968, mutând capitala Rusiei Kievene pentru 3 ani la gurile Dunării. În 971 însă, împăratul Ioan I Tzimiskes îl invinge pe Sviatoslav și îl alungă din Tracia și Dobrogea, restabilind în zonă autoritatea bizantină
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
Dobrogea în anul 968, mutând capitala Rusiei Kievene pentru 3 ani la gurile Dunării. În 971 însă, împăratul Ioan I Tzimiskes îl invinge pe Sviatoslav și îl alungă din Tracia și Dobrogea, restabilind în zonă autoritatea bizantină. Odată cu apogeul Primului Țarat Bulgar, sudul Dobrogei va fi anexat acestuia de către țarul Samuil, care în prima fază l-a învins pe împăratul Vasile al II-lea Bulgaroctonul; acesta revine în anul 1000 și distruge complet până în 1018 Țaratul Bulgar, organizând în Dobrogea ""Strategia
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
autoritatea bizantină. Odată cu apogeul Primului Țarat Bulgar, sudul Dobrogei va fi anexat acestuia de către țarul Samuil, care în prima fază l-a învins pe împăratul Vasile al II-lea Bulgaroctonul; acesta revine în anul 1000 și distruge complet până în 1018 Țaratul Bulgar, organizând în Dobrogea ""Strategia Dorostolon"" și apoi ""Thema Paristrion / Paradunavon"". Stăpânit de bizantini întreg secolul al XI-lea, țărmul sudic al Dobrogei va fi cunoscut și el, ca întreaga regiune, invaziile pecenegilor, uzilor și cumanilor; în aceeași perioadă sunt
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
au participat în 1185-1186 la răscoala Asăneștilor. Dobrogea va rămâne în granițele imperiale până la începutul secolului al XIII-lea, când, în contextul înlocuirii Imperiului Bizantin cu cel Latin de Răsărit, va intra sub autoritatea Imperiului Vlaho-Bulgar al Asăneștilor (Al Doilea Țarat Bulgar). În 1241 coloana sudică a marii armate mongole, sub conducerea lui Kadan, a invadat și Dobrogea, în drumul său spre vest. Autoritatea Asăneștilor a fost slăbită, și drept consecință, Hoarda de Aur și-a extins stăpânirea și asupra Dobrogei
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
mare, în locuri mai greu accesibile - înălțimile apărate natural (în special dealul mare, numit "Djinna Bair", unde s-au descoperit vestigii ale construcțiilor din secolele XIII - XIV). După 1300, zona a trecut din nou în stăpânirea celui de-al Doilea Țarat Bulgar, sub conducerea țarului Teodor Svetoslav, pentru ca 25 de ani mai târziu să facă parte din principatul independent numit "Țara Cărvunei". De la numele primului conducător al acestui mic stat feudal, Balik (Balica), se consideră că provine denumirea de "Balcic", menționată
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
́цкий" (* cca 1595 — †6 august 1657) a fost un hatman al Hetmanatului cazacilor zaporijieni (din Ucraina) și liderul rebeliunii împotriva magnaților polono-lituanieni (1648-1654), care a dus la apariția statului căzăcesc. El a încheiat în 1654 tratatul de la Pereiaslav cu Țaratul Rusiei, care avea să ducă în cele din urmă la pierderea independenței Ucrainei în fața Imperiului Rus. Deși nu există documente care să ateste data sigură a nașterii lui Hmelnițki, istoricul ucrainean Mihailo Maximovici consideră că cea mai probabilă dată a
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
ambasadori. Turcii le-au oferit cazacilor statutul de vasalitate în aceleași condiții cu cele ale Hanatului Crimeii, Moldovei și Țării Românești. Ideea subordonării unui monarh musulman nu a fost bine primită de populației. O altă posibilitate a fost subordonarea față de Țaratul Rusiei ortodox. Rușii priviseră cu multă precauție la evenimentele din Ucraina și nu se implicaseră în lupte. În ciuda unui număr destul de mare de solii trimise de către hatman la Moscova, prin care solicita ajutor în numele credinței comune ortodoxe, țarul a preferat
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
întâlnit cu reprezentanții cazacilor la Pereiaslav, unde Rada fusese convocată. Pe 18 ianuarie 1653, tratatul a fost semnat de cele două părți. Istoricii încă nu s-au pus de acord cu privire la adevăratele intenții ale părților semnatare. Cert este că pentru Țaratul Moscovei și țarul Alexei Mihailovici, tratatul legitima pretențiile asupra teritoriilor Rusiei Kievene și întărea influența în regiune. Pentru Hmelnițki și cazaci, acest tratat oferea mai înainte de orice o protecție a unui monarh puternic, care era în plus conducătorul unei forțe
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
era în plus conducătorul unei forțe regionale ortodoxe. Istoricii nu s-au pus de acord asupra tipului de uniune pe care l-a gândit Hmelnițki: o uniune militară, o uniune putere suzerană - vasal, sau o incorporare completă a Ucrainei în Țaratul Rusiei. Cele două părți au avut păreri diferite cu privire la prevederile tratatului și la caracterul uniunii. Astfel, în timpul depunerii jurământului de credință către țar, cazacii au fost pe punctul de a rupe tratatul, deoarece trimișii Moscovei au refuzat să accepte ca
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
faptul că ambele părți aveau interese divergente în Ucraina, libertățile care fuseseră asigurate pe perioada vieții lui Hmelnițki au fost constant restrânse după moartea sa. Până în cele din urmă, acest proces avea să ducă la absorbirea completă a Ucrainei în Țaratul Rusiei, iar mai târziu în Imperiul Rus și Uniunea Sovietică. Ca urmare a semnării tratatului de la Pereiaslav, harta geopolitică a regiunii s-a schimbat, apărând un nou competitor în zona, Țaratul Rusiei, iar foștii aliați ai cazacilor, tătarii, au trecut
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
avea să ducă la absorbirea completă a Ucrainei în Țaratul Rusiei, iar mai târziu în Imperiul Rus și Uniunea Sovietică. Ca urmare a semnării tratatului de la Pereiaslav, harta geopolitică a regiunii s-a schimbat, apărând un nou competitor în zona, Țaratul Rusiei, iar foștii aliați ai cazacilor, tătarii, au trecut de partea polonezilor. Aceasta a dus la intensificarea stării de nesiguranță în zonă, tătarii nemaiavând nici un motiv să nu declanșeze raiduri de jaf, ceea ce a dus la depopularea unor întinse regiuni
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
foc și sabie” (1999), autorii oferă o viziune mai apropiată de realitatea istorică, renunțând în mare măsură la exagerările autorului romanului. Istoriografia oficială rusă a pus un accent deosebit pe ideea că Hmelnițki a hotărât să intre în uniunea cu Țaratul Rusiei ca urmare a dorinței de a „reunifica” Ucraina cu „patria mamă”. Această viziune corespundea cu teoria oficială a Moscovei asupra dreptului de a se considera moștenitoarea Rusiei Kievene și a teritoriilor pe care le stăpânise aceasta. Dat fiind acest
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
la porunca lui Godunov. Individul misterios care pretindea că era Dimitrie era un impostor, dar a fost acceptat drept moștenitorul de drept al tronului Rusiei de o mare parte a populației și a primit un important sprijin politic din afara granițelor țaratului, în special în Polonia și Statul Papal. Polonezii îl vedeau pe impostor drept o unealtă potrivită pentru extinderea influenței lor în Rusia, prin intermediul căruia puteau cel puțin să-și slăbească vecinul. Papalitatea considera ca Falsul Dimitrie putea fi folosit pentru
Timpurile tulburi () [Corola-website/Science/317809_a_319138]
-
După semnarea Tratatului de la Pereiaslav din 1654, această regiune a Ucrainei a trecut sub controlul Imperiului Rus. Stăpânirea rusă a fost reafirmată prin semnarea Tratatului de la Andrusovo, din 1667, și a Tratatului de pace eternă din 1686 dintre Rzeczpospolita și Țaratul Rusiei. s-a bucurat de un anumit grad de autonomie în cadrul Țaratului Rus (Imperiul Rus din 1721), autonomie care a fost restrânsă, treptat, de-a lungul secolului al XVIII-lea, când Armata zaporojeană a fost desființată.
Ucraina de pe malul stâng () [Corola-website/Science/319473_a_320802]
-
trecut sub controlul Imperiului Rus. Stăpânirea rusă a fost reafirmată prin semnarea Tratatului de la Andrusovo, din 1667, și a Tratatului de pace eternă din 1686 dintre Rzeczpospolita și Țaratul Rusiei. s-a bucurat de un anumit grad de autonomie în cadrul Țaratului Rus (Imperiul Rus din 1721), autonomie care a fost restrânsă, treptat, de-a lungul secolului al XVIII-lea, când Armata zaporojeană a fost desființată.
Ucraina de pe malul stâng () [Corola-website/Science/319473_a_320802]
-
(în ) a fost un țarat medieval în Balcani care s-a format din statul medieval Rașka în secolul XIV. Țaratul a existat din 1346 până în 1371. Ștefan Dușan, înainte de a se urca la tron ca țar al sârbilor s-a dovedit a fi un priceput
Țaratul Sârb () [Corola-website/Science/319617_a_320946]
-
(în ) a fost un țarat medieval în Balcani care s-a format din statul medieval Rașka în secolul XIV. Țaratul a existat din 1346 până în 1371. Ștefan Dușan, înainte de a se urca la tron ca țar al sârbilor s-a dovedit a fi un priceput conducător de luptă, dovedind-o în bătălia de la Velbuzd, unde Serbia a învins cu greu
Țaratul Sârb () [Corola-website/Science/319617_a_320946]
-
a existat din 1346 până în 1371. Ștefan Dușan, înainte de a se urca la tron ca țar al sârbilor s-a dovedit a fi un priceput conducător de luptă, dovedind-o în bătălia de la Velbuzd, unde Serbia a învins cu greu Țaratul Bulgar. Deoarece tatăl său un cuceritor vrednic, Dușan l-a detronat împreună cu ajutorul boierilor sârbi, poruncind oamenilor săi să-l sugrume. Țaratul și-a atins apogeul în jumătatea secolului al XIV-lea, în timpul domniei lui Ștefan Dușan, care s-a
Țaratul Sârb () [Corola-website/Science/319617_a_320946]
-
fi un priceput conducător de luptă, dovedind-o în bătălia de la Velbuzd, unde Serbia a învins cu greu Țaratul Bulgar. Deoarece tatăl său un cuceritor vrednic, Dușan l-a detronat împreună cu ajutorul boierilor sârbi, poruncind oamenilor săi să-l sugrume. Țaratul și-a atins apogeul în jumătatea secolului al XIV-lea, în timpul domniei lui Ștefan Dușan, care s-a proclamat țar la Serres în 1345 și s-a încoronat la Skopje pe 16 aprilie 1346 ca „Țar al sârbilor și grecilor
Țaratul Sârb () [Corola-website/Science/319617_a_320946]
-
Sfântul Sava (în ). din 1219 decretat de Sfântul Sava. Țarul Dușan și-a dublat fostul regat, cucerind teritoriile din sud, sud-est și în est. Nu s-a luptat cu nicio armată pe câmpul de luptă, în schimb și-a câștigat țaratul prin asedierea orașelor. A fost succedat de fiul său Ștefan Uroș al V-lea, numit cel Slab, care poate de asemena să fie atribuit țaratului, deoarece cădea treptat în anarhie feudală. Datorită cuceririlor bruște, administrării proaste și eșecul de a
Țaratul Sârb () [Corola-website/Science/319617_a_320946]
-
s-a luptat cu nicio armată pe câmpul de luptă, în schimb și-a câștigat țaratul prin asedierea orașelor. A fost succedat de fiul său Ștefan Uroș al V-lea, numit cel Slab, care poate de asemena să fie atribuit țaratului, deoarece cădea treptat în anarhie feudală. Datorită cuceririlor bruște, administrării proaste și eșecul de a-și consolida stăpânirile a dus la fragmentarea țaratului. În această perioadă se remarcă ascensiunea Imperiului Otoman, care s-a răspândit în Asia și Europa cucerind
Țaratul Sârb () [Corola-website/Science/319617_a_320946]
-
fiul său Ștefan Uroș al V-lea, numit cel Slab, care poate de asemena să fie atribuit țaratului, deoarece cădea treptat în anarhie feudală. Datorită cuceririlor bruște, administrării proaste și eșecul de a-și consolida stăpânirile a dus la fragmentarea țaratului. În această perioadă se remarcă ascensiunea Imperiului Otoman, care s-a răspândit în Asia și Europa cucerind mai întâi Byzantiumul, iar apoi alte state balcanice. Incompetența de a menține marele țarat înființat de tatăl său, Ștefan al V-lea nu
Țaratul Sârb () [Corola-website/Science/319617_a_320946]