329 matches
-
și viață, formulată într-un articol din 1934 și intitulat "Imaginația vieții" (textul a fost retipărit în volumul G. Călinescu, Publicistică, vol. II [1933-1935], ediție coordonată de Nicolae Mecu, text îngrijit, note și comentarii de Nicolae Mecu, Oana Soare, Pavel Țugui și Magdalena Dragu, prefață de Eugen Simion, Academia Română, Fundația Națională pentru Știință și Artă, București, 2006, pp. 710-711: "Scriitorii se străduiesc să găsească subiecte extraordinare pentru a exemplifica drama umană, dar imaginația lor nu va atinge niciodată puterea de invenție
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
veniți la noi. Lumea a început a se alege, care au plecat pe la casele lor, care, coate goale și puturoși fiind, s-au dus la pomană și vorba dulce și plină de miere a lui Lică. - Ăla a lui țugui s-a dus, ăla din sus cu trei copii și care muncește cât ar ara o muscă. - Apoi, pentru niște boarfe și o bucată de pâine îți vinzi sufletul? - Da’ și nebunu ăla de Gică a lui Tomoaia, și ăla
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Biblia strâns lângă piept, iar ochii negri își căutau drumul. S-a uitat în partea răzeșilor, apoi în strânga spre ungureni. A oftat și și-a luat inima în dinți pornind spre cei din urmă. Avea să meargă acasă la țugui, să vadă dacă mai citește din cartea lor sfântă. Mergea cu capul în jos, trăgând din când în când căciula neagră de oaie pe urechi. Nu ridica privirea, doar urechile sale auzeau forfota din sat. Femeile se pregăteau de sărbătoare
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
încordează, iar degetele nu-l mai ascultau, lipindu-se singure unul de altul, legate prin Sfânta Treime. S-a gândit la Andrei. A ridicat mâna și privirea, a dat să o coboare și a plecat mai departe spre casa lui țugui. S-a așezat la fereastră ca atunci când era copil și mergea cu colinda. Andrei nu va ști sentimentul, iar gândul acesta îl făcu să tresară și să aibă remușcări. și-a aruncat privirea în încăperea mică, sărăcăcioasă, cu focul ce
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
bărbatul, să știi că eu oi mânca și o bucată de carne de porc, că doar vine Crăciunul. - Păcătosule! Nu mai ai ce căuta la adunarea noastră, auzi, să mănânci animal spurcat. Lică întoarse spatele și ieși lăsându-l pe țugui cu ale lui. Avea mai târziu să aprindă focul cu paginile bibliei de la “domn’ Lică”, și la foc să prăjească o bucată de carne de porc. Cu ea căzuse în păcat și fusese dat afară din Biserică. Ar fi trecut
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
biografic, trebuie semnalat că experiența închisorii, convertită în act de creație în Poarta neagră și Flori de mucegai, îi va accentua spiritul negator, intransigent, atitudinea inobedientă, precum și o acută neîncredere în oameni. În ultima sa cercetare arhivistică și documentară, Pavel Țugui reconstituie un moment delicat al procesului, în care un anume Ștefan Antim (Wexler), coleg de redacție și apoi de temniță al ziariștilor inculpați, își deconspiră, prin depoziție, statutul de informator. Coroborând informațiile oficiale cu altele autobiografice argheziene, cercetătorul conchide cu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
briliantă în disputele cotidiene, disimulează acum un zâmbet amar, resemnat, în fața unui croitor de pantaloni "învățat cu purtarea în partea stângă" ("Răscrucea", în Ars poetica, p. 270). 116 Liga ortodoxă, București, an I, nr. 9/30 iulie 1896. 117 Pavel Țugui, Arghezi necunoscut, Editura Vestala, București, 1998, p. 18. 118 În ***L-am cunoscut pe Tudor Arghezi, Editura Eminescu, București, 1981, p. 24. 119 Vezi, spre exemplu, unele din cele mai virulente pamflete argheziene antisinodale: "Ortodoxie cu țuică", în Scrieri 25
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
interbelic. 123 Tudor Arghezi, Scrieri 25, Editura Minerva, București, 1974, p. 170. 124 În ***L-am cunoscut pe Tudor Arghezi, p. 17. 125 Vezi Tudor Arghezi, "Procesul ziariștilor", în Scrieri 13 (Poarta neagră), E.P.L., București, 1966, pp. 117-119. 126 Pavel Țugui, op. cit., p. 84. 127 Vasile Netea în ***L-am cunoscut pe Tudor Arghezi, p. 85. 128 Ibid., p. 87. 129 Vezi și în Tudor Arghezi, Pagini din trecut, E.S.P.L.A., București, 1955, p. 404. 130 Alexandru George, Marele Alpha, p. 187
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cu lacrimi trist, așa cum e și normal să rîzi de tine, de lumea-n care te-ai născut fără vină, dacă nu cumva ai ales-o tu, de-acolo, de sus, de unde venim și unde ne ducem cu toții, cum zicea Țugui, nepotul lui Nostradamus. Ideea cu la cules de melci pentru masa la care-i invită senatorul pe francezi e totală, am Înțeles că pleacă din realitate, ca să nu mai vorbesc de faptul că se Înjură normal, În contrapunct, ăsta fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la munte. Plus lacurile, ce vor inunda totul. Mai ales județul Dolj, atît de apreciat pentru ceasurile sale. Unii dintre voi, mai inculți, vor rîde, deși sînt lucruri perfect posibile, dacă ne luăm după ce spune, În aceeași totuși iubire, Ion Țugui. Favorizați ai fenomenelor paranormale. România la răscruce de univers tridimensional. Asta ne mai lipsea, un univers cu răscruce, și cu noi În ea. „Aproape zilnic am impresia că În societatea românească au apărut o seamă de particularități ce țin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și original, epic la modul polifonic și cu adâncimi psihologice care așteaptă să fie explorate. Daniel Cristea-Enache Partea întâi Primul cerc Să începem: În cadrul ușii-fereastră a balconului care înconjoară apartamentul pe toată lungimea a două laturi, cu ochii țintă pe țuguiul imens de țiglă roșie al casei de peste drum, acum înnegrit de fumul limbilor de foc șuierate prin mai multe ferestre, încolăcite pe stâlpii de susținere, prelinse în lungul grinzilor, despicate la nivelul acoperișului de solzii olanelor care crapă, înfierbântați, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai multe ferestre, încolăcite pe stâlpii de susținere, prelinse în lungul grinzilor, despicate la nivelul acoperișului de solzii olanelor care crapă, înfierbântați, cu un pârâit de os frânt, și alunecă în stradă cu un pocnet sec, cu ochii țintă la țuguiul imens zbătându-se în incendiu, despuiat brusc de sobrietatea și grandoarea care-l făcuseră un reper în toată acea îngrămădire de case bătrânești și vile cu ziduri groase răsărite printre coroane largi de arbori seculari, un amestec de culori, forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
case bătrânești și vile cu ziduri groase răsărite printre coroane largi de arbori seculari, un amestec de culori, forme și linii frânte întins până departe și privit cu nesaț de pe terasă în fiecare dimineață; nu numai înfiorându-se de zbaterea țuguiului care se chircea asupră-și, strângându-se și pierind, ci și de respirația flăcărilor care, în ciuda distanței, părea că se aude, ca și de trosnetul lemnului și de șuierul jeturilor de apă ale pompierilor sosiți în sfârșit, jeturi lovind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
adăpostea locuința unui ambasador de prin Occident, dar n-a stăruit asupra gândului pentru că, în vreme ce continua să privească și să audă ce se întâmpla în stradă, bătrâna doamnă s-a apropiat de ușa-fereastră uimită și ea de grozăvia ce prinsese țuguiul de țiglă de peste drum și întrebase ceva și în chiar acea clipă, ascultând și văzând toate acestea, și-a mai amintit că la celălalt incendiu fusese martor cu Domnița, în timpul uneia din lungile lor plimbări, și în acea clipă aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în timp ce stătea în pragul ușii-fereastră, înfiorându-se de răcoare, și nu de umbrele rămase în spatele ei, în spațiul întunecat, albăstrui al apartamentului, se străduia să nu privească într-o anumită direcție, către casele ascunse între arborii și vilele de dincolo de țuguiul imens de țiglă roșie pe care și-l luase drept reper, pe străzile cu nume de capitale occidentale. Printre acoperișuri, ziduri și frunziș se găsea casa în care locuise. N-o văzuse niciodată de la înălțimea apartamentului, dar știa că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
le ținuse. Cum o mai fi arătând casa? S-a ridicat și a ieșit pe balcolnul-terasă. Sub cerul presărat cu stele sclipeau dezordonat luminile orașului. Nu se văd decât luminile, la distanță întunericul înghite siluetele arborilor și ale acoperișurilor. Doar țuguiul uriaș se profilează pe cer, dar el e foarte aproape. N-are cum să-și vadă fosta casă, nici măcar locul aproximativ în care se află. Ascultă vuietul orașului. A început să se încălzească, se apropie vara, lumea rămâne pe străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să-l întrebe „Cum arăt?“ și atunci s-a rezemat între pernele patului, iar el s-a dus la ușa-fereastră, cum făcea în fiecare zi, privind afară peste acoperișuri și coroanele arborilor, apoi s-a întors spre ea, zicându-i: „Țuguiul e la locul lui, deci totul e bine“. Și i se părea și ei că era. În acea clipă uita aproape că e bolnavă sau că încă nu s-a însănătoșit. Uita și starea de teamă și de neliniște care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de concert în care fusese cu o jumătate de secol în urmă, își amintea vorbele lui de iubire, ca și cum nimic pe lume n-ar exista în afară de iubire și nimic n-ar avea rost fără ea. Încât, auzind că până și țuguiul e la locul lui, deci toate sunt neschimbate în jur, nu putea să nu-i dea dreptate lui Andrei Vlădescu: toate sunt bune; sau încă sunt bune. Încă sunt. Într-un fel oarecare, nu are importanță în clipa asta, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
zorească. Se petrecea totul ca într-o beție, adică mergea înainte râzând, orice s-ar fi întâmplat. Era o beție trează și tristă. În cadrul ușii-fereastră a balconului care înconjoară apartamentul pe toată lungimea a două laturi, cu ochii țintă pe țuguiul imens de țiglă roșie al casei de peste drum, acum înnegrit de fumul limbilor de foc șuierate prin mai multe ferestre, încolăcite pe stâlpii de susținere, prelinse în lungul grinzilor, despicate la nivelul acoperișului de solzii olanelor care crapă, înfierbântați, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai multe ferestre, încolăcite pe stâlpii de susținere, prelinse în lungul grinzilor, despicate la nivelul acoperișului de solzii olanelor care crapă, înfierbântați, cu un pârâit de os frânt, și alunecă în stradă cu un pocnet sec, cu ochii țintă la țuguiul imens zbătându-se în incendiu, despuiat brusc de sobrietatea și grandoarea care-l făcuseră un reper în toată acea îngrămădire de case bătrânești și vile cu ziduri groase răsărite printre coroane largi de arbori seculari, un amestec de culori, forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
case bătrânești și vile cu ziduri groase răsărite printre coroane largi de arbori seculari, un amestec de culori, forme și linii frânte întins până departe și privit cu nesaț de pe terasă în fiecare dimineață; nu numai înfiorându-se de zbaterea țuguiului care se chircea asupră-și, strângându-se și pierind, ci și de respirația flăcărilor care, în ciuda distanței, părea că se aude, ca și de trosnetul lemnului și de șuierul jeturilor de apă ale pompierilor sosiți în sfârșit, jeturi lovind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
adăpostea locuința unui ambasador de prin Occident, dar n-a stăruit asupra gândului pentru că, în vreme ce continua să privească și să audă ce se întâmpla în stradă, bătrâna doamnă s-a apropiat de ușa-fereastră uimită și ea de grozăvia ce prinsese țuguiul de țiglă de peste drum și întrebase ceva și în chiar acea clipă, ascultând și văzând toate acestea, și-a mai amintit că la celălalt incendiu fusese martor cu Domnița, în timpul uneia din lungile lor plimbări, și în acea clipă aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
blând, copleșitor, reconfortant al imensei inimi ce era orașul. Ridicându-și privirea spre cartierul de peste drum - blocuri vechi de două-trei etaje, vile cu ziduri groase îmbrăcate în haine de iederă și acoperișuri în pantă din olane înnegrite de timp, rana țuguiului dispărut în incendiu și rămas un schelet de bârne parțial arse, turnurile, turnulețele și crestele verzi-albăstrii ale clădirii baroce de alături întinse ca un castel și transformate în spital pentru copii, casele mai mărunte ascunse în mișcătoare coroane verzi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în camerele celelalte. S-a sprijinit cu fruntea de geamul uneia dintre ușile-fereastră ale balconului. Casa era cuprinsă încet de întuneric. În cenușiul de afară se învârtejeau frunze umede. Dintre acoperișuri împungea scheletul urât și pe jumătate ars al fostului țugui, învelit în grabă în carton smolit și prăfuit. „Vasăzică acuma totul s-a terminat?“, se gândi din nou. O vedea stând la biroul mic, ascultând liniștită și el știa că e foarte liniștită pentru că nu înțelege și totuși n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
el lăsându-se mângâiat - el care nu suporta mângâierile, îmbrățișările, șoaptele pentru că-l dădeau peste cap, îl înmuiau, nu mai era în stare de nimic - și izbucnind și mai tare în lacrimi, incapabil să se stăpânească. Și-a amintit de țuguiul care ardea și de olanele înnegrite crăpând de căldură cu un trosnet înfiorător de os rupt și de bătrâna doamnă Marga Pop înmărmurită privind de lângă cotul lui, mică, subțire, delicată, slăbită de boală, înspăimântată de inevitabilul deznodământ anunțat de incendiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]