1,728 matches
-
Înțeleg. Și Georgie? am întrebat. — Se pare că Palmer și Georgie au ajuns să țină foarte mult unul la altul, răspunse Honor. Nu știu cum vor evolua lucrurile. Dar Palmer a vrut neapărat să plece, să se rupă definitiv. — De tine? Își aținti asupra mea privirea imobilă. — Da. — Și cu tine cum rămâne? Pe toată durata acestor întrebări inevitabile deținusem, pentru o clipă, controlul total asupra ei. Dar acum ea se relaxă, îmi adresă un zâmbet, agită vinul în pahar înainte de a bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lui Otto Îi plăcea să se joace cu focul și Else Oloaga m-a rugat să nu las vreun băț aruncat pe acolo. Dacă ar fi știut ce mi se Întâmplase! Dar nu, colega mea stătea În continuare cu privirea ațintită pe ecran, cu mâinile neobișnuit de late odihnindu-se insensibile pe roțile de cauciuc. Își pieptănase părul după urechi și umbra ei arăta de parcă ar fi purtat și ea o cască. Clipea rar din ochii oblici În lumina proiectorului, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În timp ce Înainta cu pași repezi, elastici prin Întuneric. Ceilalți - cam de vârsta mea; cu sufertașe În mână - traversaseră strada În direcția opusă, Înspre fabrica de bere, unde au dispărut În beznă. Probabil că lucrau În schimb de noapte. Cu ochii ațintiți pe poteca pietruită, lucind alb și fantomatic, mă gândeam la lichidul emis de mine - și dintr-odată am simțit o durere atât de intensă, Încât m-am Îndoit. În clipa aceea, cineva mi-a dat un pumn În spate. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la cale... Lina a vorbit prima și Maimuța s-a apucat să traducă: — Zice că o ai babană. — Bag mâna-n foc că le zice asta la toți băieții. Pe urmă au încremenit pe loc în desuurile lor, cu privirile ațintite asupra mea - în așteptare. Dar și eu am rămas în expectativă. Și cum îmi mai bătea inima-n piept! Trebuia să mi se-ntâmple odată și-odată, cu două femei... și-acum, ce-o să se-ntâmple? Și totuși, vezi, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
le urmăresc de la o distanță suficient de mare și, la un moment dat, le văd traversând piața și intrând vesele în micuța cofetărie de lângă parc. Până-mi adun și eu curajul să intru pe ușă - toate privirile vor fi, desigur, ațintite asupra mea! -, fetele și-au dezlegat deja fularele, și-au descheiat fermoarele de la geci și le găsesc cu ceștile de ciocolată aburindă ridicate în dreptul obrăjorilor lor netezi și îmbujorați - iar năsucurile alea, mare mister mare! se pierd cu totul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Aviv. Stau cu fața lipită de hublou. Da, cred că aș putea să dispar, să-mi schimb numele și să nu se mai audă de mine în veci - apoi Meyerson înclină aripa de pe partea mea și, pentru prima oară, îmi ațintesc privirea asupra continentului asiatic, privesc în jos de la înălțimea de șase sute de metri la Țara lui Israel, unde a luat naștere poporul evreu, și mă trezesc sfredelit de amintirea jocurilor de softball din diminețile de duminică, la Newark. Soții Solomon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la viață, pentru că el constatase că putea simți durerea chiar și dacă era doar o fantomă. Fantoma avea amintiri. Și-l putea aminti pe acel dr. Czinner care fusese atât de iubit, că merita osteneala ca un ucigaș plătit să ațintească un revolver spre capul lui. Aceasta era amintirea cea mai mândră dintre toate, cea În care dr. Czinner stătea În parc, În berăria din colțul săracilor, și auzi Împușcătura făcând țăndări oglinda din spatele lui și avu dovada finală a cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În mod neplăcut că se plasase pe un fond alb, până când polițistul veni și se Îndepărtă din nou. Apoi Începu să urce. Trebuia doar să treacă de un etaj neocupat, dar când ajunse la fereastra de sus, asupra lui se aținti un fascicul de lanternă și se auzi un țignal. Nu se poate să fiu prins, se gândi el, nevenindu-i să creadă, n-am fost niciodată prins, nu mi se Întâmplă mie, și așteptă cu spatele la triaj un cuvânt sau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vrut. El... Dar Josef Grünlich Îi preluă din mers acuzația: — Mărturisesc. Nu Anna este motivul pentru care am venit. Ia uitați-vă acolo, Herr Kolber, și făcu un gest cu mâna stângă spre seif. Herr Kolber se Întoarse, cu revolverul ațintit spre podea, iar Josef Îl Împușcă de două ori la rădăcina spinării. Anna Își duse mâna la gât și Începu să țipe, Întorcând privirile de la trupul victimei. Herr Kolber căzuse În genunchi, atingând cu fruntea podeaua. Se mai zvârcoli o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
care Îl lăsase. Îl Întrebă cu tristețe: — Ești și dumneata reporter? — Ich spreche kein Englisch, răspunse omul. Dr. Czinner spuse În germană, În timp ce-i blocă ieșirea spre culoar: — Un spion al poliției? Ai sosit prea târziu. Privirile Îi erau Încă ațintite asupra crucii de argint, care se bălăngănea Încoace și-ncolo, În ritmul mișcărilor omului. S-ar fi putut legăna așa, În ritmul pașilor săi, și, pentru un moment, dr. Czinner se lipi de zid pe-o stradă povârnită ca să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
înseamnă în zilele noastre căldura căminului. Un asediu al zgomotului. Întorcându-mă de la serviciu, am făcut o escală. Omul din spatele casei de marcat și-a ridicat ochii când am intrat în magazin șchiopătând. A băgat mâna sub tejghea, cu privirea ațintită în continuare asupra mea, și a scos ceva împachetat în hârtie maronie, spunându-mi: — Dublu ambalat. Cred că o să vă placă. A pus obiectul pe tejghea și l-a lovit ușurel cu mâna. Pachetul e cam de două ori mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu ceva, am numărat 276 de pași până ce un tip într-o haină de piele neagră m-a împins la o trecere de pietoni și mi-a zis: — Trezește-te, dobitocule. E verde. Cât ai clipi, în timp ce stau cu ochii ațintiți în spinarea tipului în haină de piele, blestemul mi se-nvârte-n cap. Și, traversând strada, tipul în haină neagră ridică piciorul ca să pășească peste bordura de pe trotuarul celălalt, dar nu reușește. Vârful pantofului se lovește de bordură, în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
că n-ai văzut-o niciodată pe Helen Boyle cu o carte care se chema Versuri și poezii din lumea-ntreagă? Mâna deschisă a Monei Sabbat cade pe birou și apucă sendvișul învelit în folie. Mușcă un dumicat, cu privirea ațintită la radioul cu ceas. — Adineauri, la radio, zice Mona, așa ceva ați făcut? Dau din cap că da. — Ați obligat-o pe doamna doctor să se reîncarneze? O rog s-o sune odată pe Helen Hoover Boyle, și poate că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
acum e doamnă! Are un soț delicat... Ăla dintîi era un...; ăsta, de-al doilea, și deștept, și bun... Vecina tace. Desface broboada, alintă cățelușa, apoi împreunează la loc colțurile, lăsînd afară doar capul mic, cu ochii cît două mărgele, ațintiți spre copii, cu limba mereu scoasă, plimbată roată în jurul botului. Mircea Emil, coborît de pe cele trei scaune, apucînd să mai comande una din ultimele porții de brînză, merge la bar să-și ducă farfuria, oprindu-se o clipă lîngă cățel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aibă ce coace viața din tine..." Scuzați gluma cu femeia care mi-a cerut mia de lei... se întoarce Mihai către musafir. Nu înțeleg de ce mi-ați spus toate astea folosește Muraru același ton calm, dar bănuitor, însoțit de privirea ațintită spre ochii lui Mihai. Pentru că... De fapt, trebuia să vă povestesc tot calvarul trăit din clipa cînd femeia mi-a spus, cerîndu-mi bani, pînă în ziua cînd, după ce-i dădusem mia, a răspuns la telefon sec: "Ce-ți mai faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ei și se întărește, de data aceasta perceptibil. Bine măcar că sentimentul acesta de teamă - plin de semnificație - fu eclipsat de penetrarea subită a lui Dan. Urmă „testul acid“. Pe când gura lui îi morfolea încă o dată gâtul umed, Carol, cu privirea ațintită spre paharul cu apă stătută de pe noptieră, își dădu seama că soarta i-ar putea fi decisă în momentul respectiv. Dan va simți oare chestia? O va observa? Va putea evita să i se atingă de pubis? Era doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
său natal. S-a împiedicat și a căzut sub copitele calului, ridicându-se palid și doar pe jumătate bărbat. L-au dus acasă, la familia lui excepțională, pe targă. Fratele său, William, s-a uitat la bietul Henry. Și-a ațintit privirea asupra bandajului însângerat care îi acoperea pantalonii și l-a implorat pe Dumnezeu, oricine o fi fost, să-i vindece fratele. Se ruga pentru noi toți, fiindcă știa ce avea să urmeze. Știa că ne așteaptă doar o serie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
putuseră găsi în barul principal din De La Warr Pavilion. Celelalte erau pline. Marea clădire modernistă găzduia o conferință și participanții la ea ocupaseră toate nivelurile. Stăteau așezați cu toții la mese, cu privirile pierdute undeva în largul mării, cu ochii goi ațintiți prin panourile mari de sticlă. Și Bull, și Alan se simțeau nelalocul lor fără etichetele cu nume prinse în piept. Ambii beau câte un pahar de bitter de prin partea locului, o băutură fără personalitate. Ambii erau excitați. Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
piept în piept. „Suntem atât de puțini și de singuri... Un kilometru cub de materie vie... Toți locuitorii Pământului, puși unul lângă altul și împachetați strâns fac circa un kilometru cub... Suntem o mână de oameni...” Dintr-o dată privirea lui ațintită spre nicăieri și spre mine m-a copleșit. Vorbea ca o zeitate apotropaică a Asiei extreme, acele întruchipări care arată groaznic și sunt puse în poarta templelor ca să sperie răul. Am rămas încremenit minute în șir, fără să-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
jur, la culcare parcă mirosea în cameră a inimă de câine roșu arsă. Mă apăsa ceva pe piept, nu era pătura, nu era nici Fifi, pisica, dar atârna greu, cam oprea respirația, trebuie să fi fost privirile mustrătoare ale băieților ațintite asupra mea prin întuneric, de pe perete, din afișul în care stăteau aliniați frumos pe trei rânduri, pe gazonul proaspăt tuns din Groapă, într-o zi însorită, cu nea Angelo Niculescu în mijloc, cu Lucescu pe vine, sprijinit cu palma dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vie înzestrată cu rațiune, să se repeadă în raftul înțesat cu făpturi nevinovate și gingașe (fete și fetițe cu fuste și rochițe, cu obraji bucălați și ochi galeși, cu gene lungi, tremurătoare, pe care vederea înfricoșătoare a pilei de unghii ațintite asupra lor nu le va împiedica să clipească inocent, poate pentru ultima oară, toate aceste făpturi, Arădeanca, Oana, Luana și Sânziana, condamnate să piară de către un Rahan nebun, înarmat cu o pilă de unghii pe care numai orbirea lui pofticioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Rowe sorbi puțin ceai - era Încă fierbinte și avea un gust neplăcut, care-i amintea parcă de ceva dureros. Ca să-i treacă gustul, mai luă o bucățică de cozonac; apoi, ridicînd ochii, surprinse privirea neliniștită, plină de așteptare, a schilodului ațintită asupră-i. Sorbi Încă o dată din ceai, și brusc Își aminti. Viața Îl lovea pe la spate, ca Înțepătura unui scorpion. Era copleșit de un sentiment de uimire și de indignare: tocmai el să pățească așa ceva? Zvîrli ceașca pe podea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de păsări. — Parcă v-am mai văzut astăzi pe undeva, Îi spuse Rowe. — Se prea poate. — Ba chiar de două ori, dacă mă gîndesc bine. Hai, drăguțelor! — Da, În sala de licitație de pe Chancery Lane. — Lumea-i mică, zise celălalt, ațintindu-și asupră-i doi ochi blajini. — Obișnuiți să cumpărați cărți? Îl Întrebă Rowe și se uită la hainele cam jerpelite ale individului. — Cumpăr și vînd, răspunse acesta, ghicindu-i gîndul. SÎnt Îmbrăcat În haine de lucru. Știți, cărțile sînt pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o tavă un pateu și o ceașcă de ceai. Beavis n-avea chef de vorbă, se temea desigur să nu se compromită. Rowe Încercă o singură dată să rupă tăcerea, spunînd: — Aș vrea totuși să știu despre ce e vorba. Ațintindu-și privirea asupra peretelui, Beavis căscă o gură mare, cu niște dinți lungi, ce se Închiseră ca o capcană pentru iepuri peste cuvintele: — Secret oficial. Nu peste multă vreme, domnul Prentice intră pe neașteptate În Încăpere, cu pașii lui uriași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
deznădejde. Smulgînd ceașca, pe care doamna Bellairs se pregătea s-o ducă la buze, vărsă ceaiul pe covor. — Nu-aveți nici un drept! gemu doamna Bellairs. — E cel mai bun serviciu de ceai pe care-l ai, cucoană? o Întrebă el tăios, ațintindu-și ochii asupra ceștii de un albastru strident. — Lăsați jos ceașca: se milogi doamna Bellairs, dar inspectorul o și spărsese, pocnind-o de perete. — Toartele ceștilor sînt găunoase, Îi explică el agentului. Nici nu știm cît de mici pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]