1,386 matches
-
Ion Antonescu a fost numit prin Decret Regal de Carol al II-lea prim-ministru, însărcinat cu formarea unui guvern de uniune națională. Generalul Antonescu le-a propus țărăniștilor și liberalilor să colaboreze la guvernare, însă aceștia au refuzat. După abdicarea lui Carol al II-lea, la cererea lui Antonescu, cele două partide au refuzat în continuare să se implice în mod direct prin liderii lor, desemnând doar niște „specialiști” din rândurile propriilor membri, pentru a „sfătui” guvernul format de Antonescu
România în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296818_a_298147]
-
închisoare), iar partidul este dizolvat. La 6 noiembrie 1947, gruparea PNL-Gheorghe Tătărescu ("tovarășă vremelnică de drum" - cum o taxau cinic comuniștii) este eliminată din Parlament și Guvern. Devenită ultima piedică în calea instaurării depline a comunismului, monarhia este abolită prin abdicarea silită a Regelui Mihai I la 30 decembrie 1947 și plecarea acestuia în exil forțat. Imagini
România în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296818_a_298147]
-
loial regelui Ioan Cazimir chiar în condițiile în care cea mai mare parte a armatei, magnaților și hatmanilor trecuseră de partea suedezilor. În condițiile în care regele Ioan Cazimir susese obligat să se refugieze peste graniță și lua în considerație abdicarea, sprijinul puternic al lui Czarniecki l-au făcut pe monarh să-și schimbe deciziile și să continue lupta antisuedeză. Pentru sprijinul său necondiționat, regele l-a răsplătit cu funcția de regimentarz regal și cu noi moșii. Czarniecki a condus un
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
Mișcarea Legionară. Sub presiunea reprezentanților lui Hitler la București și a lui Horia Sima, regele l-a numit prin decret regal prim-ministru - cu condiția formării unui guvern de uniune națională - pe generalul Ion Antonescu, iar acesta i-a impus abdicarea (la 6 septembrie 1940). În calitatea de prim-ministru, Antonescu a contestat Dictatul de la Viena, inclusiv în discuțiile cu Adolf Hitler și Benito Mussolini, dar a obținut de la Hitler - în primăvara anului 1944 - numai o vagă promisiune de revizuire rămasă
Dictatul de la Viena () [Corola-website/Science/302692_a_304021]
-
prin care cerea încheierea războiului și recunoașterea independenței coloniilor revoltate. Guvernul North a demisionat la 20 martie. George al III-lea a încercat fără succes să formeze un nou guvern de coaliție care să continue războiul. A luat în calcul abdicarea, dar a acceptat un cabinet alcătuit doar din membrii de opoziție. Rockingham a devenit premier, iar Clinton a fost înlocuit de Sir Guy Carleton ce a primit instrucțiuni că să evite acțiuni offensive și să capituleze. A retras forțele britanice
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
în operațiunile militare care au avut loc în Belgia de astăzi și în nord-estul Franței; în nordul Italiei și în Regatul Neapolelui în anul 1815. Acest conflict a opus trupele Coaliției armatelor franceze comandate de împăratul Napoleon I, iar după abdicarea acestuia pe 22 iunie 1815, de mareșalul Davout. Înfrângerea franceză decisivă de la Waterloo și apoi invazia trupelor Coaliției au adus „A doua Restaurație franceză”. După prima abdicare a împăratului (1814), Franța s-a reîntors la monarhia Bourbonilor, Napoleon fiind exilat
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
a opus trupele Coaliției armatelor franceze comandate de împăratul Napoleon I, iar după abdicarea acestuia pe 22 iunie 1815, de mareșalul Davout. Înfrângerea franceză decisivă de la Waterloo și apoi invazia trupelor Coaliției au adus „A doua Restaurație franceză”. După prima abdicare a împăratului (1814), Franța s-a reîntors la monarhia Bourbonilor, Napoleon fiind exilat în insula mediteraneană Elba. El a rămas în contact cu o serie de oameni politici din Franța și deci a fost mereu la curent cu desfășurarea evenimentelor
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
această cale despre nemulțumirea crescândă a populației față de noul rege, Ludovic al XVIII-lea și de regimul său, Napoleon evadează din insula Elba și se întoarce în Franța la începutul lui martie 1815, la doar 11 luni după prima sa abdicare. În drumul său spre Paris, fostul suveran nu se confruntă cu o opoziție hotărâtă, trupele trimise în întâmpinarea sa pentru a-l aresta, raliindu-se fostului lor comandant. La fel vor face și majoritatea generalilor importanți și o serie de
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
Murat. Cumnat al lui Napoleon, "întâiul cavalerist al Europei" îi datora tronul și titlurile nobiliare Împăratului dar atitudinea sa duplicitară a adormit vigilența aliaților, reuniți în cadrul Congresului de la Viena și astfel Murat a ajuns să își păstreze regatul, după prima abdicare, din 1814. Cu toate acestea, la începutul lui 1815 la Congresul de la Viena se punea în discuție în mod serios înlăturarea lui Murat de pe tronul napolitan. Odată cu revenirea Împăratului, Murat a decis să se alăture fostului său suveran. La 30
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
sunt respinse încet spre nord, după înfrângerea decisivă de la Bătălia de la Vitoria, de pe 21 iunie. Armatele ibero-britanice invadează Franța la sfârșitul lui 1813, asediind Bayonne și, în ciuda unei rezistențe dârze, Soult este nevoit să încheie armistițiul în aprilie 1814, după abdicarea Împăratului, eveniment ce marchează sfârșitul războiului din peninsula iberică. În Spania este restaurată dinastia de Bourbon, prin Ferdinand al VII-lea, care reinstaurează absolutismul monarhic. În timpul ultimelor decenii ale secolului al XVIII-lea, regatele Spaniei și Franței, ambele conduse de
Războiul Peninsular () [Corola-website/Science/316970_a_318299]
-
ai familiei regale, Prințesa Letizia a conferit diferite distincții și a participat la evenimentele oficiale ale altor case regale. Agenda ei personală s-a concentrat pe probleme sociale, drepturile copiilor, cultură și educație. La data de 19 iunie 2014, în urma abdicării Regelui Juan Carlos, Prințul Felipe de Asturia a devenit regele Felipe al VI-lea al Spaniei, astfel Prințesa Letizia devenind la rândul său regina Spaniei. La 8 mai 2005, s-a anunțat că Letizia este însărcinată, iar la 31 octombrie
Regina Letizia a Spaniei () [Corola-website/Science/318141_a_319470]
-
, Prințesă de Orania-Nassau ("Catharina-Amalia Beatrix Carmen Victoria"; n. 7 decembrie 2003), este primul copil al regelui Willem-Alexander al Țărilor de Jos și al reginei Máxima. Este moștenitoarea tronului neerlandez în urma abdicării bunicii ei, regina Beatrix, și a urcării pe tron a tatălui ei, Willem-Alexander, la 30 aprilie 2013. Prințesa Catharina-Amalia s-a născut la 17:01 CET la 7 decembrie 2003 la spitalul Bronovo din Haga. A fost botezată la 12
Prințesa Catharina-Amalia a Țărilor de Jos () [Corola-website/Science/328525_a_329854]
-
familiei regale și ai Consiliului de Stat din Țările de Jos. Când a împlinit șapte ani, un avion Douglas C-47 Skytrain pe care l-a deținut odată străbunicul ei, Prințul Bernhard de Lippe-Biesterfeld, a fost redenumit după ea. În urma abdicării reginei Beatrix la 30 aprilie 2013, și a urcării pe tron a tatălui ei, Willem-Alexander, Prințesa Catharina-Amalia a devenit moștenitoarea tronului Țărilor-de-Jos, primind titlul de Prințesă de Orania. În prezent continuă să locuiască la Wassenaar, dar se va muta în
Prințesa Catharina-Amalia a Țărilor de Jos () [Corola-website/Science/328525_a_329854]
-
înainte. Regele ghilotinat nu a fost însă ultimul suveran francez din dinastia Bourbonilor; frații săi, conții de Provence și de Artois, vor domni sub numele de Ludovic al XVIII-lea (1814/1815-1824) și Carol al X-lea (1824-1830), iar, după abdicarea acestuia din urmă, va veni pe tron un alt Bourbon, ducele de Orléans, Ludovic-Filip I (1830-1848), ultimul rege al Franței. Numele de Ludovic al XVII-lea al Franței îi este atribuit de familia regală fiului cuplului regal ghilotinat în 1792
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
o feudă personală. Termenul de "Oprawa wdowia" statua că beneficiara va putea să exercite deplina suveranitate asupra acelei feude pe întreaga perioadă a vieții, pierzând însă orice drept în două cazuri: dacă se va recăsători sau dacă se va călugări (abdicarea nu era luată în calcul). Cel mai mic copil al cuplului, Cazimir II cel Drept, nu a primit nicio feudă; s-a speculat că acesta s-a născut după moartea lui Bolesław al III-lea. De la domeniul său din Łęczyca
Salomea din Berg () [Corola-website/Science/333354_a_334683]
-
pretenția scăzută a pieței interne biochimia este știința care studiază chimia vieții există trei mari categorii de meteoriți pe ștrand pescărușii fură frecvent prada altor păsări al treilea război carlist a început ca urmare a detronării unui monarh și a abdicării unui altuia carbofuran are de asemenea activitatea de contact împotriva dăunătorilor transcarpatia în timpul administrațiilor cehoslovace și ungare in loc de opoziție ei propun sistemicitate armonizare complementaritate simultaneitate etc o singură companie înlocuia un întreg batalion un loc important il ocupa
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
ulterior a ajuns tribun. În 284-285 a fost "praeses" (guvernator de provincie subordonat unui "consularis") al Dalmației. A fost prefectul pretorian al împăratului Maximian în 288-293. La 1 martie 293, a fost promovat la rangul de "caesar". În 305, după abdicarea lui Dioclețian și Maximian, Constantin se alătură tatălui său, în partea apuseană a imperiului. La moartea lui Constantius I, la Eburacum, în Britannia (25 iulie 306), Constantin este proclamat împărat de către armată. În aceste împrejurări, Galerius, personalitatea dominantă a celei
Constantin cel Mare () [Corola-website/Science/297914_a_299243]
-
Henric al IV-lea (supranumit cel Orb) (n. cca. 1112 - d. 14 august 1196, Echternach) a fost conte de Luxemburg de la 1136 până la moarte, precum și conte de Namur din 1139 până la abdicarea sa din 1189. Henric era fiul lui Godefroi I, conte de Namur cu Ermesinda, una dintre fiicele contelui Conrad I de Luxemburg. El a moștenit comitatele de La Roche și Durbuy de la verii săi Henric al II-lea de Durbuy și
Henric al IV-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328589_a_329918]
-
retrag, dar amenințarea rămâne acută pe parcursul următorului secol și jumătate. În 1683, turcii amenință cu noi atacuri, dar sunt alungați de prințul Eugen de Savoya până la Belgrad. De asemenea, Austria devine o adevărată fortareață a catolicismului, împotriva răspândirii protestantismului. Dupa abdicarea lui Carol Quintul în 1556, Ferdinand I ajunge la tronul imperial, obținând în 1558 titlul de împărat. Când Ferdinand I moare în 1564, teritoriile stăpânite de acesta sunt împărțite între fiii săi. Coroana imperială este moștenită de cel mai în
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
ani în urmă) și lelea Ileana (cunoscătoare a buruienilor de leac și a descântecelor). După preluarea puterii de către sistemul comunist, Sadoveanu a sprijinit noile autorități, trecând de la propria versiune de realism la doctrina comunistă a realismului socialist. În 1948, după abdicarea Regelui Mihai și instalarea regimului comunist la putere, Sadoveanu primește cele mai înalte poziții care au fost acordate vreodată unui scriitor român, însoțite de beneficii materiale substanțiale. Scriitorul devine membru al Prezidiului Marii Adunări Naționale. A rămas membru al noii
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
și atunci l-am dus în cimitirul armenesc din Focșani unde, cu cartea în mână, a căutat - și a găsit - pe cruci numele personajelor din carte, inclusiv vestitul cavou unde bătrânii armeni ai copilăriei mele se adunau ca să vorbească despre abdicarea regelui Mihai, despre înăbușirea revoltei lui Imre Nagy din Ungaria sau despre uciderea lui Kennedy.” Personajele principale sunt: "Garabet Vosganian" - bunicul patern al autorului, care socotea că cea mai importantă este iertarea "Setrak Melichian" - bunicul matern al autorului, care socotea
Cartea șoaptelor () [Corola-website/Science/337417_a_338746]
-
de catolici și protestanți și foloseau atât limba germană cât și cea poloneză. Restul Poloniei și mare parte din Lituania a rămas predominant romano-catolică, în timp ce Ucraina și o parte din Marele Ducat al Lituaniei (Belarus) erau greco-ortodocși și greco-catolici. În urma abdicării regelui Ioan Cazimir Vasa și după sfârșitul Potopului, nobilimea poloneză, dezamagită de statutul monarhilor dinastiei Vasa, l-au ales pe Mihail Korybut Wiśniowiecki ca rege, în speranța că acesta nu era un străin care să profite de interesele polono-lituanienilor. El
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
Suflători. Concertul este orchestrat pentru 2 flauturi, piculină, 2 oboaie, 2 clarinete, 2 fagoți, 4 corni, 2 trompete, tubă, timpane, tobă mică, tamburină, harpă, coarde și vioară solo. Concertul este structurat în trei părți: În ciuda evenimentelor care au dus la abdicarea Țarului Nicolae al II-lea și în cele din urmă la Revoluția din Octombrie, 1917 se va dovedi a fi cel mai productiv an pentru Prokofiev din punct de vedere compozițional. În afară de acest concert a compus Simfonia "Clasică", Sonatele pentru
Concertul pentru vioară nr. 1 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/329946_a_331275]
-
de-al Doilea Război Mondial, făcând parte din Partidul Comunist Român. În această perioadă este numit președinte al Adunării Deputaților și face parte din cei cinci membri ai Prezidiului provizoriu al Republicii Populare Române, care a preluat conducerea statului după abdicarea regelui. Scrie în favoarea Uniunii Sovietice și a stalinismismului. Multe dintre operele și discursurile sale, printre care și romanul politic "Mitrea Cocor", dar și celebrul slogan "Lumina vine de la Răsărit", sunt de asemenea considerate ca propagandă în favoarea comunizării. A fost președintele
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Locuiește la Ciorogârla, primind din partea statului o vilă deținută anterior de jurnalistul Pamfil Șeicaru, de orientare fascistă. Această decizie a fost considerată de Partidul Național-Țărănesc drept corupție politică, atrăgându-i lui Sadoveanu porecla de „Contele de Ciorogârla". În 1948, după abdicarea Regelui Mihai și instalarea regimului comunist la putere, Sadoveanu primește cele mai înalte poziții care au fost acordate vreodată unui scriitor român, însoțite de beneficii materiale substanțiale. Între anii 1947-1948, el, alături de Parhon, Ștefan Voitec, Gheorghe Stere, și Ion Niculi
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]