276 matches
-
cere să o las moartă cu urmăritul și mă acuză că o mint când spun că nu mă interesează cu cine se culcă ea, după care mă dă afară. Și tot ce știu e că mă pomenesc apoi cu cap țuguiat ăsta la ușa mea, care-mi pune pistolul În burtă și mă acuză că aș fi violat-o pe gagică. Ne-am Învârtit prin cameră și În Încăierare pistolul s-a descărcat. Bănuiesc că puștiul era mort după ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
a fost dimineața când o studentă În literatura americană a universității din localitate ne-a Însoțit În vaporetto-ul care făcea cursa spre Lido, să-l revedem pe Gustav von Aschenbach. Dimineață rece, plaja pustie, celebrul Hotel des Bains Închis. Doar țuguiatele bizare capanne de lemn Înșirate pe țărm pentru vilegiaturiștii somptuosului stabiliment evocau vara altui timp și altor timpuri. Nu era imposibil de imaginat zumzetul convorbirilor amicale ale turiștilor de altădată, pe veranda acestor bizare cabane, glumele, bârfele, flirtul, parada modei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
-l care până aici sau să-l ridice și să-l ducă în altă parte. Burtă turtită întinsă pe toată lungimea drumului. Calcani înfipți în garduri, străpunși de vârfuri ascuțite de copaci. Zăcând alături de cutii albe de lemn cu acoperișuri țuguiate, cu fum încolăcindu-se din coșuri desenate cu creionul - casa mâzgălită a unui copil. Balena asta e durere și frig pârjolitor. Rafale de informații vin din pielea lui. Plantată în preria asta plată, aruncată de un val prea grăbit. Fălci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cei 8,25 dolari, trecu pe lângă figurinele pionierilor în mărime naturală și urcă pe scara rulantă în căruța cu coviltir, înconjurată de fresce uriașe. O văzu pe Bonnie lângă căsuța de lut exponat, cu rochia ei de stambă și boneta țuguiată, vorbind unui grup de școlari pe un ton ciudat, de modă veche - o versiune MTV-istă a lui Ma Kettle 1. Când o văzu pe Karin, Bonnie făcu un gest larg de salut și, pe același ton fals-arhaic, strigă: „Sal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca și singur. Nu-i pasă dacă e înțeles sau barem ascultat. După ce mai devreme l-a văzut amuțind aproape un ceas, uite-l acum că nu se mai poate opri. Mărgărit se uită la el ca prostit, cu buzele țuguiate, încremenit parcă în pornirea de a-l întrerupe ca să-l contrazică. — Piedica și greutatea, crucea, se află în om. Omul e, de fapt, crucea pe care o duce. El trebuie să ia aminte la el însuși ca să poată duce crucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
blond, mic și rotofei, cu un lanț gros din zale de aur lăfăindu-se peste cămașa înflorată, iar ceilalți doi păreau tată și fiu, după asemănare și după diferența de vârstă. Aveau figuri fumurii de soboli, fără bărbii, cu boturi țuguiate și păr negru scurt, cu luciu șoricesc, și se agitau și-și întețeau amenințările ridicând glasurile, așa încât Rafael reuși să audă cum îl pomeneau tot mai des pe unul Zizi, care o să-ți arate el, Mărgărite, să nu-ți faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sătura să-i privească, nasul ar fi arătat urât. Dar așa, în conjuncție cu ei și cu alunițele, era mai degrabă simpatic, șic, o trăsătură aparte de personalitate. Generarea gurii îl excită mai rău ca orice prostituată artificială. Buzele apărură țuguiate, ca și cum cineva le-ar fi dat cu ruj. O singură deschidere se întrevedea la întâlnirea lor: o crevasă rotundă, fină, prin care se ghiceau niște dinți mărunți. Saliva începu să curgă prin canalele create de crâmpoțirea continuă ca în așteptarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu carioca, niște câini de pluș (care nu erau, de fapt, ai mei și cu care nu aveam voie să mă joc, dat fiind că rolul le era pur decorativ), farfuriile galbene cu margini dantelate, Rozalia, păpușa îmblănită cu cap țuguiat, un set de pescuit cu lansetă și peștișori pe care mă chinuiam să-i agăț de pe covor cocoțată în pat, un titirez dement cu care nu reușeam să punctez niciodată, fiindcă îmi arunca biluța de plumb hăt-colo prin cameră, niște
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
era mascota școlii. Pe peretele din spatele meu, un drapel decolorat proclama: „Campioanele statului la hochei pe iarbă În 1955“. Sub el, În postura ei obișnuită de indiferență, era Wolvereta B&I. Cu ochii de mărgele, cu dinții ascuțiți și botul țuguiat, stătea sprijinită de crosă, ținând piciorul drept Încrucișat peste glezna stângă. Avea o tunică albastră și o eșarfă roșie. Între urechile blănoase purta o fundă roșie. Era greu de spus dacă zâmbea sau mârâia. Wolvereta noastră avea ceva din tenacitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
folosesc periuța de dinți a Obiectului. Nu m-ar fi deranjat nici să fiu periuța de dinți a Obiectului. Eram deja bine familiarizată cu splendorile gurii Obiectului. Fumatul e bun la asta. Îți oferă o perspectivă completă a suptului și țuguiatului din buze. Limba se ivește des, lingând de pe buze orice reziduuri lipicioase lăsate de filtru. Uneori pe buza inferioară se lipesc bucățele de hârtie și fumătorul, dezlipindu-le, Își dezvăluie dinții de jos, profilați pe gingia cărnoasă. Iar dacă fumătorul scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
instrumentul ăla de tortură cu dinți deși și ascuțiți care duhnea insuportabil a oțet și care se numea, aiurea!, pieptene, sau când zulufii care nu se lăsau descâlciți se prăbușeau apoi fără milă sub foarfecă pentru a-mi dezveli capul țuguiat, ori când gazul ăla puturos binevoia să-mi ardă pielea în căutarea dușmanilor și când o întreagă grupă mică, mijlocie, mare, bașca alee Băiuț înțelegea foarte bine de ce sufăr și mă ocolea fără milă, ca pe ultimul ciumat de pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tril de mierlă. Adieri răcoroase. Foarte departe, în fundul văii, într-un amestec de aur și umbre, am zărit o casă. Pe măsură ce rnă apropiam, contururile îi deveneau mai ferme: o hardughie de lemn, cu etaj, dreptunghiulară ca o ladă, fără acoperiș țuguiat, fără ferestre. De aproape era sinistră: o mare cutie de scânduri date cu smoală. Avea la mijloc o ușă deschisă, în pragul căreia sfârșea și cărarea mea. Umbra mea se proiecta într-acolo ca un ac indicator, negru și vibrând
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mi-a înțepenit mâna dreaptă, falca s-a lăbărțat pe-o parte, ochiul s-a topit, a scrob, sub pleoapa fleșcă. Atunci au început să hohotească hahaleric, să se bată pe cele trei rânduri de burți, de plăcere, cu palmele țuguiate fin în câte cinci degete subțiratice la fiecare, să leșine pe spate de veselie. Încet, cu mâna rămasă teafără, le-am desenat pe peretele proaspăt văruit, folosind un creion de tâmplărie, cele patru odăi sfinte: două auricule și două ventricule
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
care-ți face ziua blestem, ajung în Ponor, un sat aruncat la nord de Aiud, pe un diametru de 18 kilometri și cu o suprafață de 65 kilometri pătrați. În fiecare văgăună, se cuibărește câte un cătun. Casele cu acoperișul țuguiat din paie bătute ca o pâslă evocă perfect o lume neolitică. Intru în vorbă cu Vasile Băișan, care lucrează la Baia de Arieș, peste munte. Sâmbăta vine acasă prin troiene. Mai îndoaie crengi, pune semne prin tufe ca să nu rătăcească
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
una dintre fetele care stătea ceva mai departe, În fața bancului: Winnie! Asta ești tu, uită-te! Ținu figurina În sus și o făcu să meargă legănîndu-și șoldurile. Winnie țipă. Avea o față cu o diformitate, un nas turtit, o gură țuguiată și vocea foanfă. Uite ce-a făcut! le spuse ea colegelor. Celelalte fete văzură și se puseră pe rîs. Len mai adăugă ceară la sîni și pe fund. Apoi o făcu să se miște mai afectat. — O, puiule! O, puiule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
rămân, afirmă profesorul cu un aer satisfăcut, aproape primitivi. Poporul Fotse trăiește separat în așezări, sub formă de colibe cu acoperiș conic, fiecare astfel de așezare principală având un mic hambar și un spațiu auxilar, de depozitare. Ciorchinii de acoperișuri țuguiate dau așezării aspectul unui castel de pe valea Loirei, făcut din noroi și paie. Profesorul a făcut deja trei incursiuni în țara Fotse și de fiecare dată i-au plăcut aceste forme. În jurul locuințelor Fotse se găsește invariabil o zonă cultivată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se agață de fața stâncii ca niște căpuși pe burta unei vaci. Drumul devine tot mai greoi, sunt nevoiți să urce pante abrupte, cămilele împotrivindu-se, trăgând de opritori. În sfârșit se vede prima așezare Fotse, un nod de colibe țuguiate, la care se ajunge pe o cărare punctată de excremente umane uscate. Ridicată la umbra unei stânci uriașe, este înconjurată de parcele de câmp delimitate prin pietre de râu. Ici și colo, sunt agățate semne și amulete de niște prăjini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de ozon care vine de la Polul Nord. — Bine Claire, Îi dau eu indicații, dă-ți jos haina și chiloții... apleacă-te te rog peste bârnaia și desfă-ți picioarele alea... — Cum ți se pare că arată Bruce...? zice Hector printre buzele țuguiate. Stinge țigara aia Claire! Puțin mai la stânga... așa. Hector, acum tu te ocupi de totul. Hector Îl trage pe câine spre Claire și-l lasă s-o miroasă ca lumea. Apoi Începe să tragă de pula câinelui. În același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
soldat se repezi și deschise lui Bologa. În odăiță erau numai două mese lungi și o canapea hodorogită, pe care zăcea un morman de mantale, căști, revolvere, săbii, baionete, de-a valma. Masa din dreapta se golise; un soldat, cu capul țuguiat și cu fruntea de un deget, strângea alene tacâmurile și resturile de pâine. Fumul de tutun, mirosul de mâncăruri și de băuturi umpleau odaia până în tavanul cu grinzi, sugrumând flacăra lămpii cu abajur de tinichea roasă. Obloanele celor două ferestre
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
știe ce va fi!" își zise deodată Bologa, ca și cum s-ar fi speriat de ceva necunoscut. Ridică ochii de pe hartă. În fața lui, la masa cealaltă, printre vrafurile de registre și hârțoage, văzu capul sergentului, cu fruntea încrețită și cu creștetul țuguiat, pe care, din spate, pe fereastra colbuită, cădea o lumină de argint vechi. Afară, în ogradă, și mai departe, până la picioarele dealurilor ce închideau zarea, stăpânea atâta liniște și pace, că sufletul lui Apostol se umplu iar de nădejdi, și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
că n-are importanță, Însă. În final... era pentru voi doi. Da, așa cred că stau lucrurile... Și dacă nu știu ce mijloace folosea, Într-adevăr n-are nici o importanță. — Dar despre ce afacere era vorba? — Șantaj. — Șantaj ? Vocea slabă și buzele țuguiate Îți lăsau impresia că morfolește un fruct foarte copt... pentru că pînă și șantajul se conserva În sirop dulce... GÎndindu-mă mai bine, și cuvîntul „șantaj” Îmi sugera tot un fruct mic dintr-un copac oarecare. — Ai de gînd să mă lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și continuă sentențios: Orice explicație este de prisos. Pe urmă el amuți, își stinse țigara, o răsuci în scrumieră, își încrucișă brațele peste piept și, încet, licărul din privirea lui se stinse, deveni un albastru mat, opac, buza de jos țuguiată, împinsă înainte, parcă pecetluia o tăcere impusă, șuvițele blonzii, dese, învălmășite ca niște semne de întrebare deasupra creștetului, formau o coamă asemănătoare cu cea a leului. Femeia auzi cum pendula din hol măsoară invariabil trecerea secundelor, știa că nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe fața umflată, străină. Părul roșcat îl avea strâns în coamă. Mesteca cu o lingură mare de lemn în ceaunul unde fierbea magiunul. După câte spunea, Ștefan era plecat la serviciu iar soacra sa în hală după pește. Burta mare, țuguiată îi împungea capotul moale, lucios, din zanana. De la ea află că mama lor se dusese la un frate al ei care era inspector într-un alt oraș. Se pare că îi găsise un post acolo la o uzină, ceva pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ce anume din ce am discutat puțin mai înainte pare a fi de domeniul fantasticului? Atrage-mi atenția asupra unui singur aspect și voi încerca să-ți explic, mă, poate ceva îți este neclar. Tăcu privind-o acuzator, cu buzele țuguiate. Ea se simțea ca un elev surprins nepregătit de profesor. Un vid îngrozitor îi stăpânea mintea. Nimeni nu-i sărea în ajutor, privea țintă către ciucurii draperiei care se mișcau ușor. Poate bătea vântul. Nu se poate, se auzi, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și continuă sentențios: Orice explicație este de prisos. Pe urmă el amuți, își stinse țigara, o răsuci în scrumieră, își încrucișă brațele peste piept și, încet, licărul din privirea lui se stinse, deveni un albastru mat, opac, buza de jos țuguiată, împinsă înainte, parcă pecetluia o tăcere impusă, șuvițele blonzii, dese, învălmășite ca niște semne de întrebare deasupra creștetului, formau o coamă asemănătoare cu cea a leului. Femeia auzi cum pendula din hol măsoară invariabil trecerea secundelor, știa că nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]