2,758 matches
-
mine nu simțeam nici o tresărire de interes pasional. Dimpotrivă, trăsăturile ei alterate și străine îmi produceau repulsie. Parcă murise cu adevărat. Când mi-a trecut asta prin minte, mi-a venit să îngenunchez lângă pat, să-mi ascund fața în așternuturi și să jelesc ca la o înmormântare. Dar am rămas pe loc, cu același zâmbet șters pe față. M-am întrebat dacă, în caz că aș întinde mâna să-i mângâi ușor mâinile, gestul meu ar părea nepermis de artificial. Simțeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
tot. — Dar nici măcar Froehlich nu va număra surori... N-am apucat s-o Întreb ce vrea să spună cu asta, că a continuat: — Chiar când plecat trenul, el declarat: „Lung drumul spre salvare. Avem nevoie de reformă. Și pace Între așternuturi“. Gielke aplecat pe geam și făcut cu mâna. Mai Întâi, cu mână, apoi, batistă. Apoi amândoi: „Fraternité!“ Un tablou captivant. Acum ajută și Sascha? A Închis proiectorul. Se pare că a terminat cu expunerea părerilor sale despre știrile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de parcă n-ar fi apreciat ceea ce fusese ordonat să facă. După ce contemplă precauția cu care acționa colegul său, Diels Își fixă țigara Între dinți, Își suflecă mânecile de la cămașă și haină până la coate, se duse la patul meu și sfâșie așternuturile cu o determinare care nu necesita perfecționare. După ce-mi aerisi lenjeria de pat, Își Îndreptă atenția către salteaua mea. Mulțumit că aceasta nu conținea altceva decât păr de cal, prinse piciorul patului, Îl răsturnă și, sprijinindu-l de perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de părere că În interior există o multitudine de sunete din care timpul nu poate forța viața. Nu, e adevărat. Terminând de examinat camera - deloc interesantă, nici măcar buzunarele celeilalte geci ai lui Anton nu-mi trezeau vreu interes - am Întors așternuturile și m-am Întins. Din camera alăturată se eliberă o chicoteală. O femeie spuse ceva cu o voce estompată; un bărbat bombăni fericit. Mi-am Împletit degetele sub grumaz, gata să mă contopesc cu delicata opacitate a verii. După un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să fie atei. Întrebarea mea fusese doar o simplă glumă! Cu toate astea, s-ar zice că n-am uitat-o niciodată: în săptămânile de după alarma noastră falsă, a ajuns să-mi pară plictisitor de previzibilă în conversație, iar la așternut, la fel de atrăgătoare ca untura de pește. Și am fost surprins să constat că, atunci când, în cele din urmă, i-am spus că nu mai țin la ea, a pus tare mult la suflet mărturisirea mea. Eu însă, vezi tu, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fi făcând să fiu așa de „nemanierat“. Ce Dumnezeu „am dovedit“ cu asta? De ce-a trebuit să fii atât de moacă? A fost atât de neavenită, poanta aia. Moacă însemna dezagreabil în vocabularul unei tinere din înalta societate. La așternut? Nimic extraordinar, fără acrobații, fără numere de virtuozitate sau, știu eu, deosebit de îndrăznețe; ne-o trăgeam la fel ca-n prima zi, eu o asaltam și ea capitula, iar căldura generată pe patul ei din mahon, cu baldachin (o moștenire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
din olandă țesută În Portugalia, cu fețele de pernă cusute de mână, tivite cu dantelă nu poate face nimic ca să te Înveselească. Mă simțeam mult prea neliniștită ca să mai am chef de ceva romantic În noaptea aia, cu sau fără așternuturi Olatz. Iubito, ce s-a Întâmplat? Întrebă Hunter drăgăstos. —Nimic, i-am răspuns, cu ochii Închiși. Sunt obosită. —Pari tristă, insistă el, mângâindu-mă pe păr. Ăăă... nu sunt tristă, am bălmăjit eu. De fapt, eram furioasă, dar nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nivelul cerut de situație. Ia uită-te la el, cât de minunat arăta, așa cum stătea acolo ghemuit lângă mine, somnoros. L-am sărutat. Poate că puteam să renunț la toate acuzațiile de rea purtare, chiar din acel moment? Poate că așternuturile acelea mult prea scumpe erau, până la urmă, foarte romantice... —Hai, iubito, spune, că-ți tot ninge și Îți plouă de zile În șir, insistă Hunter. Poate că ar trebui să zic ceva. Să mă descarc. Poate că exista o explicație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
zece luni. După împlinirea vârstei de un an, medicul legist etichetează cauza morții drept „nedeterminată“. Un al doilea deces de aceeași natură într-o familie este considerat omucidere până la proba contrarie. Pereții dormitorului sunt zugrăviți în verde. Pe pat sunt așternuturi din liână, imprimate cu terieri scoțieni. Singurul miros din încăpere vine de la un acvariu plin de șopârle. Atunci când cineva apasă o pernă pe fața unui copil, legistul califică asta drept „omucidere blândă“. Cel de-al cincilea copil mort la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
locale. Covorul este maro, draperiile sunt cu imprimeuri florale pe maro și albastru. Pe pardoseala băii e un prosop ud pe care se văd pete de sânge și gel de bărbierit verde. Cineva a uitat să tragă apa la toaletă. Așternuturile sunt bleumarin și miros a fum de țigară. Nu văd nicăieri nici o carte. Întreb dacă familia a luat ceva de la fața locului, iar polițistul zice că nu. Dar a venit cineva de la serviciile sociale, care a luat niște haine. — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
că nu au ce să-și reproșeze. Sugarii nu se sufocă în pături. În Revista de pediatrie, în cadrul unui studiu publicat în 1945 și intitulat „Asfixierea mecanică la nou-născuți“, cercetătorii au demonstrat că nici un copil nu se poate sufoca în așternut. Chiar și cel mai mic sugar, așezat cu fața în jos pe o pernă sau pe o saltea, se poate răsuci suficient pentru a respira. Chiar dacă nou-născutul suferă de răceală ușoară, nimic nu dovedește că are vreo legătură cu moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zice. Spui cine, ce, unde, când și de ce la începutul articolului. Apoi enumeri faptele mai mărunte în ordine descrescătoare. În felul ăsta, editorul poate să taie oricât din articol fără să se piardă ceva foarte important. Toate micile detalii, mirosul așternuturilor, mâncarea din farfurii, culoarea globulețului, chestiile de genul ăsta sunt întotdeauna date deoparte în tehnoredacție. Singurul tipar în ceea ce privește moartea în leagăn este că fenomenul tinde să se amplifice toamna, pe măsură ce vremea se răcește. Acesta e faptul pe care șeful meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
apăruseră deja încă trei îngeri. Toate cele patru asistente lucrau în tura de noapte. Spitalul își căpătase numele de Pavilionul Morții. În loc să pună capăt suferințelor, cele patru femei au început să le administreze tratamentul cu apă pacienților care sforăiau, udau așternuturile, refuzau să-și ia medicația sau o chemau pe soră în toiul nopții. La cea mai mică neplăcere, în noaptea următoare pacientul murea. De câte ori un pacient se plângea de ceva, Waltraud Wagner zicea: „Ăsta primește un bilet pentru Cel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
văzut că avea un exemplar din cartea noastră, zice Helen. Versuri și poezii din lumea-ntreagă. Oameni aștia o țineau și ei deschisă la pagina la care rămăsese în noaptea în care murise copilul. Încercaseră să nu schimbe nimic - cartea, așternuturile din pătuț... — Normal că era deschisă la pagina respectivă, zice Helen. Acasă, John Boyle exagera în fiecare seară cu berile. Zisese că nu mai vrea încă un copil, pentru că nu avea încredere în ea. Dacă nu știa unde greșise, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
spirtul. Durerea e atât de fulgerătoare, că nici nu poți spune dacă spirtul e opărit sau rece ca gheața. Întins pe patul de motel, cu cracul pantalonului suflecat, cu Mona în genunchi pe covorul de la picioarele mele, strâng în pumni așternutul și scrâșnesc din dinți. Cu spatele arcuit, toți mușchii mi se crispează preț de câteva secunde bune. Așternutul e rece și leoarcă de sudoare. Bășicile astea îmi acoperă aproape toată talpa, ca niște pungi pline cu ceva moale și gălbui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
gheața. Întins pe patul de motel, cu cracul pantalonului suflecat, cu Mona în genunchi pe covorul de la picioarele mele, strâng în pumni așternutul și scrâșnesc din dinți. Cu spatele arcuit, toți mușchii mi se crispează preț de câteva secunde bune. Așternutul e rece și leoarcă de sudoare. Bășicile astea îmi acoperă aproape toată talpa, ca niște pungi pline cu ceva moale și gălbui. Sub stratul de piele moartă, în fiecare bășică se vede câte o formă solidă, închisă la culoare. Mona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o bordură de trandafiri roșii. Afară, în stradă, urlă o sirenă de pompieri. Dintr-o altă bășică puroiește frontonul unei clădiri de bancă în stil georgian. Din următoarea bășică sare acoperișul unei școli. Asudat leoarcă. Respirând adânc. Strângând din răsputeri așternuturile jilave și moi, scrâșnesc din dinți. Cu ochii țintuiți în tavan, zic: Cineva omoară modele. Scoțând un contrafort însângerat, Mona zice: — Călcându-le în picioare? Topmodele, îi zic. Acul mi se înfige în talpă. Acul extrage o antenă de televiziune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de somn, răvășită în privire, cu un rictus ciudat în colțul gurii. Insatisfacției cu care s-a ridicat din pat, i se adaugă un sentiment de furie că bărbatul din fotoliu nu pleacă odată, să se poată arunca iarăși în așternuturi, să-și petreacă dimineața liberă după pofta inimii. Ai să întîrzii la raportul de gardă spune, scoțînd capul pe ușa băii. Radu învîrte mereu între degete țigara, îngrijorat de starea lui nervoasă, încercînd să abată într-un fel gîndul obsesiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
niște biscuiți sărați cu aromă de șnițel vienez și varză roșie. La etaj, Carol făcea același lucru. Se băgase în pat cam pe la unsprezece și jumătate. Dan o sărutase pe obraz și îi spusese „Noapte bună, iubito“. Se cuibăriseră în așternut, stingându-și concomitent cele două veioze de la capul paturilor: somnolență simultană. La un moment dat, în timpul nopții, armonia aceasta involuntară se tulbură. Carol, care se obișnuise să doarmă cu picioarele ușor desfăcute și întoarsă pe trei sferturi pe o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pătrunsese pe el pentru o clipă. Totul se terminase chiar în momentul în care - în mod nelămurit, dar fără urmă de îndoială - conștientizase ce se întâmplă. Dimineața unduiește brațe, picioare (Nausicaa și Polifem) Mișcări de urangutan Se ițesc din aburul așternutului Rădăcina veștedă a părului încâlcit Retezat și străpuns de ochi Acest O din care răsar dinți Coapsele secerând văzduhul. — Vezi, îmi amintesc citatele din ce în ce mai bine pe măsură ce avansez, spuse profesorul, adresându-mi-se de data aceasta ca unui interlocutor real, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
transpirație la fel de înțepător ca acela de urină și o aromă mai profundă, ca de fermă, a digestiei și descompunerii. Și totuși, pe lângă ele, Alan mai detecta ceva străin, ciudat și greu de crezut. Ca un săculeț cu levănțică uitat printre așternuturile mării. Era sugestia feminității lui Bull, strecurată în mirosul său; Bull pe dinăuntru, mai degrabă decât pe dinafară. Când Alan îl pătrunse de fapt pe Bull, fața îi era îngropată între omoplații acoperiți de mușchi. Genunchiul lui Bull era flexat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ce urma a fi sacrificată zeului Fluviului Galben. Când vedea o fată frumoasă provenită dintr-o familie sărmană, bătrâna anunța autoritățile și copila era imediat adusă cu forța. În ziua căsătoriei, fetei i se cerea să se așeze pe un așternut de bambus și pe urmă era aruncată în apa rece. Pe malul fluviului, vrăjitoarea săvârșea atunci un fel de ceremonie ritualică și spunea poporului că Hebo este mulțumit de noua soție. După ce a aflat toate informațiile, fără să spună nimănui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
vârste. Și le-a făcut țăndări. Adormit înaintea meciului acela care a înfierbântat blocurile (gata să le pună în pericol structura de rezistență) și a filmului care a mângâiat cartierul ca un vânticel blajin (răcorindu-l), s-a foit în așternuturi, a fornăit și a respirat mai mult pe gură (din cauza polipilor), a visat, ce-o fi visat?, eu presupun că îngeri alb-roșii, fiindcă Dinamo juca semifinala Cupei Campionilor Europeni chiar în bârlogul lui FC Liverpool, iar zborul cocorilor, invocat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
prăjituri sau fursecuri sub propriul lor acoperiș. Mircea Chiril, neatent la înflorirea generației ’27 și la înmugurirea crizei economice din ’30, intra în odaia mătușii imediat după plecarea ei în oraș, se strecura sub pat, după draperii, în lada pentru așternuturi ori printre hainele puse la naftalină, îi auzea pașii la întoarcere, o simțea foșnind, ghicea după sunete unde era ascuns pachetul lucitor, o aștepta să termine și să încuie, să se îndepărteze, apoi ieșea din cotlonul lui și căuta tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să crezi că locatarul nu-și dăduse nici măcar osteneala să-și desfacă bagajele. CÎnd ridici o piatră, Îi descoperi uneori fundul murdar: Încăperea asta era fundul murdar al elegantului și cochetului sanatoriu. Peste tot mirosea a tutun prost, iar În așternut se vedeau firimituri, ca și cum Poole ar fi mîncat În pat. Digby privi lung firimiturile, copleșit de tristețe, În care deslușea o vagă neliniște, o teamă de primejdii necunoscute și un fel de deziluzie, ca aceea Încercată În copilărie cînd asista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]