224 matches
-
din mine este sonoră oceanul de vorbe îți atinge degetele le strângi înfiorată abia apoi pătrunzi în lăuntrul meu până la glezne până la genunchi până la durerile pe care le păstrez ascunse așa încerc să uit cuvinte fiecare sunet se zbate zadarnic țintuit de ochii tăi cealaltă preferă profunzimea incalculabilă a tăcerilor nerevendicate ridică din umeri placidă refuză ostentativ vuietul impetuos al valurilor în acest timp cealaltă jumătate a mea surâde îngăduitoare 3 iunie 2011 Inexplicabila părăsire a eșafodului singur se trăsese pe
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
i se aruncă un bici și un fel de băț din piele. Ca și cum cineva ar fi apăsat pe un buton, toate femeile din jurul nostru și-au deschis gențile de unde au scos un întreg arsenal sado-maso. Lisa și cu mine eram țintuite de scaune încercând să ne dăm seama dacă vom putea scăpa de acolo fără a suscita vreo înclinație violentă. Când au pus tema din Buffy, spaima vampirilor, am luat-o la sănătoasa. Când am ajuns afară, am târât-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
țărani au coborât dintr-un vagon de marfă un coșciug croit din lemn de brad, cu blănile nevopsite și nici măcar date la rindea, din care răzbea un miros pătrunzător de carne friptă. Aplecat să privească prin mica ferestruică a capacului țintuit, am zărit un craniu cenușiu, cu fața pământie și urechile topite. Așa, cu ochii aceia scurși, sub dârele albe ale sprâncenelor arse, adânc arcuite și cu buzele prăjite ce se străduiau parcă să spună cum s-a întâmplat nenorocirea, mumia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
război -, pe profesorul de istorie îl văd înaintea ochilor: mic de statură, sârmos, cu părul tuns perie și fără ochelari, dar cu papion sub bărbie, umbla în sus și-n jos printre rândurile de bănci, se întorcea pe călcâie, rămânea țintuit locului ca la porunca irevocabilă a spiritului universal și deschidea ora de istorie cu întrebarea clasică: „Unde rămăseserăm?“, pentru ca imediat să-și răspundă chiar el: „La depeșa de la Ems“. E de presupus că asta corespundea planului de învățământ. Eu însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Se apropie de unul din dușmani care-l privește îngrozit. Căci, și Justițiarul visului, o știe, e înfiorător ca în vis să te pomenești față în față cu o ființă trează. Dușmanul se bîlbîie, ar vrea să fugă dar pare țintuit. Își cere iertare în lacrimi cuprins de remușcare și-l copleșește cu promisiuni și jurăminte. Justițiarul îl vede și simte puterea cum îi blindează trupul. Numai privirea sa e în stare să distrugă orice armă. Zîmbește. E mulțumit de recunoașterea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și-n dorințe, sorbind cupa vieții cu foc și cu dor. Și mă regăsesc flămânda și-n zdrențe, tânjind la casa Tatălui iubitor. Te caut în mine cu-nfrigurare, cu mâini tremurate și buze mute Și mă regăsesc ca tâlhar țintuit, plin de nădejde pe cruce, pe-un munte.
Te caut by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83278_a_84603]
-
aprindă lumini. Curioșii scoteau capul pe uși. Jack se Întoarse În casă. Ceață de marijuana. Chiar dacă trecuseră patru ani, tot i se părea că miroase ca lumea. Hudgens trăgea de sertare, scoțînd la iveală falusuri artificiale și zgărzi de cîine țintuite. Jack găsi telefonul și căută În agenda telefonică informații despre furnizori, dar nu avu baftă. Dinăuntru căzu o carte de vizită: „Fleur-de-Lis. Douăzeci și patru de ore pe zi. Orice vă doriți.“ Sid Începu să bombăne. Jack puse la loc cartea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
la Winshaw Towers. Când a sosit din nou ziua de naștere a lui Mortimer, Roddy și-a făcut datoria de fiu trimițându-i o felicitare și o invitație la ultimul vernisaj private al galeriei, știind prea bine că tatăl lui țintuit în cărucior nu va putea să vină. Mortimer îi transmisese invitația prin Phoebe, cu un zâmbet acru și îi acordase permisiunea de a veni și ea dacă voia. Și iată că venise. Acum, sătulă să fie ignorată de ceilalți invitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Ai avut-o întotdeauna? — Nu. Am observat-o acum câteva săptămâni. — Crește? — Nu-mi dau seama. Ar trebui să te duci din nou la doctor. N-a considerat că e ceva important. Nu mai știam ce să spun: stăteam acolo, țintuit locului. Fiona mă privi preț de-o clipă, apoi își încrucișă brațele și își încovoie umerii, retrăgându-se în sine. — Chiar sunt obosită, spuse ea. Trebuie să mă retrag. — Bine. Dar înainte de a pleca, mi-am lipit din nou mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spera de bine În situația dată. Făcusem comanda de haine cu foarte puține greșeli notabile. Ea nu fusese Încântată când, arătându‑i tot ce comandase de la Givenchy, pronunțasem Întâmplător numele așa cum s‑ar scrie give‑EN‑chee. După numeroase priviri țintuite asupra mea și câteva comentarii răutăcioase, am fost informată care este pronunția corectă și totul a mers binișor, până când a trebuit să i se spună că rochiile comandate de la Roberto Cavalli nu fuseseră croite Încă și că nu aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ajunge la o notă înaltă, subțire, apoi se stinge încet. "Lupii!" gândește el. "Să sperăm cu nu nouă ne-au luat urma." Lângă el, aude gâfâitul lui Suflețel. Calcă anevoie pe panta incomodă cocoșat sub greutatea echipamentului. Contactul bocancilor lui țintuiți cu pojghița de gheață îi oferă în plus și chinul unor alunecări ocazionale. Schițează un zâmbet fugar atunci când surprinde privirea locotenentului. Cu un gest scurt, își înlătură cu dosul palmei chiciura depusă pe față, apoi pornește mai departe. Un urlet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
al unui catâr, Marius zărește câțiva soldați români necunoscuți prinși într-o horă sinistră a morții, cu trupurile aproape tăiate de rafalele ucigașe. Cad unii peste alții. Lângă el, se trântește Caftoi. Cu grenadele pregătite, țâșnesc amândoi către cazemată. Bocancii țintuiți strivesc piepturi, fețe, brațe. Dar nu se opresc nici la vaietele celor călcați în picioare sau la horcăiala celor atinși de moarte. Din fugă aruncă simultan grenadele apoi se trântesc la pământ. O explozie puternică amuțește scula aducătoare de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în clipa aceea la uitatele mele caiete. În întuneric stăteau în beciul bunicului, dar și mai în întuneric stăteau parcă în amintirea mea. Le voi mai scoate vreodată de-acolo? mă întrebai. Vor mai reînvia retezatele mele elanuri? Dar gândul, țintuit parcă, nu zbură și inima nu mi se încălzi. XXV A doua zi se prezentă iar cavalerul ei și îi spuse nu știu ce nou secret. Că, mi-l desvălui Silvia de îndată, s-o las și pe ea să se ducă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mers acolo împreună cu Schneider, care m-a luat cu el. — Și v-a plăcut mult? A fost instructiv? Util? întrebă Aglaia. — Nu mi-a plăcut absolut deloc, după aceea am fost puțin bolnav. Dar recunosc că m-am uitat ca țintuit, nu-mi mai puteam desprinde privirea. — Nici eu nu-aș fi putut, spuse Aglaia. — Acolo nu prea le place când femeile asistă la execuții, li se dau chiar numele la ziar. — Deci, dacă găsesc că aceasta nu-i treaba femeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
asemenea, sculptura își arată dependența de gravitație mai direct atunci când este așezată pe jos, căci într-o lucrare suspendată în aer, ca o pasăre mobilă, dependența sa este mai puțin directă. Dintre toate artele, arhitectura este astfel cel mai ferm țintuită locului, pe verticală, compoziția arhitecturală fiind întotdeauna strâns legată de gravitație. Referirile următoare la forța gravitației, ca un exemplu dominant de centru dinamic în mediul nostru înconjurător, m-au făcut să mă concentrez asupra puterii de atracție a acesteia. Totuși
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în care copacul și clădirile de pe deal ajung până la cer. Deși Hristos ieșise de-acum din existența pământească, el este prezentat de Tițian ca participând încă la ea împreună cu Magdalena în această ultimă întâlnire. El este încă supus forțelor fizice, țintuit jos de orizont și îngrădit aici de trunchiul copacului. Pentru transfigurare, va mai trebui să urce în sferele cerești, unde va deveni de neatins. Distincția dintre regiunea inferioară și cea superioară este simbolizată și prin distribuirea culorilor principale. Figura Magdalenei
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pe cerul economic, biserica Sînnicoară, Cluj Napoc/a Est inscripția ruptă ca la Chețani, scrisul invariantă de mai multe interpretări, nașul, la Iași mergeți? Dezmir haltă călători camioane "Cenean", EU = Rumänien pe prelate, troița între case, km 490+100 Apahida, țintuite blocuri, Jucu, Valea Feiurdeni pîrîu, vinde căsuța pierdută pe cîmp, noul intravilan, n-am luat și noi un biscuite, o măslină! mai era o portocală, unda de relief, secundară cea a caselor, zicea soră-mea, am o soră, la început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
când scaunul se afla sus, sus, apoi începea să coboare, mă cuprindea o stare de amețeală, cu frisoane și greață și mi se părea că nu voi mai avea echilibrul să mă opresc. Atunci când scrânciobul se oprea, stăteam câteva clipe țintuit locului, pipăiam cu frică pământul de sub picioare și abia îndrăzneam să pășesc spre ai mei, galben la față și rece de spaimă. Ți-a fost frică! Nu ți-a priit! Te-ai și îngălbenit, și pășești ca-n străchini... Las
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Gheorghe, ridică-te Ioane Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, nu pentru pătule, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul tău liber de mâine, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Pentru sângele neamului tău curs în șanțuri, pentru cântecul tău țintuit în piroane, pentru lacrima soarelui tău pus în lanțuri ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Nu pentru mânia scrâșnită-n măsele, ci ca să aduni chiuind pe tăpșane o claie de zări și-o căciulă de stele ridică-te, Gheorghe, ridică
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
care am fost instalată se afla la etaj. Ca să ajung la ea, trebuia să urc o scară interioară. Într-o dimineață, când am vrut să cobor, m-a întâmpinat un câine care m-a lătrat câteva minute și am rămas țintuită locului. Întrase în livingul aflat la parter prin ușa dinspre curtea interioară. Organizatoarea festivalului - o bibliotecară deosebit de drăguță și de amabilă - mi-a spus că e câinele lui Pierre și că nu mușcă. Pierre era iubitul ei și fiul profesoarei
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
făcut totuși un pas spre ea, întinzându-i felia de pâine și spunându-i că e cu magiun de caise, însă Iza mi-a spus doar să am grijă, c-am călcat într-o grămăjoară de gunoi, eu am rămas țintuit locului, pentru că nu puteam să decid dacă într-adevăr îi văzusem chiloții sau nu, Iza s-a aplecat, dând să adune cu mătura grămăjoara de gunoi în care călcasem și zicându-mi încă o dată să am grijă, și când s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
uluit cum încerca să-și strângă zeghea pe el, cu rămășița unui efort parcă nepământean. Era frig, tare frig în celulă și parcă răceala îți intra în oase când vedeai țurțurii de gheață care atârnau ca niște ciorchini pe sub obloanele țintuite ale fiecărei celule. Părintele Apostu - colocatar și el al celulei - se făcuse și mai mic lângă mine și abia reuși să silabisească: „Este poetul Vasile Voiculescu, să-i facem repede rost de un pat, dacă se poate, la loc mai
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
2007, Managua, Nicaragua. Galeria de Artă Codice. Artistul Guillermo Vargas, cunoscut drept HABACUC, prezintă Exposición No.1. Pe un zid stă scris, cu granule de mâncare pentru câini, „Eres lo que lees“. Ești ceea ce citești. În colțul opus, o sârmă țintuită bine între doi pereți. Pe sârmă culisează o frânghie. De frânghie este legat Natividad. Un câine slab, înfometat, bolnav. Instalația se dorește a fi un manifest în memoria spărgătorului nicaraguan Natividad Canda (24 de ani), ucis de doi rottweileri în timp ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
a resemnat în cele din urmă, a urcat treptele podului și, ajunsă în vârf, s-a aruncat în Marea Neagră, unde a devenit o murenă de argint. Niște pescari au prins-o și-au aruncat-o în cer, unde a rămas țintuită: aceasta era Luna. Dumnezeu a poruncit ca, până la sfârșitul veacurilor, Soarele s-o urmărească fără s-o prindă vreodată. Cel mai adesea, Soarele nu este desemnat decât sub vălul alegoriei: este un prinț, un erou, în alte părți Apollo sau
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
ucigătoare, în timp ce le spunea celorlalte că eu sunt vinovat, că numai eu i-am ademenit pe copii. S-a apropiat de mine și m-a alungat ca pe un câine fără stăpân. După ce gloata s-a îndepărtat, am rămas nehotărât, țintuit locului. Priveam furios în urma lor, iar pe femeia cu andrelele în mână, care tot timpul trăncănea din gură, aș fi vrut parcă s-o mușc de picior până la sânge. Dar îmi sugeam, gata să plâng, buza de jos. Capul îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]