311 matches
-
întreg, nemușcat, amintind prin forma sa de o țară îndepărtată, aproape golită de populație, o țară cucerită și subjugată, și mi se părea că pășesc pe șnițelul acesta uriaș și fierbinte cu picioarele goale, zi după zi, fără să văd țipenie de om, până când întâlnesc un călugăr în robă roșie, care îmi șoptește cu buzele sale arse, fugi de aici, salvează-ți sufletul, toți cei care trec pe aici sunt forțați să renunțe la credința lor, dar eu întreb, unde mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe Udi, știu că se ascunde acolo, trebuie să îl anunț înainte de a fi prea târziu, un nou prunc bate la ușile inimilor noastre ruinate, ce îi vom spune și care va fi reacția lui, dar în jurul nostru nu este țipenie de om, numai focuri arzând pe marginea drumului, însămânțând câmpia cu florile scânteilor lor și parfumând aerul cu miros de carne friptă, mirosul sacrificiului uman. Când intrăm aproape inconștiente în spital, îmi amintesc felul în care asistenta mă întrebase, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și culoare, aproape cubice, perfect simetrice, cu uși mari și cu numeroase ferestre. Drumul șerpuia printre case asemenea pistelor de la școlile de șoferi. În fața fiecărei case se aflau tufișuri cu flori frumos îngrijite, iar la ferestre erau perdele. Nu era Țipenie de om. — Zona aceasta se cheamă zona C, a spus Reiko. Aici locuiesc femeile. Adică noi! Există zece case, fiecare este împărțită în patru părți, deci două persoane pentru o parte. Ar putea cuprinde optzeci de persoane în total, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nori mici de praf. Noroc că la 13.35 cade zilnic o aversă care scoate orașul din amorțeală. Noi am ajuns în Băneasa imediat înainte de aversă. Poarta era zăvorâtă. A trebuit să sar gardul de tablă verde. În curte nici țipenie. La WC cartonul era întors cu Gică Petrescu în afară - liber. Am intrat în casă și șoarecii au zbughit-o în toate părțile. Unul singur s-a încăpățânat pe aragaz, concentrat să adulmece nu știu ce. Sabina a rămas nemișcată într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
groparii aleargă la Soliman fără să mai aștepte vreo răsplată, spălară putina și ei. Știau o scurtătură. Cerul se plumbuise de tot. Mai lumina doar stejarul în care își frânsese gâtul Bizonul Alb. Nu se auzea nimic, nu era o țipenie. Ciorile fâlfâiseră către îngropăciunea bulibașei. Rămăseseră doar castanii negri, despuiați. Cristina strivi țigara lângă mormânt. Spuse cu o voce hârâită: - Am de ridicat niște CD-uri cu Whitehorse. Vii și tu? Bem o cafea...ceva ca un fel de pomană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
jerpelite, case tupilate între magazii de lemne putrede, oameni cenușii cu priviri arțăgoase. După ce m-au dirijat greșit de câteva ori, am reușit să ajung la periferia de unde trebuia să iau autobuzul spre Măgura. Doar că în stație nu era țipenie de om. Am mers cu ia-mă nene vreo cinci kilometri, apoi am sărit într-un hârb plin cu saci de cartofi, care m-a lăsat la poalele unei movile împădurite. În vârful ei se afla Sanatoriul de boli nervoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
l-a putut vârî acolo ! Numa ăl cu coarne putea să-i dea drumul acolo, lângă burlan. Și-a scos ea dinții la cumnată-sa, c-o strângea, și-i știrbă acu, da poa’ să râdă cât vrea, nu-i țipenie de om p-aciia. N are cin’ s-o vadă. Și ea râde cu gura pân-la urechi, așază cu grijă portofelu în fundu țoaștei, p ormă pungile goale de plastic. Dumnezeu, săracu, care-a văzut ce era-n sufletu ei.... Și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai fost ea așa bucuroasă și liniștită ! Atâta numa c-o trece. S-ar duce după colțu casei, da peste tot e numa pavaj și rămâne pată... Și mai poate să și dea peste ea cine știe cine... Da nu-i nici țipenie de om în curte. Și-o liniște - numa sus, la fereastra mansardei, fâlfâie niște guguștiuci vineții. Acolo a stat baba, și cu fii-sa, și cu nepotu-su, după ce l-a luat pe Ioaniu și putoarea de Niki le-a lăsat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Pe unde-o mai fi bătând acuma orașu ? Mă-sa n-a fost așa, mă-sa era femeie cu cap și socotită. Aia-și vedea de interesu ei : avea interes ? Bine. N-avea interes ? Nu bătea drumurile. Se uită, nici țipenie de om, curtea pustie, strada pustie, dac-ar veni Ivona, ar ruga-o să intre în casă, numa cinci minute, cât să se ușureze. Că afurisiții ăștia de copii s-a suit pe gard și nici gând să plece, intra
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
camerei, după ce scrutase cu atâta intensitate pagina scrisă. Apoi se îndreptă tiptil spre ușă și, fără să privească îndărăt, ieși în coridor, orbit din nou de obscuritate, după lumina soarelui din dormitor. Clipi și privi în dreapta și în stânga. Nu era țipenie de om. Ba da, era cineva, o femeie, rezemată de zid, alături de ușa pe care scria „Intrarea strict oprită“. Diane. Din momentul în care se îndepărtase „ca o vidră“ de prezența acvatică și de atingerea atât de strict interzisă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
La Trei Șoareci Orbi e goală după ora nouă seara), așa încât Tom întâlnise foarte puțini trecători pe drum. Când se strecură pe ușa strâmtă de lângă prăvălia de pânzeturi irlandeze, furișă o privire grăbită în susul și în josul străzii, dar nu văzu țipenie de om. În timp ce urca scările întunecate, o lumină se aprinse pe un palier de sus. Curând se găsi față-n față cu Diane, care îl aștepta în ușa apartamentului ei. Scruta, curioasă, întunericul scărilor. Când îl recunoscu pe Tom, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pleacă în grabă, urându-mi odihnă plăcută aici, iar mâine drum bun. Și iată-mă singur, într-o casă care chiar că mă încântă. Recomand acest han al pelerinilor, plasat lângă pârâu, înconjurat de copaci; este chiar pitoresc. Nu-i țipenie de persoană prin jur, nici de pelerin, și asta mă ajută să fiu cu mine însumi, să-i mulțumesc încă odată lui Dumnezeu pentru aceste clipe pline de pace și liniște interioară, ca și pentru toți acești oameni binevoitori ce
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Chițu se întoarce către el cu prefăcută indignare: Hei! ce te-a apucat? Aveți dreptul să faceți glume! N-ați auzit? Cu condiția să nu spuneți tâmpenii! Băieții se prăpădesc de râs. Pe străduța unde au ajuns nu se aude țipenie. În afară de zarva lor. Ce pizda mă-sii o fi având în gioarsa asta de geantă a lui? Mazilu a râs împreună cu ceilalți, dar furia nu i s-a domolit. Chițu o face pe șeful, bineînțeles tot în zeflemea, și își
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Ajuns la poartă, s-a oprit și rezemându-se de ea și-a făcut cruce, îngăimând: „Slavă Celui e Sus că am ajuns la casa mea!” Nu mai avea putere nici să dechidă poarta parcă... S-a uitat în jur... Țipenie! A deschis poarta și a intrat. Nici câinele lor, care era strașnic de atent la orice mișcare a porții, nu a lătrat... „Uite că nici câinele nu a mai stat pe lângă casă!” A încercat ușa casei, dar era încuiată.” Unde
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
slabă ce abia reușea să treacă dincoace de geam dovedea că lampa era aprinsă. Am grăbit pasul. Ajuns la ușă, m-am oprit cu urechea la pândă, gândind că aș putea prinde vreun zvon... Liniște deplină, însă. Am deschis ușa. Țipenie! Doar șervetul înflorat de pe masă mi-a atras atenția... Când m-am întors să închid ușa, două palme moi, venite din spatele meu, mi-au acoperit ochii... Cu inima gata să iasă din piept, m-am întors! În clipa următoare, eram
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
se văd, se uită”... Iată-mă-s în portița dincolo de care stă pitită misterioasa căsuță a bătrânului. Înainte de a bate în poartă, îmi acord câteva clipe pentru a mă reculege și pentru a prinde vreun zvon din interior. Nimic deosebit. Țipenie. Doar ultimele raze de soare se reflectau în ferestrele casei pitice. În cele din urmă, am bătut în poartă. După clipe lungi de așteptare, ușa căsuței s-a deschis și în prag a apărt bătrânul călugăr. În timp ce se apropie de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
te cobori atît? Nu te-aș da pe o sută de veverițe. Ea începu să plângă și se cuibări la pieptul meu. Am înlănțuit-o cu brațele, am strîns-o, am mîngîiat-o, am sărutat-o... Noroc că pe stradă nu era țipenie de om. De ce aș minți? Îmi păru bine de această întîmplare: era cea dintâi dovadă a iubirii ei. Într-o duminică însorită, pe când prânzeam cu Mihaela în camera mea, ne-am pomenit cu o păsărică zburind deasupra capetelor noastre. Intrase
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
câine. Cobor râpa abruptă, acoperită cu ierburi uscate și pietre, și mă dezbrac pe o fâșie de plajă plină de alge ce putrezesc și de scoici, sidefii și negre, aruncate de valuri. Nisip puțin. Poate de aceea nu e nici țipenie de om în jur. Ca să pătrunzi în mare, trebuie să eviți pietrele de la margine, ascuțite și lunecoase, acoperite de mușchi. Dar după aceea ești răsplătit. Apa e limpede, curată și aproape imobilă, iar pe fundul mării petele verzi ale algelor
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
culoare leșiatică și cerul nemărginit în care se răsfrâng apele palide? Un adevărat infern, dar un infern nu prea fierbinte. Numai linii orizontale, nici o strălucire, spațiu incolor, viață moartă. Nu așa arată oare sfârșitul lumii, neantul, văzut și pipăit? Nici țipenie de om, da, asta mai cu seamă, nici țipenie de om. Numai dumneavoastră și cu mine, în fața planetei pustii! Cerul trăiește? Aveți dreptate, iubite prietene. Se îngroașă, apoi se surpă, deschide scări în aer, închide porți de nori. Sunt porumbeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
apele palide? Un adevărat infern, dar un infern nu prea fierbinte. Numai linii orizontale, nici o strălucire, spațiu incolor, viață moartă. Nu așa arată oare sfârșitul lumii, neantul, văzut și pipăit? Nici țipenie de om, da, asta mai cu seamă, nici țipenie de om. Numai dumneavoastră și cu mine, în fața planetei pustii! Cerul trăiește? Aveți dreptate, iubite prietene. Se îngroașă, apoi se surpă, deschide scări în aer, închide porți de nori. Sunt porumbeii. N-ați observat că cerul Olandei e plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
din necuprinsa sală a tronului. Tocmai am început să cercetez cum sunt întocmite și alte izvoade, ca să deprind meșteșugul, când am simțit o mișcare a aerului din preajmă...Am privit cu grijă la ferestrele sălii. Toate erau zăvorâte. Lângă mine, țipenie...Am rămas descumpănit, așteptând să se întâmple totuși ceva. Într-o încăpere ca asta aerul nu o ia din loc așa pe neașteptate. Trebuie să fie cineva prin preajmă...Nu după multă vreme, m-a cuprins o stare de moleșeală
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
umărul meu. Am continuat să citesc, cu gândul că poate îi așa doar o spaimă. Dar părerea că cineva îmi suflă în ceafă nu m-a părăsit, ba a devenit mai puternică. Mi-am rotit privirea în jur, dar nici țipenie. Doar liniștea grea plutea în jurul meu ca un lințoliu...În clipa urmtoare, s-a auzit glasul bătrânului călugăr, care m-a înfiorat : „Îmi place, fiule. Îmi place că nu lași din mână un manuscris până nu-i găsești înțelesul deplin
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
câteva ori și avusese senzația ciudată că e prima persoană care se află aici , care vede , care există în acest loc . Pe plajă nu era absolut nimeni și a mâncat liniștit pâine cu măsline , friptură picantă și nu a văzut țipenie de om . După amiază a mers pe jos până la vilă , în spatele căreia a descoperit o bisericuță spoită în alb . Pe fereastra fumurie a văzut un sfeșnic fără lumânări , o cruce aurită agățată în perete . Apoi s-a întors pe plajă
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
boltă se răsucea, tăcută, deasupra mea; am bâjbâit pe fundul gropii până ce am găsit, apoi am adormit. Când m-am trezit, se luminase de-a binelea. Am pornit înapoi, spre haltă. Câinii se liniștiseră. Am străbătut satul fără să văd țipenie de om, ai fi zis că muriseră toți. Hainele ude, încinse acum de soare, începuseră să mă frigă. La haltă, am bătut din nou în geam. Lampa se stinsese, cred, singură. Am întrebat la ce oră trece primul tren spre
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cam de cinci sute de metri lungime și - incredibil - tot atât de înaltă pe cât de lungă, se ridica asemenea unui monstru întunecat, profilându-se pe cer și dominând zarea. Pretutindeni existau dovezi ale trudei dinamice a omului, dar nicăieri nici o mișcare, nici țipenie de om. Până și copacii stăteau nemișcați în aerul acela încremenit, lipsit de lumină. - Atenție! îi spuse fata, de data aceasta pe un ton mult mai blând. Nu se auzi nici un declic. Ea umblă la unul dintre butoane și viziunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]