590 matches
-
nevoie decât de scurgerea câtorva decenii pentru ca visul acestei elite vizionare să devină realitate prin desăvârșirea procesului de unitate națională și modernizare a țării. Spiritul acelor vremuri, al națiunilor care luptau, sprijinite de Franța și Anglia, pentru propria libertate cu absolutismul, a fost de partea noastră. Fără îndoială, i-a revenit un rol decisiv în victoria obținută în planul devenirii noastre istorice. Din păcate, această perioadă de glorie a neamului românesc a fost de scurtă durată. Deteriorarea climatului internațional, în perioada
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
independenței, ca un act care a consfințit și a consolidat emanciparea lor politică în raport cu Coroana britanică, stabilită prin Declarația de Independență din 4 iulie 1776. Apariția Constituției scrise a fost rezultatul luptei burgheziei aflate în ascensiune economică și politică împotriva absolutismului federal. Constituția scrisă asigură o mai mare stabilitate și securitate a instituțiilor politice, deoarece conținutul articolelor sale este clar <footnote Așa cum scria Thomas Paine (1737-1809): „Nu există Constituție dacă ea nu poate fi pusă în buzunar.” footnote> . Regula de drept
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
independenței, ca un act care a consfințit și a consolidat emanciparea lor politică în raport cu Coroana britanică, stabilită prin Declarația de Independență din 4 iulie 1776. Apariția Constituției scrise a fost rezultatul luptei burgheziei aflate în ascensiune economică și politică împotriva absolutismului federal. Constituția scrisă asigură o mai mare stabilitate și securitate a instituțiilor politice, deoarece conținutul articolelor sale este clar <footnote Așa cum scria Thomas Paine (1737-1809): „Nu există Constituție dacă ea nu poate fi pusă în buzunar.” footnote> . Regula de drept
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
eficientă, Încât a creat percepția unei puteri malefice de-a dreptul supranaturale a Securității. Frica, mai Întâi cultivată și apoi Întreținută de poliția politică În beneficiul puterii comuniste, a avut aceleași rezultate pe care le obținuseră, cu două secole Înainte, absolutismul monarhic și, la mijlocul secolului XX, nazismul. Deși, raportați la numărul populației, cei care În anii regimului comunist din România au cunoscut În mod direct Securitatea sunt departe de a reprezenta o majoritate, totuși cea mai mare parte a populației a
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
cu o absolutizare a expansionismului tehnologic sau a funcționismului mecanologic pentru manifestarea condiției umane. Mai degrabă avem de-a face cu „slăbirea” și relativizarea conceptelor cu care operăm în moduri moderate, căci exagerarea acestor procese poate cădea ea însăși în absolutism. Esențializarea reducționismului, ca și absolutizarea extensionismului sunt ambele procese deterministe. Identitatea virtuală, postumană (cyborgică, avatarică, transgenicăă, aflată mereu în redescoperirea alterității (uneori seducătoare, alteori monstruoaseă și a nomadismului, nu este privată de experiențe corporale diverse. Ideea trupului eteric, angelic, spectral
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Lebensphilosophie este mai presus de orice îndoială, susține că în definitiv, "experiențele subiective cele mai adânci sunt și cele mai universale, fiindcă în ele se ajunge până la fondul originar al vieții" (s.n.)114. 7. Perenitatea modelului pluralității Contestarea vehementă a absolutismului în gândire de către romanticii a condus la relativism, la acceptarea și promovarea diversității. Atât modelul unității, cât și cel al totalității au pierdut teren în fața unui istori(ci)sm atoaterelativizant, care înțelege că în lumea spiritului lucrurile se petrec într-
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
trebuie să urmeze pentru a fi recuperat. Toată această "grijă părintească" a personalului din azilele psihiatrice a fost problematizată de Foucault. Doar într-o societate precum cea europeană din secolul al XVIII-lea, o societate în curs de eliberare de absolutismul monarhic, a putut fi observată nebunia ca stare cotidiană, arătată acolo unde își face simțită prezența printr-o încălcare a normelor epocii, dar nu controlată și cu atât mai puțin înțeleasă. Nebunia devine o temă de discurs "cu Brant, cu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Inchiziției catolice, ale Vaticanului! Închisoarea, școala, fabricile sunt locuri unde confruntarea dintre suflete și tehnologii este mai vizibilă decât în alte instituții ale puterii-cunoaștere. Ele au fost organizate ca spații ale puterii. În sistemul penitenciar omul condamnat, cândva victimă a absolutismului monarhic, a devenit, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, omul-măsură al puterii. Prin intermediul omului modern, al sufletului său se măsoară și se formează puterea modernă! Omul modern este element de prelucrat, element de putere și de sporire a puterii politice
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
al producerii și difuzării culturii tipărite cu toate dezavantajele și beneficiile ei. Totodată, ea corespunde unei nevoi sociale și istorice concrete. De exemplu, liberalismul nu s-ar fi putut dezvolta ca ideologie decât pe baza nevoii evidente de depășire a absolutismului monarhic; nevoie prezentă în Anglia secolului al XVII-lea, în Franța secolului al XVIII-lea, în restul Europei în secolele XIX și XX. Această nevoie era resimțită atât de cărturari, cât și de oamenii din afara culturii. Crizele social-economice din mediul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
poporului să se poată canaliza pe direcția liberalismului reclamat pretutindeni în Europa Centrală și de Sud-Est. Spre deosebire însă de alte țări din aceeași zonă, unde anumite vârfuri ale nomenclaturii au luat asupră-le sarcina unei tranziții lente, cedând din absolutismul puterii lor și consimțind la unele schimbări, pătura conducătoare de la noi s-a dovedit incapabilă a estima corect situația și a pune la lucru reformele cerute de timp. A crezut chiar că în zăpăceala adusă de "vidul puterii" ea va
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cuvânt. O anume dinamică a puterilor, menită să asigure echilibrul social, reclamă prezența acestui factor. Ideea de bază pe care se sprijină societatea modernă e desigur aceea care, stipulând separația puterilor în stat, previne posibilitatea de a se ajunge la absolutism, dictatură, tiranie. Definirea precisă a competențelor și controlul mutual fac ca puterea legiuitoare, cea judecătorească și cea executivă să se armonizeze reciproc, asigurând un exercițiu cât mai deplin al drepturilor fiecărui cetățean. Problema e, în orice sistem democratic, ca nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
II-a a înlesnit circulația ideilor și a făcut ca filosofii iluminiști să constituie niște repere curente. Revoluția Franceză a pus-o pe împărăteasă în fața unei mari dileme, din care nu putea ieși decât punând accent mai ferm pe principiile absolutismului. De aici până la Sfânta Alianță a monarhilor nu era decât un pas, pe care urmașii nu vor ezita să-l facă împotriva "maladiei franceze". Spiritul enciclopediștilor, cu care Ecaterina II cochetase un timp, trebui să intre în umbră. Nimic mai
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Herzen și N. Cernîșevski, la o întreagă pleiadă de scriitori militanți care n-au încetat să se întrebe asupra vinovăției sociale și a remediilor posibile. Tabloul e complex și derutant. Ecaterina II întoarce spatele "luminilor", Pavel opune tendințelor iacobine un absolutism anacronic, Alexandru I visează, în plină epocă romantică, la hegemonia continentului. Spiritul aulic e încă departe de a se putea întâlni efectiv cu nevoile societății, tensiunile sporesc, odată cu subversitatea și violența. Utopia conservatoare, cultivată la curte, coexistă cu alte utopii
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Fronda Prinților. Fronda Parlamentului a avut loc între anii 1648 și 1649. Cauzele principale care au declanșat prima mișcare de protest au fost: încercările parlamentului parizian de a limita puterea lui Ludovic al XIV lea. Nobilimea se simțea amenințată de absolutismul monarhic. Oamenii simplii, din popor erau nemulțumiți de sistemul greu de taxare impus de Richelieu și îngreunat și mai mult de taxele care creșteau tot mai mult sub legile lui Mazarin. Fronda a început când Ana de Austria și Cardinalul
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
în mod sigur o observație a lui Heinrich Heine: „Din clipa în care o religie face apel la filozofare, apusul ei este inevitabil. Încearcă să se apere, dar prin vorbărie se afundă tot mai rău, până la pieire. Religia, ca orice absolutism, nu are nevoie de justificare.“72 Wittgenstein se apropia cu dragoste și venerație de acele opere artistice și lucrări religioase prin care valorile fundamentale ce dau sens vieții se arată în mod direct și firesc, fără nici o ostentație. Atât Engelmann
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
reprezentative se află la originea stărilor, ci aceste stări privilegiate își construiesc trepătat instituția reprezentativă, pe temei corporativ. Lousse avertiza, de altfel, că stările organizate corporativ se află la originea adunărilor, iar scopul lor, clar manifestat, urmărește îngrădirea arbitrarului și absolutismului regal, în propriul lor interes. Corporatismul s-a dezvoltat ca doctrină având ca punct de plecare opoziția față de individualism. Corporatismul doctrinal a făcut obiect special al studiilor reputatului istoric al instituției Adunărilor reprezentative de stări, George de Lagarde 12. Spre deosebire de
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
lui Confucius poporul este făcut doar pentru a urma o cale, nu și pentru a înțelege motivul. Doctrina teocratică (non e potestas nisi a Deo) devine suportul domniilor absolutiste (suveranii sunt aleși și învestiți de Dumnezeu) și se potrivea admirabil absolutismului monarhic pe care, în Franța, Ludovic al XIV-lea și Ludovic al XV-lea au materializat-o de o manieră forte: autoritatea cu care regii sunt învestiți este o delegare a providenței; Coroana nu ține decât de Dumnezeu, dreptul de
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
de John Locke. Ele se traduc prin limitarea, apoi dispariția puterii pe care presiunea maselor și voința monarhilor o făcuse absolută. Ideile lui Locke, dezvoltate în secolul al XVII-lea, expun doctrina statului liberal, care prin natura sa se opune absolutismului statal al lui Hobbes. În lucrarea Despre guvernarea civilă 68 Locke prezintă trăsăturile caracteristice ale realizării "monarhiei limitate": este necesar să se ajungă la un echilibru satisfăcător al puterilor, prerogativelor statului și drepturilor fundamentale sau naturale ale individului. Ea conține
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
cu Hobbes 69. Acum se profilează două direcții distincte: una ascendentă, a constituirii suveranului și cealaltă descendentă, a exercitării puterii. Presupunând existența unui suveran (monarh instalat în deplinătatea drepturilor sale), guvernarea este net delimitată de instituția care deține puterea. Numai absolutismul monarhic a reușit să refacă, oarecum, plenitudinea puterilor suveranului. Thomas Hobbes 70, adept al monarhiei absolute, considera că suveranul poate atribui sarcina de a îndeplini acte de guvernare unor dregători, dar numai sub controlul său nemijlocit. Hobbes a devenit unul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
sau unei Adunări a reprezentanților poporului 71. Statul este o persoană: cel ce o întrupează e numit suveran și are puterea suverană, toți ceilalți fiind supușii săi. Hobbes estima că doar constrângerea poate conduce în final spre binele comun, preconizând absolutismul statal, despotic, pentru ca armonia să domnească între oameni, prin natura lor egoiști și supuși propriilor interese. Voința regelui este voința poporului, iar un popor care se revoltă contra regelui său se autodistruge. Făcând distincție între "dreptul" și "exercitarea" suveranității, la
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
între anumite organisme, învestite cu atribute ale puterii. Prin esența sa, orice proces de conducere statală trebuie să fie unitar, dar unitatea nu înseamnă unicitatea puterii. În Evul Mediu, deși întreaga putere aparținea suveranului, tendința de îngrădire a arbitrarului și absolutismului acestuia, spre instaurarea monarhiei temperate, a determinat apariția unor instituții specializate: adunări deliberative restrânse, cum a fost curia regis, apoi Adunările reprezentative ale stărilor privilegiate. Dacă la început suveranii dețineau în mod absolut atributele puterii legislative, executive și judecătorești, treptat
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
în Ungaria, Privilegiile Uniunii aragoneze, Articolele lui Henric în Polonia etc., într-un cuvânt regimul de pactis conventis, întâlnit de altfel și în Țările Române 96. Prin drepturile publice cu care erau învestite adunările, prin intermediul cărora se limita puterea monarhică, absolutismul și arbitrariul suveranului, stările se situau oarecum lângă monarh și tratând cu el de pe poziții aproape egale. Monarhul era obligat de împrejurări să admită concesii, de nevoi dictate la început de necesitatea împărțirii justiției, apoi de ridicarea impozitelor extraordinare și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
formulat, pentru statele germane, teoria "precarității" poziției stărilor 97: monarhul este cel care avea în realitate deplinătatea dreptului, stările dispunând numai în limita privilegiilor, reînnoite la fiecare schimbare de domnie. Observația lui ține însă de o perioadă târzie, cea a absolutismului monarhic, când regele este deja considerat "deasupra legii" (princeps legibus solutus). În consecință, teoria nu poate fi extinsă asupra întregii perioade de funcționare a Adunărilor de stări. Ea va deschide însă o polemică, în care a intrat Rachfahl, susținător al
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
făcut, astfel, pasul decisiv pentru instaurarea monarhiei absolute. În documente provenind de la Carol al VII-lea și ale succesorului său, regele Ludovic al XI-lea (1461-1483), se regăsește formula care sub Ludovic al XIV-lea va deveni expresia tipică a absolutismului francez: Car tel est notre plaisir 145. Din momentul în care regii Franței au reușit să rupă echilibrul cu stările, ei au convocat Adunările de Notabili în locul Statelor Generale. Eșecul ultimei Adunări a Stărilor Ligii de la Paris, în anul 1593
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
din anul 1298, doi membri aleși de Dietă făceau parte din Consiliul regal, Dieta asigurându-și astfel controlul asupra Consiliului. Decretul a rămas în vigoare până în anul 1301 și apoi, cu mici modificări, în anii care au urmat, până la instaurarea absolutismului regal. În Țările Nordice s-au format, în procesul feudalizării, adunări provinciale (Landsting) și comunale (Herredsting). Din secolul al XIV-lea s-a instaurat și în aceste regate monarhia stărilor. În Suedia Reiksdag (adunarea reprezentativă) reunea clerul, nobilimea orașelor și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]