1,028 matches
-
Și chiar dacă n-ar fi fost așa, puțină zăpadă nu strica, să aibă pe ce să se dea cu sania Ștefănel și să-i facă diseară un om de zăpadă. Auzind de sanie și de zăpadă, copilul se apucă să țopăie de bucurie și să țipe că vrea afară, dar mama sa îi arse câteva palme la poponeț, ca să-l potolească. Ieșind afară din casă, Virgil se pomeni luat pe sus de vântul năprasnic și înghețat, care-i tăie pentru câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
zăpezile siberiene sau polare (vorba lui Viniciuc, cu răzbunarea lui Stalin, nu era doar o figură de stil). De-o asemenea iarnă nu-și amintea nimeni, nici chiar cei bătrâni, care văzuseră și trăiseră multe la viața lor. Doar Ștefănel țopăia fericit nevoie mare, chiuind și tot pomenindu-l pe Moș Crăciun, cu toate că sărbătorile de iarnă trecuseră de mult. O să te-arunc afară-n zăpadă, gol pușcă!... îl speria Virgil în glumă, amenințându-l cu degetul. Să vezi atunci...! Afară, ograda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu ține seama de nu știu ce fel de perioadă critică și că a uitat cât de greu i-a venit ultima dată scursura, pentru care a făcut mulțime de salturi de pe pragul de la intrare până jos, în curte, după care a țopăit pasul broaștei prin zăpadă alături de noi. Știi și tu cât ne-am bucurat că mama s-a prins în jocurile noastre și strigam cu toții într-o veselie uraa-uraa la toată săritura. Eu am întrebat-o pe mama dacă scursura este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
s-o îmbrățișeze, s-o sărute. —Cecilia dragă, să nu ne anunți că vii, a fost surprins tatăl ei. Nu-i mai bine că v-am făcut o surpriză? —Ce bine arăți! o pupă Leni, luându-i-o înainte mamei, țopăind de bucurie. — Tot năbădăioasă ai rămas, o sărută Cecilia și o strânge tare în brațe, cum obișnuia. Stai tu, că mă doare, nu te-ai lăsat de năravul tău. Mi-a fost tare dor de tine, prostuță, înțelegi? —Sărut mâna
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
vorbă și acum era bucuros c-a găsit un tânăr tare de treabă dispus să stea de vorbă cu el. A început a-și muta greutatea corpului de pe un picior pe altul, până la un moment dat, când a început să țopăie de bucurie. Corpul mătăhălos, așezat pe picioare zdravăn înfipte în pământ, brațe puternice și un cap încărcat peste măsură cu mult păr negru ca pana corbului, urechi lungi clăpăuge și o gură mare. Hohotele de râs îi zguduiau trupul masiv
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
îți asigurăm mâncare de trei ori pe zi și loc pentru dormit. Dacă vrei, vino să te cunoască și ai mei, apoi îți voi arăta și animalele de care va trebui să ai grijă. Dondică, a început din nou să țopăie de bucurie și ca să profite de moment: -Mă prind, numai că ar mai fi ceva, dar... nu știu cum să spun să nu dau greș, se linguși Dondică. -Spune dacă ai vreo dorință, că așa se face atunci când pui la punct o
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Ioan. Și bucurie și veselie vei avea și, de nașterea lui, mulți se vor bucura. Apoi ea mi-a arătat tocmai acea imagine în Biblia lui Doré cu legătură roșie de piele. Și ceea ce citise era întru totul adevărat! Oamenii țopăiau de bucurie în sus și-n jos. M-am născut pe 16 iunie 1939. Tatăl meu era inginer silvic, șef peste ocolul silvic din Åmanul de nord, și noi locuiam în conacul Bostället. în ziua când m-am născut eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
slujeau pentru cea din urmă oară vecernia, vecernie mută, vecernia de apoi. ș...ț Și plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune, peste bolți din ce în ce mai uriașe în gol. Înaintea noastră, în port bălțat de măscărici, scălămbăindu-se și schimonosindu-se, țopăia de-a-ndaratele, fluturând o năframă neagră, Pirgu. Și ne topeam în purpura asfințitului..." Unii critici (cum este Vladimir Streinu) au considerat acest vis ca fiind dovada grăitoare pentru triada crailor, număr care îl exclude pe Pirgu, dar îl include pe Povestitor
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
fură. Dacă atmosfera este însă ușor apăsătoare și plictisitoare prin monotonie, precum în cazul lucrării lui Eduard Gabia, cu titlul ei lung Fine Tuning Between Me and the Univers in a Black Box, în care interpretul jumătate din timp a țopăit epuizant și cealaltă jumătate a scos un fel de oftături vocale, chiar te apucă cea mai mare milă de timpul pe care l-ai pierdut. Doamne, și ce pie-să bună realizase Eduard Gabia, nu de mult, în cadrul Am-prentei lui Cosmin
Dans și experiment by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6829_a_8154]
-
timp de autovehicule și de care bătrînești, beneficiar al unui "cămin cultural": "îmbrăcat în veșmintele colorate ale acelei muzici / ca un prestidigitator / Poetul răsucește inelul cu enigmă/ de pe inelarul mîinii stîngi și deîndată / izvorul tremură pe prundul / unde păsările voioase țopăie / șerpii dorm cu capetele sub pietre / iar îngerii tac dansînd în voie / pe scena susnumitului locaș de cultură / la o margine / de / drum de țară / drum de cară // Poema se ridică din șanț se scutură / se uită în stînga în dreapta
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
de care are nevoie pentru a discerne nuanțele unei teme, ci este chiar mediul în care își culege temele, nuanțele și impresiile. De aceea, autorul nu se luptă cu conceptele, ci zburdă în mijlocul lor. Nu se ceartă cu predecesorii, ci țopăie vesel în marginea unor motive culturale. Un hohot interior îi ucide seriozitatea, volumul fiind o colecție de panseuri în marginea altor panseuri, o vitrină de bibelouri oglindind vitrinele altor bibelouri, adică variațiuni culturale pe teme culturale. Într-un cuvînt, o
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
literatura română, își visează asfințitul, care e al nostru al tuturor, potrivit apocalipsei evanghelice: "Și plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune, peste bolți din ce în ce mai uriașe în gol. înaintea noastră, în port bălțat de măscărici, scălămbăindu-se și schimonosindu-se, țopăia de-a-ndaratelea, fluturînd o năframă neagră, Pirgu. Și ne topeam în purpura asfințitului...". Binecuvîntată limbă: "Și ne topeam..." ar fi fost descrierea a tot ceea ce se întîmplase înaintea vecerniei de apoi. Mateiu descrie aceste întîmplări ca și cum ar fi o inițiere în
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
alta, iar viața mea își urma un curs destul de nefiresc pentru lumea în care trăiam. Când eram mic, mă visam mereu cum merg spre școală cu Isus ținându-mă de mâna dreaptă și cu Lenin de cea stângă. Eu să țopăi alături de ei și toți să zică: uite ce prieteni tari are Vasika." (pag. 213) Adevărat, în paragraful acesta, așezarea celor trei nu corespunde celei din grupul statuar al lui Kosolapov. Dar ce contează o erezie în plus? Și, dacă tot
La pachet by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6710_a_8035]
-
lacului. Birjarul cînta dumnezeiește la scripcă, iar caii știau singuri drumul, așa că hățurile le atîrnau de grumaz. El îi mîna fluierînd un ceardaș, uneori acompaniat de vioară. Toți de pe marginea drumului vorbeau: - Iată-l iarăși pe Sabath, cu caii lui țopăind ceardaș! Cînd a simțit c-o să moară, bunica-mătușă și-a încuiat toate cele cinci case, iar cheile mari de la intrare le-a dăruit copilului surorii sale. Asta însemna că îi dăruia și o casă. O casă pe numele Dorotheea
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]
-
momente, lumea aceea a lui, pe muchie de cuțit, devine aiuritor de prezența la intersecția cu realitatea crudă. Și asta, poate, cînd ai contact cu ieșirea din matcă a prostiei, a trufiei, a minciunii și lingusitoriei, a urîtului cotidian ce țopăie agresiv peste limitele bunului-simț, pește nervi, pește minți, peste mări și pește țări. Tablourile de grup ale lui Gogol din „Revizorul” sînt imaginea semnificativă a unei societăți mîncate de depravare, josnicie, nimicnicie. Fiecare voce de acolo nu face decît să
Un funcționar din Petersburg by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6550_a_7875]
-
turnul din pisa dintr-o singură smucitură. Ușurat, cornacul s-a șters cît a putut de bine cu ierburile care creșteau împrejur, mare noroc a avut că n-a dat peste urzici sau peste sanguinare, l-ar fi făcut să țopăie în frenezia dansului sfîntului vito, atîtea ar fi fost usturimile și împunsăturile care i-ar fi asaltat delicata mucoasă inferioară. Un nor gros a acoperit luna, iar satul a devenit brusc negru, dispărînd ca un vis în întunericul dimprejur. N-
José Saramago - Călătoria elefantului by Mioara Caragea () [Corola-journal/Journalistic/6458_a_7783]
-
îi este de preferat un orb cu o acuitate dată exclusiv de imaginația proprie. Căci opusul sensibilității livrești este fuga monitoricească. În loc să adîncești dispoziții, aluneci din link în link. În loc să depeni tente iscate de o asociație sau de un cuvînt, țopăi din căsuță în căsuță, culegînd informații și lipindu-le automat prin simplă juxtapunere. Toate aceste nuanțe mi-au fost sugerate de Psihonautica lui Paul Doru Mugur, ceea ce însemnă că autorul face parte din familia, vitregită de soartă, a nautiștilor cu
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
aspecte, manifestări sau creații umane: „cu ochelari și cu o față retardă" (bei.ro); „reclame retarde" (badpolitics.ro), „niște exclamații retarde de bucurie" (ibid.); „concursuri retarde la TV" (fiimaibun.ro). Am găsit în texte, rar, și folosiri adverbiale -„un hamburger ... țopăie retard" (badpolitics.ro) -, precum și un sens nou atribuit verbului a (se) retarda - „țara se retardează din ce în ce mai tare" (youtube.com) - sau substantivul retardeală: „eu, molipsită de retardeală, am scos vreo 5 aberații, după care m-am oprit" (blogger.com). Dicționarele noastre
„Retard“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6375_a_7700]
-
a aruncat una cu Roberta Washington repede și Suzy a scăpat de bătrână și a început iar cheful. Curând bătrâna a dat ochii peste cap și au întins-o pe un pat în spate și am ajuns într-un colț țopăind pe muzică și turnând macheală și chiar și Spook s-a luat un pic. Tony s-a făcut mangă și giugiulea o dameză și s-a făcut un pic de iureș cu soțul ei, dar nu s-a întâmplat mare
Hubert Selby Jr. - Ultima ieșire spre Brooklyn by Adrian Buz () [Corola-journal/Journalistic/6114_a_7439]
-
rezervorul mașinii, după care o trase iar afară. Lipi cu leucoplast bucata de carton pe rezervorul deschis, făcu ghemotoc mîneca îmbibată în benzină, o puse deasupra discului, o lipi și pe ea acolo, o aprinse, apoi se întoarse și intră țopăind în drogherie. Străbătuse mai bine de jumătate din intervalul dintre rafturi cînd mașina de-afară explodă cu o văpaie care dărîmă aproape toată vitrina de sticlă a magazinului. Chigurh se strecură prin portița de acces de la tejghea și se duse
Cormac McCarthy - Nu există țară pentru bătrîni by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/6316_a_7641]
-
sulfamidă. Și le îndesă pe toate în buzunar, ieși de după tejghea în văpaia portocalie a focului, o luă pe intervalul dintre rafturi, luă o pereche de cîrje din aluminiu, apoi împinse și deschise ușa din dosul magazinului și o porni țopăind pe pietrișul parcării din spate. Alarma de la ieșirea din spate se declanșă și ea, dar nimeni nu o băgă în seamă, iar Chigurh nu aruncă nici măcar o privire fugară spre partea din față a farmaciei care de-acum ardea și
Cormac McCarthy - Nu există țară pentru bătrîni by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/6316_a_7641]
-
de fotbal, iar oamenii se distrau cât era ziua de lungă; sătenii mâncau mereu spaghete, iar când se înnopta plecau la culcare și adormeau buștean, sforăind ca niște locomotive. În timpul sărbătorii, cofetarul făcea prăjituri, pictorul tablouri, primarul legi, iar copiii țopăiau de mama focului. Singurul om nemulțumit era boxerul din satul Nimica-Toată, căci nimeni nu voia să boxeze cu el când era sărbătoare. El stătea toată ziua în ring, cu mănușile puse și întreba: - Nu vrea nimeni să boxeze cu mine
Povestea Satului Nimica-Toată by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4553_a_5878]
-
totuși ce-i buna cuviință), și dă-mi voie ca privindu-l pe el să te pot admira pe Tine. Cântec despre sfârșitul lumii În ziua sfârșitului lumii Albina dă ocol florii de conduraș Pescarul repară plasa lucioasă. În mare țopăie vesel delfinii, Puii de vrabie se-agață de streașină Și șarpele are pielea aurie, Așa cum ar trebui să aibă. În ziua sfârșitului de lume Femeile merg sub umbrele, Bețivul adoarme pe iarbă, Pe drum strigă negustori de legume Și luntrea
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
de des, încît ți se pare că plouă doar în fața ferestrei și că dacă ai să-ți treci palmele printre șiroaiele de apă, ca printre niște gratii, ai să dai foarte repede în partea cealaltă de o zonă uscată. Grindina țopăie pe pervaz, iar deasupra cerul e gri, luminos, cu dîre portocalii ca și cum s-ar pregăti să iasă soarele. Dacă ar fi soare, Cristina s-ar urca pe acoperiș luînd cu ea o pătură, o pernă și o carte, și ar
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
Emil Brumaru Cum se aude pe ciment o bilă, Rostogolindu-se,-mi țopăie clipa Pe creierii boțiți. N-ai tiv de milă. Rîzi că-s pocnit în creștet cu aripa Gînsacilor. îți folosește trupul, Atîtea-ntortocheri și dîmburi calde, Dacă-l topești, departe,-n ceaiuri fade, Sorbite-n buze blegi, guri fără scrupul, De
Scrisoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15936_a_17261]