208 matches
-
ierarhiei romano-catolice, fără de care, inevitabil, credința urma să dispară. Legile penale au barat accesul catolicilor la funcțiile și profesiile importante. Pentru a avansa în ierarhia administrativă irlandeză sau pentru a fi ales în Parlamentul de la Dublin, orice irlandez trebuia să abjure credință catolică. De asemenea, catolicii nu aveau dreptul să învețe în limba lor (irlandeză continuă să fie vorbită în mod curent de populația autohtonă) sau să organizeze școli comunitare în Irlanda. Legea pentru împiedicarea unei noi expansiuni a papismului din
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
prezint pe Clement Makin. Biata Clement poate însă să mai aștepte, într-adevăr, nu văd ce altceva ar putea face decât să aștepte. Marea încleștare a voințelor a încetat pentru totdeauna. Zac aici și mă minunez singur de mine. Am abjurat într-adevăr toată acea magie, mi-am înecat singur corăbiile? Mi-am iertat dușmanii? Am predat puterea, am sublimat mirajul în spirit? Timpul își va spune cuvântul. S-a întâmplat ceva ciudat și destul de supărător. Stăteam și scriam afară, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dependență pe baza căreia se dezvoltă funcția de circumstanțial instrumental se exprimă prin elemente relaționale. Fac excepție enunțurile, foarte rare, în care circumstanțialul se realizează prin gerunziu, juxtapus regentului: „Dacă e să obțin ceva de la viață nu vreau să obțin abjurând.” (O. Paler, Galilei, 24) Când se realizează prin substantiv (pronume), desfășurarea relației de dependență este asigurată și marcată de un număr restrâns de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) care impun cazurile: • genitiv: cu ajutorul, prin intermediul: „Se făcuseră arestări dar autoritățile nu reușiseră să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
O., 337); „Criticul a fost demis din învățământ chiar de conservatorii săi, de Tell anume... pentru motivul că venea la Parlament în loc să stea la catedră.” (G. Călinescu, U.P., 267), „Vina ta, Galilei, nu e numai aceea de a fi abjurat.” (O.Paler, Galilei, 78) „Tot ce stă în umbra crucii, împărați și regi s-adună Să dea piept cu uraganul ridicat de Semilună.” (M. Eminescu, I, 146) • a denumirii obiectului exprimat prin regent (atributul denumirii): „Moștenitor eu sunt al iernii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
merită interesul său susținut în afara produselor spiritului. Călinescu e un extremist în această privință, un homo doctus, asemenea Bibliotecarului lui Arcimboldo, care percepe realitatea însăși ca un reflex livresc. Politicul nu-l pasionează, politica nici atât. Nu se arată dispus să abjure de la ale sale și, atunci când face un elogiu al regelui Carol II, îl interesează exclusiv calitatea acestuia de promotor al artelor. Eșecul din planul politic îl lasă rece. La 16 iulie 1944, publică în Vremea un articol intitulat " Scriitorul și
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
apel la forță. Fără a minimaliza rolul terorii exercitate, cu sprijin sovietic în faza inițială, de către aparatul de partid, consider că rămâne de netăgăduit faptul că, în România comunistă, au existat foarte puține conștiințe intelectuale care nu numai să nu abjure de la condiția libertății, ci chiar să se opună fățiș regimului totalitar și conducătorilor săi. Dacă, în etapa instaurării regimului totalitar, procesul de anihilare a elitei intelectuale antecomuniste evoluează în paralel cu cele de "reeducare" și, respectiv, de convertire, eventuala opoziție
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
disprețuim; însă educația ei, societatea care o înconjurase din prima tinerețe, legăturile strânse cu ultimii filozofi ai secolului al optsprezecelea o făcu seră inaccesibilă la toate temerile și la toate speranțele de această natură. Era singura privință în care a abjurat obiceiul ei de a decide singură și a îmbrățișat păreri ale altora, primite ca atare. Sunt departe de a considera necredința ca pe o greșeală; numai că o asemenea convingere nu mi se pare motivată de nimic, și, la un
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
capacitatea de ocoli interogatoriul și s-a apelat la una dintre cele mai speculative și ascuțite dintre mințile care făceau parte din Instituția Inchiziței cardinalul Roberto Bellarmino. Acesta sintetizează un număr de opt aserțiuni eretice pe care filosoful să le abjure. Bruno acceptă să fie considerat vinovat de erori condamnate de Biserică. Dar tribunalul sesizează încercarea de a se sustrage acuzațiilor de erezie și de aceea îi cere să abjure pentru că ideile sale erau eretice. În data de 9 septembrie 1599
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
un număr de opt aserțiuni eretice pe care filosoful să le abjure. Bruno acceptă să fie considerat vinovat de erori condamnate de Biserică. Dar tribunalul sesizează încercarea de a se sustrage acuzațiilor de erezie și de aceea îi cere să abjure pentru că ideile sale erau eretice. În data de 9 septembrie 1599 tribunalul, prezidat de papa Clement al VIII-lea, se întrunește pentru a se decide asupra vinovăției inculpatului și hotărăște în unanimitate că învinuirile nu sunt dovedite cu probe legale
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
asupra vinovăției inculpatului și hotărăște în unanimitate că învinuirile nu sunt dovedite cu probe legale, propunându-se aplicarea torturii. Până la urmă Papa cere ca filosoful să nu fie torturat. În ziua ce a urmat filosoful declară că este gata să abjure și se pare că procesul luase o direcție în care chiar dacă Bruno ar fi fost acuzat de erezie ar fi fost condamnat doar la închisoare. Dar s-au întâmplat două evenimente care au schimbat direcția procesului: prima dintre ele este
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
a filosofului care și-a imaginat că Papa îi va accepta concepția filosofică și i-a adresat acestuia un memoriu în care își argumenta concepțiile. Dar aceasta în loc să-l ajute, a fost considerată ca o retragere a dorinței de a abjura și i-a înrăutățit situația. Cel de-al doilea eveniment a fost cel al denunțului depus în data de 16 septembrie prin care se spunea că Alungarea bestiei triumfătoare este un pamflet la adresa Papei. În noul context i se acordă
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
că Alungarea bestiei triumfătoare este un pamflet la adresa Papei. În noul context i se acordă un timp de patruzeci de zile să reflecte la erorile sale și să retracteze, dar acesta refuză. Chiar dacă procesul a fost amânat Bruno nu mai abjură, ci își susține ideile, astfel că în 20 ianuarie 1600, Clement al VIII-lea decide ca Bruno să fie osândit ca eretic fățiș și îndărătnic și să fie abandonat brațului secular, lucru echivalent cu arderea pe rug. I se aduc
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
numească regină a Franței pe Isabelle-Claire-Eugenie, fiica lui Filip al II-lea și a Elizabetei de Valois. Acest proiect, care pregătește embrionul unui nou imperiu occidental, determină Liga și pe parlamentari să înceapă negocierile cu Henric de Navarra. După ce a abjurat religia protestantă, el intră triumfător în Paris (22 martie 1594). Ambițiile de hegemonie europeană ale lui Filip al II-lea s-au spulberat. Moartea sa, cîțiva ani mai tîrziu, nu înseamnă totuși sfîrșitul intențiilor imperialiste ale Habsburgilor: ele vor constitui
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
altruiști, generoși, puternici și inocenți, așa cum eram la douăzeci de ani. Nu știu de ce, după ce-și trădează idealurile tinereții, după ce uită frumusețea, nebunia, lumină, perpetua beție a vârstei de aur, oamenii sunt Înclinați să blameze privilegiile acesteia, să-și abjure credințele cu care au plecat la drum, să-și compromită țelurile, să se lepede de prietenii și colegii de odinioară, să rupă legăturile cu trecutul voluptuoasei inconștiente existențiale. După ce trec pragul unei anumite vârste, oamenii atacă tot mai vehement tocmai
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de doi membri ai C.C. și, în final, de acad. Joja, "comunist fanatic dar cult", pentru a accepta să publice, Blaga își apără dreptul de a scrie numai ce crede de cuviință și-și afirmă intenția de a nu-și "abjura filosofia lui, care nu e antimarxistă, dar nu e nici marxistă". Poetul crede că nu are motive să se plîngă "pentru că față de el nu s-au aplicat măsuri de privare a libertății personale. A fost numai combătut". Numai atît? Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Bisericii moscovite”, ce păruse până de curând atotputernică, și cu surparea, În fapt, a ideilor și ideologiei În care crezuse toată viața - el Învinge: este ales În cea mai Înaltă și prestigioasă funcție În stat, cu condiția, Însă, să-și abjure ideile „avântate și revoluționare ale tinereții!”. Ca președinte al unei țări ce vrea să regăsească drumul spre o normalitate democrată și burgheză, trebuie nu numai să accepte, ci și să „militeze” pentru capitalism, ba, penibil pentru un ateu „științific”, trebuie
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mi se reproșează, să mi se adauge și această „apărare a senectuții!”. Laudă bătrâneții, așa cum cânta și fie iertat vlădica Tatălui meu, al episcopiei Lugojului, doctor de Roma, Ioan Bălan, mort Închis de comuniști deoarece nu a vrut să-și abjure credința sub amenințarea poliției dejiste: Bătrânețe, haine bune, pentru cine le ști pune!... E adevărat, Însă, că bătrânețea este și trebuie să fie ceea ce numim un bilanț al existenței. În acest sens - În primul rând În acest sens! -, ea este
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
că Amiralul își merită cu prisosință dreptul de a fi "primul între cei egali"! Plângem cu "Romeo și Julieta", Newton a studiat cum cade mărul din pom, Darwin ne-a trimis din Biblie la maimuță, Galilei a fost silit să abjure și Einstein, deși pacifist, ar fi cochetat la un moment dat cu bomba atomică! Cristofor Columb a crezut cu încăpățânare în visurile sale, s-a lansat într-o aventură ce putea să-l coste viața, și-a pus în joc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
1757), înaintea groaznicei execuții care îl aștepta și care l-a inspirat pe Michel Foucault în Surveiller et punir. Geniul ultimei formule m-a fascinat dintotdeauna. Seară tematică pe Arte, destinată Inchiziției. Interesantă remarca unui istoric: Galileo Galilei și-a abjurat opera și descoperirile pentru că era un bun credincios și nu dorea să-și compromită relațiile cu Biserica, ca "fiu" al acesteia. La urma-urmei, o formă specială de "ascultare". Îmi amintesc cât de anapoda prezenta materialismul dialectic acest episod clasic al
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
curând decât ordinea pură îl preocupă, proprietatea individuală, protejarea familiei, legalitatea și constituționalitatea sunt principiile sale centrale. Libertatea este pusă dea supra egalității. Orice fel de revoluție este respinsă cate goric, iar reforma însăși se cuvine, după această doctrină, să abjure manipularea socială, aspirația utopică, modelele artificial abstracte. Întrun cuvânt, este vorba aici de un liberalism în dialectică interacțiune cu niște continuități (percepute) ca permanențe, într un dialog cu o deschidere transcedentă, dialog menit să tempereze și să reorganizeze, dar nu
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
îi sunt arătate miracolele comunismului, vede într-o gară o țărancă bătrână care ține în mână un ou pe care îl arată celorlalți ca pe cel mai prețios giuvaer. în acel moment, credința lui Villefosse se prăbușește. Similar, Pierre Emmanuel abjură propriile credințe politice ca urmare a unei călătorii în România în 1947, pentru că tot ce vede este „domnia absolută a fricii”. Monica Lovinescu nu scapă însă din vedere nici convertirile de fațadă, cum este cazul lui Pierre Daix, care a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de origine europeană au încercat să lupte cu succes pentru supraviețuire și să-și întrebuințeze rațiunea ca cea mai de preț armă în aceste strădanii. Dovada este aspirația lor de a profita de toate realizările occidentului. (...) Mahatma Gandi și-a abjurat întreaga filozofie în momentul în care a intrat într-un spital modern pentru a se opera de apendicită". L.V. Mises, Acțiunea umană, www.mises.ro, p. 69. 272 Mises arată: ,,Orientului îi lipsea un lucru esențial, ideea de independență față de
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
dacă e astfel simțită, devine marele meu adversar, cel care îmi pune bariere. Întîi îmi pune bariere instituționale - pentru că religia îl sprijinea pe rege. Deci - desființare. Apoi îmi pune bariere economice, fiindcă (și aici religia se dezice de ea însăși, abjură propriul ei adevăr) fiindcă biserica devenea proprietară de latifundii, de lucrători - oroare! În acest caz Revoluția franceză a avut dreptate să reacționeze astfel. Știți cum a desființat Napoleon Bonaparte statele pontificale? Prin cîteva rînduri pe un decret: "Les états pontificaux
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
planeta. Presupun că dl. Sache intrase la bătrînețe în pielea lui Galilei...A marelui astronom silit să admită că așa era universul cum dictau sfinții analfabeți. Că nimic nu se mai poate schimba din cursul înghețat al existenței oficiale, - și abjură; renunță, ca să se salveze. Sînt sigur că fostul jurist român suferea în acele momente văzînd clar pînă și nuanța de roșu aprins în care erau înveșmîntați cardinalii tribunalului suprem. Îl vedea pînă și pe un cardinal mai tînăr scărpinîndu-se nervos
Și totuși se mișcă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16633_a_17958]
-
cugetări secrete. Revenindu-și, îl privi pe Corso îndelung, concentrat. - Toate astea ne duc - zise până la urmă - la problema care mă chinuia când ați bătut la ușă... Ori de câte ori încerc să înfrunt problema asta a mea, mă simt ca un preot abjurându-și credința... Vă surprinde că folosesc cuvântul sacrilegiu? - Nicidecum. Cred că exact despre asta e vorba.
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]