211 matches
-
se pare că-mi poate spune cineva de la obraz așa ceva. Iar dacă ar face-o, aș avea și eu dreptul la dispreț. De ce, în timp ce pe seama mea se clevetesc vrute și nevrute, nimeni nu mai pomenește numele inchizitorilor care m-au silit să abjur? Nimeni nu-i arată cu degetul pe cei care erau pregătiți, în caz că nu abjuram, să ducă lemne în piață, să aprindă rugul, să cânte, ca să-mi acopere urletele. Nici pe cei care așteptau în pivnițele Inchiziției cu instrumentele de tortură
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
-o, aș avea și eu dreptul la dispreț. De ce, în timp ce pe seama mea se clevetesc vrute și nevrute, nimeni nu mai pomenește numele inchizitorilor care m-au silit să abjur? Nimeni nu-i arată cu degetul pe cei care erau pregătiți, în caz că nu abjuram, să ducă lemne în piață, să aprindă rugul, să cânte, ca să-mi acopere urletele. Nici pe cei care așteptau în pivnițele Inchiziției cu instrumentele de tortură la îndemînă. Sediul Inchiziției e plin de inocenți! Ei își făceau doar datoria, nu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
din acest fapt, perfect normal, că omul ține la viața lui, Inchiziția trage o concluzie abjectă. Ea a înțeles că nu trebuie decât să amenințe cu moartea ca să-și impună dogmele. Astfel, orice abjurare devine, fără voia celui care a abjurat, o invitație la practicarea terorii ca metodă de convingere. Abjurarea ta, Galilei, a fost una din cele mai mari izbânzi ale Inchiziției. ― Dar asta nu e vina celor care se văd constrânși să abjure. Ei se trezesc într-o situație
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
devine, fără voia celui care a abjurat, o invitație la practicarea terorii ca metodă de convingere. Abjurarea ta, Galilei, a fost una din cele mai mari izbânzi ale Inchiziției. ― Dar asta nu e vina celor care se văd constrânși să abjure. Ei se trezesc într-o situație în care sunt nevoiți să fie egoiști. Dacă nu-și apară viața, o pierd. Răul trebuie căutat nu în "lașitatea" celor siliți să abjure... ― Firește. Îngăduie-mi, totuși, să duc până la capăt ce începusem
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
asta nu e vina celor care se văd constrânși să abjure. Ei se trezesc într-o situație în care sunt nevoiți să fie egoiști. Dacă nu-și apară viața, o pierd. Răul trebuie căutat nu în "lașitatea" celor siliți să abjure... ― Firește. Îngăduie-mi, totuși, să duc până la capăt ce începusem să spun. Ce-ți zic acum n-am auzit de la alții. Sunt gânduri pe care le-am măcinat în cap după sinuciderea Juliei, în nopțile în care nu s-a
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Parcă ai trăit aevea toate astea. ― Le-am trăit, într-adevăr. Am văzut și niște șerpi dormind pe stânci calde și am vrut să le strivesc capetele cu o piatră. Un necunoscut m-a oprit. "Mai bine pune-i să abjure, Galilei". Am crezut că-și bătea joc de mine. "Cum adică, să abjure?" "Adică să-și contrazică menirea." " Dar de ce să mai pierd vremea? am replicat eu. Mai bine îi omor". "E mai important, Galilei, a adăugat pe același ton
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
și niște șerpi dormind pe stânci calde și am vrut să le strivesc capetele cu o piatră. Un necunoscut m-a oprit. "Mai bine pune-i să abjure, Galilei". Am crezut că-și bătea joc de mine. "Cum adică, să abjure?" "Adică să-și contrazică menirea." " Dar de ce să mai pierd vremea? am replicat eu. Mai bine îi omor". "E mai important, Galilei, a adăugat pe același ton străinul. E mai important să-i faci să-și contrazică menirea. Morți, ei
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
pierd vremea? am replicat eu. Mai bine îi omor". "E mai important, Galilei, a adăugat pe același ton străinul. E mai important să-i faci să-și contrazică menirea. Morți, ei tot ți-ar mai inspira teamă. Însă, dacă vor abjura, capetele lor nu-ți vor mai provoca decât repulsie. Îi vei putea înlătura cu piciorul, ca pe niște plante care te încurcă". După ce străinul a dispărut, am rămas la umbra unor chiparoși, sfărâmând între degete frunze galbene aduse de vânt
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
vei întoarce în altă noapte"... Mă întreb ce-aș fi găsit în mijlocul stâncii. Poate că nu voi afla niciodată. ― Ai cunoscut dragostea, Galilei. Nu ți-e de ajuns? ― Da, desigur, am cunoscut dragostea... ― Și ai cunoscut adevărul. Chiar dacă l-ai abjurat. ― Dimineața, când mă trezesc, mi-e teamă că nu voi găsi la locurile lor lucrurile pe care le-am părăsit seara. Pe urmă, le recunosc. Și mă liniștesc. ― În viață e nevoie să răspunzi cu "da" sau "nu". ― Ea ne
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
umilința mea pare de-a dreptul jalnică. Ea cheamă doar disprețul, nu-i așa? ― Nu, Galilei. Tu ai preferat să trăiești. ― Nu m-am ferit să consimt că tot ce sper eu se leagă de partea din mine care a abjurat. ― Mă gândeam într-o zi că abjurarea ta a avut, în realitate, un tâlc mai grav decât afirmația că pământul se învîrtește. Inchiziția nu și-a dat seama de asta. ― Ce vrei să spui? ― Umilindu-te, tu le strecurai oamenilor
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
părăsită, plecaseră toți, inclusiv judecătorii mei, și mă lăsaseră singur. Deodată, m-a cuprins groaza că fantomele celor arși pe rug mă vor întreba: "Tu de ce n-ai avut curajul să înfrunți rugul, Galilei? De ce ai fost laș și ai abjurat? Și dacă ai fost laș, de ce n-ai fugit din cetate o dată cu inchizitorii? De ce ai rămas? Crezi că vom accepta să fii singurul om viu între noi, pentru că ai fost singurul care ai abjurat? Trebuia să pleci, Galilei, trebuia să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
De ce ai fost laș și ai abjurat? Și dacă ai fost laș, de ce n-ai fugit din cetate o dată cu inchizitorii? De ce ai rămas? Crezi că vom accepta să fii singurul om viu între noi, pentru că ai fost singurul care ai abjurat? Trebuia să pleci, Galilei, trebuia să pleci cu cei de care te-ai temut..." Multă vreme, dimineața, nu mi-am revenit cu toate că bolta cerului era perfect limpede... XLIX ― Iartă-mă că insist, chiar n-ai șovăit nici o clipă înainte de a
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Galilei, trebuia să pleci cu cei de care te-ai temut..." Multă vreme, dimineața, nu mi-am revenit cu toate că bolta cerului era perfect limpede... XLIX ― Iartă-mă că insist, chiar n-ai șovăit nici o clipă înainte de a te hotărî să abjuri, Galilei? ― Lucrurile s-au petrecut așa... În august, ultima mea carte a fost pusă la index Am presimțit atunci că putea urma ceva rău. Papa nu mă mai apăra, mă lăsase la discreția Sfântului Oficiu. Marele duce al Toscanei, care
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
că se poate iubi cu deznădejde și că tocmai deznădejdea e semnul cel mai înalt al iubirii. "Eu, Galileo Galilei, în al șaptezecelea an al vieții mele, având înaintea ochilor toate amintirile pe care le pipăi ca pe niște pietre, abjur ambițiile deșarte în care m-am complăcut...", ce-ai zice dacă m-ai auzi vorbind astfel? ― Și ce vei face acum? ― O soluție ar fi să mă întorc printre oameni fără să-i detest. De ce să le cer mai mult
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
oameni fără să-i detest. De ce să le cer mai mult decât sunt în stare să dea? Ți-am spus, nu țin, ca Giordano Bruno, să reformez lumea. N-o să schimb eu natura umană. Dacă vreunul ar zice: "Galilei, ai abjurat", i-aș putea răspunde: Da, am abjurat Și ce-i cu asta? N-am avut încotro. Faceți voi să nu mai existe inchiziții și atunci n-o să mai abjure nimeni..." Dar nu sunt sigur că voi alege asta. ― Ai înțeles
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
le cer mai mult decât sunt în stare să dea? Ți-am spus, nu țin, ca Giordano Bruno, să reformez lumea. N-o să schimb eu natura umană. Dacă vreunul ar zice: "Galilei, ai abjurat", i-aș putea răspunde: Da, am abjurat Și ce-i cu asta? N-am avut încotro. Faceți voi să nu mai existe inchiziții și atunci n-o să mai abjure nimeni..." Dar nu sunt sigur că voi alege asta. ― Ai înțeles, sper, că tot ce am așteptat de la
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
o să schimb eu natura umană. Dacă vreunul ar zice: "Galilei, ai abjurat", i-aș putea răspunde: Da, am abjurat Și ce-i cu asta? N-am avut încotro. Faceți voi să nu mai existe inchiziții și atunci n-o să mai abjure nimeni..." Dar nu sunt sigur că voi alege asta. ― Ai înțeles, sper, că tot ce am așteptat de la tine a fost să accepți că totul ne privește, de fapt. ― Uneori, semăn cu un clopot părăsit, pe care doar vântul îl
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
N-ai făcut decât să mă așezi în fața destinului meu și să mă ajuți să înțeleg că poți, cu aceleași cuvinte, să speri și să deznădăjduiești. Știi ce mi se pare mai trist în abjurarea mea? Nu faptul că am abjurat, ci că am putut fi silit să abjur. ― Julia a fost mai puternică decât noi, Galilei. ― Murind. Dar trebuie să murim pentru a nu ne mai fi frică? ― Poate că Julia știa, Galilei, ceva pe care noi abia începem să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
destinului meu și să mă ajuți să înțeleg că poți, cu aceleași cuvinte, să speri și să deznădăjduiești. Știi ce mi se pare mai trist în abjurarea mea? Nu faptul că am abjurat, ci că am putut fi silit să abjur. ― Julia a fost mai puternică decât noi, Galilei. ― Murind. Dar trebuie să murim pentru a nu ne mai fi frică? ― Poate că Julia știa, Galilei, ceva pe care noi abia începem să-l înțelegem. ― Ce anume? ― Că nu există Inchiziție
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
care fusese botezat și care refuza să redevină creștin era considerat renegat și, ca atare, pasibil de pedeapsa cu moartea. Spre a-i intimida pe recalcitranți, au fost înălțate câteva ruguri, așa cum se făcuse cândva pentru evrei. Câțiva orășeni au abjurat. Alții, puțin numeroși, și-au spus că era mai bine să fugă, fie și așa târziu, înainte să se închidă capcana. N-au putut lua cu ei decât straiele pe care le purtau. Inchizitorii au decretat apoi că orice persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o urmărea ajunge să o admire, ca și fiul lui, căruia i se vindecă obrazul (o mare pată roșie: angiom?) după ce ea îl sărută pe locul respectiv. Copilul este convins de puterea ei vindecătoare. Până și scriitorul, libercugetător, rememorând întâmplarea, abjură de la principiile sale ateiste. În fața despărțirii pentru totdeauna, Sarah încearcă să-l convingă pe Bendrix că iubirea poate dura și fără să-l mai vezi pe celălalt. Nici pe Dumnezeu nu-l vezi, și cu toate acestea îl iubești! Un
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Pierre Cauchon nu avea de gând să se încurce cu formalități jenante pentru el. Chiar în după-amiaza acelei zile era expediată prin grija notarilor o scrisoare tuturor asesorilor, informându-i că Ioana căzuse din nou în greșelile pe care le abjurase și va fi dusă a doua zi în locul numit Vieux Marché din Rouen, pe la ora opt dimineața, pentru a fi declarată „recăzută în necredință, eretică și excomunicată” și arsă în acel loc. Alături de eroinele antice Rămânând fidelă credinței sale, Jeanne
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
vremurile medievale, o căpetenie statală fără legătură cu Biserică era de neconceput. Acest demers al voievodului Alexandru Basarab îl va duce nu numai la înființarea Mitropoliei Ungrovlahiei, dar și la situația de a se supune ocrotirii "Marii Biserici" a răsăritului, abjurând catolicismul. Aceste acțiuni politice și bisericești ale domnului muntean au fost revelate de prof. Daniel Barbu, în două lucrări importante, Pictura murală din Țara Românească în secolul al XIV-lea (București, 1986) și în articolul Sur le double nom du
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
credință. Faptul că au acceptat un asemenea sacrificiu pentru a păstra unitatea clanului (am putea spune astăzi unitatea Bisericii, a partidului) îi umple pe indivizi de un sentiment de mîndrie care-i face să prefere să fie martirizați decît să abjure. Acuzații de la Moscova au fost întrucîtva exemplul: o astfel de renunțare la evidențele gîndirii este cu putință, ea este chiar necesară. Se pare că renunțarea la instincte este pivotul religiilor întemeiate pe sacru, în timp ce, renunțarea la adevăr și la gîndire
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
curând decât ordinea pură îl preocupă, proprietatea individuală, protejarea familiei, legalitatea și constituționalitatea sunt principiile sale centrale. Libertatea este pusă dea supra egalității. Orice fel de revoluție este respinsă cate goric, iar reforma însăși se cuvine, după această doctrină, să abjure manipularea socială, aspirația utopică, modelele artificial abstracte. Întrun cuvânt, este vorba aici de un liberalism în dialectică interacțiune cu niște continuități (percepute) ca permanențe, într un dialog cu o deschidere transcedentă, dialog menit să tempereze și să reorganizeze, dar nu
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]