318 matches
-
de Cărtărescu second-hand, căci fantezia delirantă, fabulosul vizionar și profunzimea acestuia este foarte greu de atins, necum de depășit. Spune naratorul Orbitorului II: „Abjecție și slavă îmbracă deopotrivă, ca un mucus care poate fi și mir sfânt, forma corpului nostru. Abjecție, pentru că suntem viermi, tuburi cu dublă simetrie, nutriția în centru, relația și reproducerea la extremități. Un maț plin de fecale între un creier și un sex” (p.62) și scrie naratoarea Cuferelor...: „Dacă mai sufeream pentru trupul meu, chiar și
În cheia sexualității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13467_a_14792]
-
dialogul platonician sînt semnate de amîndoi intelectualii, pentru ca apoi să adaugi că, peste 30 de ani, Gabriel Liiceanu recunoaște că de fapt notele nu sînt ale lui, ci ale lui Petru Creția, înseamnă să calci, adînc și apăsat, în zona abjecției. În fond, cînd e să răstălmăcim cuvintele unui om de a cărui ființă ne leagă - fiind incapabili să admirăm și să iubim - o incurabilă și stăruitoare invidie, nu se poate să nu găsim în fiecare propoziție sensuri care să dea
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
sînt spațiu-timp". Trupul, spunea Petru Creția, este inocent ca orice realitate naturală. Și, cu aluzie la Noica: Iar cine își numește trupul "fratele porc", distingîndu-l de sine și disprețuindu-l cu oarecare tandră și indulgentă condescendență uită ce abisuri de abjecție poate conține sufletul uman". Petru Creția schițează și o întemeiere metafizică sau, mai bine zis, cosmică a eticului, o coincidență sau o concordanță (ca la stoici) între determinările etice și principiile cosmice. Astfel, afirmarea prerogativelor suverane ale individualității, afirmația după
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
profunzime tensiunile maxime ale unei iubiri fatale, transformate tragic într-un instrument textualizant". "Binomul" de "actanți scripturali" Veronica-Eminescu e disecat cu răceală științifică, în ecuație fiind intruzionat și Caragiale: " În acest context peratologic, gestul marelui dramaturg e de o mare abjecție tocmai prin faptul că parodiază și transformă în derizoriu parametrii arhetipali ai inițierii trăirii erotice instituiți de cei doi protagoniști recunoscuți". * Centrul de greutate al sumarului e grupajul dedicat Avangardei (N. Țone ar trebui să-și procure acest număr din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16566_a_17891]
-
sunt deranjați că se prezintă și punctul de vedere al altor cetățeni cu fix aceleași drepturi. Au stabilit că doar ei sunt importanți. În momentul ăsta protestele sunt pentru natură, sau împotriva mea? După ce ma înjură și fac ticăloșii și abjecții care ma țintesc, măi au pretenția să fie mângâiați pe cap și dădăciți de mine?!?! Da, cam asta inseamna tupeu băsist". Sunt evident niște “tineri frumoși și liberi”!" Mircea Badea constată ironic: "Sunt evident niște “tineri frumoși și liberi”!". Adaugă
Mircea Badea, supărat pe "ecologiști": Niște propagandiști ticăloșiți by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/71532_a_72857]
-
un Dumnezeu al lor, de uz personal, și care declară că nu sunt atei, deși detestă din toată inima biserica; 5) ateismul celor care reduc trăirea la respectarea cutumei: merg la biserică, se declară credincioși, dar se mișcă pe treapta abjecției pragmatice, pe dinăuntru neavînd un reper la care să-și raporteze faptele. În toate aceste cazuri avem de-a face cu o nefericire lucie și adîncă, pe care nici unul nu recunoaște că o trăiește, și asta din cauza orgoliului: „Fericirea personală
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
Toți suntem vinovați pentru totul (...). Nimeni nu e nevinovat: toți suntem martori și acuzați în același timp". Frecvența elementelor triviale și scatologice (scena confruntării "vespasiene" dintre Tutilă I și Carasurduc) nu exprimă exuberanța și vitalitatea, ca la Rabelais, ci denotă abjecția și decăderea ființei umane. În fața monstruozității, a nebuniei șefilor politici, inteligența ironicului Candid rămâne neputincioasă; absența vorbirii justifică orice absență - inclusiv absența ființei. Fiind considerat "al doilea roman alegoric al literaturii române după Istoria ieroglifică", roman social, "o replică polemică
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
într-o formă atenuată, trecînd-o prin sita unei evocări făcute de un om care privește detașat, de la distanța celor 50 de ani scurși, spectacolul încarcerării la Canal. Fiecare eveniment este înfățișat numai după ce mai întîi a fost golit de virulența abjecției umane. Efectul este unul de domolire a josniciei și de estompare a suferinței. Din acest motiv, cititorul nu reține cruzimea gardienilor sau a anchetatorilor, ci latura lor omenească. Și cu toate că pare lecuit de iluzii în privința precarității firii umane, Andrei Oprescu
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
permanent la suflul epocii în care trăiește (fie că e vorba de știință, arta ori literatura), fulgerând, de multe ori, aforistic: "Suntem mereu înclinați a pierde din vedere că terorizații, cu vremea, ajung mai răi, măi netrebnici, măi inventivi în abjecție decât teroriștii. Ei dau mai mult decat li se cere, mai mult chiar decât teroriștii cutează să le ceară ori și-ar închipui că pot cere. Terorizații devansează cererile cele mai îndrăznețe ale teroriștilor și-i incită a fi mai
Întrebări pentru un an by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18000_a_19325]
-
o incurabilă idealistă, a cărei credință, fără nici o acoperire în mizeria contemporanilor, a scoso la liman în mai toate împrejurările. O natură himerică cu aversiune față de compromisuri sau înțelegeri de culise. O visătoare dornică de singurătate, urînd boema și detestînd abjecțiile, al cărei vis a fost să scrie cărți și a cărei stupoare a fost să se vadă prinsă în mișcări sociale pe care nu le prevăzuse. O afurisită încăpățînată căreia nimeni nu i-a putut înfrînge hotărîrile, o luptătoare căreia
Puterea indirectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2812_a_4137]
-
ora 22: Retro party. Virus, ora 22: Pink Baloon Party. Park Place, ora 22: Super Student Show. Spectacole TIMIȘOARA Teatrul Național: „Crima din strada Lourcine“ de Eugene Labiche, 4. 10, ora 19 (premieră), și 9. 10, ora 19; „Tandrețe și abjecție“ după Teodor Mazilu, 8. 10, ora 19, și 10. 10, ora 19. Teatrul de Stat „Csiky Gergely“: „Cei trei purceluși“ de Gh. Stana, 4. 10, ora 11 (Sala Studio); „Hamlet“ de W. Shakespeare, 6. 10, ora 19, și 7. 10
Agenda2003-40-03-17 () [Corola-journal/Journalistic/281542_a_282871]
-
un personaj fără formă, dar cu atat mai amenințător. Punkiștii conduși de Beno ai hartuiesc la rândul lor, arătând cealaltă față a amabililor funcționari germani. Scrisorile pe care Matei le scrie necunoscutei Monalisa sunt simbolice pentru amestecul de "dragoste și abjecție" definitoriu pentru lumea acestui român. ănvinsi și ănvingători, sinucideri și plecări, violența și visul Occidentului, toate se petrec pe fundalul refrenului obsedant și ironic: "La felicità...e un bicchiere di vino, con un panino..." Anamaria Beligan, Scrisori către Monalisa, român
Cealaltă Arkadia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17464_a_18789]
-
ne convinge de toate acestea nu e nevoie să ne ducem cu gândul prea mult înapoi, panorama sistemului multipartidic de azi, a luptei formațiunilor pentru accederea la putere cuprinde toate elementele enunțate mai sus, demonstrează și până la ce grad de abjecție se poate ajunge în acest domeniu. În regimul trecut apologia socială, propaganda politică nu puteau fi nici măcar contrazise, ceea ce astăzi se face cu prisosință în cadrul libertății de expresie care, alături de inițiativa privată, reprezintă marele și realul câștig al românilor după
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
lui Dostoievski. Nu m-aș grăbi să adopt apropierea, dacă ea nu ar constitui, în lipsă de altceva mai bun, un diagnostic atît filozofic, cît și stilistic, al prozei autorului japonez. Templul de aur este un roman despre puritate și abjecție, despre seninătate și disperare, scris cu eleganță, rafinament și distincție. Traducerea Angelei Hondru pare să fie bună, deși, comparînd-o cu o tălmăcire în limba engleză am fost surprinsă de cîteva diferențe esențiale. Nu am însă cum ști care dintre traducători
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
la avantajul lumii vegetale de a nu avea o conștiință de sine. Deși, dacă această conștiință nu există, Copacul, ca posibil personaj, nu și-ar mai da seama de avantaj. Fagul pur, puternic, îl face să se refere mereu la abjecțiile existenței, la partea ei urâtă, sordidă... De teama să nu cadă pradă acestora, și tot meditând la ele, ...preocuparea eroului, grija de a nu fi abject, sordid, negarea lor continuă - însăși negația! - putea fi, de fapt, o coexistență continuă cu
Exerciții de proză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13619_a_14944]
-
The Tunnel, ora 22: Love Night. Spectacole TIMIȘOARA Opera Română: „Boema“ de G. Puccini, 26. 10, ora 19; „My Fair Lady“ de Fr. Loewe, 29. 10, ora 19; „Silvia“ de E. Kálmán, 31. 10, ora 19. Teatrul Național: „Tandrețe și abjecție“ după T. Mazilu, 25. 10, ora 19; „O noapte furtunoasă“ de I. L. Caragiale. Spectacol susținut de T.N. „I. L. Caragiale“ București, 27. 10, ora 19 și 28. 10, ora 19; „Crima din strada Lourcine“ de E. Labiche, 30. 10, ora
Agenda2003-43-03-17 () [Corola-journal/Journalistic/281626_a_282955]
-
politicienii, lucrătorii serviciilor secrete, diplomații. Dacă n-aș avea o imagine relativ clară a autorilor acestei fraude de proporții, m-aș mulțumi să vorbesc despre încă una din ironiile sorții care ne împinge - pentru a câtă oară ? - în ridicol și abjecție. Că la noi, la nimenea: o lege care ar trebui să-i pună la punct pe calai, ajunge să mai victimizeze o dată victimele! Cam asta e logică parlamentarismului atotbiruitor. Mult mai grav mi se pare însă tratamentul rezervat diplomaților. Conform
Bumerangul de catifea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17886_a_19211]
-
cheamă la viață și adevăr pe cei chemați să decidă viitorul morților lor. În confruntarea cu trecutul "încărcat" și cu aspectele latente ale morții pe marginea gropilor deschise, viața pare o dezhumare: afirmarea vulnerabilității, conștientizarea dependenței, asumarea instinctelor, a pulsiunilor: "Abjecția umană, ca afectul unui cartilaj rupt. Ai gândit vreodată comparația asta? Cartilajul rupt, în absența lui, oasele sudate greșit. An-chi-lo-za-rea. Atâtea zone anchilozate ale conștiinței noastre...". Pentru Augusta, al cărei sexualism primitiv și alienant prilejuiește pagini destul de "tari", prezența atât
Viața ca o dezhumare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11995_a_13320]
-
de ce, doar pe Irene. Mai tîrziu (de fapt, mult mai devreme) o iubește pe Herta cu care se și căsătorește. Omul cu o mie de fețe" are o viață plină de picanterii, aventuri de tot felul, secrete abil ascunse, frică, abjecție, frumusețe, cinism - cam ca în orice viață normală. Dar, spuneam, derularea inversă naște ocazional scene splendide: ,Treaba asta cu taxiurile galbene e cum nu se poate mai bună. Sînt întotdeauna prin preajmă cînd ai nevoie de ele, chiar și cînd
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
de ieri și de azi? La urma urmei, de ce să glosăm pe marginea fair-play-ului și să nu denunțăm consecințele lipsei lui?" se întreabă Radu Paraschivescu, totuși fără morga moralistului de secol XIX. Fanionul roșu este, prin urmare, "un mini-catalog al abjecțiilor", o scurtă monografie a "furăciunii" sportive, dar cartea nu vorbește despre impuritatea sportului ca temă abstractă, ci în fond despre oscilațiile caracterului uman prins între responsabilitatea muncii susținute și obositoare a antrenamentului și dorința nemăsurată a performanței și, implicit, a
9 istorii exemplare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11693_a_13018]
-
într-una din epocile istorice care, amestecându-l pe individ cu lucrurile, obligă să-i fie reținută amintirea" ( p. 469). Omul însuși a dat dovezi de curaj, ca într-un celebru articol din "Le Mercure", din 1807: " Când, în tăcerea abjecției, nu se mai aud decât lanțul sclavului și glasul delatorului; când totul tremură în fața tiranului, și este la fel de primejdios să te bucuri de favoarea lui ca și să-i meriți dizgrația, apare istoricul, încărcat cu răzbunarea popoarelor" ( p. 570). Împăratului
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
soțul Lolitei, el însuși un vizitator statornic al acestor așezăminte; comerțul cu fotografii pornografice e pandantul subteran al lozincilor oficiale; umanitatea ce populează paginile cărții ascunde, la rândul ei, sub masca onorabilității, maladii morale dintre cele mai grave: lașitatea, turpitudinea, abjecția, anomaliile sexuale (cu accent deosebit pe pedofilie), instinctul crimei. De aceste diformități sufletești nu sunt scutiți nici măcar copiii; fetițele se prostituează de la vârstele cele mai fragede, angelicul Tihomir, băiețașul Lolitei, încearcă, mai mult sau mai puțin intenționat, să-l otrăvească
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
noapte la coridoarele care prelungesc singurătatea la nesfârșit, de la orfelinate la pușcării. Titlul revendică estetica implicită a faptului divers, decupează acea rubrică din ziar care, asemeni știrilor de la ora 5, ne oferă cu o anume voluptate o paletă largă de abjecții și mizerabilisme cărora alte abjecții și mizerabilisme le vor detrona pentru a cădea și ele în uitare. Periferic este ceea ce nu vedem decât din întâmplare sau plictis sau curiozitate morbidă, iar ceea ce ar trebui să ne dizloce din liniștea noastră
Răsărit de soare la mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5658_a_6983]
-
singurătatea la nesfârșit, de la orfelinate la pușcării. Titlul revendică estetica implicită a faptului divers, decupează acea rubrică din ziar care, asemeni știrilor de la ora 5, ne oferă cu o anume voluptate o paletă largă de abjecții și mizerabilisme cărora alte abjecții și mizerabilisme le vor detrona pentru a cădea și ele în uitare. Periferic este ceea ce nu vedem decât din întâmplare sau plictis sau curiozitate morbidă, iar ceea ce ar trebui să ne dizloce din liniștea noastră se pierde numaidecât în acel
Răsărit de soare la mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5658_a_6983]
-
oprit din goana înavuțirii nici măcar o clipă pentru a cere iertare pentru dezastrul lăsat în urmă, pentru ruina în care încă se zbate țara. N-ai să vezi nici un ministru sau parlamentar cerându-și scuze pentru incompetență, rea-credință, nemernicie și abjecție. Strânși cu ușa, îți vor replica, zâmbind sardonic, că n-ai înțeles regulile democrației. Dacă aceasta e regula în România, e de-a dreptul reconfortant să constați că, o dată la un sfert de secol, cineva găsește resursele interioare să-și
Știți să vă cereți iertare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8256_a_9581]