259 matches
-
mă voi sprijini pe depozițiile unor martori oculari, dar mai ales pe însemnările făcute de acesta în jurnalul său intim, care dovedesc incontestabil gravitatea faptelor sale. Iată ce notează inculpatul la pagina 32: ,, În lipsa părintelui și a dascălului, intram în țintirim, țineam ceaslovul deschis și, cum erau filele cam unse, trăgeau muștele și bondarii la ele și, când clămpăneam ceaslovul, câte zece-două-zeci de suflete prăpădeam deodată - potop era pe capul muștelor!” Așadar, zece-douăzeci de suflete ale cuvioaselor muște pătimeau la fiecare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
casă din lemn, o poartă Înflorată, stâlpi ciopliți, văzusem, În fotografii, ce minuni ies din săcurea Maramureșanului... Apoi chiar pe-aici, pe la noi, chiar În Ciocâlteni, sat de baltă, multe case aveau pridvoare de lemn, ce să mai spun de țintirim, unde crucile erau numai din stejar frumos cioplit... Dar „operele” Mănenilor... Unele erau pe trei stâlpi, altele pe patru, dar erau și pe șase, pe opt! - și numai din stejar bun, de Codru (doar Mana fusese o jariște În inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
parfumul a prins să miroase a... Nu spune a ce, dar eu știu: de cum ieși În marginea satului, spre Orhei... Nu i-am văzut, acolo, pe loc - pe teren se spune - dar i-am văzut aduși În sat, duși la țintirim. Și mai ales i-am mirosit - când ai miros bun, ca mine, ce nevoie de ochi? Dar nici nu trebuie să ai bun-miros, pe timpurile astea, și Încă vara. Câte doi, câte doi, cei vreo zece flăcăi premilitari, cară tărgi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
A ieșit mama la adunat, cu cei vreo zece flăcăi - dar cu o condiție: numai pe-ai noștri. Nu știu ce va fi răspuns mama, la Început, oricum, după ce i-au adunat pe-ai noștri și i-au pus la Eroi, În țintirim, În dreapta bisericii, mama a zis: - Bun. Dar cu ceilalți ce facem? Îi lăsăm așa, pe câmp? Nu-s și ei morți? N-au fost și ei oameni? - Or fi fost, dar de altă lege, cum să-i punem În țintirimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
țintirim, În dreapta bisericii, mama a zis: - Bun. Dar cu ceilalți ce facem? Îi lăsăm așa, pe câmp? Nu-s și ei morți? N-au fost și ei oameni? - Or fi fost, dar de altă lege, cum să-i punem În țintirimul nostru pe niște păgâni, doamnă? - De unde știi dumneata că erau păgâni?!, s-a mâniat mama. Îi cunoști de pe când erau vii? I-ai chemat la biserică și n-au vrut? - D-apăi ce, biserică, că era-nchisă - ei ne-au Închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Vreți să dea o molimă peste noi, cei vii? Trebuie să-i adunăm și să-i Îngropăm! Cât mai repede și cât mai adânc! Atunci când a fost discuția asta, eu eram ascuns În tufele de liliac, cu băieții. Tufele din țintirim. Am văzut că mama Își scosese baticul și sufla așa, În față, ca atunci când vrei să alungi țânțarii; ori musculițele. Dar nu erau țânțari, la soare - era altceva: mirosul. Am șters-o acasă, am ocolit biserica pe lângă mormântul lui Petrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu erau țânțari, la soare - era altceva: mirosul. Am șters-o acasă, am ocolit biserica pe lângă mormântul lui Petrică, frate-meu: când s-a-ntors mama, eu eram, cuminte, -n calidor. I-au adunat și pe ceilalți. I-au Îngropat dincolo de gardul țintirimului, Într-o parte din imaș - dar Îngrădită și partea lor. Din prima zi m-am ascuns, cu băieții, În tufe: ca să vedem. Noi, copiii, n-avem voie - tocmai de aceea ne ducem să ne uităm: Bărbații În vârstă sapă gropile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vecine dar nu chiar În acea seară. Măi, și se-ncinge horă mare - de astă dată, de bucurie. Toată lumea bea, cântă, chiuie, plânge, urlă, bocește, cântă, râde-plânge și chiuie, chiuie lumea asta... Stau În calidor. Aștept să se Întoarcă de la țintirim. S-au dus cu toții la țintirim, cu hârlețe, cu lopețe; cu butelci de vin. Cântând, ca la nuntă, lălăind bețivănește ca după nuntă. Chiuie, lălăie, Încolo; Încoace, pe drum de-ntoarce’. Uite-l pe tata: Își duce În spinare crucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
seară. Măi, și se-ncinge horă mare - de astă dată, de bucurie. Toată lumea bea, cântă, chiuie, plânge, urlă, bocește, cântă, râde-plânge și chiuie, chiuie lumea asta... Stau În calidor. Aștept să se Întoarcă de la țintirim. S-au dus cu toții la țintirim, cu hârlețe, cu lopețe; cu butelci de vin. Cântând, ca la nuntă, lălăind bețivănește ca după nuntă. Chiuie, lălăie, Încolo; Încoace, pe drum de-ntoarce’. Uite-l pe tata: Își duce În spinare crucea de stejar, grea, dezgropată din țintirim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
țintirim, cu hârlețe, cu lopețe; cu butelci de vin. Cântând, ca la nuntă, lălăind bețivănește ca după nuntă. Chiuie, lălăie, Încolo; Încoace, pe drum de-ntoarce’. Uite-l pe tata: Își duce În spinare crucea de stejar, grea, dezgropată din țintirim, de lângă crucea de piatră a lui Petrică, frate-meu. Parcă am mai văzut eu ceva asemănător: Într-o carte. Numai că, În carte, ducătorul de cruce nu era așa de vesel ca tata: cu păru-n văz și cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
morții lui, 1941? Nu moare el, de-adevăratu’ și de inimă ră? Ca on cumnat de-al meu, frate cu Domnica: se-ntoarce din Războiul cel Mare, de la Nemți, unde-o căzut el prinzioneri’ și, când vede că fimei-sa-l Îngropase-n țintirim și-i pusese și cruce, cu anu morții lui, de-acum vreo trii-patru ani... Ce face el? Ce să facă: se pune gios și moare, omu’! Di inimă ră... Dumnezeu să-l ierte... Da noi, cu cârligu-ista l-om prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
un „profet” ori ca un Înțelept al cetății, el clama Încrezător: „Înjugă speranța/ Pe carul durerii tale; Pășește vâltoarea/Și mergi Înainte”. (Petardăă. Câte o Scrisoare de la Nistru, câte o Elegie, câte un Psalm Încredințează că „toată Basarabia i-un țintirim”; În replică se conturează limbajul retoric, grandilocvent, „Voi cuprinde În pieptu-mi și țări și Pământul”. O chemare de dincolo sună În modul unui Goga „Mă chiamă pământul,/Mă chiamă și ziua și noaptea”. Precum Cotruș, tribunul, se adresează unui „frate
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
povestiri de Bustos Domecq (1977) O pretinie până la moarte Todeauna ie miștoacă cu spume vizita unui tânăr pretenar. La ora asta borțoasă, cu huidume de nori grei, ie mai bine ca omu care nu ține cu tinerețea să rămâie În țintirim. D-aia l-am primit așa filotim pă Benito Larrea și i-am fredonat să mă viziteze la lăptăria dân colț, să nu-mi deranjez cartoafa, care da cu târnu pân patio, tot mai șucărită. Ne-am zis unu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
grajdul lui Petrache. L-au îngropat într-un colț de cimitir și a rămas ca părintele să puie pe cineva să facă o cruce și s-o așeze la căpătâiul mormântului. A trecut o săptămână, două, mai multe; frunzele, în țintirim, se scuturau din copacii rari pe morminte; iarba era arsă de cele dintăi brume ale toamnei. Ațe de painjen se aninau de crucile sărace, de copacii mâhniți, și sclipeau ca niște fire de argint în soarele prietinos. Amurguri de purpură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe doi români și le-a spus ce-l doare. Sătenii au intrat în lunca de pe coastă, au tăiat cu barda un mesteacăn frumos și drept ca o făclie de ceară albă și au meșterit o cruce. Au intrat în țintirim și au așezat-o la căpătâiul străinului. Pe când bătătoreau țărâna, unul zise: —Dumnezeu să-l ierte, era voinic om și frumos; avea un păr negru... — Nu, răspunse celălalt, era bălan... dar, ce-i dreptu, voinic român... Cum s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dintrodată din apropierea drumului, zbârnâind, se risipi și, împrăștiate, paserile pline și rotunde zburau pe deasupra tufișurilor, pe deasupra prunilor, apoi, cu aripile întinse, ușor încovoiate, lunecară spre crucile de piatră. — Ce caută prunii aici, și crucile? întrebai eu. Parcă a fost un țintirim în locul acesta... — A fost, răspunse bătrânul întorcând spre mine barba-i albă și ochii albaștri, dar nu cum îți închipui dumneata... Aici era odată spânzurătoarea reședinței... Am apucat și eu pe vestitul Gavril, când a spânzurat pe o femeie... Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pot ca să știu, nană; căci el tulbura istoria asta cu alte închipuiri. Câteodată vorbea cu lelea Ana. —Cu cine? Cu fie-iertată lelea Ana. Cum spui tu asta, băiete? Cum ar fi putut grăi cu dânsa, când ea, sărmana, odihnește în țintirim la ea acasă. Și i se fac rugăciunile de liniștire, și i s-au plătit vămile, și i-au pus podurile de trecere. Ea s-a dus în împărăția drepților, unde nu mai este întristare, nici suspin. Așa că erau rătăciri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
domnu Țărăi Moldovei și Ucrainei”, care spune: “Facem știre cu acest adevărat zapis și carte a noastră că,... gândit-am întru inima noastră pentru svânta Mitropolie cea bătrână a țărăi, din târgu din Iași... fiind mică,... socotit-am pentru un țintirim de o beserică stricată ce s-au numit Besereca Albă,... aproape de Mitropolia cea Veche, să facem pe acel țintirim ... altă svântă Mitropolie țărăi, mai mare și mai deschisă... suptu hramul Streteniia Domnului... Dumnedzău cârmuindu-ne și agiutându-ne de o am
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
-am întru inima noastră pentru svânta Mitropolie cea bătrână a țărăi, din târgu din Iași... fiind mică,... socotit-am pentru un țintirim de o beserică stricată ce s-au numit Besereca Albă,... aproape de Mitropolia cea Veche, să facem pe acel țintirim ... altă svântă Mitropolie țărăi, mai mare și mai deschisă... suptu hramul Streteniia Domnului... Dumnedzău cârmuindu-ne și agiutându-ne de o am obârșitu și o-mpodobitu, și o am îndzăstratu... socotit-am și pentru țintirimul acei svinte mitropolii pomana noastră să
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cea Veche, să facem pe acel țintirim ... altă svântă Mitropolie țărăi, mai mare și mai deschisă... suptu hramul Streteniia Domnului... Dumnedzău cârmuindu-ne și agiutându-ne de o am obârșitu și o-mpodobitu, și o am îndzăstratu... socotit-am și pentru țintirimul acei svinte mitropolii pomana noastră să hie mai largu și mai deschis” Ia să vedem ce mai spune doamna Anastasia: “Avându Anița logofeteasa răposatului Solomon Bârlădeanul... niște... case, carile fiind penpregiurului aceștii svinte mitropolii... și alt loc ce iaste din
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
despre Ulița Feredeului... Și luând domniia noastră acele locuri de casă... le-am datu aceștii svinte Mitropolii”. Cred că ai fost cu luare aminte la cele spuse de doamna Anastasia, că la acea dată exista Biserica Albă stricată, cu un țintirim în jur. Acestea se aflau “aproape de Mitropolia Veche”. Cu alte cuvinte, în preajmă se găsea vechea Mitropolie a țării. --Uite câte lucruri nemaipomenite am aflat doar în câteva clipe! Spune mai departe, dragule. Te rog! --N-am să mă opresc, zâna
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
dat de Mihail Racoviță voievod la 15 februaie 1726 (7134), pentru un loc de casă de pe Podul Vechi, ne întâlnim cu “Aracâl armanul arcariu”, cel care a cumpărat locul. Și acesta se află “între casele Păscăloaiei și din dos până în țintirimul arminesc”. --Înainte de a spune că am aflat și de “țintirimul arminesc”, care se află în latura de vest a bisericii armenești, cea de lângă mănăstirea Sfântul Sava, te-aș întreba ce mai știi de Arcari? --Doar că arcarii ne ațin
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
un loc de casă de pe Podul Vechi, ne întâlnim cu “Aracâl armanul arcariu”, cel care a cumpărat locul. Și acesta se află “între casele Păscăloaiei și din dos până în țintirimul arminesc”. --Înainte de a spune că am aflat și de “țintirimul arminesc”, care se află în latura de vest a bisericii armenești, cea de lângă mănăstirea Sfântul Sava, te-aș întreba ce mai știi de Arcari? --Doar că arcarii ne ațin calea și pace. --Așa se face că în vremea lui Neculai
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
martie 1671 (7179), aflăm că Tofana, soția lui Ștefan lăcătușul - o meserie nouă pe care o întâlnim la armeni - întocmește un zapis în care spune: “Am vândut... o casă cu loc cu tot, la Cizmărie, care loc se împreună... în țintirimul bisericii armenești... Aceasta casă... o am vândut dumisale lui Păun vamășul cel mare”. Printre martori întâlnim mai mulți armeni și doi făclieri, ceea ce ar însemna că aceștia proveneau din rândul armenilor. --Iaca și doi frați, Toader și Gligorie, care la
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și așa a făcut” (Era vorba de mine, la data de 26 octombrie fusesem la cimitir cu măicuța Natalia și am aprins lumânări la mormânt. Le am ferit de vânt în cutii.) Când mă duc la magazin intru și în țintirim, mă duc la cruce și mă uit. Hai, moșnege, acasă, acasă-i cald și bine și tu stai în țărâna asta! Deacu îi gata, te-ai dus acolo, înapoi nu mai vii! Atunci (după moartea tatălui său) l-au mutat
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]