221 matches
-
aripi, zboară!” - Iar eu aș mai adăuga una, Țigăncușo: „Dacă ai voce, cântă!” Și buna mea prietenă a început să cânte. Iar eu eram în al nouă- lea cer... În prim plan: porumbeii; în plan secund, gogoloiul negru, o altă... Țigăncușă. NANA Spre deosebire de domnul Garçon, un cățelandru la fel de afec- tuos, dar mult mai sensibil în privința produselor alimentare, dom- nișoara Nana e o cățelușă care mănâncă orice și oricând. Ea nu are preferințe culinare și nici probleme digestive. Fapt care, mai ales
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
timpul potrivit pentru că, ajunsă acasă, avea să afle, cu stupoare, că bărbatul ei făcuse recurs, nu-i plăcea, probabil, să locuiască unde locuise în ultimele luni, într-o mansardă, și voia să se întoarcă în casa cu scară interioară împreună cu țigăncușa care îi era acum soție. Câștigase, mai târziu avea să afle că nici măcar nu avusese nevoie de martori mincinoși, cum clevetea lumea, ci doar îi amintise cui trebuia activitatea lui de ilegalist. Casa urma să se împartă între ei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ei nerușinați. Lică îi întoarse privirea, apoi cată cu milă spre cellalt. Era, în adevăr, un biet coconaș galben ca de ceară, cu gene roșii și cu ochii pătați. Purta o bărbiță blondă, ascuțită, cu fire veștede. Ea era o țigăncușă uscată ca un drac, cu buze roșii ca sângele închegat și cu o pereche de ochi aprinși subt boneta de piele ce o împodobea, ascuțindu-i mai tare bărbia ascuțită. Pe mâini negre, cu degete fuiorate, avea inele cu pietre
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
păunea în vestonul său subțire, resimțea invariabil una din acele porniri amoroase pe care obicinuia a le rezolva repede și care, astfel, nu turburau cu nimic buna lui stare fizică și morală. Azi totuși Lică nu putea urmări dog-cdrt-nl cu țigăncușă. Acest lucru adusese oarecari perturbări în igiena lui. Vru să pornească spre duduia Mari, dar după câțiva pași se întoarse. Soluția asta foarte bună nu-1 satisfăcea. Erau semne îngrijorătoare ale unei predispoziții spre complicații sentimentale. Cea dintâi complicație era că
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
laț și independența femeiei îl plictisea. Era deprins cu prietene mai servile. Dacă Ada ar fi fost prea departe prin fire de acele femei, nici nu s-ar fi apropiat de dânsa. N-avea aspirații rafinate; văzuse însă bine că țigăncușa era de înțeles. între dânsa și celelalte amante nu era o deosebire de castă, ci numai de clasă. De la înălțimea dogr-cart-ului cu toate safirele de pe degete, cu tot luxul, o recunoscuse ca fiind ,,d-a iui". Până la urmă și el
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ziua când Marcian va consimți formal, cum avea Ada să-1 introducă în casa Drăgăneștilor și pe ea deodată cu el? Era încă nesigură. Prințesa lucra astfel harnic pentru Lică Trubadurul, care avea capricii din ce în ce mai rare și era mulțumit de amorul țigăncușei, deși era un amor cu obstacole. Recepțiile, prezența lui Marcian, nevoia de a menaja pe Maxențiu, tot planul de campanie dus de Ada aducea incomodități noului amor. Era o iubire mereu pe apucate, pe furiș, o iubire de lachei prin
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
un răcnet. Cineva care i-ar lua pulsul unei femei cu o asemenea inimă ar spune ceva de genul: „Bate normal, 70 de răcnete pe minut.“) Personajul povestește cum s-a îndrăgostit încă de la vârsta de șase ani de o țigăncușă, Nela, care avea aceeași vârstă (situație stranie, care ar fi putut duce la acuzarea de pedofilie a ambilor îndrăgostiți!): „Cum se împrimăvăra, Nela umbla goală. Eu pe atunci mă împrietenisem cu ea la cataramă...“ Este greu de înțeles cum te
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Este greu de înțeles cum te poți împrieteni la cataramă de cineva care umblă în pielea goală. Poate că este vorba de o cataramă pe care Nela o are din naștere. Autorul descrie, fără complexe, și scene de viață intimă: „țigăncușa se zbătea sub mine și spunea că nu se poate, a început să plângă. A zis că mi se dăruie când se va mărita cu mine, că altfel de și-ar lepăda fecioria acum și nu va putea să prezinte
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
că mai sunt și trebuie să pun în mâncare. Dați-mi bani că vă cumpăr eu,cucoană. Doamna s-a gândit:” Îi dau banii și n-o mai văd nici cu bani nici cu roșii, deși mi se pare o țigăncușă de treabă.După înfățișare n-ai zice că-i țigancă.O trimit să-mi cumpere. Ce-o fi, o fi. N-oi rămâne săracă de un kilogram de roșii.” — Știi de unde? De la aprozarul din vale. Prințesa a luat banii și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
a terminat de mâncat s-a ridicat. — Săru’ mâna cucoană! Să fie pomana matale. Doamna i-a făcut un pachețel cu de toate, i l-a pus în trăistuță. — Să mai vii pe al mine că văd că ești o țigăncușă de treabă. — Săru’ mâna, a salutat prințesa și a plecat. Întorcându-se acasă, Prințesa s-a gândit la ce-i spusese cucoana, cum că ea n-ar fi țigancă. „Are dreptate cucoana, că eu nu sunt țigancă. Își amintea cum
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
așa cum îmi place mie mâncarea; cu multă ceapă, cu multe roșii. Știi că nu mai aveam roșii și m-a salvat o fetiță. — Ce fetiță? — Una care vine din când în când și-i mai dau câte ceva. — A! cerșetoare. — O țigăncușă. — Du-te, tu! — Este de-ai lui Ciurdaru. — Cei cu corturile de la ieșirea din oraș. — Da!însă nu pare a fi țigancă. E albă la față, are un păr galben atât de frumos, cu o privire fermecătoare și-i foarte
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de frumos, cu o privire fermecătoare și-i foarte cuminte, nu obraznică așa cum sunt țiganii. Nu mai spune. Te-ai îndrăgostit de ea? Zău că m-am îndrăgostit. — Zina dragă, spui prostii. Chiar atât de mult te-a atras o țigăncușă? — Ai s-o vezi și tu, că mai trece pe-aici și-ai să-mi dai dreptate. — Mă rog! Cum zici că te-a ajutat? — I-am dat bani să-mi cumpere un kilogram de roșii. — Dacă n-o mai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Săru’mâna cucoană, îi întâmpină ei. — Ați pregătit-o pe Prințesa? — Am pregătit-o, boierule. — Ați făcut-o frumoasă, frumoasă!o admiră doamna Stamate. — Dumnăzău a făcut-o frumoasă, cucoană. — Uite, i-ați pus și salbă la gât. O adevărată țigăncușă, observă doamna Stamate. — Iată ce e! Luați salba că voi aveți nevoie de ea, nu noi, vrea să-i dezlege șnurul de la gâtul Prințesei, domnul Stamate. — Stai, boierule, săru’ mâna, se repede Dedi. Asta e salba ei și dacă e
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mult ca Vișinel ce foc arde în această inimă de țigancă tânără, o adevărată pasăre rară... - Întotdeauna ai fost tentat de păsărele...!? - Mi-a plăcut cum ciripesc, o dădu el iar pe glumă. Dacă aș avea vârsta lui, tot o țigăncușă mi-aș lua! - Acum chiar că ești neserios! Vrei cu tot dinadinsul să mă distragi de la angoasele mele, să mă faci să mă împac cu situația aceasta care are atâtea necunoscute, nu numai pentru bietul copil, ci și pentru noi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pe care le ocaziona în variate poziții orientale. Imediat, i se succedară momentele de imensă surpriză ale neașteptatei boli lumești, care, după revenirea-i din Capitală, îi explodă, înflorindu-i pe organele genitale, precum și hohotele vesele ale drăguței farmaciste brune. Țigăncușa de la farmacia La Anka îi administrase, amuzându-se permanent, spălături fierbinți cu lichide diuretice, cu hipermanganat de potasiu și cu albastru de metil, înțepându-l și ghiftuindu-l zilnic cu siringi doldora de ampicilină, până când îi reuși vindecarea. După săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
venit încă profesorul?“, avea să întrebe, ca de obicei, șoricuța salariată, încheindu-și ultimul nasture al bluzei. Nimeni nu-i va răspunde, pușlamalele arboraseră deja măștile blazate. Gina trebuia să rămână, așa deciseseră tovarășii, neglijabilă. Să-și vadă lungul nasului, țigăncușa!... Degeaba încerca să le intre în voie, să se alieze antipatiei lor față de bufon. „Încă n-a venit profesorul?...“ Nepăsarea lor mocnită și rea nu accepta această complicitate. „Mai taci și tu, acolo... Lasă-l în pace, nebunul are dichisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
era acuzat, și despre care continuă să scrie denunțuri tot mai țicnite, deși nefericitul a murit de mult în închisoare. Iat-o și pe astălaltă: ochi somnoroși, imenși, cozi grele, negre, rochie de călugăriță. Florăreasă, dansatoare, filatoare, ce-o fi țigăncușa asta magnifică... Nicidecum, e ingineră! Șefă de promoție, electronistă, mândria cartierului, veselă, frumoasă, sfântă, măritată cu un coleg inginer, trimis pe doi ani în Siria. Așteptare cu lacrimi și lacăt, revedere disperată: bocet, giugiuleli, țipete. Soțul gras și guraliv nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de plăcintă, din tava pe care femeia o lăsase pe soba de tuci de lângă capul patului. Mușcă pofticios. Îl privi lung pe Băcănel. Mai să izbucnească în râs, închipuindu-l pe „istoric“ cum încerca și el s-o tăvălească pe țigăncușă. Icni, abia stăpânindu-și hohotele: - Și mata, coane, nu... Renunță la întrebarea porcoasă. Deveni dintr-o dată grav. Mai mușcă din plăcintă. - Adică, urmă Goncea firul unui gând numai de el știut, să discutăm, coane, de ce am venit eu acuma aicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
care venea spre masa lui bărbatu-său. Ia mâna, că-s cu bărbatu-meu, șoptește aia, arătându-și iar strungăreața. Stai, fată, puțin! o țipă Viner. Zi-i ce vrei! Păi vino-aicea, că nu pot să urlu! Hai, zi-i! Țigăncușa se-apropie fără chef de masa noastră, până ajunge să dea cu pântecul de muchea de tablă. Da’ să știi că nu-ți mai dau băutură! Nu băutură, da’ un pic de apă de la tine din pizdă-mi dai? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
scrie despre aceste personaje bizare pe care le-am tot urmărit de-a lungul anilor. Urmărirea a început încă de prin al doilea sau al treilea an de studenție, de pe terasa cofetăriei „Colombo“ (acum „Liana“), din dimineața când am observat țigăncușa de cinci-șase ani care venea să cerșească. Am fotografiat-o atunci cu aparatul primit nu demult cadou și cu care umblam întărâtat să prind cât mai mult din chipul Lumii. De la țigăncușa aceea am început să-i văd și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Colombo“ (acum „Liana“), din dimineața când am observat țigăncușa de cinci-șase ani care venea să cerșească. Am fotografiat-o atunci cu aparatul primit nu demult cadou și cu care umblam întărâtat să prind cât mai mult din chipul Lumii. De la țigăncușa aceea am început să-i văd și pe ceilalți, până jos, la „Tosca“, de la Drept, cafeneaua unde ascultam fascinat poveștile Teodorei, „ultima curvă bizantină a Bucureștilor“, după cum se recomanda. Teodora, pe atunci, era încă studentă (așa se spunea), dar își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cravată de lână, „coadă de păun“, o pereche de butoni suflați în aur și o Biblie, găsită la Anticariatul de pe Bulevard, de peste drum de „Gambrinus“. Fotografiam, fascinat de aparatul primit, într-o frenezie a descoperirii Lumii. Am început cu o țigăncușă de cinci-șase ani care venea și cerșea la „Colombo“. Banii îi lua taică-su, un ins șchiop care pândea de pe trotuarul vecin, din dreptul C.E.C.-ului, devenit mai apoi restaurant „Havana“. De la fetița aceea am început să fiu atent la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
altminteri. Va trebui să se mulțumească deocamdată cu ce i se oferise aici, la hotel. A prins o căruță până la mănăstirea de călugărițe de la Pasărea. De-acolo a fost trimis la călugării de la Cernica, la vreo zece kilometri distanță. O țigăncușă frumoasă, cu o privire îmbufnată și verde, care spera să ciupească de la el vreun bănuț, auzind încotro e îndrumat, a întrebat-o pe maica stareță, cu ochii sclipind de mirare: „Valeu, da’ de ce stați voi acilea și bărbații voștri la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
urma să i-l dăm din bun-simț. Ce să mai amânăm dacă tot suntem aici? Certificatul e gata, v-am trecut în registru, nu mai are rost să amânăm. Ne-a împins în sala de ceremonii, unde era doar o țigăncușă responsabilă cu aruncatul orezului în capul tinerilor însurăței. Omul s-a urcat pe soclu, și-a trecut peste cap fâșia tricoloră și s-a umflat de zâmbet. A rămas un timp așa, cu ochii-n bagdadie. Începeam să sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
provincie: toată lumea e înrudită cu toată lumea. Dacă nu sunt rude de gradul întâi sau doi, atunci sigur sunt foști colegi de creșă, grădiniță, generală, gimnaziu. Ajung să se încrucișeze între ei și se duce pe apa Sâmbetei vigoarea rasei provinciale. Țigăncușa scoase dintre fuste o brichetă și se apropie să aprindă lumânarea înfiptă în tufa de brad. Acum stăteam toți patru în fața ofițerului, care ne spunea rânjind că statul ocrotește familia și-i asigură dezvoltarea armonioasă ca celulă de bază a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]