1,407 matches
-
secretă cu Aliații, angajându-se să își mute trupele într-o poziție în care puteau fi ușor încercuite și apoi să se predea. Această acțiune a lăsat capitala Franței fără apărare, distrugând orice șanse ale lui Napoleon de a negocia abdicarea în favoarea fiului său. În 1815, după ce a aflat despre reîntoarcerea Împăratului, Marmont a trimis la vatră 20,000 de oameni aflați în garnizoana pariziană, privându-și țara de un Corp de armată, în contextul conflictului militar ce se anunța. În
Auguste de Marmont () [Corola-website/Science/312355_a_313684]
-
Regina Juliana a Olandei (n. 30 aprilie 1909; d. 20 martie 2004) a devenit regina Olandei, la data de 4 septembrie 1948, după abdicarea mamei sale, Regina Wilhelmina a Olandei. La data de 7 ianuarie 1937 s-a căsătorit cu Prințul Bernhard de Lippe Briesterfeld, exact în ziua când bunicii săi se căsătoriseră, cu 58 de ani în urmă. Regina a avut patru fete
Juliana a Țărilor de Jos () [Corola-website/Science/308710_a_310039]
-
ianuarie 1938, Irene Emma Elizabeta, născută la 5 august 1939, Margriet Francisca, născută la 19 ianuarie 1943, și Maria Christina, născută la 18 februarie 1947. La 30 aprilie 1980, la vârsta de 71 de ani, Regina Juliana semnează actul de abdicare, iar fiica sa, Beatrix Wilhelmina, o succede la tron. În primăvara anului 2004, la 20 martie, Juliana moare în somn, la vârsta de 94 de ani.
Juliana a Țărilor de Jos () [Corola-website/Science/308710_a_310039]
-
foarte misterioasă" a datelor. În mai 1879 ea a devenit străbunică, la nașterea Prințesei Feodora de Saxa-Meiningen, și a sărbătorit "biata mea aniversare de 60 de ani". Între aprilie 1877 și februarie 1878, ea a amenințat de cinci ori cu abdicarea în timp ce-l presa pe Disraeli să acționeze împotriva Rusiei în Războiul Ruso-Turc (1877-1878) însă amenințările nu au avut nici un impact asupra evenimentelor sau la încheierea lor cu Congresul de la Berlin. Politica expansionistă externă a lui Disraeli, pe care Victoria a
Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/299326_a_300655]
-
Marele Ducat. În timpul Primului Război Mondial, ea s-a bucurat de o relație destul de cordială cu ocupanții germani, lucru pentru care a fost aspru criticată după sfârșitul războiului. Cu toate că ea nu a făcut nimic neconstituțional, voci din Parlament au început să ceară abdicarea ei, în ianuarie 1919. În același timp, figuri politice proeminente, în ambele țări învecinate Franța și Belgia aveau planuri de anexare a Marelui Ducat și, astfel, aveau un interes legitim de a discredita pe Marie-Adelaide. După consultarea cu prim-ministru
Marie-Adélaïde, Mare Ducesă de Luxembourg () [Corola-website/Science/317911_a_319240]
-
în războaiele civile norvegiene. În 1146, Eric a abdicat de la tron, fiind singurul și unicul rege danez din istorie care a făcut asta, motivele fiind necunoscute. S-a retras la Abația St. Knut unde a murit pe 27 august 1146. Abdicarea sa poate fi explicată fie din cauza incapacității sale de a guverna fie suferea de o boală care în cele din urmă la ucis. Pentru următorii ani, Svend a luptat în războiul civil împotriva lui Knut pentru domnia Danemarcei, susținut de
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
toate serviciile și armele ei”. La numai trei săptămâni de la acest eveniment, sovieticii au început ocuparea Basarabiei, nordului Bucovinei și Ținutului Herței (28 iunie 1940), continuând cu ocuparea părții de nord a Transilvaniei (Dictatul de la Viena, din 30 august 1940). Abdicarea Regelui Carol al II-lea, la data de 5 septembrie 1940, l-a adus la conducerea guvernului pe generalul Ion Antonescu, care, după evenimentele din ianuarie 1941, a recurs la un guvern format din militari. În noul guvern a fost
Grigore Georgescu () [Corola-website/Science/307485_a_308814]
-
-lea a considerat că ar trebui să abdice în favoarea fiului său Ferdinando Carlo însă a amânat în speranța că atunci când va face acest lucru, lucrurile vor fi mult mai sigure pentru fiul său. La 24 martie 1849 s-a anunțat abdicarea lui Carol al II-lea. Ferdinando Carlo, care încă trăia în Anglia, i-a succedat ca Duce de Parma sub numele de Carol al III-lea. La 18 mai 1849 el a revenit în Parma pe care a părăsit-o
Carol al III-lea, Duce de Parma () [Corola-website/Science/324037_a_325366]
-
de 25 octombrie din calendarul Iulian, care era încă în uz în Rusia), Vladimir Lenin a anunțat aici că facțiunea bolșevică a Partidului Social-Democrat al Muncii din Rusia a uzurpat puterea în Rusia de la Guvernul Provizoriu (care preluase puterea după abdicarea țarului Nicolae al II-lea la începutul aceluiași an). Lenin și guvernul său au lucrat în această clădire, iar liderul bolșevic a locuit aici împreună cu soția sa, până când guvernul s-a mutat pentru a fi ferit de luptele de pe fronturile
Smolnîi () [Corola-website/Science/337597_a_338926]
-
de franceză din Silistra, Teodora Săndulescu, cu care nu a avut copii și de care a divorțat în 1938. Mihail Moruzov a fost arestat la 5 septembrie 1940, din ordinul lui Ion Antonescu, numit prim-ministru cu puteri sporite, în urma abdicării lui Carol al II-lea, care dorea să-l aducă în fața justiției pentru numeroase ilegalități pe care acesta le comisese cât timp a fost la conducerea SSI. În noaptea de 26/27 noiembrie, în timp ce se găsea sub stare de arest
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
Constituția din 1866 este actul juridic și politic fundamental al României adoptat după Unirea Principatelor Române. După abdicarea la 11 februarie 1866 a lui Alexandru Ioan Cuza, atât liberalii, cât și conservatorii înclinau, majoritatea, pentru aducerea unui prinț dintr-o dinastie străină pe tronul României, fapt ce ar fi garantat siguranță stabilității politice și sociale. Astfel, s-a
Constituția României din 1866 () [Corola-website/Science/308132_a_309461]
-
și Gotha ("Johann Leopold William Albert Ferdinand Victor"; 2 august 1906 - 4 mai 1972) a fost fiul cel mare al lui Charles Edward, Duce de Saxa-Coburg și Gotha și a soției sale, Prințesa Victoria Adelaide de Schleswig-Holstein. De la naștere până la abdicarea tatălui său a fost cunoscut drept Prințul Ereditar Johann Leopold. Bunicii paterni au fost Leopold, Duce de Albany (al patrulea fiu al reginei Victoria a Regatului Unit și a Prințului Albert) și soția sa, Prințesa Helena de Waldeck și Pyrmont
Johann Leopold, Prinț de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/323663_a_324992]
-
și a Prințului Albert) și soția sa, Prințesa Helena de Waldeck și Pyrmont. Johann Leopold a avut patru frați mai mici: Sibylla, Hubertus, Carolina Matilda și Friedrich Josias. A fost moștenitor al ducatului de Saxa-Coburg și Gotha de la naștere până la abdicarea tatălui său la 18 noiembrie 1918. Abdicarea a fost rezultatul revoluției germane din 1918-1919. La Dresda la 9 martie 1932, Johann s-a căsătorit morganatic cu Feodora Freiherrin von der Horst, Prințul pierzând-și drepturile de succesiune. Cuplul a avut
Johann Leopold, Prinț de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/323663_a_324992]
-
Prințesa Helena de Waldeck și Pyrmont. Johann Leopold a avut patru frați mai mici: Sibylla, Hubertus, Carolina Matilda și Friedrich Josias. A fost moștenitor al ducatului de Saxa-Coburg și Gotha de la naștere până la abdicarea tatălui său la 18 noiembrie 1918. Abdicarea a fost rezultatul revoluției germane din 1918-1919. La Dresda la 9 martie 1932, Johann s-a căsătorit morganatic cu Feodora Freiherrin von der Horst, Prințul pierzând-și drepturile de succesiune. Cuplul a avut trei copii și cei doi au divorțat
Johann Leopold, Prinț de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/323663_a_324992]
-
1947 a fost folosit constant de către membrii următori ai Familiei Regale: Regina Maria, Regele Carol al II-lea, Regina mamă Elena și Regele Mihai. Pe 3 ianuarie 1948, după lovitura de stat comunistă de la 30 decembrie 1947 care a determinat abdicarea forțată a Regelui Mihai, acesta a fost silit de noile autorități să părăsească România. Plecarea s-a făcut din Gara Regală de la Sinaia, în Trenul Regal, după detaliate și umilitoare controale de valori ce s-au făcut asupra bagajelor, asupra
Trenul Regal al României () [Corola-website/Science/337469_a_338798]
-
nici integritatea teritorială nu este păstrată (prin tratatul Hitler-Stalin, Tratatul de la Craiova și Al Doilea Arbitraj de la Viena Dictatul de la Viena România pierde peste o treime din teritoriu și peste un sfert din populație). Criza regimului "carlist" se încheie prin abdicarea regelui la 6 septembrie 1940. Pe 23 august 1939 Germania nazistă și Uniunea Sovietică au semnat pactul Ribbentrop-Molotov, al cărui protocol secret prevedea împărțirea Poloniei și României între cele două puteri totalitare. În România, URSS revendica Bucovina de Nord și
România în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296818_a_298147]
-
Ion Antonescu a fost numit prin Decret Regal de Carol al II-lea prim-ministru, însărcinat cu formarea unui guvern de uniune națională. Generalul Antonescu le-a propus țărăniștilor și liberalilor să colaboreze la guvernare, însă aceștia au refuzat. După abdicarea lui Carol al II-lea, la cererea lui Antonescu, cele două partide au refuzat în continuare să se implice în mod direct prin liderii lor, desemnând doar niște „specialiști” din rândurile propriilor membri, pentru a „sfătui” guvernul format de Antonescu
România în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296818_a_298147]
-
închisoare), iar partidul este dizolvat. La 6 noiembrie 1947, gruparea PNL-Gheorghe Tătărescu ("tovarășă vremelnică de drum" - cum o taxau cinic comuniștii) este eliminată din Parlament și Guvern. Devenită ultima piedică în calea instaurării depline a comunismului, monarhia este abolită prin abdicarea silită a Regelui Mihai I la 30 decembrie 1947 și plecarea acestuia în exil forțat. Imagini
România în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296818_a_298147]
-
loial regelui Ioan Cazimir chiar în condițiile în care cea mai mare parte a armatei, magnaților și hatmanilor trecuseră de partea suedezilor. În condițiile în care regele Ioan Cazimir susese obligat să se refugieze peste graniță și lua în considerație abdicarea, sprijinul puternic al lui Czarniecki l-au făcut pe monarh să-și schimbe deciziile și să continue lupta antisuedeză. Pentru sprijinul său necondiționat, regele l-a răsplătit cu funcția de regimentarz regal și cu noi moșii. Czarniecki a condus un
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
Mișcarea Legionară. Sub presiunea reprezentanților lui Hitler la București și a lui Horia Sima, regele l-a numit prin decret regal prim-ministru - cu condiția formării unui guvern de uniune națională - pe generalul Ion Antonescu, iar acesta i-a impus abdicarea (la 6 septembrie 1940). În calitatea de prim-ministru, Antonescu a contestat Dictatul de la Viena, inclusiv în discuțiile cu Adolf Hitler și Benito Mussolini, dar a obținut de la Hitler - în primăvara anului 1944 - numai o vagă promisiune de revizuire rămasă
Dictatul de la Viena () [Corola-website/Science/302692_a_304021]
-
prin care cerea încheierea războiului și recunoașterea independenței coloniilor revoltate. Guvernul North a demisionat la 20 martie. George al III-lea a încercat fără succes să formeze un nou guvern de coaliție care să continue războiul. A luat în calcul abdicarea, dar a acceptat un cabinet alcătuit doar din membrii de opoziție. Rockingham a devenit premier, iar Clinton a fost înlocuit de Sir Guy Carleton ce a primit instrucțiuni că să evite acțiuni offensive și să capituleze. A retras forțele britanice
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
în operațiunile militare care au avut loc în Belgia de astăzi și în nord-estul Franței; în nordul Italiei și în Regatul Neapolelui în anul 1815. Acest conflict a opus trupele Coaliției armatelor franceze comandate de împăratul Napoleon I, iar după abdicarea acestuia pe 22 iunie 1815, de mareșalul Davout. Înfrângerea franceză decisivă de la Waterloo și apoi invazia trupelor Coaliției au adus „A doua Restaurație franceză”. După prima abdicare a împăratului (1814), Franța s-a reîntors la monarhia Bourbonilor, Napoleon fiind exilat
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
a opus trupele Coaliției armatelor franceze comandate de împăratul Napoleon I, iar după abdicarea acestuia pe 22 iunie 1815, de mareșalul Davout. Înfrângerea franceză decisivă de la Waterloo și apoi invazia trupelor Coaliției au adus „A doua Restaurație franceză”. După prima abdicare a împăratului (1814), Franța s-a reîntors la monarhia Bourbonilor, Napoleon fiind exilat în insula mediteraneană Elba. El a rămas în contact cu o serie de oameni politici din Franța și deci a fost mereu la curent cu desfășurarea evenimentelor
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
această cale despre nemulțumirea crescândă a populației față de noul rege, Ludovic al XVIII-lea și de regimul său, Napoleon evadează din insula Elba și se întoarce în Franța la începutul lui martie 1815, la doar 11 luni după prima sa abdicare. În drumul său spre Paris, fostul suveran nu se confruntă cu o opoziție hotărâtă, trupele trimise în întâmpinarea sa pentru a-l aresta, raliindu-se fostului lor comandant. La fel vor face și majoritatea generalilor importanți și o serie de
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
Murat. Cumnat al lui Napoleon, "întâiul cavalerist al Europei" îi datora tronul și titlurile nobiliare Împăratului dar atitudinea sa duplicitară a adormit vigilența aliaților, reuniți în cadrul Congresului de la Viena și astfel Murat a ajuns să își păstreze regatul, după prima abdicare, din 1814. Cu toate acestea, la începutul lui 1815 la Congresul de la Viena se punea în discuție în mod serios înlăturarea lui Murat de pe tronul napolitan. Odată cu revenirea Împăratului, Murat a decis să se alăture fostului său suveran. La 30
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]