6,958 matches
-
în piept toată sarea tămîioasă ce se ridica din vălureala apelor. Undeva, discret, un hoit se desfăcea legănat într-o eternitate de tandrețuri. Închise ochii. Întunericul cobora înmiresmat de dîra putreziciunii - dulceagă și obosită ca o iubire neterminată. Apoi se așternu molcom pe cea mai înaltă stîncă. Și se lăsă o lungă vreme sub gymnopediile lui Satie. O clisă perfectă în care se afunda uitînd orice; uitînd. Și fiecare bătaie a pianului erea o mîngîiere apăsată-n trupul lui. Și fiecare
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
de inimă. Într-o evocare din 1998 a perioadei spaniole a marelui critic de artă care în anii postbelici se bucura de un mare prestigiu și colabora la revistele cele mai importante ale momentului, am deplâns în cuvinte asemănătoare, uitarea așternută peste numele său: "Despre Alexandru Busuioceanu în calitate de poet de limbă spaniolă și promotor al unei concepții înnoitoare despre poezie ca «metodă de cunoaștere» s-a scris mult în anii '50 și chiar în termeni atât de elogioși, încât astăzi, când
O evocare pe fondul uitării by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/13960_a_15285]
-
6. Joc de Cuvinte, joc cu bombe, joc cu vii și morți în vechiul Bagdad! Ne pierdem pentru a doua oară Edenul! Arme atomice, chimice, biologice ne-au șters Zîmbetul Cosmic! Vai, o iarnă atomică s-ar putea, în viitor - așterne peste lume! În Golful Omului! Religii se războiesc întru trezire! Intrarea Omului și a Rachetelor sale, din nou, în zbor - în rîndul Națiunilor Cosmice! 7. Dacă aș avea puterea isusiană de a preface apa în vin Aș transforma toți pușcașii
Scrisori americane by Alexandru-Cristian Miloș () [Corola-journal/Imaginative/14036_a_15361]
-
calcinați șoldurile mi se leagănă atât de grațios atât de manierat de parcă nu eu aș fi scris cu sânge pe geamul dinspre stradă SALVAȚI-MĂ într-o limbă necunoscută de parcă aș mai fi încă viu și visez cum mâna mea așterne poeme pe care nimeni nu le poate memora. Întâia lamentație pentru poporul fisurii I. Sunt singurul locuitor al acestui poem stau aici tremurând și scrijelesc în perete înspăimântat de tot ce am văzut astă-noapte pe stradă (veneam înspre casă și
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
Daniel Tei Daniel Tei: - Permiteți-mi să vă stîrnesc cu cîteva întrebări, maestre Victor Eftimiu, întrebări în jurul cărora o să vă rog să brodați un autoportret, un medalion... Opera vă e așternută pe mai bine de jumătate de veac. Ați servit, deopotrivă, poezia, teatrul, proza, eseul, publicistica. Mărturiseați undeva, cîndva - nu fără o ușoară undă de regret - că v-ați prea risipit în toate genurile literare. Pornesc de la această afirmație a domniei
Interviu inedit cu Victor Eftimiu - septembrie 1970 by Daniel Tei () [Corola-journal/Imaginative/14065_a_15390]
-
a vieții mele. Pe urmă, liniștea a făcut aripi și a intrat în furtună". Ei bine, tocmai această "furtună" am fi dorit s-o găsim descrisă într-o a doua carte memorialistică pe care n-a mai reușit s-o aștearnă pe hârtie. Urma epoca războiului și a reîntregirii naționale, a capodoperelor (Baltagul, Hanu Ancuței, Zodia Cancerului), a marilor confruntări politice, a prigoanei legionare, când povestirile și romanele sale erau, ca pe vremea Inchiziției, arse pe rug, a celui de-al
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
frișcă nu-mi trimiteți flori nu exist în această lume n-am murit nu-mi trimiteți flori nu exist n-am murit mulțumesc comemorare acum scriu de parcă aș duce flori într-un cimitir peste gesturi peste cuvintele dragi s-a așternut rece o lespede scriu cum mi-aș face loc între literele gravate pe cruci stângace șterse pe jumătate nu eu nu am fost acolo n-am sperat n-am iubit n-am crezut va suna telefonul și cineva o să spună
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
a lemnului le acoperă tu îți ascunzi fața în mîini moartea ochii-ți descoperă nisipul se naște în cariere de nisip vîntul îl împrăștie-n dună tu îți ascunzi poema după cuvînt - mîinile moartea-ți adună Vișin Copil mama îmi așternea pentru somn dar numai cînd era sărbătoare patul din lemn de vișin din camera mare (adică în graiul nostru cea mai frumoasă odaie ținută doar pentru oaspeți de seamă) cel acoperit cu poneavă și strujacul cu paie mă trezeam dimineața
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
legătură cu mulțimea de ghiduri și istorii publicate atunci (de la Dimitrie Pappazoglu și Ulysse de Marsillac pînă la Frédéric Damé și Anton Bacalbașa), scriitorul realizează un îndrumar detaliat și ierarhizat. Se poate vorbi de o adevărată rețea de borne geografice, așternută peste oraș ca pînza de păianjen, făcînd posibilă reconstituirea planimetriei din epoca primului rege Carol. O rețea diferențiată prin frecvența înregistrărilor statistice, tehnică prin care, mult mai tîrziu, vor cerceta peisajul urban Yves Luginbuhl sau Kevin Lynch. Concomitent, în interiorul rețelei
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
florile mele răsar în grădină, Răsar alb, răsar roz, răsar negru, Mănâncă aerul, rod întunericul - Ușoare ca timpul, flămânde ca lumina, Carnivore ca moartea. pustiu pustiul a crescut din flori a crescut din păsări a crescut din noroi s-a așternut fierbinte pe perne picură-n carne se scurge în somn se-aude umblând prin odaie îmi caută vorbele risipite în ploaie dar dacă dar dacă în cădere mărul se prinde în plasa acestui cuvânt și dacă vântul legănân- du-l
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
furioase... mama îmi ține capul pe brațe; în loc de ochi, am două pietre lichide... merg singură pe un drum cu praf gros albit de soare... constant-constant-constant... repede... dacă... dacă aș putea.... sus... GATAAA! Îmi așez perna pe ceafă, mă înfășor în așternut ca o boabă în teaca ei vegetală, strîns, strîns. Monstrul meu oranj se strecoară fierbinte și umed între mine și pătură. își pune, în semn de iubire, labele fierbinți și umede pe fața mea, șuierîndu-mi în inimă. Care începe să
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
intrînd în gospodăria părăginită a vecinului, luînd vreascuri din grămadă și încingînd focul în casa pustie. Toate coșurile fumegau. Cînd se întorceau din linia întîi, la orice bordei s-ar fi oprit ostașii găseau cald și o mînă de paie așternută pe jos. Cădeau rupți de oboseală, pătrunși de umezeală pînă la os. Era în noiembrie. Ploua întruna mărunt și rece. În ziua de optsprezece pîndarii zăriră dușmanul. Se apropia tatonînd, în șiruri răzlețe peste ponoarele negre. Românii traseră primii. Surprinși
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Anatol Vieru a încetat din viață acum patru ani, la 9 octombrie 1998. Însemnările inedite de mai jos au fost așternute pe hîrtie de Anatol Vieru la Mangalia în vara anului 1964. Ele exprimă cîte ceva din căutările neobosite ale compozitorului pe planul reflecției teoretice și din eforturile sale de clarificare interioară care au însoțit permanent activitatea sa componistică propriu-zisă. " A
Anatol Vieru - însemnări inedite () [Corola-journal/Imaginative/14753_a_16078]
-
îngenunchere și închinare? Vară în iarna Pe plajă încinsă privești că ereticul nori somnambuli de culoarea saramurei fierbinți marea subțire, ca firul lunatec al dogmei un "site" mângâiat în convulsii de mână divină o simplă butonare și ochiul de cristal așterne un munte plin cu zăpadă peste cearșafuri și mingi, castel mici de nisip sub șolzi albăstrui "ca calmă și cioplita-i moartea" gata, doar ai clipit, si e iarnă umbră șterge cearcănele bucuriei pe-obrajii încinși mai poți zgâria magice
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
nu se mai vede decât desimea întunecimii pătrunsă de urma însângeratului nour Celălalt mal cum de trece unicornul apele sâmbetei? pe lună neagră copitele lui daurite sparg nevolnica taină pe celălalt mal sub luceafăr de ziuă cărări de aer subțire aștern fiori și ispite către așteptarea visătoarelor fecioare Umbra prin tăceri a trecut prin tăceri o umbră pârdalnică de s'au înlăcrimat florile și văzduhul e prins în rana păcatului dintâi? nimeni nu deslușește mișcările răului întrebători fără dezlegare suntem stane
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14952_a_16277]
-
cu noi. Cele care au tot timpul chef de lipsa noastră de chef. Partidele imposibile, fanteziile abandonate precoce, îndrăznelile meschine și flasce, parfumurile ale căror nume sunt uitate mai înainte de-a întreba cum se numesc. Femeile care miros a așternut, care ne pun mâna între picioare, care fac pipi cu ușa de la baie deschisă, care ne dezbrăca în lift și ne-o trag în holul blocului. Femeile care sforăie. Femeile cărora nu le dăm numele, cele care ne fac să
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82354_a_83679]
-
este izbitoare mai ales când îi vezi că turiști prin vreo altă țară). dragule, spania e locul unde oamenii sunt foarte gălăgioși. mie nu-mi pare rău de astfel de lucruri, fără ele nu am fi avut acum minunatele rânduri așternute de caragiale, pentru că știi doar că avea obiceiul să se așeze în locuri cu vizibilitate bună, din cafenele de renume sau bombe ieftine ce duhneau a alcool, de unde observa comportamentul diverșilor indivizi. personal simt o plăcere vinovată de fiecare dată
De ce vorbim aşa de tare? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82597_a_83922]
-
ai trimis șoimul cartea o bucată din miles davis. summertime. apoi pieptenul peria să înmulțească distanța. eu am țesut am destrămat am țesut. frunze ruginii au făcut pereții țurțuri de gheață. au bătut la ușă plânsul și frica. s-au așternut negura câteva riduri noi. câteva morminte proaspete. eu le-am săpat eu am aruncat primul pumn de țărână. anul acesta prima zăpadă n-a mai venit. copacii răniți au dat muguri sângerii. eu nu mai țes. acum destram. la picioarele
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
devin Ion Barbu, Lucian Blaga, "exponentul putreziciunii dragostei trupești", Ion Pillat, cu poezia lui "idilico-moșierească". Ins cultivat și spirit fin, incomparabil cu troglodiți și lozincarzi ca N. Moraru și M. Novicov, te întrebi cum de a putut Ov. S. Crohmălniceanu așterne pe hârtie asemenea enormități. Mult mai târziu, în istoria sa, Literatura română dintre cele două războaie, își va schimba fundamental viziunea cu un unghi de 180 de grade. Credea cu adevărat în ceea ce spunea sau se comporta ca un simplu
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
nopți și zile, la pândă, ca lupul, pe patru labe!... Să stea și să aștepte, pregătit pentru orice eventualitate... Conu Nicu își îmbrățișează încă o dată pământurile și ochii lui aleargă de la un hat la altul, ca și când ar vrea să le aștearnă pe toate în cap, dragele de ele! ca pe niște velințe, ca pe niște scoarțe înflorate, puse colo pe laviță, una peste alta, cu levănțică și sunătoare între ele. Imaginea asta îi face bine, îi aduce aminte că e amiaza
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
subsolul blocului și încep să aranjeze mese și banchete de lemn, cu o dexteritate care semnalează că nu sunt la prima operațiune de acest tip. Femei costumate de casă aduc farfurii, tacâmuri, pahare, șervețele și alte elemente de recuzită. Se aștern fețe de masă înflorate, se plasează pernițe moi pentru șezuturile mesenilor mai sensibili, se numără locurile la masă, pentru evitarea situațiilor jenante. Nesimțitul supraveghează totul cu aerul unui merceolog exigent, iar la un moment dat observă că lucrurile merg bine
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
dar din ce în ce mai puțin cunoscută, cu numele rostit doar în cercurile tot mai restrânse ale specialiștilor, și a cărui operă își așteaptă dreapta și pe deplin meritata readucere în atenția tinerilor învățăcei de acum. Dar nu despre Victor Papacostea vreau să aștern aceste șiruri. Sunt dintre cei nechemați a-l evoca. Altceva am reținut din mărturisirea, primită, repet, ca un tainic dar sufletesc. Faptul că un cărturar, ieșit din pușcăriile anilor '50, pedepsit și chinuit pentru știința sa și, mai ales, pentru
Modelul neavut by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/11134_a_12459]
-
de-o seamă cu ele unde-i? țipătul gaiței sfîșiind cum un pumnal gaița ce-l emite o piramidă umplută cu rufe murdare o slujnică pipăie lacrimile scorojite uscate de mult pe masa din bucătărie somnul fără vise al prafului așternut pe drumul de țară un salahor cară cu roaba veșmintele copilăriei tale amestecate cu degete lipicioase cu țipete tandre cu pleoape ce încă se mai zbat pe care le va-ngropa de vii (pesemne mai pline de viață veșmintele decît
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
de aur cu miroase de mosc și santal ne legase de mâini jurământul setei atunci când foamea și-a înfipt dinții în mărul putreziciunii fie ce-o fi omule mi-ai pus în mână un petic de blană de vulpe eu așternut picioarelor tale blana hirsută de urs. Amândoi vânați din imaginația lui ca o temă pentru acasă dată copiilor succesivelor leagăne. Călătorind pe calea desculță Unicul Turn La dreapta cu stolul acela de stele în față un cârd de rațe de
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
o luau la galop dar întretimp în contact cu avocații și lucrurile scrise s-au deșteptățit acum QI-ul lor depășește 70 astfel încât deacuma problema execuției lor începe să se pună pe pelicula de iritare ce aidoma unui apus se așterne peste primăvară ca cearșafurile lui cristo peste muzeul eroticii din copenhaga de necaz cailor sus numiți au început să le crească aripi firește de libelulă ceea ce era așa de frumos de a consternat auditoriul ce mai era un farmec de
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]