655 matches
-
a aduci acasî răpidi șî sănătoș’. Hai sî pornim la drum, cî sî troienești calea. Uiti cî o șî început sî batî vântu’... Odată cu aceste cuvinte, bătrânul a scuturat omătul adunat pe sanie, a urcat și s-a învelit cu țolul... A mai privit o dată spre poarta cazărmii. De ce? Nu știa. Poate că acel fior care i-a străbătut inima la gândul că pe cei intrați pe poarta cazărmii nu-i va mai vedea multă vreme a dictat gestul... ― La drum
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Bătrânul a pornit să facă pârtie. După un timp, însă, a simțit că nu mai are putere. „Sî ai rabdari, flăcăule, cî tata s-a hodini oleacî și pi urmî a termina treaba”... Când a sfârșit vorba, a căzut pe țolul înzăpezit de pe sanie, pierzând contactul cu realitatea... După o vreme, s-a trezit... Calul se lupta să scoată sania năpădită de nămeți... Se afla tocmai în mijlocul troienelor! A sărit de pe sanie și a alergat în fața calului. „Stai, cî ti ajutî
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
la boabele de ovăz din căușul pe care i l-a pus în față, a simțit că și pe el abia îl mai țin picioarele. A pus mâna pe gâtul calului. „Da’ tu ești asudat. Stai să-ț’ pun un țol pi spati”. A mai privit o dată la cal și a ieșit, închizând cu grijă ușa grajdului... A intrat în casă atent să n-o trezească pe bătrână, dar... ― Ai vinit? - l-a întâmpinat ea, făcând lumina lămpii mai mare. ― Am
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
e mai bine să ajungi acasă cât mai repede. În timp ce ea se îmbrăca, lotrul l-a legat pe hangiu fedeleș și i-a pus un căluș în gură. ― Dormi în pace, că mă întorc îndată - i a șoptit, aruncând un țol peste el... Au ieșit cu repeziciune și au pornit către han. Fără a se fi dumirit ce s-a întâmplat cu adevărat, hangița îl urma în tăcere. Abia se ținea de lotrul care, cu pistoalele în chimir și durda în
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Dormi liniștită. Dacă el te întreabă unde ai fost astă noapte, îi spui că ai stat mai mult în grajd, fiindcă iapa a dat semne că a răcit... Și te temeai să nu lepede. Pui un argat să lege un țol pe ea. Eu am să trec pe aici peste două-trei zile... Îi pui fiertură de la Zaura în băutură sau în mâncare în fiecare seară. Să nu-l ierți! ― Să vii, că eu te aștept. Am să las aprins un muc
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
minte s-a dezlipit de copac și tiptil a ajuns la bordei. Din spatele tufarilor a mai cercetat locul din jurul bârlogului. Nici o urmă. Nici un zgomot... Cu măturoiul de lângă ușă a acoperit urmele de sânge din omăt și a intrat... A tras țolul peste ferestruica din ușă și a aprins felinarul. S-a dezbrăcat și cu ajutorul unui ciob de oglindă a cercetat umărul. O bucată de mușchi smulsă de pe tot brațul ședea răsfrântă și sângera... A căutat o cămașă albă curată, a rupt
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
înhamă caii la sanie, că acuși se face ziuă”... Băiatul a ieșit repede și nu după multă vreme s-a întors. „Hai să-l ducem la sanie, mamă Irinuță”. După ce au reușit să-l așeze, l-au învelit cu un țol. „Ai luat ce ai nevoie ca să faci treaba cum trebuie?” „Am luat” - a răspuns băiatul. A apucat caii de dârlogi și a ieșit pe poartă. „Ai grijă, Petruță! Ai grijă cum umbli! Să nu lași urme! - a vorbit ea cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
milenii. Șchiopătînd pe o cărare de lîngă bordei, din pădure ieși un om cu sarcina de vreascuri în spate. Albi, ochii săi erau încadrați de o barbă cu lîna laie. Răcni gutural la o babă care, fără să miște de pe țol, răspunse la fel de răstit. Am încercat să stau de vorbă cu dînsul. Omul ne zîmbi cu o gură spartă din care, rărit, răsărea un gard galben de dinți. Ne pofti pe butucul unde așternuse în grabă un țolic, apoi scoase o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pentru chibrituri, i-am pus în palmă un bănuț, deși cred că, mai degrabă, avea să-l schimbe pe tutun. Seara, doamna Tomulescu comentă: „Cînd dă soarele sus, cei din Humosu de-abia se scoală. După ce și beau țigara, întind țolul la umbră și încep să se păduchească. La cinșpe ani Victor răcnea de pe prispă: «A, mamó, ’inde ’uaca și-mi ia ciuciun!» Adică să vîndă vaca și să-i ia tutun. Se hrănesc cu știr, cu gruhă și cu pur
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
opărit, altminteri ar fi fost la mintea cocoșului, cine altcineva să mai fie ultimul, În afară de el? Ultimul bărbat care să mai intre aici, la noi, venind de pe mapamond! Numai că ai noștri, ei-ele, trebuie să-l fi așteptat pus la țol festiv, costum negru, bleumarin, În dungi, cravată cu picățele, baston, cârjă, servietă-diplomat, melon, ce poți să știi ce e-n mintea lor eleganța lui pește, reprezentarea clasică de old-fashionable? Și nici rocăr nu te puteai aștepta să fie! Așa că, oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
tolănit pe Întreg pământul meu; și de data asta ai pornit cu armiia Întru apărarea creștinătății - adevărat: de astă data numai de șase ani mă mulgi, mă storci, Îmi cotrobăi prin hambare și prin buzunare, prin ocol și chiar pe sub țol - Îi dai nas lui Ivan?, ți se suie pe... pe unde simte că e hazaikă... Și, după ce se-ntâmplă să-l bați pe dușmanul nostru, Turcul, pe mine mă vămuiești? De la mine, aliat, prieten iei pradă de război? Mie-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tot ce trebuia, încât, oricât de priceput ar fi fost rusul, n-ar fi simțit că în acea gospodărie este un cal... Către seară, bătăile în poartă au scos-o pe Maranda din casă. Toaibă s-a băgat repede sub țolul de pe laiță, gemând din greu. Rusul, un zdrahon cam pe măsura lui Toaibă, cu Naganul bălăbănindu-i se la șold, a intrat țanțoș în curte, urmat îndeaproape de Hadarag, care își rotea privirea cam înspăimântată prin curte. În cele din
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
invitație, ba încă presupunându-se că ar fi trebuit să mă simt oarecum unul „de-al casei“, îndoielile persistau. Vorbesc de „Gala Mediafax 20 de ani“, vineri 24 februarie crt., hotel Radison. (Of, că tare detest să mă pun „la țol festiv“, cum se zicea-n junețea mea.) Chiar dacă au trecut 12 ani de când am fost adoptat, cât de cât, în familia ProTV, petrecând două ceasuri săptămânal „în Pache“, având mereu noroc de specialiști minunați și-o atmosferă de tandru-eficientă jovialitate
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cealaltă. În același ritm lent zăbovea, părând că meditează la ce va face mai apoi și, cu o enormă chibzuință, își începea călătoria înapoi. Tocmai această mișcare fără noimă îl fascina pe Czinczar. Își apropie mâna grijuliu cam la un țol de bilă. Nu se întâmplă nimic. Se dădu înapoi și-și țuguie buzele. În ciuda atacului asupra orașului Linn, nu era el omul care să riște. Făcu un semn către gardian. - Adu-mi un sclav - spuse. La indicația sa, un fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
goană, el rămâne în adâncuri. Uneori, un lan de porumb, cu tulpinile care trosnesc și-i vorbesc. Nu știuse până acum că toate lucrurile vorbesc. A trebuit să încetinească pentru a auzi. Alteori, o insulă de mâl, plutind într-un țol de apă. Corpul lui, o plută mică. Firele de păr de pe membrele lui sunt vâsle, care lovesc curentul. Corpul lui, nenumărate creaturi microscopice, pe care nevoia le-a unit. În sfârșit, din gâtul lui încep să coboare noțiuni. Râgâie, născând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spre ținuturile unde se împerecheau vara. Dar ea încă îi putea auzi, deasupra lor, invizibili. Daniel aduna pietricele și le arunca pieziș în râu. —Platte al nostru. Chiar că iubesc râul ăsta. Lat de o milă și adânc de un țol. Ea încuviință din cap, rânjind. —Prea gros ca să bei din el și prea subțire ca să treci prin el. Lecții din școala primară, la fel de familiare ca orarul. Le intraseră pe sub piele, doar pentru că crescuseră aici. —Ditamai râul, dacă reziști pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca să- și ia minijupe de plastic, pantofi roșii cu toc și alte zorzoane! Le-am văzut, și ce? Te-ai gândit cum e să-ți petreci o viață sub o pânză de doliu? De luni până duminică - tot cu țolul în cap și cu ochii în pământ? — De acord, și atunci ce-mi spui tu despre cumințenie? Hm?! Cumințenia lor e Sharia, sunt fricile c-or să le plesnească cu biciul peste mutrele alea boite și prefăcute!... — Ramin, aziz, nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Lumină mucos și negru într-un hârb un roș opaiț, 665Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă, Un papuc e într-o grindă, celălalt e după ușă, Pin gunoi se primblă iute legănată o rățușcă Și pe-un țol orăcăește un cucoș închis în cușcă; Hîrîe-n colț colbăită noduros râșnița veche, 670În cotlon toarce motanul pieptănîndu-și o ureche; Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac Arde-n candelă-o lumină cât un sâmbure de mac, Pe-a icoanei policioară
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
spre diversele lucrări de artă care atârnau de stâlpii gardului din spatele catedralei. În partea din față a căruciorului, în încercând să atragă clienții din Cartier, Ignatius lipise o coală de hârtie Big Chief pe care scrisese cu cretă colorată: DOISPREZECE ȚOLI (12) DE PARADIS. Până în momentul acela nimeni nu reacționase la acest anunț. Aleea era plină de doamne bine îmbrăcate, cu pălării mari. Ignatius intră cu partea din față a căruciorului în mijlocul lor și înaintă împingându-l. O femeie citi anunțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
privi coala de hârtie Big Chief. Pare că cineva-și bate joc de tine. — Nu-i decât o reclamă ca să-mi vând marfa. — Ăău! Mai bine uită-te-nc-o dată. Ignatius merse greoi în fața prorei și constată că derbedeul decorase anunțul DOISPREZECE ȚOLI (12) DE PARADIS cu tot felul de organe genitale. — O, Doamne! Ignatius rupse coala cu desene făcute cu pixul. Cu asta m-am învârtit eu pe străzi? — Am să stau în fața ușii să te aștept, spuse Jones. Hei! Ignatius flutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a gata lenjeria de corp: ciorapii, maieu și-așa mai departe. Ciorapii trebuia să fie de bumbac și albi. Și aveam cele mai bune treninguri care apăreau, ultimul răcnet. Pantofii tot la comandă îi făceam. La treninguri mergeau adidași, la țol festiv mergeam cu pantofi. N -am purtat decât de vreo două ori cravată, unde-a fost necesar. În rest, nu. Ca să zic așa, la botezul fiului meu, atunci am purtat cravată și a fost odată de-am fost naș. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
vălătucul cărnii fierbinte și-i plăcea la câine să răscolească cu fălcile prin ea... - Auzea și Chiose - îl imită și cataroiul - cât era fermecătoarea de ordinară! O dată n-o mai lăsa să i se atingă de eugenie... completă omul cu țol putrezit, cocoțat, în urmărirea noastră, pe-un pinten de zidărie, lămuri Gabi cel Norocos. De pe care pinten, pe lumină, i s-ar fi etalat, câțiva metri în jur, întregul plan al etajului. Nu-i vorbă că, și așa, pe orbecăială
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
al feței de masă peste moalele capului și cânta direct înțelegătoarelor picioare de lemn ale mobilierului. Se dădu greu la urnit, interesîndu-se expert și scurt, printre dinți. - Îl știi pe ăla cu: Aoleu, îmi pierd controlul Când și-azvîrle mă-ta țolul!...? - Îl știu, admise Ho diábolos scârbit. - Dar pe ăla cu: Nu credeam să mai surâzi Când îți simți chiloții uzi...? - La silabă, recunoscu has-Satan îngrețoșat. Ești vulgar. - Ți-l dilesc pe ăsta cu: ...C-ai o crupă cât marfarul Mi-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cât de adânc, cât de neobișnuit și de cât de mult timp mă iubești? Era clar că, de data asta, clintindu-și o singură unghie, mă ispitea ea pe mine să fac minciuni. - Da. Te-aș putea împrumuta cu un țol și lăsa să dormi pe pardoseala din baie. Te-aș putea snopi și pune să faci ordine în debara. Te-aș putea călca în picioare, că-ți vâri nasul prin manuscrise ce nu-ți aparțin. Te iubesc de foarte mult
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
două vârste, cu șorț roșu dinainte. Tăinuitorul își cunoștea meseria. Aduse o căldare și fierse niște var. Gheorghe îi da ajutor. Ținea o pătură veche, plină de găuri și aștepta. Când zeama albă dădu în clocot, zulitorul așternu pe rând țolul pe spinarea iepelor. Nevasta luase animalele de gât. Gazda turnă varul fierbinte în găurile păturii. Pielea cailor sfârâi, arsă. Părul lor frumos și des se curăța ca luat cu briciul. În locurile goale, rămăseseră câteva buboaie albe, din care mustea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]