372 matches
-
înțeles? Nu noi, românii, am descoperit virtuțile calorice ale acestui reziduu zoo. Nu, nici vorbă! Se cunoștea faptul că ungurii din pustă îl utilizau de multă vreme pentru arderea cuptoarelor de pâine, adică la brutărie. Iar tătarii cei care ne ațineau mereu fruntariile țării îi apreciau de multă vreme potențele ignigene. Șeptelul gostatului "Pavel Tkacenko" înainta pe miriștea țepoasă și încâlcită de mulțimea rugilor clonați inconștient și impasibil, urmărindu-și doar satisfacerea plenară a celui mai puternic instinct primar: foamea, mergând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
hârtie, care trebuia să schimbe totul... V.A. : Asta a lui Funeriu, nu ? A.M.P. : Exact. După ce s-a trecut legea asta, în marile universități din România rectorii n-au avut contracandi‑ dat. Majoritatea au candidat singuri. Exact aceeași situ‑ ație ca în comuna lui Ceaușescu. De ce nu a contra candidat nimeni ? V.A. : Pentru că un contracandidat care pierde devine ina‑ micul pe viață al celui care câștigă ; noi nu avem încă un cult al competiției. Și fairplay-ul necesar. A.M.
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
diagnosticat fără greș după manifestațiile și gesticulațiile lor turbulente, provocatoare de panică și Însoțite, una-două, de amenințări cu Împușcarea. Între altele, și aleasă pentru comicul ei, era acea manie a lui de a schimba Încălțămintea din picioare la fiecare ceas, aținându-ne brusc calea și punând piciorul pe un scaun ca să-i admirăm bocancii sau cizmele: — Ha! Ce ziceți?... Bizon?... Pune mâna, dom’le, și pipăie! Ce stai?... Bizon de Lyon! Era capabil să te Împuște dacă nu puneai mâna pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și atunci unde să mai găsim sau să mai fie cu putință spec tacolul sută În sută de necrezut, la care am fost eu Însumi un actor sau figurant norocos acum douăzeci și cinci de ani, când prin grădina Sf. Gheorghe ne ațineam după o fe melă În dezmăț, ziua nămiaza mare, un cârd Întreg de bărbați, și mai tinerei, și mai bătrâiori, și mai spălați, și mai nederetecați, dar toți vră jiți parcă de foșnetul fustelor ei, de legănatul ei obraznic pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dincolo de pârâul Nicolina, pe drumul Galatei. 5 Bariera Păcurari, înfiptă pe actuala stradă Canta, stând în calea călătorilor dinspre Pașcani și Hârlău. 6-Bariera Copou, care ocupa un loc din preajma Parcului Copou și primea drumeții dinspre Hârlău. 7 Bariera Sărăriei, care aținea calea celor ce veneau tot dinspre Hârlău. 8-Bariera Moara de Vânt, proțăpită în fața celor sosiți de la Hotin. 9-Bariera Albineț, aflată în drumul sosiților tot dinspre Hotin. 10-Bariera Salhana, de pe strada Dorojincă din Tătărași. 11 Bariera Lăculești, pe strada Fântânilor din
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
peste sută că trece. Unul frige În cârlige, Un berbece de trei miei Ș-un juncan de doi viței. Să-l anine La ciochine, Să le ție mâne bine; Că s-or duce la Bacău La Bacău, la Vadu-Rău S-ație drumurile Să-și primească vămile; Să prindă ciocoi de barbă Să-i puie să pască iarbă. Primăvară maica noastră, Suflă bruma din fereastră Și omătul de pe coastă; Să mă las iarăș la vale Cu durdă și cu pistoale. Frunza-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cea de romancier. Nu atât prozatorul care sunt, ci romancierul este, probabil, cel mai „aproape”, cel mai Îndreptățit de a „ataca” acest concept care face și a făcut groază atâtora...; ne amintim, nu-i așa, de Sfinxul, de fiara ce aținea calea trecătorilor care voiau să intre În cetatea Tebei și care Îi prăvălea de pe Înaltele stânci dacă nu puteau răspunde unei șarade! Deoarece romancierul, așa cum Îl Înțeleg eu, după ce am asimilat „lecția” marilor modele romanești engleze, franceze, rusești și germane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
membrana bazala poate crește de câteva ori în grosime, iar expansiunea mezangială este evidentă încă din fazele preclinice (premicroalbuminurice) ale bolii renale diabetice. Acest proces este descris pe larg în capitolul ... „Boală renală diabetica”. Aici menționam numai că hiperglicemia și AȚII stimulează genă TGF-β1 pe calea PKC și MAPKC (Mitogen Activate Proteinkinase), fiind o citokină cu activitate puternică asupra mezangiumului stimulând producția de matrice extacelulară, ea joacă un rol major prosclerotic la nivelul rinichiului (235). Experimental la animal hiperglicemia conduce la
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
refuză în cele mai multe cazuri limbii române, întrucât aceasta nu ar avea istorie proprie, istoria ei fiind limba latină. Iată trei exemple din care rezultă deosebirea dintre viziunea lui Scraba față de cea latinistă și a ambelor față de a noastră. A-: a aține, a acoperi, a aduce, a adormi, a amesteca etc. Pentru originea lui a aține este inventată în DEX forma latină *attenere, iar pentru forma de bază a ține se face trimitere la lat. tenere. Scraba, care duce limba română în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ei fiind limba latină. Iată trei exemple din care rezultă deosebirea dintre viziunea lui Scraba față de cea latinistă și a ambelor față de a noastră. A-: a aține, a acoperi, a aduce, a adormi, a amesteca etc. Pentru originea lui a aține este inventată în DEX forma latină *attenere, iar pentru forma de bază a ține se face trimitere la lat. tenere. Scraba, care duce limba română în antichitate, consideră că ambele forme, cea românească și cea latină, au origine independentă una
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
doar corespondente. Noi punem la baza limbii române simbioza traco-latină, în care latina este în cazul de față cea care și-a impus forma teneo, devenită în română țin. În consecință, atât pentru noi cât și pentru Scraba derivatele a aține, a se abține, a conține, a deține, a menține, a obține, a reține, a susține etc. sunt produse ale limbii române, care însă pentru noi este o limbă relativ nouă, în timp ce pentru Scraba este o limbă antică. Dacă rămânem la
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
jur să vadă de nu e filat, supravegheat! La Consiliul Popular Bârlad o comisie lucra cu ușile închise și hotăra soarta fiecăruia dintre noi! Pândeam cu neliniște apariția vreunui membru din comisia respectivă, fiecare interesându-se de propria-i soartă! Ațin calea unei colege învățătoare cu drept de decizie, o salut și o rog să-mi spună dacă știe ceva referitor la viitoarea mea încadrare. Îi reaminteam că am absolvit primul an de facultate, sperând că acest fapt îmi va fi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și merii din grădină care fac fruct e. Ele, ca și animalele, caii, porcii, oile, cine le a făcut pe acestea? —mi-a spus domnul Lăzăroiu la școală că-s aduse din pădure și-s domesticite, îmblânzite, mamă, m-am aținut eu, argumentându i cu vorbele învățătorului meu. — Da? Dar de când sunteți voi, de ce nu am prins o oaie sau porc sălbatic să-l aducem acasă și să îl îmblânzim? Și o căprioară, stă la casa omului numai atât timp cât o ții
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
s-a oprit în palma de la mâna dreaptă, iar semnul i l port și astăzi. Dar câte mari nenorociri cu armamentul lăsat în părăsire în timpul războiului, nu s-au mai întâmplat ulterior, dacă nu și până atunci ? Rețin o situ ație, o redau ca un exemplu al existenței întâmplărilor nefericite tot în familie. Peste gârla care ne despărțea cu casa, locuia un frate a tatei, din cei șapte frați rămași în viață, Petrea Despa care neavând copii a înfiat unul, pe
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
sau mai bine spus m-am speriat, dar mi am revenit pe timpul discuției. A reușit să mă convingă repede că agricultura nu mai are viitor, că se vor face asociații sau cooperative, că americanii nu vor mai veni,pentru că le ațin calea rușii cu armata lor cea roșie. Pe atunci starea de spirit era foarte tensionată, datorită diversiunilor și minciunilor spuse de elemente rău intenționate dar și plătite din exterior. Ilie olteanul, nu avea cum să bănuiască că peste ani și
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
CIOBANU: Caleidoscop etnic la Hanovra. Kurzi, în corturi, și copii amestecați de-a valma - o tabără ca la țigani, cu muzică de-a lor răsunând din niște casetofoane încleiate cu abțibilduri. Sunt într-o manifestație de protest. Un băietan ne aține calea și ne întinde un manifest. E în germană, cerem unul în engleză. Nu are, dar i se aduce. Mă uit prin el. Cer drepturi, eliberarea cuiva și, evident, recunoașterea statului kurd. Dacă ar fi în puterea mea!... Seara asistăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fostă doamnă Escu. Ești geloasă? Îmi pot permite să trag concluzia că ești geloasă? Ea se enervă și se îndreptă spre ușă. Am să plec și n-am să te mai deranjez altă dată. Bărbatul sări din pat și-i aținu calea cu un braț rezemat de perete. Luana simți pe obraz fierbințeala pielii lui parfumate. Unde pleci? Acasă? Acasă la voi? Încetează, Ștefan, ce-i cu tine? Nu te recunosc. Ai băut? El râse din nou. Chiar că nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu cele Trei Capitole. Eram bucuros să pot vorbi în sfârșit despre altceva decât despre teologie. - Aici totul e mai ușor, am spus, fiindcă e vorba doar despre o urzeală politică. Împăratul Iustinian, care domnea peste Bizanț în timp ce voi vă ațineați în Panonia, voia să întărească pârghiile împărătești și să aibă un control total asupra domeniilor sale. Dar disputele între creștini stăteau în calea unui astfel de proiect. El trăia ca un călugăr, studia scripturile și-i plăcea să se răfuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
întâmplate s-a dus la Gaila, dar de fiecare dată s-a întors înfrânt. După patru zile, îmbrăcat într-o mantie grea de lână și cu fața ascunsă în glugă, a venit de unul singur acasă la mine. Eu mă ațineam pe lângă vatră și, în timp ce slujitorii mei se dădeau cu fruntea de podea în fața lui, eu nici măcar nu m-am sculat de pe scaun. A luat loc tăcut în fața mea pe o laviță și ne-am privit în ochi. După care, fixându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aduce înapoi la târlă. Lumina ieșea dintr-o bisericuță pe care n-o observasem până atunci, o încăpere sărăcăcioasă fără ferestre. O candelă cu ulei ardea dinaintea unei icoane, pe care era pictată o femeie alăptând un prunc; femeia își aținea chipul către copil, și acesta se uita la mine, indicând cu arătătorul de la mâna stângă chipul mamei. Era pentru prima dată când vedeam, cu excepția Bizanțului și a teritoriilor sale, o astfel de imagine a Mariei cu pruncul Iisus. În fața icoanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care au golit peste trupuri sacii de pământ ascunși în ladă. Ariberto a binevoit să ne ofere oameni din propria gardă, meniți să escorteze carul până la hotarele ducatului Benevento; nădăjduia astfel să aibă din partea lui Grimoald un pic de recunoștință. Aținându-mă în preajma lăzii, mi-am însoțit prietenii, implorându-l pe Cel de Sus să nu-mi mai dea prilejul să străbat regatul cărând cadavre pe furiș. La fruntariile ducatului Benevento ne aștepta Grimoald, însoțit de un mare număr de luptători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lor. 115 Se duse-apoi printre castéle și cetăți clădite din oțel arzînd. Apoi zărit-a chipurile tigrilor și Leilor 161, oameni decăzuți. Și multi în șerpi și-n viermi, întinși enorm de lungi Peste țarina mohorîtă și întinate cărărui, îi ațin calea Afară trasă dintr-un adînc în altul, țesuta de dihanii cu șolzi 120 Și mari spinări sau înzeuate-n coji de fier, sau de arama, Ori de aur; un chin scînteietor ce strălucește, șúieră cu veșnică durere; Altele162-aveau coloane
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
toată făptura, tristețea sa a luat chipul fiecărei ființe. Întreaga existență a devenit tarată, iar omul a concentrat și declanșat întregul ei tragism. Acesta este anti christul. Omul poartă în sine două infinituri. El este regina albinelor în jurul căruia se ațin roiurile de sus și roiurile de jos și produc mierea cea mai gustoasă. Totodată, omul a devenit și trîntorul, care fecundează regina, umplînd lumea de spaime și de răutate, astfel încît mierea a devenit otravă. Ați auzit că au început
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
și un spațiu ficțional generic, atemporal, S. îl aduce pe Urmuz în prezent (poemul Bărăgan în Bărăgan devine simbolic prin repetițiile sale). Se vrea un poet ludic diferit cumva de colegii săi de generație, „melanholia” fiind starea de „gr(e)ație” a versurilor sale, care merg pe tradiția cântecelor de lume și a romanțelor. În volumul de debut poetul trece printr-o serie de stări și atitudini - bufonerie, sarcasm, agitație furibundă, satiră, ironie blândă sau caustică etc. El nu se sfiește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289858_a_291187]
-
2001). SCRIERI: Tandrețe maximă, București, 1981; Poeme pricinoase, București, 1983; Excursie cu liftul, București, 1988; Angel radios, pref. Ion Cristoiu, București, 1994; Un an sub Ciorbea, București, 1998; De la marea schimbare la marea dezamăgire, București, 2001; Stare de gr(e)ație, pref. Eugen Simion, postfață Ion Rotaru, București, 2001; Giuleștina și ai mei, București, 2003. Culegeri: Ești mică, Bocșă, București, 2001 (în colaborare cu Lena Stanca). Repere bibliografice: Voicu Bugariu, „Tandrețe maximă”, LCF, 1981, 50; Constantin Sorescu, „Poeme pricinoase”, SLAST, 1984
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289858_a_291187]