312 matches
-
mă păzesc, sau mai bine zis n-am știut să răspund la întrebarea: ce e cu acest animal, ce caută în noi și ce legătură are el cu dragostea? Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) În fond, abjecția și sublimul nu sunt suficiente prin ele însele ca să pună în mișcare imaginația și inspirația unui scriitor. Marin Preda în Imposibila întoarcere Primejdia în care se află un bărbat care iubește total o femeie seamănă cu aceea a unui om
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
animalului ce a evadat din zoologie și care devine fericit prin toate insuficiențele, imposibilitățile, limitele lui. Suprimați tarele și viciile, înlăturați nefericirile cărnii și nu veți mai întâlni suflete. Căci sufletul este produsul scandalurilor lăuntrice, denumirea unor rușini misterioase, idealizarea abjecției... Viciul fiind o suferință și singura formă de celebritate pentru care merită să te ostenești, viciosul separat de toți „trebuie” să fie în mod necesar mai profund decât oamenii obișnuiți. El începe acolo unde ceilalți termină... Și pentru că orice dorință
CE ESTE FERICIREA ¬… UN PASIONAT NEGATIV, de MIRON IOAN în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371110_a_372439]
-
reacții sunt tocmai semnul de alarmă sau de aprobare prin care viața politică se trăiește, există viu și, ca orice organism viu este supusă perfecționărilor necesare sub presiunea opiniei publice care se manifestă necontenit. Astfel, lăsăm în evidența ei enumerarea abjecțiilor ca ilustrare a unei experiențe de viață; dar nu oricum, ci în speranța adeveririi zicalei cu sublinierea urâtului care poate scoate mai bine la lumină sensurile frumuseții. Și nu încercăm concluzii, de vreme ce primele și cele mai evidente vor fi exprimate
DESPRE SENSIBILITĂŢI DEMOCRATICE (13) – ÎNCHEIERE – CONCLUZIILE LE VOM TRAGE FIECARE DUPĂ ALEGERI... de CORNELIU LEU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348780_a_350109]
-
confuzi ai clipelor ratate, ideilor tâmpe. Aici, rar câte-o idee mai potențează banalul, pana searbădă lâncezește și stăruie în absență, prezența reflecției profunde și așezate este înlocuită de chilipirul pripelii, de presiunea zvonului contravențional sau adulterin, de teroarea posibilei abjecții, de altercația circumscrisă radio-șanțului. La fiecare întâmplare, în spate, se află o insignifiantă povestire, o măruntă cârpeală de fapte și gânduri, în ce însăilez resimt nevoia unor explicații pe care le datorez cititorului, până la urmă și mie însumi, pentru a
JURNAL DE GÂNDURI ZDRENŢUITE... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348244_a_349573]
-
controlul într-un turbion de poeticitate adesea asumat rebarbativ, care își arată rodul în fiecare cânt al poemelor sale, amplu orchestrate. Remarc pasiunea pentru rostit, proprie unor gânditori pe cont propriu, excedați de cunoaștere, pasionați de grația, ca și de abjecția, propriului rol, cuplate la tensiunea unui scenariu pentru care au fost create. Sunt voci care cer întrupare într-o lume a simulacrelor. În fond, asistăm la un banchet al stărilor intermediare create în câmpul de tensiune al universurilor ființei umane
VASILE BURLUI ESTE, CA TOŢI POEŢII MARI ŞI ADEVĂRAŢI, UN VECHI CARE STĂ PRINTRE NOI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348325_a_349654]
-
Cei care s-au implicat de la început de bună voie și mulți din cei care li s-au alăturat ulterior au fost recompensați de sistem într-un proces regizat, în urma căruia au fost executați sau recondamnați. Experiment al terorii și abjecției extreme, Piteștiul demonstrează viabilitatea și totodată unicitatea soluției creștine în împrejurări limită. „Am rezistat pentru că am crezut în Dumnezeu, nelimitat, nelimitat” (Mărturie a lui Gheorghe Stănică pe site-ul: http://www.experimentulpitesti.org/public/video-clipuri/). Există în peisajul concentraționar românesc
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
o vedeau în jurul lor și pe care o trăiau ceas de ceas. Iar dacă la nivel rațional mărturisirile lor sunt cât se poate de explicite, la nivel spiritual și afectiv înțelegerea devine anevoioasă, căci altruismul, evlavia și sensibilitatea amestecate cu abjecția, delațiunea și teroarea sunt atît de ireconciliabile încât pare imposbil ca sufletul să le experieze deopotrivă ca intensitate și simultan să reușească să rămână credincios celor dintâi, știind totodată că aceasta este singura lui șansă. Parcurgând numeroase mărturisiri ale experiențelor
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
este un act barbar să te așezi în poala unei străine voi lua o palmă și țipete acute poliția de moravuri îmi va monta cătușe mamele înspăimântate vor culege copiii de pe plajă cineva vrea afecțiune au zis ce crimă, ce abjecție ești arătat cu mâna surfiștii te fluieră cu dispreț bărbăția exclude nevoia de tandrețe sunt nevoit să părăsesc farul cineva va stinge lumina vor atârna la intrare cartonașul pe care scrie „ÎNCHIS” ICAR se pregătește de zbor și-a luat
ÎN CĂUTAREA LUMINII (POEME) de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376098_a_377427]
-
este un act barbar să te așezi în poala unei străine voi lua o palmă și țipete acute poliția de moravuri îmi va monta cătușe mamele înspăimântate vor culege copiii de pe plajă cineva vrea afecțiune au zis ce crimă, ce abjecție ești arătat cu mâna surfiștii te fluiera cu dispreț bărbăția exclude nevoia de tandrețe sunt nevoit să părăsesc farul cineva va stinge lumina vor atârnă la intrare cartonașul pe care scrie „ÎNCHIS” ICAR ... Citește mai mult SUB FARuneori stau sub
ADRIAN GRAUENFELS [Corola-blog/BlogPost/376106_a_377435]
-
EU NU-MI LAS VORBA SĂ RĂNEASCĂ Autor: Paulian Buicescu Publicat în: Ediția nr. 1919 din 02 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Eu vorbesc mai mult în Școala ; în public de am obiecții, Din lexic scot mărgăritare, drept antidoturi la abjecții ! Scriptură și Educatorii, mi-au spus-o clar și permanent Să nu-mi las vorba să rănească ; ba chiar să fie pansament ! Eu nu voi fi zornăitor în fapte sau în cuvinte Și îi deplâng pe cei ce-o fac
EU NU-MI LAS VORBA SĂ RĂNEASCĂ de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369243_a_370572]
-
obscure la un creator, moral prin excelență, Pintilie, dar peliculele ne pun, vrînd-nevrînd, în fața unui ecran înșelător, în ultimă instanță fals. N-o fi fost regatul României cel mai perfect dintre regate, dar nici stînd, generalizator-simbolic, sub stigmatul deriziunii și abjecției. Da, performanța stilistică a celor două filme e colosală, dar sub horbota ei stă pitit, de data asta sigur involuntar, dar nu mai puțin dăunător, blestematul reflex național-comunist. Dacă aș citi acum, întîrziat, romanul lui Petru Dumitriu, dacă aș vedea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
întoarcere la iubire și la idealismul adolescentin. Mai complex tematic și tehnic, romanul Varvarienii (1998) - scris înainte de primul, dar respins de cenzură - combină ingenios registrul realist cu cel fantastic și parabolic. Varvaria (trimitere străvezie la „Barbaria”) e un ținut al abjecției instituționalizate, proliferând în final asemenea rinoceritei din piesa ionesciană. C. s-a impus însă ca eminescolog, fiind apreciat dintru început de Edgar Papu și George Munteanu. Eminescu - Dialectica stilului (1984), carte erudită și polemică, constituie și baza exegezelor sale viitoare
CODREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286314_a_287643]
-
excentric, în căutare de subiecte. După un timp „hotelul” Maidan ajunge în „mâna de fier” a unui ins care deschide aici o „academie de pungășie” și, în calitate de rector și profesor, începe să le predea „academicienilor” „arta de a fura”. Descrierea abjecției și promiscuității include, în spirit umanitarist, situații învederând în sufletele declasaților licăriri de generozitate, de omenie: Creața, „femeie stricată”, duce, în fiecare zi, hrană, la închisoare, celor ce o frecventaseră; audiind întâmplător un concert al unei cântărețe pe care o
STOIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289948_a_291277]
-
jurnal sans rivages, în care se amestecă morții cu viii, trecutul cu prezentul, realitatea de coșmar cu visul și feeria cu coșmarul (sicriul cu trupul mutilat în timpul anchetei al colonelului, cu mâinile așezate cuminte pe piept, doar că fără unghii), abjecția cu puritatea, revolta cu rugăciunea, proza cu poezia, anecdota cu meditația înaltă. K. își amintește scene și personaje din copilărie sau din tinerețea sa de poet rar sau foarte rar publicat ori chiar suspectat (faima de „nebun” l-a ferit
KIROPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
este putredă și că regula este că „toți tații sunt răi”. Face din Ilie Moromete o figură emblematică a lumii țărănești, un mit care - explică el într-o convorbire din ianuarie 1968 - l-a împiedicat să dea prioritate violenței și abjecției în literatura sa: „Scriind, totdeauna am urmărit ceva, o creație preexistentă care mi-a fermecat nu numai copilăria, ci și maturitatea: eroul preferat, Moromete, care a existat în realitate, a fost tatăl meu; acest sentiment a rămas stabil și profund
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
deceniu de mulți prozatori. Nota dominantă a cărții nu este însă dată de manifestarea politicului în existența individului, tema privilegiată nu e puterea. P. scrie, în esență, istoria unui sentiment (iubirea) și îi analizează degradarea progresivă până ce iubirea coboară aproape de abjecție. Destinele personajelor sunt luate de valul unei pasiuni obscure, demențiale și duse spre limita de jos a existenței lor (limita insuportabilului). Luciditatea mărește forța pasiunii, dar nu o apără de suferință și cădere. Cel mai iubit dintre pământeni este un
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
mod de a fi, orgoliul este motorul care pune în mișcare, în cărțile lui, marile pasiuni. Și orgoliul duce deseori spre moarte. Dostoievski a dovedit că iubirea poate fi o poartă ce dă spre infernul uman. Există un sublim în abjecție, există totdeauna puțină abjecție în sublimul pasiunilor. De ce cad atât de jos unele suflete, de ce sentimentele cele mai curate coboară, cu trufie, în subteran? - se întreabă el. Roman total (prin premise, formulă epică și deschidere socială și spirituală), vast, arborescent
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
orgoliul este motorul care pune în mișcare, în cărțile lui, marile pasiuni. Și orgoliul duce deseori spre moarte. Dostoievski a dovedit că iubirea poate fi o poartă ce dă spre infernul uman. Există un sublim în abjecție, există totdeauna puțină abjecție în sublimul pasiunilor. De ce cad atât de jos unele suflete, de ce sentimentele cele mai curate coboară, cu trufie, în subteran? - se întreabă el. Roman total (prin premise, formulă epică și deschidere socială și spirituală), vast, arborescent și, prin realismul fundamental
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
frontul, evenimentele social-politice. Drept rezultat, scrierea restituie atmosfera epocii și în spațiul ei circulă o diversitate de tipuri. Suslănescu, Potra, Craioc, Vâslan, Robber, Salvator Varga, Emil Motzeanu, baronul Romulus Papp de Zerind compun o galerie de portrete caricaturale, în care abjecția, atribuită fără nuanță, din principiu, unor reprezentanți ai claselor posedante și ai micii burghezii se exprimă în forme grotești. Un moment caricat semnificativ e cel care, descriind ecoul actului de la 23 august 1944 în oraș, denunță schimbarea la față a
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
mai înalte sfere politice, de la noi și din fosta URSS. Apare în schiță o lume nouă literar, analoagă celei din romanul interbelic mai ales, deosebită prin sursa și implicit, în parte, prin natura materialului uman, o lume vulgară, de o abjecție primitivă, un climat de Sodoma și Gomora, bestial, feroce. Potrivit unei caracterizări auctoriale, acum posibilă, în România comunistă deținătorii puterii erau „niște mici burghezi semirurali sau lumpenproletari, lacomi de bunuri pământești, vanitoși și plini de suspiciune, convinși că în Cursul
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
o seamă de personaje, le-a „desființat prin grotesc”. Cu alte cuvinte, a aplicat categoriei personajelor pe care altădată le-ar fi prezentat, obligatoriu, ca pozitive tratamentul menit - tot printr-un imperativ categoric - acelora ce incarnau, în viziunea de atunci, abjecția claselor exploatatoare osândite de istorie. Ca majoritatea prozelor din epocă, și acest roman [Străinul] făcea loc conflictelor sociale, respecta viziunea maniheistă și schemele psihologiei de clasă, rezolva „corect” raportul dintre libertate și necesitate, exact cum preconiza metoda realist-socialistă. Și acest
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
psihologice privind criza religioasă declanșată într-o conștiință primară. Pe urmele lui Liviu Rebreanu, romancierul creionează cu trăsături sigure un portret de grup al sectei milenariste, în cadrul căruia evidențiază figura lui Maxim Muscă, șeful mișcării. Personaj dostoievskian, acesta oscilează între abjecție și candoare, micime sufletească și extaz, prăbușire și înălțare morală, impunându-și cu forța personalitatea. Fără limită (1936), roman cu accente freudiene, urmărește frământările sufletului modern într-o lume care și-a pierdut credința, autorul trasând cu precizie, chiar dacă fără
PAPILIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
original. Teodor Mazilu a creat un stil publicistic și, prin afinități de generație, stilul s-a răspândit. Tot el a construit un gen de tragicomedie în care relațiile umane curente sunt răsturnate și sublimul, pateticul, grandoarea sunt cercetate în zona abjecției și imposturii morale. EUGEN SIMION SCRIERI: Insectar de buzunar, București, 1956; Galeria palavragiilor, București, 1957; Bariera, București, 1959; Aceste zile și aceste nopți, București, 1962; Acordeonistul, București, 1964; O plimbare cu barca, București, 1964; Vara pe verandă, București, 1966; Necunoscutul
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
acționează asupra lui și-l covârșește sub un imperios determinism. (Ă). Mulți artiști nu Înțeleg de ce un anume tip de descriere a mizeriei, a Întunecimii, a apăsării oamenilor, În loc să fie progresist, servește burghezia. Ei nu Înțeleg Încă nici de ce Îngroșând abjecția exploatatorilor, Înfățișându-i În bălăceala lor sorbidă și făcând aceasta după rețetele naturaliste, abat de la țintă ascuțișul criticii sociale. (Ă). Elementele naturaliste din romanul lui Al. Jar nu numai că Împiedică pe autor să dea viață zecilor de luptători eroici
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sa - generația Războiului - poartă cu sine blestemul unor păcate neexpiate. În plus, realitățile zugrăvite de Chandler puteau fi văzute cu ochiul liber: nevrozele, asasinii, setea de îmbogățire erau realități de fiecare zi, așa cum pe vremea lui Dickens mizeria materială și abjecția socială erau respirate odată cu aerul. Nu e greu de demonstrat că Chandler a ales discursul realist - unul al plauzibilității, nu al reproducerii mecanice a realității - tocmai pentru că urmărea, în primul și în primul rând, un efect artistic. E o exagerare
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]