1,168 matches
-
unele pasaje sunt obscure („multiplicarea poate fi luată drept prelungire și invers, iar contradicția tinde spre rezolvare, fără s-o atingă vreodată, într un proces necontenit și ambiguu prin proteicul său“ ș.a.m.d.), dându-ne posibilitatea să mai și ațipim din când în când în timpul lecturii. Botul nu rumega! Un poet poate spune multe, dar nu orice. Libertatea oferită de poezie trebuie justificată prin rezultate în planul expresivității. Altfel, rămâne o simplă dezordine, o folosire hazardată a mijloacelor lingvistice. Este
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Cazacioc. Cînd au ajuns acasă, Cepoi vede colierul la gîtul nevestei. Colierul, nevastă... A, l-am uitat la gît. Atunci nu-l mai dăm înapoi! Nici vorbă. Ce, mă crezi proastă?! Ce oameni! Gabriel Spînu era atît de obosit încît ațipea cîteva fracțiuni de secundă chiar și în timpul rulării cu o viteză apropiată de suta de kilometri pe oră. Normal ar fi fost să se oprească undeva, dar bătrîna lui Dacie era ticsită peste tot cu fel de fel de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
La ce-mi ajută? Eu m-am născut la 15 ani. Acum ai 20. Acum am 15, ca și atunci, nu pot îmbătrâni fără ea. Este lângă mine, doctore. Privește, așa-i că semănăm? Vorbește mai încet, te rog, a ațipit, e obosită, toată noaptea mi-a vegheat somnul. O noapte veghez eu, o noapte veghează ea. Este păcat să dormim amândoi. Știi, așa reușim să ne dublăm viața. Tu ai vegheat vreodată somnul, doctore? Știi că cel drag pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
era ea, bună și blândă, ca oaia. De asta și copilul ciobanului se ghemuise în lâna ei. Într-o parte el, în cealaltă mielul ei... Ce să-i faci, copii cu toții... Și frig, tare frig... Nici nu știu când am ațipit. Coborâse, așa, deodată, liniștea peste noi și focul trosnea și scotea scântei mi-am zis că toți se tem de foc și nu vine nimeni, doar ciobanii stau de pază și mai e și focul... da, focul... și mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
scotea scântei mi-am zis că toți se tem de foc și nu vine nimeni, doar ciobanii stau de pază și mai e și focul... da, focul... și mi se făcuseră ochii grei, tare grei. De asta cred că am ațipit. Fiindcă se făcea că era ziua-n amiaza mare, era cald și iarbă și alergam la izvor și apa era rece și dulce și de ce beam, de aceea mai sete mi se făcea. Și ce miros bun avea apa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
făcea. Și ce miros bun avea apa aceea... și când curgea, parcă ar fi cântat... chiar cânta... și mirosul ierbii, și gustul apei, și căldura, și liniștea... O să ziceți că nu se poate, dar așa era. De asta cred că ațipisem și vedeam toate în vis... Dar cânta apa... cânta... Și parcă erau voci... Chiar mă trezisem de-a binelea, dar stăteam așa, cu ochii închiși, poate mă mai lasă stăpâna să dorm... Dar nu-i auzisem niciodată pe ciobani cântând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dar nu știu ce anume”. „Așteptarea este grea, dar uneori, la final, vine răsplata...” - a plusat gândul de veghe. O bună bucată de noapte, a fost nevoie să așeze și să reașeze lucrurile răscolite de securist și milițian. Abia spre ziuă a ațipit, cu grija de a nu Întârzia la spital... ― Înainte de a merge la treabă, să treci pe la mine - l-a atenționat profesorul, din ușa cabinetului său, când Gruia tocmai intra În clinică. ― Îndată, domnule profesor... ― Când trebuie să vină „piranda”? ― Astăzi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Se trezea vorbind prea tare sau asista neputincios la schimbarea lenjeriei lui Tudor... „Pentru a fi În ton cu noua situație, trebuie să iau lecții de la scumpa lui mămică privind modul cum trebuie făcut fiecare lucru. Altfel...” - gândea Gruia. Maria ațipise... Târziu, spre seară, când ea s-a trezit, i-a arătat ciorna unei scrisori către mama Maranda și tata Toader. ― Citește-o, scumpo, și spune-mi dacă e bine ce le-am scris. ― Ia să vedem noi ce a scris
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe ton șugubăț. ― Ai făcut-o, Toadere, dar să știi că eu m-am simțit tare mândru atunci. Ca și acum de altfel. După aceasta ne-am organizat În așa fel Încât fiecare să poată dormi cât de cât... Abia ațipisem, când am simțit că cineva mă zgâlțâie: „Petrică, băiete! Fă ochi și hai să organizăm treaba pentru noaptea asta” - m-a trezit Toader, pe când geana roșie a asfințitului pălea Încet-Încet. Păpădie urma să rămână cu cei doi prizonieri. Undiță, Împreună cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
trăiască!”... Începuse să ningă din nou. Ne-am retras În dormitorul nostru, ca să ne odihnim. Nu cred că au trecut douăzeci de minute și un vuiet de motoare grele se apropia cu repeziciune. Profesorul s a dus În camera unde ațipise colonelul, care odată cu aducerea răniților venise cu ordinul de a evacua spitalul nostru. Am ieșit afară cu toții. Urletul motoarelor se apropia ca o vijelie apocaliptică... ― Alt necaz! - s-a auzit vocea oftată a Despinei. ― „Acestea sunt tancuri. Au aflat de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
acorduri ridicol de solemne care depășesc suportabilitatea decibelică, serialul se termină. Tânăra reduce sonorul, dar pe ecran continuă să defileze personaje care gesticulează și își mișcă grotesc buzele. Dora nu vrea să le mai vadă. Închide ochii. Ar vrea să ațipească, să se pregătească pentru vizita medicală de după-amiază. Formalitățile de spitalizare, urmate fără nici un răgaz de examenele preoperatorii, au obosit-o. Comunicarea laconică despre slăbiciunile inimii ei nu o alarmase peste măsură. Încearcă să se detașeze de ambianță, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că s-a făcut o plastie a plăgii cu țesut luat de acolo... Nu îți amintești că am fost lângă tine ? Împreună cu Dorina. Ți-am vorbit, ți-am cântat... Nu îmi amintesc de nimic. Cine știe pe unde hălăduiam... Dora ațipește. A obosit. Nici nu a remarcat că patul de alături s-a ocupat. Victor s-a reașezat și ține între mâinile lui o mână a Dorei, o mână cu degete colorate în galben ca atunci când te dezinfectezi cu tinctură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
întâmplă iar, dragă doamnă ? De unde temperatura asta ? Toate mergeau bine... Ia să mai vedem o dată, poate termometrul... Da, așa este : 39,8 ° ! Îl chem imediat pe internul de serviciu căci mai sunt peste două ore până să vină vizita. Dora ațipește din nou. De data asta o trezește o mângâietoare voce de bas. Deschide cu greu ochii în fața cărora i se pare că vede balansându-se o cruce ce pare sculptată într-un bloc de aur. De-asupra crucii distinge ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
strânsese militarul. Am încercat de câteva ori să mă ridic în picioare și nu am reușit. Minodora era în genunchi, aplecată asupra mea și nu contenea să-mi spună cuvinte drăgăstoase care m-au ajutat să mă liniștesc și să ațipesc. M-am trezit din nou pe când eram târâtă pe o scară abruptă din piatră care părea să sfâșie carnea de pe mine. Apoi am fost trântită pe o pardoseală slinoasă. Am deschis ochiul valid și i-am văzut pe chinuitorii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și primele lecții de hermeneutică autentică. Pentru Umberto Eco, de pildă, nu mai eram, atunci când l-am întâlnit pentru prima oară, un neinițiat în semiotică. Învățasem multe în societatea culturală patronată de Nineta. Prima lecție autentică, la care n-am ațipit o clipă, deși îi aud mereu pe fonfii pedagogi și psihologi spunând că puterea de concentrare a atenției este foarte mică la copil, a fost aceea care a avut ca vedetă cuvântul ibovnică. O ninetistă vorbea cu atâta patos despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o bătaie. Două mașini tamponate, un strigăt de femeie și un sunet de lamă. Luă haina și sabia și coborî fulger. Dar când ajunse, nu se mai afla nimic. Doar strada pustie. Urcă înapoi în apartament și-și petrecu noaptea ațipit lângă o sticlă de bere. A doua noapte, vremea se mai răci un pic așa că nu mai ieși . Ascultă plictisitoarele mesaje, majoritatea invitații pe care nu vroia să le onoreze. Nu vroia decât să doarmă, pentru încă un pic. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mai ținut, cum s-au mai pregătit ele. Le ruga să-i facă și ei rost de cursuri. Când le primea, cu toate indicațiile colegelor, le citea, le conspecta căutând să-și asimileze cunoștințele. Obosită fiind, se întâmpla uneori să ațipească stând lângă patul Silviei. Dacă o surprindea Elena în această stare atât îi trebuia. Vezi, te-am prins. Îmi faci mie observație că adorm, dar tu de ce dormi? — Am ațipit puțin. Tot aia este. Nu ai dreptate, fiindcă nu este
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
să-și asimileze cunoștințele. Obosită fiind, se întâmpla uneori să ațipească stând lângă patul Silviei. Dacă o surprindea Elena în această stare atât îi trebuia. Vezi, te-am prins. Îmi faci mie observație că adorm, dar tu de ce dormi? — Am ațipit puțin. Tot aia este. Nu ai dreptate, fiindcă nu este ora pentru medicamente. Mai sunt 12 minute. Dacă nu veneam eu, ar fi trecut minutele și tu nu te-ai fi trezit la timp, somnorilă! — Uite la ea, isteața, adăuga
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a cărei lipsă o simțea din ce în ce mai puternic. De multe ori Ștefania Zamfirescu, mama lui, intra în cameră la el, să vadă ce face. Îl găsea cu mâinile sub cap, cu privirea rătăcită spre fereastră. Am crezut că dormi. — Încerc să ațipesc, dar nu pot. Ești prea obosit, Matei, și prea îngândurat. —Asta-i viața, mamă. — Te gândești la ea, nu-i așa? îl întreba Ștefania bănuind ce-l frământa. — Gândurile zboară peste tot, mamă, ofta el ușor. Însă se opresc într-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Kafka și pe Joyce, pentru ca noi, europenii, să ne putem lua, în fine, revanșa... Așa că vă propun să nu-l mai deranjăm pe bătrânul nostru Filimon; s-a făcut de râs atât cât trebuie și, în continuarea programului, merge să ațipească în tomurile mucegăite de istorie literară autohtonă, singurul loc cu verdeață la care poate aspira vreodată condeiul său nedospit de gând, cum ar fi râs Noica. Îl vor trezi, cu sastiseală, doar oropsiții mei studenți din anul I, în preziua
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ca și cum ar fi treji, cu picioarele răsfirate, cu capul contorsionat, cu gurile deschise, pe bănci, pe măsuțele de la McDonald's, în clasă, la cursuri, la conferințe, în timpul ședințelor de lucru, japonezii nu scapă nici pentru câteva minute șansa de a ațipi. Nici o jenă nu pare să-i atingă, nici un sentiment al rușinii. Ca și cum ar fi ceva absolut normal să te expui astfel, în lipsa de demnitate a corpului din care conștiința s-a refugiat pentru o bucată de vreme, privirilor celuilalt... Ba
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Copiii dorm, aproape fără excepție, cu părinții, iar atunci când un membru al familie se odihnește în timpul zilei, el o face întinzându-se pe futon (salteaua care, pusă direct pe tatami, ține loc de pat) în aceeași cameră cu ceilalți și ațipind nestingherit de prezența lor. Din această cauză nu se poate forma nici o jenă cu privire la acel abandon al corpului în sfera publică, jenă de care conștiința noastră nu se poate dezbăra. Desigur, aceasta implică și altceva: japonezul se simte în completă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
reușești în viață. Fără adevăr nu poți să fii niciodată fericit. Uită-te la tatăl tău! Apoi a scos cealaltă Biblie, cea care cuprindea litere, și mi-a citit cu voce tare. Glasul ei era moale și cald și adesea ațipeam în vreme ce citea. în anii aceia curentul electric era raționalizat. Spirala din bec ardea ca fitilul unei lumânări de ceară. Ea se apleca mult peste carte, citindu-mi, spre exemplu, așa: Și i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
am gândit la asta. Și săptămâna trecută, am continuat eu, ai adormit în vreme ce-ți povesteam despre toate tablourile de la muzeul unde am fost angajat. Ai vorbit un pic prea mult despre cascada lui Marcus Larsson. Poate că am ațipit o clipă. Ceea ce am eu de spus despre Marcus Larsson și pictura lui este foarte interesant înainte n-a adormit nimeni. E adevărat, a aprobat Manfred. Sunt tot timpul un pic ostenit. Observ asta când scriu. Cu cât sunt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
e geamantanul acolo ? Vezi la ce folosesc fardurile și parfumurile ? Pe bancheta din spate Bart găsi o perniță. Arm se gândise la toate. Și-o potrivi sub cap și căută să găsească o poziție cât mai comodă. Legănat ușor, Bart ațipi. Se mai trezi când Arm îl anunță că au ajuns acasă. Ce mai dormise, se minună el. Locurile în care fusese înțepat erau foarte dureroase. De ce dor atât de tare ? Nu mă plâng, întreb doar... Sunt niște ace speciale, din
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]