487 matches
-
Armata regală trebuie să lupte mai ales în "deșertul" munților Cévennes, din 1702 pînă în 1705, împotriva răscoalei așa numiților "Camisards"69. Pînă la sfîrșitul vieții, Ludovic a XIV-lea urmărește distrugerea re-formiților pentru a restabilimitatea religioasă, indisolubil legată deproiectul absolutist. Nevoia de a-și afirma atotputernicia îl face pe Ludovic al XIV-lea să intervină în lomeniul economic și să lupte în dommiul religios. Aceasta l împinge, de asemenea, să favorizeze o estetică care va asigura triumful idealului clasic. Clasicismul
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
bine mișcarea astrelor sau succesiunea anotimpurilor. Cu Diderot, critica creștinismului sfîrșește în ateism și într-o viziune materialistă a universului. Dar acesta este doar un caz izolat. Pe plan politic, filosofii sînt toți de acord să considere puțin satisfăcătoare concepțiile absolutiste ale Europei secolului al XVIII-lea. Dar această critică este foarte mult limitată de filosofii înșiși: deși atît de activ în criticarea arbitrarului și puterii nelimitate a monarhilor, Voltaire preconizează totuși o monarhie stabilă, preocupată de fericirea oamenilor și suficient
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
termeni cu totul diferiți de Heidegger și ajunge la o concluzie opusă: în timp ce Heidegger teoretizează declinarea istorico-epocală a ființei, Severino susține că ființa nu poate fi contaminată de timp. Gândirea lui Heidegger este una finitistă, cea a lui Severino, una absolutistă. În afară de Essenza del nichilismo (Esența nihilismului), textele în care se dezvoltă aceste motive sunt: Gli abitatori del tempo (Locuitorii timpului), interesant mai ales pentru analiza creștinismului, a marxismului și a tehnicii ca forme fundamentale ale nihilismului occidental; Techne. Le radici
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
autoritarismului și a listei sale de canoane, concepțiile moderne sunt înclinate spre un relativism excesiv, inutil, invocând "morișca gustului", tot așa cum scepticii de altădată aminteau dictonul De gustibus non est disputandum. Problema este însă mai complicată decât o prezintă umaniștii absolutist! sau scepticii relativiști. Dorința de a afirma, într-o formă oarecare, obiectivitatea valorilor literare nu implică adoptarea unui canon static, căruia să nu i se poată adăuga nici un nume nou și în cadrul căruia să nu se poată opera schimbări ierarhice
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
impusă de situația europeană și nu ține cont de condițiile specifice din America Latină. Fiecărui aspect al realității europene abordate de Marx* - contradicția dintre forțele de producție și raporturile de producție feudale, rolul istoricește progresist al burgheziei, revoluția burghezo-democrată contra statului absolutist -, comuniștii încearcă să-i găsească un echivalent latino-american. în această grilă de lectură, structura agrară a continentului este clasificată drept feudală, burghezia locală catalogată ca progresistă, iar țărănimea ca reticentă la socialismul colectivist. Concluzia este că în America Latină comunismul nu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lui 8%. REVOLUȚIA DIN OCTOMBRIE → 1917-1922 (momente cruciale) REVOLUȚIA MAGHIARĂ → 1956 (momente cruciale) REVOLUȚIA DE CATIFEA → 1988-1991 (momente cruciale) REVOLUȚIONARII RUȘI Rusia țaristă de la mijlocul secolului al XIX-lea este una dintre ultimele țări feudale ale spațiului european. Regimul său absolutist și patrimonial este dominat de un autocrat care deține monopolurile puterii politice, a unei părți a resurselor economice și a informării publice - garantate de o strictă cenzură -, care este șeful unei aristocrații servile numite după bunul său plac, și de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Him... the highest bench în the sliddriest to sit upon.” footnote> (trad. n.). Elementul de noutate adus de aceste documente, care au influențat incontestabil perspectivele politicii interne ale Imperiului Britanic, constă în propunerea unei noi teorii a conceptului de"monarhie absolutista", în care regele are dreptul să impună legi noi, dar în egală măsură trebuie să respecte tradiția laică și religioasă. Basilikon Doron a fost concepută că un manual de instruire a prințului Henric care, la data apariției lucrării tatălui său
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
Perioadă de interregnum a fost un experiment interesant pentru secolul al XVII-lea, în care s-a demonstrat că societatea europeană nu era încă pregătită din punct de vedere psihologic să accepte libertatea demersului politic. Într-o epocă a monarhiilor absolutiste, cei unsprezece ani de protectorat din Anglia au fost priviți cu scepticism de celelalte imperii europene. Cromwell încerca să diminueze cât mai mult autoritatea bisericii catolice. Cu toate acestea, manifestările puritanismului exacerbat au creat o stare de revoltă muta în
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
o credință prea înrădăcinată în aspectele dogmatice nediscutabile și categorice riscă să se dărâme atunci când o năpădesc experiențele dificile care zguduie din rădăcini convingerile și pun în dubiu ceea ce părea garantat de o spiritualitate mai puțin atentă la sensibilitate și absolutistă. În acest caz, persoana riscă să se concentreze pe ea însăși în loc să se deschidă față de acele semințe de noutate care, deși sunt fragile și lipsite de siguranță, în momentele de incertitudine provocate de diferite experiențe de viață (o boală, pierderea
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
paradigmei izomodern. Capitolul 5 Paradigma conflictului și contractul social actual " Iată specia umană împărțită în turme de vite, fiecare avându-și șeful său, care o păstorește pentru a o mânca." ( Gânditorul contractualist Jean-Jacques Rousseau, ironic la adresa concepției privind legitimitatea puterii absolutiste susținute de gânditorul contractualist Thomas Hobbes. Contractul social, cap. II.) Este bine știut că, încă de la începuturile reflexiei umane, s-a ridicat problema originii societății privite atât ca organizare "gregară", cât și ca organizare politică. Potrivit întrebării fundamentale în acest
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
care au apărut. Acestea sunt formulate pe fundalul renascentist care prefigurează apariția Iluminismului. În particular, nu trebuie să ignorăm și interesele de susținere politică a sistemelor tradiționale sau, dimpotrivă, aflate pe cale de constituire. Astfel, Hobbes susține suveranitatea de tip monarhic absolutist; mai târziu, Locke va teoretiza valoarea indubitabilă a drepturilor și libertăților individuale (ceea ce îl plasează printre părinții Revoluției Engleze din 1688 și ai liberalismului clasic); și, în fine, Rousseau, probabil principal părinte ideologic al Revoluției Franceze, considera "guvernământul ca un
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
țelul declarat de a îmbunătăți condiția umană. * Proclamarea egalității tuturor oamenilor. Monarhul nu mai este unsul lui Dumnezeu, ci doar primul slujitor al statului, preocupat de siguranța supușilor săi. * Monarhul iluminat reprezintă idealul politic al epocii care înlocuia perimatul monarh absolutist. Este întruchipat de un filosof, înzestrat cu o capacitate superioară de a înțelege mecanismele societății, de a mediatiza și armoniza relațiile dintre clasele sociale. * Războaiele dispar, iar prejudecățile de ordin rasial sau religios sunt excluse. * Idealul uman al acestei epoci
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
în ghicitură” (1Cor. 13,12), sub rezerva eshatologică a vederii „față către față”. În același timp, este foarte semnificativă trecerea de la codul etic al aristocrației militare (care domină în feudalism) către setul de virtuți impus în climatul social al monarhismului absolutist, pe care John Milbank o caracterizează drept „schimbare în economia dorinței”. Milbank remarcă nu atât o schimbare a „obiectului” dorinței, cât „promovarea dorinței în sine”3. Reacția moraliștilor (Montesquieu, Helvetius, Hume) este una tipic paseistă, încărcată de nostalgii pentru etica
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
n-au contestat „pentru sublimul anarhic” (Gillian Rose) ideea suveranității statale 1. Tradiția a citit în celebrul îndemn al lui Iisus („dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”) o cenzură a tentației puterii absolutiste. Regele sau împăratul nu se poate proclama „dumnezeu” decât confundând domeniul competențelor seculare cu normele religioase. Atunci însă se naște tirania. Distincția între teologic și politic înseamnă distincție, dar nu separație, așa cum modernii au fost tentați să creadă. Nici sfera
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
democrată - deschisă, expansivă și tolerantă - pentru automorfismul, imuabilitatea și exclusivismul înălțimilor aristocrate. Nu e vorba însă de o aristocrație a sângelui - modelată biologic-darwinist -, ci de una a spiritului, care, respingând exercițiul democratic al dialecticii, își împlinește chemarea inițiatică și politic absolutistă („noocratică”) prin precizarea și ierarhizarea închiderilor monadice subiective, în autosuficiența cărora se realizează fuziunea intuitivă a concretului și esenței: substanțialismul literar este surprinderea, simultan cu prezentarea faptelor, a amprentei lor eidetice, adică a semnificației lor în ordine absolută („substanțială”) - sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
decenii, comunității euro atlantice (deși au existat și derapaje). A urmat calea reconcilierii cu Grecia, iar prin apartenența comună la NATO, s-au pus bazele garantării unei minime stabilități în Balcani. În schimb, Rusia a continuat să evolueze ca putere absolutistă, exprimându-se în diferite forme (totalitarismul din timpul defunctei Uniuni Sovietice sau autocrația specifică actualei Federații Ruse). b. Vâltoarea timpurilor actuale Trăim vremuri decisive în care, sub ochii noștri, se desfășoară o confruntare de proporții în Europa Orientală. Destinul țării
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
înțelegem că însuși Occidentul nu este perfect sau infailibil și că nu cere de la noi să fim sublimi. Vrea doar acțiune bine intenționată, bine gândită și bine făcută. Pentru a reuși, trebuie să devenim rezilienți față de vulnerabilitățile create de regimurile absolutiste ale trecutului. Reperele democratice sunt cele care trebuie să ne ghideze orice acțiune, mai ales că am insistat să ne integrăm într-o comunitate internațională având la bază aceste principii 148. Poate că una dintre imensele greșeli, făcute din zona
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
vestic. Criticile respective, formulate pe un ton oripilat, nu sunt în niciun caz constructive și nu propun ca soluție decât aproprierea fără discernământ a sistemului occidental. Mimetismul exagerat conduce, prin ricoșeu, la exacerbarea unor atavisme care țin inclusiv de regimurile absolutiste (turco fanariot și comunist). Ar trebui să se înțeleagă că tradițiile autentice sunt compatibile cu valorile occidentale. b. Ceasul globalizării Lumea se îndreaptă cu pași repezi spre globalizare pe care trebuie să o privim ca un proces normal al evoluției
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cu instituțiile statului care le "încadrează", le restricționează și le înlesnesc activitățile. Societatea civilă și statul și Democrația și societatea civilă au încercat să ilustreze utilitatea termenului în analizarea evenimentelor din trecut cum ar fi răspîndirea geografică neomogenă a statelor absolutiste, apariția formelor moderne de excludere a femeilor din viața publică sau "civilizarea" manierelor europene. Accentul a fost pus pe capacitatea învechitei distincții teoretice dintre societatea civilă și instituțiile statului de a confei sensuri noi, diferite, evenimentelor sociale și politice contemporane
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
vedere contextul în care acesta își elaborează teoria: „Pe alocuri, scrierile lui Smith seamănă cu cele ale lui Marx (...) Nu întâmplător, acești gânditori și-au exprimat opoziția față de stat, momentele în care au scris aceștia au fost caracterizate de privilegii absolutiste, protecționism mercantilist și persistența corupției” (Esping-Andersen, 1992, p. 124). Ideile liberalismului clasic sunt puternic zdruncinate la mai mult de un secol de la momentul în care Smith își formulează teoria, odată cu criza economică care a debutat în anul 1929. Acesta este
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
înnobilare și de regenerare prin frumos, întemeindu-se, între altele, și pe această conștiință a geniului, anumiți filosofi și teoreticieni estetici au exagerat o, preconizând substituirea religiei prin artă. Cu toată absurditatea lui legată de imposibilitatea traducerii în fapt, estetismul absolutist se întemeiază, netăgăduit, pe ideea puterii morale, pe care o atribuie artei, sau pe ideea funcțiunii ei sociale. Dar trebuie să observăm că tot din sfera gândirii și artei laice s-a ridicat și atitudinea contrară, ce se poate rezuma
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Unirea și independența continuau să fie obiectivele majore ale întregii mișcări iar Mihail Kogălniceanu a fost prezent la fiecare din aceste evenimente punându-și inteligența, sufletul și întreaga putere în slujba țării. Și nu a fost ușor căci, marile imperii absolutiste ale vremii, țarist, habsburgic și otoman se bazau în politica lor de forță contra mișcărilor de eliberare din centrul și sud-estul Europei, pe armată, scut al regimurilor de ocupație militară impuse. Anglia care era cea mai mare putere industrială și
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
în discuție trebuie să fie una lexicală sau absolută. Cel mai plauzibil răspuns la această întrebare pare să fie, însă, cel relativist: prioritatea celor care o duc cel mai prost în distribuția serviciilor medicale trebuie să fie una relativă. Răspunsul absolutist sugerează că nu trebuie să existe nicio limită a resurselor ce trebuie cheltuite pentru pacienții cei mai bolnavi. Din acest motiv, el este subminat de celebra problemă a "sacului fără fund" pentru sănătate, evidențiată de Kenneth Arrow în critica sa
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
ratio gubenationis), iar binele este unicul ei judecător și garant. Conform concepției lui Confucius poporul este făcut doar pentru a urma o cale, nu și pentru a înțelege motivul. Doctrina teocratică (non e potestas nisi a Deo) devine suportul domniilor absolutiste (suveranii sunt aleși și învestiți de Dumnezeu) și se potrivea admirabil absolutismului monarhic pe care, în Franța, Ludovic al XIV-lea și Ludovic al XV-lea au materializat-o de o manieră forte: autoritatea cu care regii sunt învestiți este
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
383. Instituția Statelor Generale nu a absorbit însă autonomia provinciilor și adunărilor acestora, care și-au păstrat dreptul de a aproba sau respinge cererile de ridicare a impozitelor. După Filip cel Bun acțiunea centralizatoare a fost continuată de o manieră absolutistă de către Carol Temerarul. Din 1468 până în 1477384 lupta intermitentă dintre regele Franței, Ludovic al XI-lea și ducele de Burgundia, Carol Temerarul, a dominat istoria Occidentului. În 1467 Liga Binelui Public adună în jurul lui Ludovic al XI-lea majoritatea marilor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]