2,392 matches
-
fata. - Eu! Un lup! - Un lup? Și ce faci acolo? - M-a aruncat un vânător în fântână! Ajutor! Fata se îngrozi. Era membră în asociația pentru protecția și paza animalelor și mai avusese de-a face cu cazuri nasoale - păsări ținute în colivii, iepuri în cuști -, dar ăsta era de-a dreptul oribil! Un lup aruncat în fântână! Dădu niște telefoane și, în curând, la locul faptei mișunau și se agitau diverși camarazi de-ai ei cu scări, sfori, frânghii. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
zic, la care meditați este de domeniul planurilor frumoase, dar irealizabile. Dar să nu fiți triști, amărîțî, nu sînteți singurii și nici primii care își fac planuri. Realitatea, domnilor, e mult mai simplă și mai nesimțitoare decît credeți, trebuie doar ținută bine de urechi, să nu te desprinzi de ea, omul are mai întotdeauna această pornire, să se desprindă de ea!" Era foarte mulțumit de cele spuse, mare parte din cuvinte nu erau ale sale, le auzise din gura prințului cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
urechi și nu altfel? Poate va avea vreodată ocazia să-l întîlnească, dar nu în Vladia, în Vladia era exclus, el hotărâse asta, în altă parte, la București să zicem, atunci îl va întreba de-a dreptul: de ce realitatea trebuie ținută "de urechi"? Cei doi ofițeri în retragere, după cîte le treceau prin cap sigur erau în retragere, un ofițer care să mai țină cît de cît de oștire n-ar fi îndrăznit să se gîndească la asemenea minuni, se liniștiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de lemn, oribil de ordinar lângă volanele sale de mătase. Stătuse În picioare tot restul vizitei. Vorbise cu el În franceză, ceea ce Îl tulburase pe ofițerul ulanilor care stătea deoparte, la o distanță acceptabilă, cu sabia scoasă, ținută la umăr. Ținută care trăda nu atât salutul de onoare al străjii față de o aristocrată (a cărei descendență era tot atât de veche ca și a Împăratului), ci mai degrabă o măsură de precauție și chiar un avertisment adresat vizitatorului trufaș din cazemata imperială. „Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
stă pe trotuar cu o cameră de filmat lipită de un ochi, filmând autobuzul care trage pe dreapta. A adus un teanc de cărți de vizită pe care le-a împărțit ca să ne arate că e detectiv particular. Cu videocamera ținută ca o mască, acoperindu-i jumătate din față, ne-a filmat în timp ce trecea pe culoar spre un loc liber din spate, orbindu-ne pe toți cu lumina camerei. După încă vreun cvartal, a urcat la bord Pețitorul, cu urme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fără căldură. Toți copacii de cristal din încăpere sunt stinși, lumina roșu-gălbuie ne joacă pe fețe, reflexe de lumină roșu-gălbui tremură pe panourile de lemn și pe podeaua cu dale de piatră. Doar ăștia cinci, spune doamna Clark, plictisiți și ținuți înăuntru de ploaie. Shelley și compania. Își citeau pe rând unii altora dintr-o colecție de povești nemțești cu fantome intitulată Fantasmagoriana. — Lordul Byron, spune doamna Clark, nu putea suferi cartea. Byron le-a zis că era mai mult talent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
spune da. Îl ajută faptul că nu-l cunoaște pe artistul de printuri. Patronul galeriei îi dă un pistol și-i spune să poarte un ciorap de nailon tras pe față. Pistolul e de mărimea mâinii cu degetele întinse, dar ținute strâns. Un instrument ușor de ascuns în palmă, e de mărimea unei etichete de colet, și face și el o treabă pe vecie. Artistul neglijent se va afla în galerie până la ora închiderii. După care se va îndrepta pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
au terminat cu analul la 46:34:07:15. Întrucât filmele astea se termină toate la fel, contează cum ajungi acolo, călătoria până la marele orgasm e importantă. Orgasmul e doar o simplă formalitate. Material de duzină. Un alt lucru de ținut minte e că lungimea unui cadru într-un film video e de la opt până la cincisprezece secunde. Tess și Nelson trebuie să lucreze împreună cam câte douăzeci de secunde odată. După care, trebuie să se scoale și să apese pe butonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
el ăla care se îndrăgostește. Orice poveste are nevoie de un subiect secundar romantic, spune el, ținându-și pantalonii cu o mână. Ca să acoperim toate segmentele de marketing, avem nevoie de doi tineri prinși într-o domnișoaragoste adâncă și deznădăjduită, ținuți departe unul de altul de un personaj crud și rău. Sfântul Fără-Mațe stă de vorbă cu domnișoara Hapciu în salonul italian cu scaunele lui brodate și fâșii de mătase verde între ferestrele înalte cu geam oglindă: e locul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
podea, netezindu-i părul, Cora îi spune un nume. Unul la întâmplare. Al unui alt detectiv. Ochii i se îngustează, și, scuturând din cap, omul cu agendă și stilou zice: — Pifda măfii dă ficălos! Când vorbește se întrevăd jumătățile limbii ținute împreună de copci negre. Detectivul care-l aduce pe băiețel șchiopătează. Toate cele cinci lame au dispărut. După asta, Cora a trebuit să discute cu cineva de la o clinică. Nimeni nu știe cum a intrat în posesia specimenului ăluia biologic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
un soi de jachetă neagră. E o uniformă militară sau un costum de patinaj artistic, din stofă de lână neagră, cu două rânduri de nasturi de alamă în față. Parcă-i o majoretă neagră de catifea, cu nasul ei despicat, ținut laolaltă de cojile de un roșu închis. Își vâră mâinile prin mânecile lungi, apoi îi spune Sfântului Fără-Mațe — Mă închei? Flutură ce-a mai rămas din mâinile ei și zice: N-am degetele de care-aș avea nevoie. Degetele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Îl zărise. Dansatorii, numai bărbați, purtând tradiționalul sarong alb, țineau În mâini niște cuțite Încovoiate cu care Începuseră să se lovească pe ei Înșiși. Unii se prăbușeau și se zvârcoleau de durere, alții se răsuceau și tremurau, cu lamele cuțitelor ținute strâns lipite de piept. Aveau musculatura puternică, bine dezvoltată, iar din pricina transpirației păreau unși cu ulei. Ochii Îi țineau larg deschiși, dar priveau În gol, iar unii dintre ei plângeau. Așa cum le dicta ritualul, căzuseră În transă. Nu se mai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Îi era Încă puternică și limpede, poate că ceva mai adâncă decât Înainte; dar n-a mai avut același efect asupra ei ca odinioară. — Sunt atâtea alte lucruri importante la care trebuie să vă gândiți, o mulțime de persoane de ținut minte, nu una ca mine. — Oricare persoană merită să fie ținută minte. — Am adus ceva pentru dumneavoastră, a zis Margaret, ară tând spre plicul din mâna aghiotantului. E ceva pe care... hm... poporul meu ar dori să vi-l ofere
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
prăpădită de anonimă, se perpelea în jarul întrebării, dacă mai scapă cu viață sau nu, dacă mai apucă să-și vadă copii lăsați acasă și nimeni nu se obosea să-i dea vreo lămurire, să-i dezlege șarada. Toate gândurile ținute acolo, sub cupola luminoasă îl oboseau pe Marcu. Încercă să le stingă, să uite. Își aminti că în timpul nopții căzuse sticla de șampon de pe pervazul ferestrei din baie fără ca cineva s-o fi mișcat din loc. Să fi fost cutremur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sau răsăritul soarelui. Dacă vezi cum răsare sau cum apune soarele, uiți de toate necazurile și grijile, uiți că ești pe pământ și te simți cel mai fericit om din univers. De cum soarele se lasă spre apus, între munți, întregul ținut este cuprins de un fior al amurgului, ca o vrajă răspândită peste acest loc, cuprinzând întreaga natură. Lacul începe să aibă o apă purpurie, iar dacă te uiți în depărtare, el pare o mare înflăcărată a asfințitului. Misterioasa baltă se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
obiceiurile. Pe scurt, În toți și În toate. Încât, Într-o zi, un om cu simțul măsurii și cu frica lui Dumnezeu, chiar dacă protestant, se pomeni zicând: Io, de chind sind, așe un cuplerai nu vezut! Înmormântările În schimb aveau ținută. La români, mai ales, păreau interminabile. Precum nunțile, un fel de superproducții de hollywood autohton. Ungurii erau mai reținuți, iar evreii păreau extrem de grăbiți să isprăvească povestea și să se Întoarcă la viață. Dacă nu au simțul eternității. Păcat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe linia de plutire și ea a reușit, cu toate acestea, să supraviețuiască împrejurărilor vitrege, urmându-și destinul. Pe baza târgului mișelesc încheiat prin pactul Ribbentrop Molotov, a avut loc ultimatumul de la Moscova cu răpirea Basarabiei, Bucovinei de Nord și ținutului Herței, a venit apoi Dictatul de la Viena, teritoriul României fiind sfârtecat. Redusă la neputință, sub amenințări din toate părțile și fără nici un sprijin, România a fost împinsă în brațele Germaniei hitleriste și angajată în conflictul militar total; partajul rușinos de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
cărucior de șase ani. Vine la "Casa" de două ori pe an și petrece aici foarte mult timp, luni de zile. Este foarte tânără și sclipitoare. Tenul ei strălucește de sănătate și emană acea lumină albă, cețoasă, ce inundă întregul ținut al Abadianiei. Cristina are douăzeci și opt de ani și e într-un fel împăcată cu condiția ei. În cei cinci ani petrecuți cu întrerupere la "Casa" a câștigat niște drepturi ce i-au fost categoric refuzate de medici, în urma accidentului îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în matrice-gând, în undă-potențială, în străluminare indirectă. Cert e că în acest labirint bulbo-encefalo-talamic și hipotalamic gălăgios ca o sală de Bursă cu brokeri agitați și curieri de informații neperisabile, bine stocate, străbătu cu viteza aceluiași tren căile contorsionate ale ținutului clar-obscur, scăldat de terifiante vâscozități, în care mișunau neuroni țepoși hipersensibili și se născu, să-i spunem inspirație? Nu, poate revelație! Nici vorbă! Atunci, forma ce se contura în invizibil, tridimensional ca un joc pe computer, nu putea fi decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
parte a ringului de dans. — Sincronizarea e partea cea mai importantă a oricărei acțiuni, se distrează Roja, urmărind și el atent unduirile șoldurilor și umerilor Delfinei, care se mișcă în ritmurile muzicii lăsate deocamdată în surdină. — Asta zic și eu ținută, nu se poate abține Părințelul să constate. — Vă cred și eu, zice Roja, și-au cusut fiecare niște țoale cum n-a văzut Parisul, să nu-mi mai vorbiți de azi înainte dacă în noaptea asta n-o să se frîngă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Testament, exista în Israel obiceiul de a dona o zecime din venituri. Chiar și în agricultură se practica acest obicei, o zecime din recoltă îngropîndu-se pentru a nu seca prea mult din puterile pămîntului. În plus, o altă zecime era ținută ca rezervă pentru însămînțările din anul următor. Mai era și obiceiul de a nu cultiva nimic pe un teren un an din zece, pentru a lăsa pămîntul să își revină. Mai presus de toate, a devenit un obicei ca oamenii
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
în modernizarea României; el ajut... la înf...ptuirea unei „revoluții manageriale” necesare, faciliteaz... accesul la resurse financiare, la tehnologii noi. Intervine și logica globaliz...rii, cu varianta să continental...: formarea piețelor, mai mult sau mai putin unice, ale UE. Trebuie ținut cont de dimensiunea economiei, de potenta firmelor noastre în competiția internațional.... Sunt și numeroși întreprinz...tori locali veroși, necinstiți, incompetenți; ei au contribuit la slutirea tranziției românești. Toate acestea pledeaz... pentru creșterea ponderii capitalului str...în în economia româneasc.... Dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
în consonanță cu sensibilitatea cititorului de azi. Octavian Soviany vede în această inaptitudine „curajul de a cultiva, indiferentă la experimentalismele de tot felul, o lirică a emoției pure“. Autoarea este lipsită de temperament artistic, astfel încât versurile ei, șterse, greu de ținut minte, îl lasă indiferent pe cititor. Prefațatorul consideră însă că ea este intenționat inexpresivă, „elaborându-și poemele cu o anumită știință a surdinelor, cu o tehnică a estompării care răcește pulsiunile pasionale“. Poeta, care avea cândva un anumit fior liric
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fie și în versuri, despre ei trebuie să o facem cu toată seriozitatea și nu să-i ridiculizăm involuntar, ridicându-i în slăvi cu un patetism teatral. Versuri usor de uitat Cei mai mulți poeți se străduiesc să scrie versuri ușor de ținut minte. Maria Dincă și Dan Apetrei, autorii volumului Poemele anotimpurilor - în ritmuri de haiku (Focus, Petroșani, 2002), încearcă, dimpotrivă, să scrie versuri ușor de uitat. Și reușesc. Poemele din cartea la care au colaborat (scriind fiecare câte jumătate din ea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sală de așteptare plină de persoane vorbărețe sunt transcrise de autorul cărții cu maximă seriozitate. Mai lipsește cugetarea „iarba e verde“, pentru ca seria să fie completă. În tot volumul există o singură strofă care dovedește o anumită sensibilitate și merită ținută minte: „Pe o sârmă / cu becuri colorate / stau întinse la frig / sărbătorile de iarnă.“ (Dezamăgire) În rest, poemele sunt inexpresive și nerelevante, sunt surogate de poeme. Cel mai regretabil este faptul că Vasile Man se erijează adeseori în sfătuitor al
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]