317 matches
-
e ceva, adăugă Saldaña, parcă urmărindu-i firul gândurilor. Treaba asta te va pune-n legătură cu niște granguri, tipi importanți. Buni pentru viitorul tău. — Viitorul meu, repetă absorbit căpitanul, ca un ecou. Mascații Strada era Întunecată și pustie. Nici țipenie de om. Învăluit Într-o capă veche Împrumutată de la don Francisco de Quevedo, Diego Alatriste se opri lângă zăplaz și privi cu Încordare. Un felinar, spusese Saldaña. Într-adevăr, un mic felinar aprins lumina golul unei portițe, iar dincolo de zăplaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pe care ai fi putut eventual să o bănuiești grație gurilor lor ușor căscate și lăbăr țate care mai păstrau încă urme languroase din căldura și probabil mirosul unor picioare care lipseau însă cu desăvârșire. Pe strada Peneș Curcanu nici țipenie de om, o vagă țipenie de câine, și aia adormită și lățită lângă un gard de beton ce-i ținea probabil de răcoare. Și din nou aceste relicve lepădate neglijent, doi pan tofi și atât, dintre care unul căzuse într
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
eventual să o bănuiești grație gurilor lor ușor căscate și lăbăr țate care mai păstrau încă urme languroase din căldura și probabil mirosul unor picioare care lipseau însă cu desăvârșire. Pe strada Peneș Curcanu nici țipenie de om, o vagă țipenie de câine, și aia adormită și lățită lângă un gard de beton ce-i ținea probabil de răcoare. Și din nou aceste relicve lepădate neglijent, doi pan tofi și atât, dintre care unul căzuse într o rână lângă celălalt la
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
auzit de peste gard pe viitorul meu soț că mă strigă cum mă striga și frate-miu Nicolae: Cerboaica! Hai cu nenea să fugim în pădure!" Cineva se mișca, în liniște, în spatele ei. Dar, nu, nu. Nu era nimeni. Nici o umbră. Țipenie. Numai vântul care mișca totul. "Prea mult am stat îngropată în casă. Prea mult m-am temut să n-o supăr pe soacră-mea." Ieși pe poartă, în drum, și-ntorcând spatele orașului și casei, începu să adulmece ca o vietate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
adevărat în filme", zicea câte un copil, și iar începeau cu televizoarele alea din anul două mii: atunci o să le poți pune mâna actrițelor pe fund, pe țîțoance... Toată lumea aștepta sâmbăta, când se dădea "Sfîntul". Pe străzi nu mai era atunci țipenie de om. Treceau sportivii, unii duceau niște ringuri de box în care doi boxeri își dădeau pumni, eschivau, mergând totuși în direcția coloanei. Pe un car alegoric împodobit cu flori erau gimnaste sărind pe bârnă, făcând șpagatul, erau piramide în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ca niște pânze de păianjen, ceva din lumina de-acolo, de-atunci. Nu se-nserase încă, dar lumina era mai posomorită, învăluind priveliștea într-o mai adâncă melancolie. Stătea să ningă. Oricât ți-ai fi rotit privirile împrejur, nu se zărea țipenie de om. Maarten își legă patinele, își luă iar traista-n spinare și lunecă mai departe pe gheața cenușie. De foarte departe se auzeau bufnituri înăbușite: cineva tăia lemne. Patină fără gânduri, cu câinele alergând după el, câteva ceasuri, simțind
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
domeniu. Cum cobori în stație, observi că atmosfera de aici e diferită. De fapt, nu pare a fi un cartier. Nu clocotește viață. Nu sunt magazine, restaurante, nici măcar stație de autobuz. Doar în colț e un automat cu băuturi. Nici țipenie de om. În aer plutește un miros de diluant folosit pentru tipărit. Orice ai spune, e un loc straniu. Stând acolo, treptat, acest sentiment dispare. Normal că asta e o problemă de simplă obișnuință. Imediat ce te acomodezi, chiar și acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pentru nimic în lume să car singur cufărul. Afară se înnorase din nou; o ploaie măruntă începu să cadă. Am ieșit din casă în speranța că o să găsesc pe cineva care să mă ajute să car cufărul. În jur, nici țipenie de om. O clipă am scrutat îndepărtările. Am zărit prin ceață un bătrân cocoșat, așezat sub un chiparos. Nu-i puteam vedea fața, acoperită cu un fular mare. M-am apropiat încet de el. Înainte să-i fi adresat vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de viața celorlalți. Am ridicat cu grijă cufărul și l-am așezat în groapă. Dimensiunile erau exact pe măsura lui. Totuși, pentru ultima oară, doar pentru ultima oară, am vrut să mai privesc înăuntru. M-am uitat în jur, nici țipenie. Am scos cheia din buzunar și am deschis. Dar când, dând de-o parte pulpana veșmântului negru, am văzut, sângele închegat și, printre viermii care colcăiau, ochii Săi mari, întunecoși fixându-mă, goliți de orice expresie, buimaci, ochii Săi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
care ți-l dă un prieten, adaugă. Auzi, de unde mă cunoști tu așa de bine? se răsucește pe călcîie, în timp ce Santinelă încuie poarta cu mișcări sigure, trage cu ochiul afară printr-o crăpătură, e liniște în zonă se gîndește, nici țipenie. Cine nu v-ar recunoaște, dom’ Regizor? Nu sînteți dumneavoastră cel mai tare, numărul unu, Mircea, Moldovan, Selim? O rafală de vînt ridică în aer cîteva frunze uscate, cîteva pungi de nailon, un norișor de praf. Unitatea nimănui, se gîndește
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
furișîndu-se prin întuneric, făcînd colțul clădirii atent la fiecare pas pînă se văzu în fața intrării. Înainte să pășească înăuntru, își mai aruncă o dată privirea în jur să se convingă că nu-l urmărește nimeni. La ora asta nu e nici țipenie, simți nevoia să-și facă curaj în timp ce își lipea palmele de metalul rece al ușii. Împinse scurt, și din două mișcări se văzu în casa scărilor, orbecăind prin întuneric, pipăind de-a lungul și de-a latul pereților căutînd în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ați găsit, îi ia Bătrînul peste picior, săltîndu-și roțile din față peste pragul camerei, ca să se facă mai bine auzit. De-aici o să vă ia ca din oală, i se pare. Nu v-a văzut nimeni cînd ați intrat? — Nici țipenie, se aude din nou vocea lui Dendé, e pustiu de parcă ar fi avut loc o catastrofă, spune manevrînd butoanele aragazului. — I-auzi, zice Bătrînul, doar n-o să-mi spuneți că s-au terminat deja toate protestele. — Ba mă tem că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
eu în mișcare, și m-am întors cît am putut de repede la locul crimei. Din tot cotețul nu mai rămăsese nimic, fusese împrăștiat de la un capăt la altul al bulevardului, făcut terci, măcinat sub șenilele tancurilor. În jur nici țipenie, pustiu ca într-o văgăună. Geamurile sparte de la Dalles aduceau cu niște forme de jivine negre, infernale. M-a cuprins o frică nemaipomenită cînd mi-am dat seama că totul se ducea de rîpă chiar sub ochii mei. Nu mi-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
eu să mă uit la televizor ca toată lumea, sau cel mult să mă fi strecurat pe șest la Televiziune cum a făcut-o Gulie? Ce, aș fi fost mai puțin erou decît sînt acuma? Dîmbovița părea înghețată, pe străzi nici țipenie, de parcă toată națiunea ar fi fost pusă înaintea plutonului de execuție odată cu cei doi dictatori. Îi tremura piciorul pe accelerație, prefera să tureze motorul la maximum decît să schimbe vitezele de fiecare dată cînd era nevoie. Nu avea nici un act
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de gânduri... Dar nici unul nu era încurajator... Drumul era greu, pentru că porniseră ploile de toamnă. Simțea cu strășnicie lipsa unui interlocutor. Să mai schimbe o vorbă acolo... Ar fi luat în căruță pe oricine. Tot drumul însă n-a întâlnit țipenie de om. Cine să iasă din casă pe așa o vreme? Doar nu-i mortu’ pe laiță... „De ce nu l-am luat pe mutu’ cela de Petrache?” - gândea Costăchel, privind în lungul drumului pustiu... Din această stare s-a trezit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
loc care nu a mai primit oaspeți de pe vremea când i-a dat mustața lui Bismarck. Am mers la ușa din față, dar era Încuiată. Aplecându-mă, m-am uitat prin gaura de la cutia de scrisori, dar nu se zărea țipenie de om Înăuntru. În vecini, la biroul lui Heinrich Billinger, contabil „german“, cărbunarul livra niște bricheți din cărbune cafeniu pe ceva care semăna cu o tavă de copt pâine. L-am Întrebat dacă-și aduce aminte când s-a Închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
spate. Tresăream la cel mai mic zgomot și am privit de zeci de ori înapoi. Când am ajuns în dreptul mașinii, am stat să mă uit iarăși și iarăși în stânga și în dreapta și numai după ce m-am convins că nu e țipenie de om pe stradă, m-am încumetat s-o traversez și să mă urc în mașină. Cu spinarea încovoiată, burta suptă și fundul tras înăuntru, alergam cât puteam de repede. Nu îndeajuns de repede pe cât mă îmboldea frica mea, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
părul scurt Îmbrăcat În cămașa albă. Cobora dealul dinspre păduri cu coasa pe umăr. După o vreme, era amiază, bărbatul ajunse acasă, era o după-amiază de iunie. Îl aștepta nevasta lui care era Însărcinată. Intră În curte, nu era nici țipenie, câinele plecase. Lanțul zăcea În praf, casa era pustie și el se așeză pe lavița de lângă masă. Trecu o vreme, nevasta nu mai venea și, Într-un timp, obosit, fără să se atingă de ciorba de fasole verde care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
școlii, cu porți din țeavă pentru handbal, și dincolo de pâlcul de case împresurat de blocuri amestecate și risipite în vârtejul de cenușă al cerului, scufundate într-un nor uriaș de cenușă; cenușa și fumul, și umezeala, și nu se vede țipenie de om, abia a trecut de cinci dimineața... Tresare. Ăsta chiar nu-i în firea lui. S-a sonat definitiv, auzi, că nu puteai să fumezi cât a fost geamul deschis?... După șapte ani, ți-e dat să afli că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în alb, un cadou nedesfăcut. În tot timpul acela cât lipsise el avusesem suficient răgaz să uit totul. Le spuneam alor mei că mă duc la școală, dar în realitate mergeam și mă plimbam pe faleză, unde nu era nici țipenie de om, căci era un frig de crăpau pietrele. Mă fascinau formele cioturilor de lemn scuipate de Dunăre la mal, mâncate de apă și de carii. Le adunam pe cele mai contorsionate în camera mea și le pictam sau le
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
anonimat. Era o seară rece de februarie și în fața mea se întindea afișul imens al unui spectacol de revistă, în care erau înscrise mai multe nume de actori celebri care se prostituau pentru bani. La ora aceea nu era nici țipenie de om pe străzi, doar un câine vagabond care dormea pe un capac de canalizare a ridicat o sprânceană obosită spre noi, lăsând-o imediat la loc în jos, plin de lehamite, socotind că nu meritam efortul de a ne
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Nu prea știam exact unde e laboratorul de fizică, dar, m-am gândit eu, urma să-mi spună portarul. Clădirea Facultății de Științe era tocmai în partea opusă a campusului, undeva pe un deal, la marginea pădurii. Pe drum, nici țipenie de om. Doar clădirile, mai prietenoase, torceau cu zgomotul familiar al aparatelor de aer condiționat, luându- se la întrecere cu cosașii. Traversând partea de nord a campusului - pe care o vedeam pentru prima oară vara, găsind că arată complet diferit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și or fi cu toții strânși la primărie. Așa mă gândeam, dar când am intrat în sala de oaspeți de la primărie, care aducea cu cafeteria de la noi din campus - mare, urâtă, dar funcțională și civilizată -, am văzut că nu era nici țipenie de inuit în ea, în afară de doi-trei ospătari care pregăteau masa. Semănau toți cu niște japonezi grași, puși pe șotii. La ora asta stau cu telecomanda într-o mână și berea în cealaltă, vizionind Occupation Double și Loft Story, mi-a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
vor dispărea definitiv...! Încă ceva, dar Îți povestesc pe drum, să mergem.” Bravo, inginerule. Ai imaginație, nu glumă...” Ieșiră În partea dreaptă a șantierului, direct În Piața Matache Măcelaru, unde avea să constate În tot perimetrul pieții, nu se afla țipenie de om. Desamăgit, Șeful Șantierului care era obișnuit să abordeze orice cunoscut și necunoscut făcând paradă oratorică și declamând unele bancuri pe care Tony Pavone le auzise de sute de ori avându-le tipărite În memorie, Șeful Șantierului Îi făcu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
zăpadă și pași grăbiți în sus și în jos. Nu le dădu atenție, Toni nu reacționă, așa că își văzu liniștit de gânduri. Peste ceva timp, iar scârțâit, iar pași, iar liniște. Deschise totuși ușa afară se întunecase, nu se vedea țipenie de om, dar pe masa mare din fața prispei văzu două papornițe și o damigeană. Se frecă la ochi și papornițele și damigeana tot acolo erau. Le luă, le aduse în casă și... ce să vadă? Papornițele erau pline ochi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]