348 matches
-
de nu mai știu de mine. Țeavă Țeavă era unul care nu știa nici câte roți are vaporul. În schimb, era extrem de priceput la alte treburi. Cum ar fi. Se așeza în fund pe un scaun, căsca gura și simultan țuguia buzele. Nu știu nici io cum să vă explic că făcea, dar, după operațiunea asta, se lovea cu pumnii în cap. Și căpățâna transformată în cutie de rezonanță rezona superb. Prima zi de școală Cea mai interesantă primă zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
cum se demachia, m-am uitat, m-am uitat, m-am așezat rupt de oboseală pe un scaun și am îngăimat: ― Pe mine mă cheamă Mălaimare. Cred că l-a bufnit râsul. S-a uitat lung la mine, și-a țuguiat buzele, s-a scarpinat în cap și mi-a zis: ― Vrei să dai la teatru... bagă de seamă, când vii în București, să treci înainte pe la mine. Am ieșit fericit, dar fericit foarte. Nu m-am dus pe la el, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
cel puțin ai scăpat de muște, le a speriat potaia. E cîinele vostru, pînă acum a stat ghemuit în culcușul lui din spatele bufetului, l-am observat cînd am venit, a așteptat doar semnalul lui Tîrnăcop, am văzut cum ți ai țuguiat buzele și l-ai stîrnit, visezi Curistule, zice supărat Tîrnăcop, care începe să se schimbe la față, să fie tot mai palid, e de rău Curistule, îi comunică Gulie, privește matahala pe care o ai în față, bătăușul care abia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dîndu-i un bobîrnac cu degetul arătător. Nu putea să-i mai spună nimic, se resemna privindu-l chiorîș cum își scotea țigara și cum și-o înfigea între buze. Îl urmărea cum și-o aprinde și cum trage primul fum țuguindu-și gura în jurul filtrului pe care îl umplea tot de salivă, de parcă atunci ar fi fumat pentru prima dată în viață. Abia după aceea Poștășică începea să dea semne că e pregătit să se apuce de treabă. Scotea la iveală
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
s-ar dovedi că prietena dumneavoastră, Eva a avut ceva de-a face cu toată povestea asta? Ochii ei scăpărară și vorbi pe un ton mânios: Nu cred asta nici o clipă, protestă ea. Nu era capabilă să facă rău nimănui. Țuguindu-mi buzele, am dat din cap circumspect: — Povestiți-mi despre ea. — Toate la timpul potrivit, Herr Gunther, zise ea, și strânse din buze. Nu mă gândeam că Marlene Sahm era genul care să fie luată de val când era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
I-am zărit din nou pe inspector și pe sergent schimbând Între ei acea privire. Începeam să mă Îngrijorez. — Spuneți-ne despre acest Teichmüller, zise sergentul. — Haupthändler, l-am corectat eu supărat. L-ați reținut, nu-i așa? Insperctorul Își țuguie buzele și scutură din cap. Fata, Eva, pe ea ați reținut-o? El Își Încrucișă brațele și mă privi drept În față: — Uite ce e, Gunther, nu ne vinde gogoși. Un vecin a reclamat că a auzit o Împușcătură. Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
treacă la cârmă. Mai merg un timp, singurul lucru pe care-l pot face. După alți treizeci de kilometri, ea spune: Mai sus e un loc pe care am vrut întotdeauna să-l văd. —Cât de departe e? Ea își țuguie buzele în timp ce calculează: —Cam o sută cincizeci de kilometri? N-a mai rămas nimic din el ca să obiecteze. Arată prin parbriz, spre o țintă invizibilă. Ea devine neatentă la volan, aiurită chiar. N-au nici un viitor, iar trecut, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai iau un rând, nea Ghețule, se smiorcăie Mărgărit. — Atuncea du-te odată, mânca-ne-ai pula. Nu mă ține să mă usuc. — Cred că-mi mai trebui’ douăj’ de mii pentru un rând de încă cinci halbe... Nea Ghețu țuguie buzele spre Rafael. Seamănă încă și mai mult cu un sobol gras, cu gușa cotropită de rețeaua deasă a unei bărbi de o săptămână. — Mânca-ne-ar pula pretenu’ ăsta al tău. Așa face mereu. Dacă-i merge cu noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
al V-lea care își însuflețește soldații înaintea bătăliei de la Agincourt. Asta m-a fascinat la el de când l-am cunoscut. Ar putea face carieră mondială ținând discursuri inspiraționale. — Există însă o mică problemă aici, obiectez eu. — Care ? spune el țuguindu-și buzele ca și cum ai întreba un copil mic care s-a trezit din somn de ce plânge. — Ce vei face când va afla presa despre mine ? — O voi invita la noi acasă, să te cunoască mai bine și să vadă ce
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să Îngaime ceva - scâncete scurte dintr-un gâtlej uscat - și apoi Îi auzi pașii venind spre ea așa că se Întoarse, făcând mutra pe care o Învățase Desdemona s-o facă. Dar era așa de absorbită de efortul de a-și țuguia buzele Întocmai ca manechinul francez de lenjerie, Încât nu observă că pașii nu se apropiau, ci se Îndepărtau. Se Întoarse și văzu că Lefty Stephanides, singurul burlac eligibil din zonă, Își luase tălpășița... ...Între timp, la ea acasă, Desdemona Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scurte pe manualul de conversație. Studie „Lecția Întâi: Saluturi“. și, până când ajunse la funcționarul de la masă, era pregătit. ― Numele? ― Eleutherios Stephanides. ― Locul nașterii? ― Paris. Funcționarul ridică privirea. ― Pașaportul. ― Totul a pierit În foc! Mi-am pierdut toate actele! Lefty Își țuguie buzele și pufăi, așa cum văzuse că fac francezii. ― Uitați-vă cum sunt Îmbrăcat. Mi-am pierdut toate costumele bune. Funcționarul zâmbi, strâmbând din nas, apoi semnă hârtiile. ― Aprobat. ― E și soția mea cu mine. ― Presupun că și ea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
directorul. ― De șase luni. ― Poți dovedi asta? Zizmo coborî glasul. ― Pot să trec și să las documentele necesare la tine acasă. Directorul de personal se uită În stânga și-n dreapta. ― Old Log Cabin? ― Numai din cel mai bun. Șeful Își țuguie buza de jos, cercetându-l pe bunicul meu. ― Engleză știe? ― Nu așa de bine ca mine, dar Învață repede. ― O să trebuiască să meargă la curs și să treacă testul. Altfel zboară. ― Ne-am Înțeles. Acum scrie-mi adresa de acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o mutră serioasă, mă luă de după gât. Efectele speciale necesare nu-mi sunt la Îndemână, dar ceea ce aș vrea să vă imaginați este chipul palid al Clementinei apropiindu-se de al meu, ochii ei somnoroși Închizându-se, buzele ei dulci țuguindu-se și toate celelalte sunete ale lumii amuțind... Foșnetul rochiilor noastre, mama ei numărând extensiile de picioare la parter, avionul de afară făcând un semn de exclamare pe cer - toate se scufundă În tăcere când buzele supereducate, de opt ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
apropierea genunchilor sau trasul fustei În jos. Obiectul stătea cu genunchii depărtați, iar picioarele, care Îi erau Întrucâtva groase la coapse, erau dezvelite până sus de tot. Fără să se miște, spuse: ― Mi-am uitat cartea. Domnul da Silva Își țuguie buzele. ― Poți să Împarți cartea cu Callie. Singurul semn de Încuviințare pe care l-a arătat a fost să-și dea părul de pe față la o parte. Și-a dus o mână la frunte, apoi și-a trecut-o prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am găsit, am luat un bilet pe o cursă de noapte spre Chicago, plătind tariful până În Scranton, Pennsylvania, pentru că doar atât credeam că-mi pot permite. Vagabonzii și drogații care stăteau pe banchete mă măsurau cu privirea, pâsâindu-mă uneori sau țuguindu-și buzele. Și ei mă speriau. Aproape că renunțasem la ideea de a fugi. Dacă mă grăbeam, puteam ajunge Înapoi la hotel Înainte ca Milton și Tessie să se Întoarcă de la piesa cu Carol Channing. Am stat În sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tare să rămâi la deschidere. Dar din ordinul lui Charlie, nimeni nu are voie să vină cu rude sau prieteni, iar taxa de intrare e de 150 de dolari. Nu vrea să fie nevoit să achite cheltuieli suplimentare. Kitty Își țuguie buzele, gânditoare. — Trebuie să găsesc o cale să te strecor Înăuntru! Păi, cam asta facem de când ne-am cunoscut! zise Diane râzând. — Uite care-i planul, zise Kitty cu un aer expert. Eu am un ecuson Charlie Jones Gallery. Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
când eram pedepsit sau când tata era reținut de serviciu în București. De fapt, a fost o perioadă plină de noutăți: am gustat din laptele pe care mama îl strângea uneori într-o sticluță care avea la gură o pară țuguiată de cauciuc cu o găurică în vârf și am rămas cu impresia că bebelușii au niște gusturi dubioase de vreme ce se dau în vânt după un lichid așa amar; am descoperit ceva mai spurcat decât un baubau, care te făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
birjar într-o sanie înaltă, ca o cupă, la care era înhămat un cal uriaș acoperit cu o pătură albă. I-am propus să facem o plimbare cu sania, și Zinocika a încuviințat ca un copil, cu ochii strălucitori și țuguindu-și gurița. Birjarul era așezat în profil, sprijinit de partea din față a saniei, curbată ca un semn de întrebare. Când ne-am apropiat, a ieșit din nemișcare și, după ce ne-a cercetat de parcă ar fi luat la ochi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mine fără să fiu nimerit. Mă privi un timp cu fața roșie, încadrată de barba neagră. - Țe s-a întâmplat cu tumneavoastră? mă întrebă el într-un sfârșit. Acel „țe“ în loc de „ce“, cu un dispreț plin de ură, cu buzele țuguiate a sărutare ițindu-se de sub mustăți, era butonul care ne oprise inimile zece ani la rând. Tăcui rușinat. — Țe e cu tumnavastră? - repetă Kleiman, renunțând la tonul său baritonul disprețuitor și ridicând glasul ca un tenor plin de emoție și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de șah, cu atât mai încordată i se face privirea, iar atenția îi cuprinde chipul precum apa sugativa. Cu ochii fixați pe tablă, jucătorul se încruntă, scărpinându-se la ceafa, își prinde nasul cu mâna sau își ridică sprâncenele întrebător, țuguindu-și sau mușcându-și buzele. Apoi chipul i se schimbă complet, furat de gânduri și liniștit. În sfârșit, pune punct efortului și se luminează de un zâmbet aprobator. Deși nu mă pricepeam la șah, privind omul respectiv, îmi dădeam seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Kitty stăteau alături pe divan. Nelly cea cu gâtul strâmb privea fața fetei care vorbea, clipind des din ochii ei larg deschiși și ținând gura căscată. Kitty, care își plecase capul, desena cu degetele niște cerculețe pe genunchi. Supărată, își țuguiase buzele de parcă se pregătea să fluiere. Iag ne scoase pe toți din încurcătură. Cu toate că nu era foarte beat, el se prefăcu beat turtă și astfel se scoase pe sine din rândul celor vinovați. Deschizându-și brațele cu atâta foc, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
înainte. Aruncând în jur lucrurile trebuincioase și netrebuincioase pentru seara respectivă - bretele, batiste, parfum, cravate -, mi le arăta grăbit, comunicându-mi prețurile și locul de unde le-a cumpărat. Gata îmbrăcat în șuba lui dintr-o stofa lucioasă, cu o căciulă țuguiată din blană de biber pe cap, mijindu-și genele roșcate gata-gata să și le pârlească cu țigara lui aprinsă, oprindu-se cu capul pe spate în fața oglinzii și pipăindu-și cu mâna gâtul bărbierit și dat cu pudră (când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
trecute, și, deodată, într-un sistem de lanuri bine tăiate, apăru în mijloc un grup de clădiri distribuite în două zone pătrate. Din cauza iluziei de șes, construcțiile păreau enorme, adevărate fortărețe. Pătratul din stânga era făcut din ziduri înalte cu acoperiș țuguiat de țiglă, cel din dreapta, mult mai spațios, era o livadă mare, împrejmuită cu mari uluci sprijinite din loc în loc de stâlpi de zid. Brișca o luă în direcția grupului roșu, apoi, ocolindu-l, se-ndreptă spre livadă, care se zărea așternută
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vesel Carlos, te-ai distrat destul la Chosica, acum aveau să mai treacă vreo două luni și pe urmă la școală, așa e viața, toți copiii cresc, toți se Întorc... Toți se Întorc acolo unde s-au născut, cîntă Carlos, țuguindu-și buzele, parcă beat de bucurie, arătîndu-i avionul, Încîntat la culme, „acum să nu pățim ca Jorge Chávez“, spuse, numai ca să spună și el ceva, „numai de-ar ateriza cu bine, haide, pregătește-te să-i spui mamei tale: bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînd cobora. Toți urcau și coborau și profitau de momentul cînd lucrătorul de la betonieră le umplea gălețile ca să dea fuga să bea cîteva Înghițituri de bere și uneori chiar să-și vîre capul murdar, de obicei acoperit cu un coif țuguiat din hîrtie de ziar, Într-un butoi uriaș umplut cu apă murdară. Pe urmă se Întorceau la gălețile lor și Își reluau drumul bălăbănindu-se, apropiindu-se uneori prea mult de marginea schelei, Julius Îi și vedea prăbușindu-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]