461 matches
-
limitele sale normale, recurgerea la mișcările de substituție devine obligatorie pentru kinetoterapeut (Baciu et al., 1981). LE MÉTAYER (nume propriu) - Procedeu tehnic de relaxare a membrului superior afectat, care constă în următoarele (vezi fig. 56 a-m): a) pacientul în așezat, terapeutul, plasat în spatele său, apucă brațul afectat și-l duce în adducție și rotație internă și cu extensia cotului; se execută relaxare prin scuturarea bicepsului; b) relaxarea flexorilor mâinii; c) cu mâna în flexie, se execută supinația și abducția policelui
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
genunchii semiflectați și aduși în față, coapsele în rotație internă și în adducție. Mersul este „forfecat”, genunchii se freacă în mers, piciorul raclează solul (Pendefunda et al., 1978). Exemple de acțiuni pentru diagnosticare: a) din decubit dorsal, la ridicarea în așezat flectează picioarele (fig. 57); b) din decubit ventral, la flectarea gambei pe coapse, va flecta și coapsa odată cu accentuarea curburii lombare (fig. 58); c) din decubit dorsal, la flectarea unui picior, îl va flecta și pe celălalt (fig. 59); poziția
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
dorsal, cu gambele flectate și tălpile pe pat, îl cuprinde pe kinetoterapeut cu un braț pe sub umăr, iar cu celălalt peste umăr, cu degetele încleștate; prin tracțiune în brațe și prin sprijinirea capului de către kinetoterapeut, pacientul trece în poziția de așezat. Ridicarea în stând - pacientul este culcat lateral pe partea afectată, la marginea patului, cu genunchii scoși în afara patului, iar cu laba piciorului sănătos plasată sub glezna piciorului afectat; kinetoterapeutul este plasat în față, în fandare laterală, cuprinde cu o mână
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
formă de cupă; apăsare - manifestare kinetică simplă, ce poate fi realizată cu fața palmară sau dorsală a mâinilor sau degetelor; sprijin - are rolul de susținere a corpului în diferite poziții. Principalele poziții în care mâinile au un rol important sunt: așezat, decubit ventral, dorsal sau lateral; atârnat - se concretizează prin prinderea unei bare cu ambele mâini, greutatea corpului fiind susținută de membrele superioare; agilitatea degetelor - capacitatea degetelor de a efectua mișcări rapide, precise și fine; precizia motrică este capacitatea de a
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
tendoanelor. În sfera activităților ortopedice sunt cuprinse, pe lângă elementele de protezare, și sistemul mijloacelor de recuperare și reabilitare. ORTOPNEE (< fr. orthopnée, cf. gr. orthos - drept, pnoia - respirație) - Dificultate de a respira în poziția de decubit, ci numai în cea de așezat. Este poziția preferată de bolnavii cu insuficiență ventriculară stângă sau insuficiență cardiacă globală. Utilizarea acestei poziții este motivată de faptul că favorizează creșterea capacității pulmonare prin degajarea diafragmei, datorată coborârii viscerelor abdominale, realizarea unui drenaj bronșic mai bun și activarea
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
deschis ușa larg, lăsând-o așa. M-am așezat la catedră și am așteptat ca zgomotul pașilor pe parchet să se termine și ca zumzăitul șoaptelor și al vorbelor spuse cu jumătate de gură să se reducă semnificativ. Erau cu toții așezați. Unii lipseau. Alexandru stătea în prima bancă din partea dreaptă. M-am uitat la el ridicând din sprâncene, întrebându-l prin semne unde erau ceilalți. Ridicase din umeri și inocent din sprâncene. Nu e vina mea. Nu mă învinui. Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
iar dinspre bucătărie, miros de miso. — Senior Hasekura. Nishi venise pe urmele sale, iar acum își arăta dinții albi, râzând ca un flăcău. Nu vreți să învățați cuvinte în spaniolă? Samuraiul încuviință sobru. Aruncă o privire în cabina cea mare: așezați pe patru rânduri, negustorii aveau fiecare pensulă și hârtie și notau silitori cuvintele spaniole pe care le învățau de la tălmaci. „Cât costă?” se spune Cuanto cuesta? Velasco repetă cuvintele pe îndelete, de trei ori. Cuanto cuesta? Negustorii își mișcau pensula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vânt și cu mitrele roșii pe cap se adăposteau sub umbrelele primite și dispăreau înăuntrul tribunalului. În fața ușilor masive, doi bărbați îmbrăcați în uniforme negre îi conduceau la locurile lor pe episcopii care intrau unul după altul. În fața lor, stăteau așezați pe scaune părintele Velasco și părintele Valente. „Așadar... acesta este părintele Valente.” Cuprins de o umbră de uimire, Velasco îl iscodea pe bătrânelul așezat pe scaun cu mâinile împreunate pe genunchi, la câțiva pași de el. Bătrânul acesta cu haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
eu. „Nici acum și nici în clipa cea de pe urmă...” „Zeu al câmpurilor, bine ai venit! Așează-te În zori de zi bine ai venit! Ca să vii mai repede Ne-am schimbat pasul cântecului.” Tanaka, samuraiul și Nishi erau cu toții așezați pe scaune și ascultau cântecul unuia dintre însoțitorii lor. Din ziua plecării în călătorie, nu mai fuseseră atât de fericiți. Până astăzi chipurile lor fuseseră mereu umbrite de istovire și resemnare. Însă acum fețele le erau luminate de o bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
el cu voce pierită. S-a întâmplat un lucru despre care trebuie să vă vorbesc. Samuraiul se uita scrutător la Velasco. Ca să-și alunge presimțirea de rău augur care-i încolțea în suflet, își întoarse fața către însoțitorii care stăteau așezați pe podea. Simțeau cu toții că ceva nu mergea cum trebuie și se uitau speriați în sus la Velasco. Ce s-a întâmplat, senior Velasco? întrebă samuraiul cu voce tremurândă. Apoi îi făcu semn lui Nishi să vină cu el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
puțin. Sosise dimineața osândei. Zori de zi. Era senin, dar vântul sufla tare. Când fură scoși din temniță, în grădină erau deja aliniați pedestrași cu sulițe și puști, iar în vânt fâlfâiau flamuri cu blazonul domeniului Ōmura. În fața steagurilor, stăteau așezați pe scăunele pliante câțiva oficiali printre care se afla și slujbașul de la judecătorie care le pusese întrebări. Unul dintre ei se ridică de pe scăunel și le strigă numele, apoi se aplecă să-i șoptească ceva la ureche celui care părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
considere pe cei din Aum direct implicați în astfel de acte teroriste. I-am mulțumit persoanei mele de contact și am închis telefonul. Oricum, din moment ce nu aveam planuri să merg la în Tokio în ziua respectivă, m-am întors la așezatul cărților în rafturi, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Așa mi-am petrecut ziua de 20 martie. Totuși, într-un fel, șocul resimțit în acea dimineață mi-a rămas în minte. Mă simțeam nelalocul meu. Acesta este unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu de-a dreptul aberant, dar oricum greu de înțeles. Un univers mental străin nu poate fi însă înțeles decât dacă te situezi înăuntru, în centrul lui, ca să poți ajunge, de acolo, la toate valorile pe care le implică. O dată așezați în perspectiva omului religios aparținând societăților arhaice, putem constata că Lumea există pentru că a fost creată de zei, și că existența însăși a Lumii "spune" ceva, că Lumea nu este nici mută, nici opacă, și nu este ceva inert, fără
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
au reușit astfel, atunci când a fost nevoie, să le facă să se lupte unele împotriva altora în interesul romanilor. Toate comunitățile barbare ce se așezaseră pe teritoriul roman aveau conducere proprie, însă doar cele mai puternice - cum era cazul vizigoților așezați în Aquitania - erau capabile să-și sustragă cu totul teritoriile ocupate puterii romane. O situație mai aparte au avut-o burgunzii: acest popor, de origine scandinavă, se așezase pe malul stâng al Rinului în secolul al IV-lea, lărgindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sunet ca de apă țâșnind deasupra, și un țăcănit ritmic, rapid, o prelingere În cascadă, o șerpuială de apă pe scară. — O țeavă desfăcută. Sună a inundație. Țâșni de la masă și traversă alergând bucătăria mare, cu pumnii mici și păroși așezați pe piept, cu capul tras În jos Între umerii Înguști. — O, unchiule Sammler, ce este? Femeile urmară. Evident mai lent, Sammler și el urcă. Teoria lui Wallace că În pod erau țevi false umplute cu bani frauduloși fusese pusă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mine, cu fețele întunecate de supărare, două persoane ce se apropiau de pragul pensionării stăteau cu capetele plecate frământându-și mâinile de griji. După eleganța ținutelor și prestanța afișată, am dedus că sunt părinții lui Petruș. Puțin mai în față, așezat singur la marginea unui rând, un tip de vreo patruzeci de ani, cu un început de chelie, mă privea iscoditor. Hainele nu i se asortau, așa că am dedus imediat că e polițistul Erjikăi. N-am înțeles niciodată de ce oamenii care
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
fel de lucruri, unele înspăimântătore despre regimul de acolo. Dar mulți - printre ei mă număram și eu - nu dădeau crezare, noi cei crescuți în lumina altei civilizații... Deodată, domnul Pavel se ridică în picioare și începu să se ocupe de așezatul farfuriilor și tacâmurilor până ce doamna Pavel intră în sufragerie, retezându-i, indignată, elanurile de gazdă, ca un domeniu al ei, pe care n-avea nimeni voie să-l încalce. Domnul Pavel, fericit, adăugă o curtoazie ipocrită de care zâmbea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dispărea într-o zi fără să-i fi transmis taina. În clipa aceea, Nur tremura și transpira, iar eu, alături de ea, așijderea. — Fiul lui Aladin, răspunse Bayazid. În același timp, arăta cu un deget nesigur spre locul unde eram eu așezat. M-am ridicat la gestul lui și am înaintat spre ofițer cu un zâmbet larg și cu mâna întinsă: — Mă numesc Aladin Hassan Ibn-al-Wazzan, neguțător din Fès și de baștină din Granada, facă Domnul să fie iarăși a noastră prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
drumul camioanelor trecea printr-un loc Întunecos chiar și În timpul zilei, un loc plin de obiecte aducătoare de moarte. Femeile mai tinere nu priveau decât cu dispreț și Încercau să-i retragă pe copiii care strigau după camioane. Erați cu toții așezați pe podelele de lemn ale canioanelor, nu știați ce căutați acolo și erați doar mulțumiți că nu sunteți În camionul din coada sau din fruntea convoiului, Încercați să păreți ceva mai curajoși decât cei de lângă voi și făceați bancuri pe seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de haine,“ spuse, în sinea lui, Mitsuharu. Se ridică de la locul său din fața ibricului. Traversând veranda udă, parcurse coridorul până în apartamentul repartizat vărului său. Îi auzea pe vasalii apropiați ai lui Mitsuhide în altă cameră, dar Mitsuhide era singur, stând așezat țeapăn, cu privirea spre lac. — Aș dori să-ți ofer un ceai, spuse Mitsuharu. Mitsuhide se întoarse spre vărul său, murmurând, ca și cum s-ar fi trezit dintr-un vis: — Ceai... Tocmai mi-a fost livrată o piesă pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
astfel, actele de lașitate. Când vedea jalnica dezordine a trupelor sale, Katsuie nu era numai descurajat, ci turba de-a binelea. Scrâșnind din dinți, era incapabil să se stăpânească de a-și scuipa indignarea spre ofițerii din jurul lui. Mai întâi așezați, apoi în picioare și, în sfârșit, umblând de colo-colo, războinicii din jurul lui Katsuie nu se putuseră calma câtuși de puțin. Ordinele lui le fuseseră transmise de câte două-trei ori, dar răspunsurile rămăseseră neclare. — De ce sunteți toți așa de buimaci? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
urmăreau acțiunile lui Kazumasa, indiferent de situație. După cum era de așteptat, toate acestea nu-l afectau câtuși de puțin pe Ieyasu. — Ei, e cam gălăgie afară, nu-i așa? De pe coridor, aflat la câteva camere distanță de încăperea unde stăteau așezați Ieyasu și Kazumasa, se auzeau glasuri animate. Vasalii nemulțumiți de acordurile de pace își exprimau îndoielile și indignarea față de faptul că Ishikawa Kazumasa fusese chemat în fața stăpânului lor. Ii și Honda, care jucau rolul de reprezentanți, și câțiva dintre ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sau nu se mai vedea soarele de atâta colb cât se ridica pe vreme de secetă, s-a trecut la poditul ulițelor cu bârne de stejar bine cioplite și potrivite. --De ce era nevoie de atâta grijă la cioplitul și așezatul bârnelor? --Vorba ceea, “cap ai, minte ce-ți mai trebuie?” --Bagă de seamă cum... căăă - m-a atenționat gândul de veghe. --Mai domol cu vorba și mai tare cu mintea, amice! Imaginează-ți un pod cu bârnele strâmbe, care nu
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
sentimentele“ - indiferent ce-o fi însemnat asta. Apoi, ea și una dintre asistente au luat-o pe Emer de-acolo. Pacienții și cu mine am rămas în Sala Abbot, privindu-ne stânjeniți. Chaquie și Clarence au dispărut bolborosind ceva despre așezatul mesei. Neil stătea cu capul așezat pe brațul scaunului. A ridicat capul și s-a uitat direct la mine cu o expresie imploratoare. I-am aruncat o privire disprețuitoare și plină de dezgust și i-am întors spatele. — Te simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
bagaje. Cu o voce aristocratică, exagerată, avertizează pasagerii să nu blocheze culoarele în timp ce-și pun bagajele în compartimentele de deasupra lor. Mă întorc și mă uit fix la ea. Sunt doar nouă pasageri la bord până acum, toți așezați. De fapt, singura persoană de pe interval care stă în picioare sunt eu! Încerc să-mi fac de lucru căutând o centură mică de copii pentru un micuț. Apoi, în italiană de baltă, îi explic mamei cum funcționează. Spre încântarea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]