294 matches
-
ci numai câteva mobile uzate: o masă învelită cu o față nouă de catifea, vreo două fotolii verzi foarte desfundate. Pe un scrin mic, o ceașcă de cafea rămăsese încă înnegrită lângă o mașină de spirt. Un simplu bec cu abajur verde de tablă smălțuită atârna deasupra mesei, de un fir lung cu scripete. Neglijența era răscumpărată însă de înfățișarea colecțiilor de cărți înșirate, îndesate, puse morman pe jos, pe lângă dulapuri și scaune, pe prichiciul sobei, pe glaful lat al ferestrelor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
peisaje etc., Sultana găsi un sistem. Comandă câteva bufete pentru veselă expusă și etajere, după modele franțuzești, și le umplu de farfurii și căni, vînzîndu-le cu totul. Vasele mai mult sau mai puțin chinezești le prefăcu în lămpi electrice cu abajur și le G. Călinescu expuse pe toate, aprinzîndu-le seara în magazin. Succesul fu fulgerător. Aceste ocupații avură înrîurire asupra fizicului. Sultana începu să se îngrașe, din cauză că nu mai avea timp să se supravegheze corporal. Sedentaritatea, ca și agitația au adesea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un preț neobișnuit până atunci în magazinele sale pentru asemenea obiecte. Expuse bineînțeles tabloul cu un carton pe care era scris numele pictorului, cu adaosul 1615-1673, punîndu-l însă înăuntru pe un șevalet și cu un bec electric apărat de un abajur plat deasupra, spre a fi zărit de la ușă. Acum, Sultana, care înainte nu dăduse nici o importanță tabloului, se extazia față de alții înaintea lui: - E superb, o piesă rară! G. Călinescu Toți membrii grupului fură aduși pe rând să vizioneze descoperirea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care rămăsese intactă. Era o încăpere egală cu aceea a lui Tudorel, însă inversată, cam cu aceleași mobile, în plus un fotel de modă veche, capitonat. Dar ce deosebire! Se simțea prezența unei ființe feminine. Deasupra becului simplu cu un abajur conic de tablă emailată, Pica pusese un abajur de pergament pictat. Masa era acoperită cu un atlas de un roșu ca sângele închegat, pe pat își procurase o saltea subțire de creton înflorat, dîndu-i aspect de divan. Încă aerul mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aceea a lui Tudorel, însă inversată, cam cu aceleași mobile, în plus un fotel de modă veche, capitonat. Dar ce deosebire! Se simțea prezența unei ființe feminine. Deasupra becului simplu cu un abajur conic de tablă emailată, Pica pusese un abajur de pergament pictat. Masa era acoperită cu un atlas de un roșu ca sângele închegat, pe pat își procurase o saltea subțire de creton înflorat, dîndu-i aspect de divan. Încă aerul mai era impregnat de parfum de ambră. Masa era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de un foc viu care ardea sub o poliță sculptată. Deasupra rafturilor cu cărți ce acopereau pereții se aflau portrete și, între ele, arme străvechi încrucișate. înăuntru erau multe fotolii din piele cu spătare înalte și o lampă cu un abajur din mătase roșie se afla lîngă unul dintre ele, din care tocmai se ridica un bărbat. — Ei, uite-l pe scriitor! i se adresă el lui Lanark zîmbind. Avea aproape doi metri și era îmbrăcat într-un pulover pe gît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-i șopti lui Thaw să meargă în liniște. îl conduse apoi prin întuneric pe o scară îngustă, care scîrțîia, deschise o altă ușă, o închise în spatele lor, atinse un buton și el văzu atunci lumina trandafirie a unei veioze cu abajur de satin roz. Erau într-un dormitor intim de la mansardă, cu tavanul înclinat. Femeia aprinse un radiator, își scoase haina și se așeză pe pat uitîndu-se la el. Thaw începu să se dezbrace. Ceva mai tîrziu, ea i se adresă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
femeie cu privirile rătăcite bînd dintr-o sticlă plată. — Am ajuns, zise Ritchie-Smollet, și intră într-una dintre partiții și se ciuci pe covor. Dormitorul avea un aspect prietenos, diminuat de mirosul de dezinfectant. Era luminat de o veioză cu abajur din mătase roz, plasată deasupra unui pat jos care ocupa o treime din podea. Erau taburete și perne pe post de scaune, dar mai erau și o masă scundă, un dulap și o chiuvetă minusculă. Lemnăria dintre plafon și grinzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și iubitoare. Simțind un fior de milă, Lanark știu că Sludden n-o să aibă parte de liniște casnică alături de Rima. — Nu vreau să vorbesc cu jurnaliștii, zise Lanark. — Nu-ți face griji, simpla ta apariție este suficientă. O lampă cu abajur aflată pe polița șemineului scălda grupul restrîns din fața focului într-o lumină blîndă și ovală. Sludden, Gilchrist, un bărbat cu un aer liniștit și altul cu un aer nesăbuit stăteau pe o canapea din piele în fața focului. O doamnă căruntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fereastră panoramică a camerei mele din Ștefan cel Mare. Fereastra reflecta de obicei mobilierul sărac al încăperii, un dormitor de lemn gălbui, o toaletă cu oglindă, câteva plante, aloe și asparagus, în ghivece de argilă, așezate pe masă. Lustra cu abajururi de sticlă verzuie, unul dintre ele ciobit de mult timp. Spațiul galben al camerei devenea și mai galben adîncindu-se în uriașa fereastră, iar eu, un adolescent ascuțit și bolnăvicios, în pijama rufoasă și cu un fel de vestă lăbărțată deasupra
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fost piesele de puzzle ale unei imagini limpezi și totuși de neînțeles, incomplete, un fel de supercarte apărută la granița cărților cu mintea mea. Citeam adânc în noapte, tăcerea țiuia tot mai tare, uneori o insectă se rotea zbârnâind în abajur, frigîndu-se de becul fierbinte. Câte un camion făcea să tremure geamurile. Clipeam tot mai des, mai repede cu pleoapa dreaptă, mai șovăitor cu cea stingă. Îmi aduceam aminte de serile în care trebuia să-mi închid ochiul cu degetele ca să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
culoare. Fața de masă avea ciucuri grei de mătase. Aerul era cafeniu și mirosea a vișinată. Din tavan coborau sute de țurțuri de tencuială, încît gândeai că te afli într-o peșteră a comorilor, ca și un policandru vechi, cu abajururi de hârtie creponată. Seara, lumina care se filtra prin fereștile proprietarilor era roză și pâlpâitoare, ca-n vis. Dar Catana nu părea să dea cine știe ce importanță camerei pe care o-mpărțea, de voie, de nevoie, cu paceaura. El își dura
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în șosea, și-am privit stâlpii electrici dintre șinele de tramvai, purtîndu-și globurile cu lumină trandafirie. Treceau prin seara roșie tramvaie și mașini, iar vitrinele aprinse ale magazinului de mobilă arătau obiectele știute, liniștitoare: fotolii și canapele, birouri, lămpi cu abajur... Etajul opt al scării noastre era incomparabil mai misterios decât celelalte. L-am și descoperit tîrziu: când am urcat prima dată acolo, cu Luci și Jean, ca să ieșim pe terasă, trecuse mai bine de un an de când ne mutasem în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
altele. Într-un fel era și bine asta totuși, căci puteai în timpu-ăsta să te gândești la multe lucruri, lăsîndu-ți mâinile să lucreze singure. Asta făcea și acum, seara târziu, în camera lui în ale cărei geamuri se reflecta și abajurul lustrei, dar se vedea și cornul galben-roșcat al lunii. Bineînțeles, fuseseră la cofetărie, sărbătoriseră cravata de pionier, aflase și el ce gust au lotușii, prăjituri scumpe, din care nu mai mâncase până atunci... Mama-i călcase cravata din nou, blestemîndu-l
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
șef de promoție, eram primul, cum ar veni, aveam o hârtie în mână care atesta chestia asta și îmi aduc aminte doar de clipa în care eram în biroul lui Horea Popescu. Un birou mare, cu o lampă imensă cu abajur pe ea, Horea rotund de să crape, în pantalonii lui cu pachești, uitându-se la repartiție, la mine, iar la repartiție și, scărpinându-se în cap, a zis: ― Apoi, dragule, noi n-avem nevoie de urâți și de mititei, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
și scaune care parcă fuseseră descărcate acolo doar de cîteva clipe și așteptau încă să fie mutate și aranjate la locul lor. Într-o parte, înghesuit într-un colț, era pupitrul recepției, deasupra căruia ardea o lampă de perete cu abajurul lipsă. În fund, aflată într-un con de umbră, zări primele trepte ale unei scări în spirală care ducea la etaj. Dîndu-și seama cît este de dezorientat, Bulgarul îi mai făcu un semn scurt cu mîna că poată să se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dormitorul soților Leonida și Efimița care aduce a odaie de penitenciar cu două paturi neapărat suprapuse cu un țucal sub cel de jos, un garderob modest, cu cîteva accesorii pe masa rotundă din mijloc, dintre care nu lipsește lampa cu abajur roz. Lîngă masă două scaune sau fotolii ale celor doi. Neapărat un stativ, măsuță etc. cu vrafuri de ziare împăturite din care cei doi se vor servi copios. Lîngă masa principală o măsuță cu telefon străvechi (sau poate ultra modern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
într-o cameră igrasioasă de hotel, eu (dușmanul naționalismului american) și Gagica Cea Mai Adevărată, apelativ pe care i-l atribui coardei cu cea mai moacă de coardă din trupă. Oho, și ce mai viață ne așteaptă sub becul fără abajur (în timp ce la fereastra noastră clipește firma pe care scrie HOTEL). Îmi unge pula cu Drake’s Daredevil Cupcake (ciocolată umplută cu cremă albă) și apoi se apucă s-o mănânce fărâmă cu fărâmă. Îmi toarnă sirop de arțar dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
străzii, parcă legată cu un fir invizibil de el. Peste un sfert de oră, relaxat și răcorit, iese din baie fluierând bine dispus, înfășurat într-un halat imens și pufos. Face câțiva pași prin camera luminată de mica veioză cu abajurul în culoarea mierii, oprindu-se în fața micului aparat de radio și-l deschide. Se aude vocea lui Jean Moscopol spunând cântat iubitei sale Mimi noapte bună. Schimbă postul căutând altceva. Printre șuierături și fragmente de voci, prinde clar Balada lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
casa din spate. Se urcă În cadrul geamului și stă o clipă, parcă șocat de cât noroc are, pentru că și În această casă totul pare făcut anume pentru a arde - canapeaua de damasc cu franjurile ei lungi, măsuțele de mahon și abajururile de creton. Văpaia smulge tapetul În fâșii; și asta nu se Întâmplă numai În acest apartament, ci și În alte zece sau cincisprezece, apoi În douăzeci sau douăzeci și cinci, fiecare casă aprinzându-și vecina, până când străzi Întregi ajung să ardă. Mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ca ea nu poate fi iubit. Nu mai pot suporta. Mă smulg din această scenă cu toate puterile, ceva parcă se rupe în mine și mă trezesc. E miezul nopții. Stau culcat îmbrăcat pe divan. Pe masă arde lampa sub abajurul verde. Mă ridic în capul oaselor, îmi las picioarele în jos și simt cum mă cuprinde o spaimă neașteptată. Mă sperii, așa cum se sperie doar oamenii maturi, nefericiți, care, trezindu-se în plină noapte, când e liniște împrejur și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
un râs grațios, dar cu siguranță în glas, mai dădu o ochire odăii și ieși, făcând lui Felix un salut cu mâna. Se auziră tropote pe scară, trântituri de ușă, și apoi totul reintră în liniște. O lampă portativă cu abajur era aprinsă pe o masă rotundă, răspândind cercuri de umbre degradate prin casă și imprimând un rotocol alb în tavan. Felix privi în odaie. Încăperea era mai mult lungă decât lată și avea o fereastră care da în geamlâc, acoperită
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
față de noua arhitectură a capitalei, înfățișa atunci ultimul confort. Ferestrele și încăperile erau înalte, ușile largi și cu frontoane de lemn bogat ornamentate, tavanurile decorate cu stucuri. Pereții erau tapetați cu hârtie dungată, și de tavan atârnau lămpi electrice cu abajururi plisate. În anticamera apartamentelor se vedeau chiar picturi murale alegorice, cam convenționale și reci, dar de factură îngrijită. La capetele scării vegheau doi copii de marmură, tociți și lucioși ca de ceară. Otilia sună apăsat soneria electrică. Se auziră pași
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se știe unde, avidă de petrecere, invidioasă de orice lux. Titi se închidea în casă, făcând picturi după cărți poștale ilustrate, înrămîndu-le singur și bătîndu-le cu exactitate în perete. Lucra, cu o frenezie casnică tăcută, la fel de fel de mărunțișuri. Făcu abajururi de tul pe care le zugrăvi cu acuarelă, vopsi masa și scaunele, inventă passe-partout-uri de felurite forme și mărimi pentru fotografii. Ana îl lăsa in pace și se înfunda la părinții ei sau pleca în oraș. Începuse de la o vreme
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Stănică. Acesta făcu semn cu ochiul lui Felix, să intre și el. Marina închise convoiul, așezîndu-se în pragul ușii. Dormitorul, spațios, semiobscur, avea între ferestre două paturi mari cu tăblii de nuc, cu voluminoase suluri de lemn. O lampă cu abajur strejuia pe o noptieră. Olimpia ședea pe marginea unui pat și ținea mâna bolnavului încă nevăzut. Aurica privea galbenă, spălată de dresuri, mai de departe. Un miros pătrunzător de oțet aromatic se amesteca cu o duhoare neplăcută de dormitor închis
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]