216 matches
-
culorilor, mai ales galben și negru. E de văzut ce se va mai spune despre Țuculescu după 20 de ani. (iarna, 1965) Vine furtuna, e prevestită de aerul proaspăt ce m-a lovit În piept când dam colțul la Bărăție; țigăncușa care vinde flori acolo mi-a făcut cu ochiul; la biserica lui Brâncoveanu am observat tufe de liliac Înflorit. Liliacul e semnul meu erotic. Atunci când Înflorește, ies la vânat, mă furișez printre Margaretele ce se lasă mângâiate de boarea vântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
timpul potrivit pentru că, ajunsă acasă, avea să afle, cu stupoare, că bărbatul ei făcuse recurs, nu-i plăcea, probabil, să locuiască unde locuise în ultimele luni, într-o mansardă, și voia să se întoarcă în casa cu scară interioară împreună cu țigăncușa care îi era acum soție. Câștigase, mai târziu avea să afle că nici măcar nu avusese nevoie de martori mincinoși, cum clevetea lumea, ci doar îi amintise cui trebuia activitatea lui de ilegalist. Casa urma să se împartă între ei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe care le ocaziona în variate poziții orientale. Imediat, i se succedară momentele de imensă surpriză ale neașteptatei boli lumești, care, după revenirea-i din Capitală, îi explodă, înflorindu-i pe organele genitale, precum și hohotele vesele ale drăguței farmaciste brune. Țigăncușa de la farmacia La Anka îi administrase, amuzându-se permanent, spălături fierbinți cu lichide diuretice, cu hipermanganat de potasiu și cu albastru de metil, înțepându-l și ghiftuindu-l zilnic cu siringi doldora de ampicilină, până când îi reuși vindecarea. După săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ziceam eu; „Aaa, deci nu-ți plac sânii mei!“; „Ba da, îi ador!“; „Mai mult decât picioarele?“ Și tot așa. Era, desigur, frumoasă când se enerva (ca și în restul timpului, de altfel), cu ochii ei mari și negri de țigăncușă, din ce în ce mai mari și mai negri, zvârlind focurile de care tot auzim în povești și romane. Dar frumusețea ei nervoasă și sinceră îmi răpea obiectul adorației și, despărțindu-mă de Bismarck printr-o mișcare de voal a cearșafului, mă deposeda de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
gingașele brândușe încep să înveselească cu farmecul lor pădurea, încă mohorâtă. Este o trezire la viață, a cerului, a păsărilor, a plantelor și a oamenilor... A venit primăvara. Primăvara trezea și în noi pofte de viață.. adulmecam mireasma primăverii născânde. Țigăncușele cutreerau străzile orașului... Lăpușneanu, mai ales, îmbiind trecătorii cu buchețele de ghiocei și toporași.. ori zambile. Ia zambilica parfumată... ia zambilica..!”, te îmbiau ele, cu niște ochi de jar și un zâmbet irezistibil. A venit și luna lui aprilie... cu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Pentru a se face iubit de Voica, îi ducea daruri salbe, mărgele, stambă pentru rochii. La plecare, ea cântărea darurile, îl giugiulea, el își număra banii. Când a aflat că-l înșeală, nervos, i-a cerut darurile oferite. Sinefta, o țigăncușă foarte tânără, frumoasă și cu nuri, s-a făcut cântăreață, îi veselea pe mușteriii de la "Doi curcani". Fără apărare, au batjocorit-o mulți. Cel ce o iubea era Nicu-Piele căruia nu-i era fidelă și-l înșela cu alții iar
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
rutier între cele două existente deja la distanțe nu prea mari: Cardinal și Bouvie. În încheierea acestui foarte conden- sat capitol, nu pot să nu le ofer posibililor cititori încă două imagini. Prima din Male- mort, a doua din Brive. ȚIGĂNCUȘA Despre această mai veche prietenă a mea am mai scris și în al-te cărți. Cu aceeași mare plăcere și bucurie de a o fi reîntâlnit o fac și de această dată. Dar, pentru cei ce nu au citit ce
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
scris și în al-te cărți. Cu aceeași mare plăcere și bucurie de a o fi reîntâlnit o fac și de această dată. Dar, pentru cei ce nu au citit ce am scris până acum, am să fac precizarea cuvenită. Țigăncușa este o mierlă. Ca toate mierlele, deci la fel ca și cele de pe la noi. Nu-mai că aceasta e de un fel deosebit: poate sta de vorbă cu mine. I-am zis Țigăncușa pentru că penele ei sunt negre. Și frumoase. Această
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
scris până acum, am să fac precizarea cuvenită. Țigăncușa este o mierlă. Ca toate mierlele, deci la fel ca și cele de pe la noi. Nu-mai că aceasta e de un fel deosebit: poate sta de vorbă cu mine. I-am zis Țigăncușa pentru că penele ei sunt negre. Și frumoase. Această ultimă întâlnire, despre care scriu acum, s-a produs, ca și celelalte, pe neașteptate. Deci, pentru mine, cel puțin, a fost o mare și, se înțelege, plăcută surpriză. Numai ce am poposit
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
unul pe altul. Ne-au murit lăudătorii - cum spunem noi, oamenii. - Da, domnule, pe oameni i-a dăruit Dumnezeu cu harul gândi- rii. De aceea ei spun cuvinte înțelepte, iar faptele lor sunt pe măsură. - Într-o... măsură așa este, Țigăncușo, dar eu zic că nu e potri- vit să-i ridicăm prea mult în slăvi pe oameni - inclusiv pe mine - pen-tru că, dacă judecăm lucrurile cu mai multă atenție, cu înțelepciune, cum singură ai spus, putem vedea că sunt destui
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
acel moment, mierla parcă s-a întristat. Și-a strâns și mai tare aripile lângă trup și a rămas în nemișcare. Doar mărgeluțele ochilor licăreau ca niște licurici în întunericul ce se lăsase. Am întrebat-o: - S-a întâmplat ceva, Țigăncușo? Te văd cam abătută... - O, nu... adică da, domnule... m-a cuprins așa... o părere de rău parcă... - Părere de rău? Pentru ce? - Am să vă dezvălui, domnule, o taină a mea... - Te ascult cu mare interes, deși nu mă
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
asculte și pe alții. Ei socot că numai emanațiile lor sunt valabile. Cred că, dacă țipă mai tare, dreptatea lor este mai mare. Și unică. - Se poate, domnule, dumneavoastră știți mai bine, însă eu altceva vreau să vă spun... - Vezi, Țigăncușo? M-am apucat să-mi critic semenii și am și căzut în greșeala lor. În loc să-ți ascult mărturisirea, m-am băgat peste tine, luându-ți vorba din gură și înșirând eu verzi și uscate. Parcă aș fi la televiziune. - Voiam
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
care sunt buni la suflet, cât mai ales la cei care scriu cărți, compun muzică, pictează sau sculptează, la toți cei care oferă creația lor și celor de lângă ei. Oare inventatorii nu fac ase-menea fapte? Chiar și sportivii... - Știi ceva, Țigăncușo? - Nu știu dacă știu, fiindcă nu știu ce vreți să știu... - Ia te uită la ea: a și început să vorbească precum oamenii înțelepți... Da, vreau să spun că tu, Țigăncușo, ești o înțeleaptă. Așa că ce-ți mai trebuie să fii om
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
Oare inventatorii nu fac ase-menea fapte? Chiar și sportivii... - Știi ceva, Țigăncușo? - Nu știu dacă știu, fiindcă nu știu ce vreți să știu... - Ia te uită la ea: a și început să vorbească precum oamenii înțelepți... Da, vreau să spun că tu, Țigăncușo, ești o înțeleaptă. Așa că ce-ți mai trebuie să fii om?!... - Poate m-aș face cântăreață, domnule... - Bine, dar tu ești deja cântăreață. Și nu una oarecare. - Ei, domnule, sunteți dumneavoastră amabil și mă încurajați, însă eu nu prea sunt
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
a face și mai bine azi ceea ce ai făcut bine ieri, este firească. Ea îl ajută pe om să progreseze. - Vedeți? Am destule motive să regret că Dumnezeu nu m-a făcut și pe mine om... - Să nu ne pripim, Țigăncușo! - Adică cum, domnule? - Adică să nu cădem în greșeala de a crede că ceea ce dis- cutăm noi acum are doar o singură față. Până și luna are o față nevăzută. - Și care ar fi fața nevăzută a celor discutate de
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
o glumă, cu toate că ea are niște înțelesuri ce trebuie luate în serios: „Dacă ai cap, minte ce-ti mai trebuie?” - Avem și noi, pasările, destule ziceri, domnule. Una spune că: „Dacă ai aripi, zboară!” - Iar eu aș mai adăuga una, Țigăncușo: „Dacă ai voce, cântă!” Și buna mea prietenă a început să cânte. Iar eu eram în al nouă- lea cer... În prim plan: porumbeii; în plan secund, gogoloiul negru, o altă... Țigăncușă. NANA Spre deosebire de domnul Garçon, un cățelandru la fel de afec-
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
aripi, zboară!” - Iar eu aș mai adăuga una, Țigăncușo: „Dacă ai voce, cântă!” Și buna mea prietenă a început să cânte. Iar eu eram în al nouă- lea cer... În prim plan: porumbeii; în plan secund, gogoloiul negru, o altă... Țigăncușă. NANA Spre deosebire de domnul Garçon, un cățelandru la fel de afec- tuos, dar mult mai sensibil în privința produselor alimentare, dom- nișoara Nana e o cățelușă care mănâncă orice și oricând. Ea nu are preferințe culinare și nici probleme digestive. Fapt care, mai ales
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
de întuneric“, râde Nicole. Din fața scenei se aud aplauze frenetice. Probabil ei aud mai multe decât noi. Nicole vrea să plece, noi o oprim dintr-un posibil masochism, vrem să suferim până la capăt, „dacă tot am venit până aici“. O țigăncușă blondă tropăie mărunt și iute, râzând. Copiii au primit baloane albe pe care scrie „Iași 600“. Goran stă jos, pare lipsit de chef, iar eu mă simt straniu văzând că pot rămâne indiferentă pe o muzică ce înviorează, de obicei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
trebuie să accepte să i se ia amprentele, fapt de neconceput, mai ales că funcționara americancă însărcinată cu delicata treabă este „o tânără de culoare, foarte cool în chinul ei de a pronunța nume verzi românești”. Cum ar veni, o țigăncușă, care știe să facă față situației imposibile de a nu pronunța, ca pe apă, numele celor numiți, tot într-o cimilitură, „ai noștrii ca brazii, cu mucii pe piept”. Între timp, „nea Gabi”, șoferul senatorului, e trimis de șefu’ la
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
astupate de troiene. Un necunoscut doarme ghemuit pe masa din sufragerie, cu mâinile vârâte în mânecile hainei jerpelite. În bucătărioară, un copil s-a cuibărit pe blatul de lucru, cu capul pe o caserolă. Într-un colț stă tupilată Clementina, țigăncușa care cerșește la intrarea supermarketului din Genevilliers. Are unsprezece ani și e româncă. Din când în când, se ridică și vine s-o strângă tare-tare de braț, deasupra cotului: "Vezi ce puternică sunt?" Și face să lucească în penumbră lama
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Ea își lărgește treptat cercul plimbărilor la două cvartaluri, la trei, la patru. Tot nesigură pe picioare se simte, dar începe să iasă singură. Puțin. Ca să cumpere pâine de la brutăria din colț, de exemplu. Într-o zi, dă peste Clementina. Țigăncușa și-a găsit o slujbă, ajută un domn bătrân, care merge greu, cu un baston, să-și facă târguielile. Ea împinge căruciorul, potrivindu-și mersul ușor cu pasul lent și nesigur al bătrânului domn. A crescut mult. E deja o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
aduce omagii. De ce noi, tu și cu mine, să fim privați de această libertate?" Când a plecat de la Universitate, continua să-l doară capul. Vântul încărcat cu fulgi rari de zăpadă îi răcorea fața și obrajii. Se simte întremat. O țigăncușă, încotoșmănată în niște boarfe vechi, cu un coș de viorele la picioare, tropăie strigând să-ți spargă urechile: "Cumpărați floricelele! Vestesc primăvara, aduc dragostea!" Se aplecă deasupra coșului, unde violetul delicat strălucește sub vrâste albe, și alege un buchețel. Îl
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
albe, și alege un buchețel. Îl scutură de zăpadă și îl amușină ca un câine: Nu prea miros vestitoarele tale..." "Ba ai matale nasul înfundat, boierule!" "Ce obraznică poți să fii!" Tot tropăind și lovindu-și palmele ca să se încălzească, țigăncușa observă cu aplomb: "Obraznicul mănâncă praznicul, boierule, timidul face treaba!" "Nu-mi mai spune boierule, sunt un fiu din popor." "Poporul are doar un fiu, boierule!" Izbucnește în râs, uite că până și țiganii încep să-și bată joc de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să-și termine fraza. Evident, e ziua ciocnirilor!... De data asta, se ține bine, dar temperatura sânilor ei, sfidând grosimea hainelor, îi taie respirația. Rămâne lipit de ei, amețit, asurzit, moleșit, mică insectă prinsă de o hârtie de muște! Vai! Țigăncușa îi prinde din urmă: "Ei, boierule, vestitoarele primăverii te-au înveselit, da' buchetul nu mi l-ai plătit!" Începe iar să se caute prin buzunare, cu furie, dar, tot negăsind mărunțiș, îi dă o bancnotă. "Râzi de mine, boierule? N-
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
înveselit, da' buchetul nu mi l-ai plătit!" Începe iar să se caute prin buzunare, cu furie, dar, tot negăsind mărunțiș, îi dă o bancnotă. "Râzi de mine, boierule? N-am vândut azi nimic!" Fata strecoară o monedă în mâna țigăncușei, care eliberează pe loc trecerea, cu un zâmbet zeflemitor: "Mulțumesc, frumoaso! Gagicul tău o să ți-i dea înapoi însutiți." El nu aude ce spune mica nerușinată, sau se face că nu aude. Ia de braț berețica albastră ca să iasă din
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]