795 matches
-
brazdele zilelor. Plâng fără vicleșug și mă căiesc de greșeli nefăcute. Plâng de uimire, dar lacrima cade pe lespezi. Lespezi de sare, mai mari decât Insula, în așteptarea unei Duminici fără sfârșit. HERB Pășuni, dealuri golașe, movile, stânci, pălării pentru țeste de împrumut. Lupii au ros copacii scoarța lor hrănește iepuri și bursuci, urmele învingătorilor se pierd ca niște labe de ciori în deșertul clisos al pădurii. Apoi a venit vântul și taurii lui purtând în coarne zdrențe dintr-un trecut
Poezie by Vasile Iancu () [Corola-journal/Imaginative/17213_a_18538]
-
trecerea printre versanții unei strâmtori sau chiar printr-o peșteră. S-ar putea să fi fost chemat pentru unele mici reparații pe la casele lunii. Această barcă șubredă în care voi sfârși ținându-mi de plete - în chip de felinar - propria țeastă. Iată a început să mă cuprindă moleșeala, sub negrul coviltir. A răsărit lângă mine un arbore și s-a făcut mare, de când umblu prin noapte: o noapte la fel de mincinoasă ca o meduză, o noapte fără sfârșit și fără nici o altă
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
p. 93). În ciuda evidențelor, Dumitru Micu citește greșit poemul Portret, atât de des citat de critică și atât de rău înțeles, înghesuit într-un loc comun: , M-am zămislit ca-n basme, cu șapte frunți și șapte/ Grumazi și șapte țeste./ Cu-o frunte dau în slavă, cu celelalte-n noapte,/ Și fiecare este/ Și nu este.// Sunt înger, sunt și diavol și fiară și-alte-asemeni". Deci, între ,slavă"(aici sinonim al luminii divine) și ,noapte"experiența argheziană parcurge o mulțime de
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
noapte,/ Și fiecare este/ Și nu este.// Sunt înger, sunt și diavol și fiară și-alte-asemeni". Deci, între ,slavă"(aici sinonim al luminii divine) și ,noapte"experiența argheziană parcurge o mulțime de atitudini, căpătând o înfățișare monstruoasă de arătare cu ,șapte țeste". În actul chinuitor al cunoașterii, al explorării slavei și a nopții (aici nu e o dualitate, ci o delimitare a teritoriului, a universului, un vast spațiu captiv în care se zbate ființa argheziană), poetul e și înger, și diavol, dar
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
cu a sa noduroasă măciucă și că-l silește să treacă de partea prostimii, a lăeților și goleților... Nu, să nu vă înșelați... Atacat, Parpanghel va reacționa cu toată forța, fiind în legitimă apărare, și îi va zdrobi lui Corcodel țeasta cu buzduganul de aramă... Riposta va fi tot atât de năpraznică, pe cât fusese mai înainte... până atunci... reținerea distinsei alianțe... Sfiosul Parpanghel?... Asta zicând, sare cu iuțime Și întorcând sabia vitejește Unde-i cea mai deasă golățime, Acolo, dă, taie și lovește
Caftane si cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10158_a_11483]
-
și dumnezeu pitic lingîndu-și rănile/ bucureștiul decojind succesiv foițele de ceapă de pe cupola bisericii/ babele chioare îmbrîncindu-și colivele pentru soldații lor roșii/ morți la datorie cu darabalele atîrnînd cuminte între pulpe toaca lucioasă/ (...)/ sfîntul altar se crăcănează drept pe mijloc țeasta ți se crăcănează drept pe mijloc/ nu poți nici măcar să arunci mîncarea uitată cu zilele în frigider/ să arunci resturile de carne moartă uitate cu săptămînile în tine/ strîngi din dinți strîngi rahatul din fața ușii aprinzi lumînări la morți pentru
Apocalipsul acum by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10754_a_12079]
-
trăiesc într-un creier ca o spiră neagră/ mă ghemuiesc aici ca un fetus în borcan/ din cînd în cînd ciocurile reci ale puilor ciugulindu-se pe spate/ unul cîte unul pînă la sînge și loviturile tot mai dese/ spintecîndu-mi țeasta// cu greu răzbat pînă la mine urletele voastre/ reproșurile voastre că nu trăiesc cea ce scriu/ cu pași imprevizibili vine pe la spate o călugăriță tînără/ cu mătăniile atîrnînd între sîni/ o călugăriță tînără îmi taie brusc/ părul". Acesta este cel
Apocalipsul acum by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10754_a_12079]
-
îndepărtîndu-mă încet și plutind/ am văzut galaxia ca un ceasornic cu capac de argint/ rotindu-și berilele și granatele/ spre noaptea întoarsă cu spatele./ dar în timp ce urcam/ grăsimea mi se topise gram după gram/ genunchii mi se lipiseră de torace/ țeasta mi se sudase cu oasele iliace/ eram un radiolar, un spor, rostogol/ prin auriu, prin frig, prin frică, prin vîsc și prin gol.// în cîmpul meu vizual/ galaxiile se adunară, atol după atol de coral/ monezi și monezi, pulsînde, zvîcnite
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
meglenoromân, istroromân sau romanș, desprinse din vremuri uitate de Dumnezeu din graiul nostru primordial. Un alt argument pentru vechimea limbii române, Înțeleasă ca mamă a limbilor europene, este că ea a migrat odată cu populațiile plecate din spațiul carpatic. Astfel cuvântul țeastă, ajunge În Italia la testa, În Franța la tête; cuvântul ciubotă a rămas În franceză doar cu ultima parte, botte, iar În germană doar cu prima: schue; omoameni: În franceză s-a menținut forma de singular, identică și la plural
Limba română – limba europeană primordială. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
mișcau lîngă el în carne și oase, jucînd o ficțiune care era realitate. Atunci a văzut cum fizionomia umană dispare sub cocoloașele de răni, umflături și echimoze. Atunci s-au rupt coaste, s-au zdrobit degete și s-au spart țeste. Mihai Buracu nu a uitat dîra de sînge pe care Aurel Suciu a lăsat-o pe tencuială cînd a fost izbit cu capul de perete. Dîra aceea i s-a întipărit în minte pentrul bunul motiv că încă nu-i
Fiziologia supliciului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3878_a_5203]
-
și sânii ei să fie o expresie greco-romană, mult mai mult decât una gotică sau barocă, iar ei să poată ilumina prin întunecime cu forța de pătrundere a unui mănunchi cel puțin cinci lumânări. Și se impune absolut ca atât țeasta cât și coloana ei vertebrală Să și le arate cu-ncetineală, iar ea să aibă o cât mai generoasă latifundie dorsală! Membrele să i se termine ca niște tulpini, dar să nu le lipsească Nici coapselor unele rotunjimi Fiind ele
Poetul femeilor Vinícius de Moraes by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3950_a_5275]
-
Din apropiere scriu despre moarte cu ușurința cu care înfig cuțitul de la doi pași Ne-am întors ne-am întors tencuiți cu pământ și sânge cu genunchii zdrobiți și cu ochii prăvăliți afară din țeste mai puțini dar fără să ne știm vreodată numele stăm înșirați umăr lângă umăr și fiecare își primește trofeul; un pepene în care a fost încrustată fața celui ucis cu sabia cu sulița sau cu mâinile goale din chipurile învinșilor
Robert Șerban by Robert Șerban () [Corola-journal/Imaginative/10697_a_12022]
-
o oglinda intoarsa, nu se vede nimic, te uiti zadarnic in ea citat din marin preda Cum vom putea, altfel, trăi o clipă sublimă pe acest pământ pe deasupra scoarței lui inundată de soare și de vânt înainte de a dormi cu țeasta înăuntrul lui, unde nu e nici lumină, nici verdeață dacă am oferi lumii doar spectrul singurătății noastre? Marin Preda în Marele singuratic În ceea ce mă privește, sunt furios pe savanți că m-au silit să aflu că cerul nu e
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
lăsat prins?! Dar ce naiv la vârsta jumătății de veac poți fii! Femeile și tare, și-n gând, numai prostii grăiesc! -Nu-i cazul ei! Vorbește puțin, pe șleau, discret. Gândește logic, zici că minte de bărbat îi e chiriaș în țeastă! Dar, gânduri într-una spre mine trimite, mă-nvăluie cu-al tinereții patos și câte altele să-mi spună ar dori... în tot frumos se-nvăluie degrabă! De-i sunt în preajmă, înflorește, devine sigură, privirile se pleac-alintate de gene dese și
SECRETUL LUI SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382527_a_383856]
-
ERO(T)ICĂ Autor: Daniel Samuel Petrilă Publicat în: Ediția nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Privesc candid la minutele care-ți trec prin epiderme prin trup la toți fluturii care-ți trec prin stomac și prin țeastă femeie sunt îmbătat de acest miros sărat al mușcatelor al parfumului tău de mireasă perenă de mirosul lasciv al copitelor tale diforme ești ființă din vis ești minune te suflu toată să te umpli de țărână îți suflu somnu-ntr-un opaiț
ERO(T)ICĂ de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382602_a_383931]
-
Cazinou și pe străzi doar despre asta se vorbește: „Când va veni cutremurul?” „Când se va prăbuși muntele?” „Când...?”. Parcă s-au scrântit cu toții, de-abia le trecuse sminteala cu aurul! Astrologul, am aflat, a fost lovit cu măciuca, în țeastă, de către unul din oamenii Magistratului. E mort și cineva vrea să ascundă asta. § Romancierul a simțit ceva, dar nu poate să perceapă o ființă dintr-un alt plan. Dintr-o altă dimensiune. El și toată Stațiunea lui se mișcă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
locuri diferite; aproape că nu există om care să nu îl fi văzut, în carne și oase, măcar o dată, de parcă nimeni nu mai doarme în Stațiune. Numai mincinoși. Magistratul întreține un zvon care-i convine, poate oamenii lui mai găuresc țeasta cuiva. A mea, a Actorului, a Filozofului. Actorul a înnebunit de tot; umblă îmbrăcat ca o muiere, zice că așa se purta Socrate. Bântuie străzile, crâșmele, ia cafenelele la rând, vrea să simtă mai bine spiritul cetății, spune. Se ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cu vădită insatisfacție, Îndreptându-se către ușă. Vă doresc o Întrevedere cât se poate de plăcută. La revedere. Mi-a părut bine de cunoștință... Bine pe dracu’, se vedea de la o poștă că mi-ar fi despicat cu sincer entuziasm țeasta. Mi s-a părut de datoria mea să-i răspund cu un „sărut mâinile”, nici măcar ironic, de-a dreptul sfidător. La urma urmelor, Într-un fel sau altul, eram și musafirul ei, nu? Păi, așa ne Învață vechea, tradiționala noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să vă Înfrângeți resentimentele și să aveți Încredere În mine. În noi... Ușor de spus: Încredere... Răpit, trambalat de colo colo cu mașina, cu avionul, cu trotineta, acuzat de conspirație Împotriva ordinii mondiale sau așa ceva, amenințat cu un glonte În țeastă, azvârlit Într-un nebulos nobodyland, Dumnezeu știe În ce colț al Pământului, de catre niște necunoscuți demenți, În care trebuia să mai am și Încredere... Ei nu, că pe filozoful prevăzut cu calviție, orice, dar nu modestia pretențiilor, Îl dădea afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai răspunde ele bacantele, s-ar mai umfla strugurii lor de neastîmpăr, ar mai mușca ele un organ dezacordat și ce muzică ridicolă, ce muzică falsă ar Începe să picure din acest pix care mutilează hîrtia? „e un nor sub țeasta bătrînului general tace și spumegă altfel piciorul cui ar bate această grenadă În peretele din spate al catedralei visez În clipa În care părul meu se Împletește cu părul unui munte vin două limuzine din direcții opuse am de apărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fără coamă și leul poate fi tuns și atunci trebuie să spui că e pisică și să ți-l pui pe canapea și să-l mîngîi În aplauzele generale, să pupi botul acela care peste două minute Îți va trozni țeasta și va plescăi cu creierul tău Între fălci. Creierul tău, această mică delicatesă, acest mizilic În care se reconstituiau toate jocurile de scrabble ale unui Dumnezeu-copil, sunetele care mișcau caruselul eternității, creierul tău unde somnul muta dunele Într-o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai încolo o figură ce i se părea cunoscută. Îl trase de mână pe colegul lui, făcându-l atent: Ia uită-te la tipul care stă la a patra masă, în stânga noastră! Îl vezi? Vorbești de bărbatul acela țigănos cu țeasta pleșuvă? La masa cu fetele alea aproape dezbrăcate? Exact. Mă uit la el de jumătate de oră. spuse Traian. Te uiți la fete, nu la el! îi răspunse Cristi. Spune-mi, nu seamănă cu cel pe care l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
izbi de pămînt și trupul lui Simon Magul. Prima care se apropie fu Sofia Prostituata, credincioasa lui Însoțitoare. Vru să-i tragă pe ochi șalul pe care i-l dăduse, dar nu găsi atîta putere, Închizînd ochii de groază. Cu țeasta zdrobită, cu membrele frînte, cu chipul desfigurat și Însîngerat, cu măruntaiele la vedere, precum o vită Înjunghiată, zăcea pe pămînt; pe pămînt zăcea o masă de oase frînte și carne căsăpită, cu burmazul, crepidele și șalul amestecate laolaltă cu trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o văpaie, ca aripile pîrlite ale Îngerilor, Încît el va Închide ochii strîns, dureros de strîns, iată, nu de beznă și năluciri, ci de preaplinul luminii; dar le desluși felurimea de după pleoapele temeinic trase, căci În cuget, la frunte, de după țeastă, chiar Între ochi, chiar În miezul văzului, pîlpîiau rotocoale roșiatice, roșiatice și sinelii, și vineții, și gălbui și verzulii, și iarăși rumenii, care, de bună seamă, tot lumină era, nicidecum nălucire, sau poate doar nălucire, vedenie, oricum era lumină! 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
la Porta del Prato. Dar acum, În picioare, În fața altarului, chipul călugărului nu mai avea nimic din expresia posedatului extenuat care Îi apăruse În lumina nelămurită a zorilor. Cu un gest dramatic, bărbatul Își aruncă gluga pe spate, descoperindu-și țeasta complet cheală, cu o frunte maiestuoasă. Parcă statuia de marmură a unui roman din vechime ieșise din pământ spre a păși din nou printre oameni. Nu avea nimic umil, se gândi Dante, observându-l cu atenție. Cel mult, reprezenta icoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]