229 matches
-
dau brusc seama că am să mă comport ca o adolescentă lovită de amor. N-o să știu ce să-i spun, cum să mă port. Nu mă pot duce nici măcar să-i spun bună, pentru că se pare că am rămas țintuită locului, așa că mă mulțumesc să mă uit doar la Ben cum se uită prin cafenea. Îl ignor pe tipul din spatele tejghelei care încearcă să-mi dea un cappuccino-ul, pe care nu-l pot lua, pentru că nu mă mai pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
din nou comuniste, dar sper în asemenea caz, să fie fără trădători și neamuri proaste. Dacă este să vorbim pe aia dreaptă, cum spune vecinul meu de la parter, eu sincer nu văd de fel cum evreul Isus Hristos, cel bine țintuit și absolut profesional răstignit, nu de romani, ci de evrei, a pus bazele comunismului. Cer iertare preopinentului meu dar citind Evangheliile la modul gnostic, bineînțeles, nu văd decât cum susnumitul evreu, Isus Hristos, propovăduia maselor și celor care credeau în El
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
NICOLAE ANGHELESCU Omule, te-ai izolat, Toată lumea te-a uitat, Țintuit acum la pat, Nu mai vezi nici soarele, Rîul cu izvoarele, Nu mai vezi nici clar de lună, Nu știi dacă vremea-i bună. Stai în casă, te jelești, Cine-am fost și cine sînt, Sînt o mînă de pămînt
CÂNTAREA MEA by NICOLAE ANGHELESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/517_a_860]
-
Nu-ți dai seama în ce chinuri le omori? -Ia uite cine vorbește? Tu... Haldan puturos și sălbatec. Și nici nu știu de ce îți spun așa, că arăți ca un sperietor de păsări, atunci când se seamănă in. Mesagerul a rămas țintuit locului și după ce a primit poruncă prin gând de la Tulpina neagră, a început pregătirea pentru pedepsirea fetiței. Și-a mărit brațele și picioarele, până când s-a transformat într-o tulpină de culoare închisă care se tot târa pe pământ. Când
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
al cuvântului. Din lemnul care constituia materia primă, zona fiind bogată în păduri de fag, stejar, mesteacăn, carpen, plop și tei, făureau obiecte de folosință de pe lângă gospodăria omului cum ar fi: coveți, căușe, știubee, dimerlii, linguri, ciubere, poloboace, arme: bâte țintuite, pumnale și paloșe, diferite dotări pentru agricultură, cum ar fi; care, sănii, pluguri, grape, precum și multe alte obiecte mărunte. Din pământul galben care se putea găsi ușor pe malurile râului Bașiu făureau oale și străchini. Populația urilor, era formată din
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
În timpul luptei va îndrepta asupra barbarului ramura și va slobozi șarpele. Unde va cădea șarpele, odată că va mușca și barbarul va muri pe loc, apoi va produce multă dezordine, astfel că noi vom putea să-i măcelărim cu bâtele țintuite până când nu vor mai mișca. -Viteazule Amar, dar asta este extraordinar, așa cred că vom reuși să sfârșim lupta cu bine, scăpând odată pentru totdeauna de acești păgâni. -Dacă și Măria ta crede în izbândă, înseamnă că nu ne rămâne
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Bursu și Pădur. -Să ne tragem sufletele înainte de marea vărsare de sânge și să ne asigurăm că nu mai avem altceva de făcut decât să-i așteptăm pe barbari, viteazule Bursu . -Fiecare urieș a primit mască, este echipat cu bâtă țintuită și pumnal. Ciuberele cu urină fiartă sunt încărcate. Canalele s-au săpat. Toți luptătorii au primit primul palici de samahoancă și amu stau ascunși la locul de atac. La rândul lui, Pădur l-a informat pe Amar că luptătorii lui
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
până în clipa când toți barbarii au trecut de iscoditorul mincinos. Atunci Bursu și toți luptătorii călare vor ataca din spate, obligându-i pe barbari să fugă în față, pentru ca luptătorii mei și ai lui Pădur să-i căsăpim cu bâtele țintuite. Toți barbarii lași care vor încerca să se întoarcă, vor fi întâmpinați și căsăpiți până la ultimul de luptătorii lui Bursu și cristenii ajutați de arma secretă. -La urieșii din iscoditorul dinspre miazăzi te-ai gândit, viteazule Amar? a întrebat Uran
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pe uri. Rezultatele s-au observat de la bun început, când gardul din țepușe gemea fiind încărcat cu leșurile cailor cât și trupurile sumar îmbrăcate ale barbarilor. Când acei barbari care au scăpat de gardul cu țepușe cât și de bâtele țintuite ale urilor de pe margine au ajuns aproape de primul canal plin cu seu lichid fierbinte, unii dintre ei au încercat să renunțe, dar nu au avut cum pentru că veneau puhoi alți călăreți din spate, astfel că a luat naștere o busculadă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Și, de cele mai multe ori, mi se întâmplă să visez numai draci. De ce visez numai draci? Mereu, când mă observă, ei toți tăbărăsc peste mine, mă trântesc brutal la pământ și se așază, cu toată greutatea lor ticăloasă, exact deasupra mea. Țintuit și inert mă țin, în felul acesta, toată noaptea și mă scaldă numai în torturi! Iar eu - trist lucru! - resimt asta de parcă ar fi cel mai real lucru cu putință; parcă aș fi pe deplin treaz și legat puternic de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
De fapt, ce putea Discipolul împotriva lui? Cu prudență, Gosseyn își luă ochii de la el o clipă pentru a înregistra restul tabloului. Dacă urma să aibă loc o luptă, dorea să se găsească în poziția cea mai favorabilă. Leej era țintuită locului, cu corpul rigid, cu ochii încă nefiresc de mari. În răstimpul foarte scurt când își fixase atenția asupră-i, el notă că fluxul nervos care o caracteriza dovedea o angoasă permanentă. Aceasta se putea raporta exclusiv la ea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
făcut totuși un pas spre ea, întinzându-i felia de pâine și spunându-i că e cu magiun de caise, însă Iza mi-a spus doar să am grijă, c-am călcat într-o grămăjoară de gunoi, eu am rămas țintuit locului, pentru că nu puteam să decid dacă într-adevăr îi văzusem chiloții sau nu, Iza s-a aplecat, dând să adune cu mătura grămăjoara de gunoi în care călcasem și zicându-mi încă o dată să am grijă, și când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
se făcuse alb ca varul, și știam c-ar trebui s-o rupem la fugă, dar m-au apucat crampele la stomac, de nu puteam să fac nici o mișcare, nu s-au mișcat nici ceilalți, stăteam toți patru în fața barăcii, țintuiți locului, și atunci am văzut cum de sub roțile mari ale barăcii se ivește mâna unui schelet, Csabi a strigat, Doamneajută, s-a zis cu noi, iar mâna a început să tatoneze pământul din jur, am vrut să strig și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mersului înainte spre regăsirea demnității noastre naționale, spre împlinirea dezideratelor strigate unanim pe baricadele lui Decembrie 1989, sfințit cu atâtea jertfe. Deși treziți, românii nu se pot scula. Obișnuiți cu maladia somnului plin de coșmaruri, parcă se retrag în grota țintuiților din alegoria Republicii lui Platon (Cartea a VII-a). Iluzia sănătății refuză medicamentul emancipării, dictând coaliții mute, nocive. Frica, din lunga noapte comunistă, e cultivată de lupii în piele de oaie cu putere politică și economică și în furata Țară
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Viața-i plină de surprize; cântăreș-te-le bine valoarea, dacă merită sau nu să le da-i curs, nu care-cumva să faci pasul greșit în vreo răspântie fără de întoarcere! Nu spune niciodată că ceva este imposibil de realizat, ca să nu rămâi țintuit locului. Încearcă, cine nu riscă nu câștigă, nu-i așa?! Nu te căzni să fii asemenea cu cel de alături! Fii tu însuți, încaltea să pierzi ori să câștigi pe limba ta! De regulă copiile nu au valoare.... Va fi
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
Prin urmare, stau într-un fel de prostrație și continui să mă uit la carte fără să mă apropii de ea, ca și cum un magnet polarizat invers mă ține la distanță fără posibilitatea de-a o atinge sau răsfoi și, deopotrivă, țintuită locului, cu ochii cablați pe ea. Până când sosește un tânăr cu o înfățișare ce ar trece drept atrăgătoare, dar care mi-a provocat pe loc un sentiment de neplăcere. Bineînțeles, se duce întins spre cartea ce face o notă distonantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-i fie consoartei aproape, căprioara neîndrăznind să spere nimic. Se grăbeau: trebuia să ajungă din urmă grupul; se străduiau să se deplaseze fără zgomot: nu-și dorea nimeni încă un sacrificiu. Și ascultau cu încordare vocile pădurii. Deodată, căprioara rămase țintuită. Percepuse ceva. Înălță botul în aer și-și încordă auzul. Dădu cu disperare la o parte cîntecul păsărilor și zumzetul albinelor, foșnetul vîntului și susurul apelor și așteptă cu răsuflarea tăiată. Căpriorul o privea nedumerit, dar n-o întrebă nimic
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
către partea prin care intrase când, cu un gest de ușurare, Își dădu seama că pe ferestruica de sus Începuseră să coboare, În sfârșit, soldații. Trupul Îndesat al lui Bargello ocupa spațiul gol dintre două rânduri de pânze. Rămăsese acolo țintuit, trăgându-și suflul, Însă cel puțin sosise. Fiți atenți, e aici! Aleargă spre voi! strigă Dante. Probabil că misteriosul adversar Își dăduse și el seama că sosiseră oameni Înarmați, iar acum Începu să fugă din nou În sens contrar, venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de scăpare. Pe o latură a rampei carosabile a podului exista un rând de trepte Înguste. Chiar dacă, cu greu, se putea zări abia prima treaptă, era sigur că ducea la malul râului. Alergă Într-acolo, evitând cu puțin o ghioagă țintuită care Îi trecu pe lângă tâmplă, În timp ce o mână Încerca să Îl Înșface de braț. Izbuti să se sustragă din prinsoarea străjerului Împiedicat de greoaiele zale din fier, avântându-se pe primele trepte ale scării, pe când celălalt, sub imboldul propriului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dalles aduceau cu niște forme de jivine negre, infernale. M-a cuprins o frică nemaipomenită cînd mi-am dat seama că totul se ducea de rîpă chiar sub ochii mei. Nu mi-am putut da niciodată seama cît am stat țintuit locului privind în gol ca o statuie, prin bezna din jurul meu. Nici măcar la una din miile de ferestre de pe bulevard nu se zărea vreun licăr de lumină. Niciodată în viață nu mă mai simțisem așa de morcovit și de pleoștit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
zadar. Dacă nu-mi era frică, aș fi plecat după cel mult o jumătate de oră. Dar situația în care mă aflu nu mi-a îngăduit să-ți trântesc atât de repede ușa. Am rămas încă două ore și jumătate țintuit pe scaun, cu ochii la ceas, așteptând, umilit, murdărit de impertinența cu care ți-ai permis să pretextezi „o urgență”. Cred că subalternul care-ți ține locul regretă cafeaua pe care mi-a oferit-o. Întârzierea dumitale i-a demonstrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și-n dorințe, sorbind cupa vieții cu foc și cu dor. Și mă regăsesc flămânda și-n zdrențe, tânjind la casa Tatălui iubitor. Te caut în mine cu-nfrigurare, cu mâini tremurate și buze mute Și mă regăsesc ca tâlhar țintuit, plin de nădejde pe cruce, pe-un munte.
Te caut by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83278_a_84603]
-
Se târăște cu coatele și cu genunchii și are gura plină de apă... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: El e! Omul ucis de Grubi! Îl caută pe Grubi. IOANA: Grubi și-a ucis fratele. Omul acela era fratele lui. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Țintuit.): Cum? Cum? IOANA: Da, da... într-o noapte Grubi a visat că-și ucide fratele, pentru că fratele său se scula noaptea și călătorea prin ploaie. Iar a doua zi Grubi l-a pândit pe fratele său și a văzut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
undeva, într-un departe tot mai îndepărtat în urma mea, și eu, în dimineața cețoasă, mă pierdeam într-un timp virtual, imaginar. Nu știam cine mă imagina, dar simțeam cum acolo, în miez de noapte, acela care eram, care fusesem, rămăsese țintuit locului și doar mă privea. Poate mă închipuia. Am intrat, în cele din urmă, în cofetăria „Tineretului“. Ana s-a întâmplat că era de serviciu. M-a văzut și și-a dat seama imediat ce era cu mine. Mi-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un coș de gunoi. Așa cum n-aveam chef atunci să scriu despre ei, nici acum nu simt vreo atracție. Îi văd doar, știu că sunt și ei răspândiți pe Bulevard, un popor de năluci, o cohortă de siluete încremenite, așa cum, țintuit locului, încă stau în ușa berăriei, ezitând să intru. Și dacă intru, ce se întâmplă? Dar dacă nu intru? Ar trebui, probabil, să știu. Măcar atâta putere scriitoricească să am. N-o am, din păcate. 7tc "7" Scriu, de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]