283 matches
-
și nu o (sau „îl”Ă contemplam de la distanță precum unii domni, asistați din nefericire și de un prinț al literelor cum a fost Eugen Ionescu, care, spre deosebire de alte genii naționale, i-am numit pe Cioran și pe Brâncuși, a „absolutizat răul”, cum o spuneam, uitând că noi, în veacuri, în medievalitatea târzie, de exemplu, am mai trăit forme asemănătoare de opresiune și disperare, dar nu ne-am frânt, deși eram departe de a ne fi constituit într-o colectivitate atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu e numai „a noastră”, cei care ne-am impus ideile și textele noastre în această jumătate de secol, ea este a pământului și a sângelui, ca și a Tradiției luptătoare din care ne-am ivit. Iar a catastrofiza, a absolutiza forțele răului, cele militare și politice în cazul de care vorbim, înseamnă și a minimaliza sau chiar a disprețui capacitatea omului de a se ridica și de a înfrunta Răul, chiar și în forme ale luptei care nu se potrivesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ne speriem, nu e singura figură exponențială a unei seminții pe care n-o mai recunoaște cu gesturi exacerbate, teatrale (un Goethe își renega spița în alt fel, potrivit staturii sale impregnate de „clasicism”, iar romanticii, ca și Cioran, își absolutizau „decepția” națională până la un „rău cosmic”, acel Weltschmerz ce a creat atâtea arte și postúri splendide, expresive, melodioase!...Ă , lepădarea altora, cu mai puțin geniu, de origini și de „mizeria țării și a românilor”, a prins în acești ultimi ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
credință, acest patos - în opoziție cu flegmatismul ironic al prietenilor mei munteni! - mă colorau atunci, ca și acum, ca pe un nordic: cineva care trăiește - cel puțin în problema națională -, un adevăr cu prea mare însuflețire, cu o vioiciune deplasată, absolutizându-l cumva. Dar „nordic” eu mă trădez nu numai în „problema națională”, ci și față de chestiunile care mă privesc, cele profesionale; astfel, de la începuturile mele literare, chiar și la primul mare interviu pe care l-am dat excelentei prozatoare care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
au adus atingeri grave sistemului democratic autentic de tip occidental și drepturilor omului.Ambele au promis și au realizat schimbări radicale în societate pentru ca «rasa pură» germană sau toți cetățenii(în comunism) să trăiască «mai bine»: Nazismul și bolșevismul au absolutizat distincțiile de clasă ori de rasă pentru a propune forme de control, manipulare și dominație fără precedent în privința fanatismului, caracterului lor sistematic și a respingerii categoriilor tradiționale de bine și de rău. [...] În fond, arată Chirot (Daniel) în excelentul subcapitol
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
propus înregistrarea și amprentarea țiganilor itineranți și a altora, opinia publică de la noi și din Europa a luat foc, folosind cu și fără îndreptățire, cele mai grele și mai grave aprecieri la adresa Italiei, guvernului și, în special, a premierului Berlusconi. Absolutizând drepturile comunitarilor la demnitate, păstrarea identității, a culturii proprii (a se vedea că noțiunea de cultură se folosește și când nu trebuie), toți cei care au luat poziție critică față de intenția de amprentare a țiganilor din tabere, nu și-au
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
străine și chiar peste graniță, așa încât nu se poate vorbi de o creștere substanțială a populației. Când situația s-a calmat, a intrat în cadrele firești, populația Principatelor române a fost înregistrată într-o hart rusească din 1835. Fără să absolutizăm veridicitatea cifrelor înscrise în Harta rusă din 1835, vom menționa că, spre deosebire de alte documente din epocă care se referă la populație, se arată: Satul Filipeni din ținutul Tecucilor = 45 populație Satul Fruntești din ținutul Tecucilor = 92 populație Satul Mărăști din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
două elemente: În primul rând, de definiția grupului, iar În al doilea, de relațiile dintre individ și grup, impuse de fiecare cultură. Definiția grupului li se inoculează copiilor ca o credință fundamentală și, mă tem, periculoasă. Mai Întâi, pentru că se absolutizează un criteriu relativ. Copilul poate Învăța să fie basc, spaniol, european sau om. Cum poate hotărî care e cea mai bună identificare, fără a pica pe panta arbitrarului afectiv sau a hazardului istoric? Cărei națiuni aparține: Țării Bascilor, Spaniei, Europei
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
și discursului"864. Inima acestei logici o formează cele trei principii atât de bine cunoscute: principiul identității, principiul non-contradicției și principiul terțului exclus. Ele sunt solidare, astfel încât logica clasică poate fi numită și logica identității. Rațiunea și știința clasică au absolutizat aceste principii, susține Edgar Morin, construind în jurul lor o viziune a unei lumi coerente, tot ceea ce depășea această coerență fiind considerat în afara logicii, în afara lumii și în afara realității 865. Gânditorul francez sesizează o corespondență perfectă între logica clasică și știința
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
mama mai mult decât pe mine, nu este vrednic de mine; și cine își iubește fiul sau fiica mai mult decât pe mine, nu este vrednic de mine» (Mt 10,35-37). În orice caz, a patra poruncă nu poate fi absolutizată. Nicio autoritate a societății, a statului sau a Bisericii, nu poate fi considerată ca fiind absolută. Întotdeauna, este valabil: «Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni»(Fap 5,29)! Alături de cerințele ascultării legitime, din păcate, există și
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
realiste și echilibrate în judecarea capacității omului de a cunoaște universul social în care trăiește. Acesta este unul dintre motivele pentru care nu aderăm la poziții radicale cum ar fi cea adoptată, de pildă, de Pierre Bourdieu (1968), concepții care absolutizează distincția între cunoașterea comună și cea științifică, atitudine ce era de înțeles atunci când mai trebuia luptat pentru a demonstra necesitatea rigorii și profesionalismului în culegerea și interpretarea informațiilor din științele sociale. 2.2. Limite generale ale cunoașterii comunetc "2.2
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
explicarea unui fenomen. b. Chiar dacă reprezentările (percepțiile) obținute la nivelul simțului comun ar fi corecte și pertinente, ele sunt întotdeauna particulare, rezultat al unui context specific. Or, o eroare frecventă a simțului comun constă în tendința de a generaliza și absolutiza constatările pe marginea unei situații specifice la fenomenul ca atare (fapt care în literatura americană e numit overgeneralization); transformăm, fără să ne dăm seama, caracteristicile unui fragment (sau ale câtorva fragmente) ale realității sociale imediate în caracteristici universale. Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
care, încercând să se apropie de rigorile experimentului, reușesc să le atingă doar în parte. Recunoscând valoarea incontestabilă a metodei experimentale în științele naturii, precum și aplicabilitatea ei la unele aspecte ale socialului, nu vom cădea în eroarea de a o absolutiza, locul celorlalte metode, mai cu seamă pe tărâmul sociologiei, fiind totuși unul mult mai important. Iar „celelalte metode” nu sunt altceva decât forme speciale de „observație” sau aparțin acestui gen de modalități de abordare a realului, chiar dacă se deosebesc mult
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
de semnificație, probă care devine foarte dură atunci când volumul subeșantioanelor scade la 100-200 de subiecți. Cu aceasta ajungem direct la a cincea observație. Pe scurt, aceasta vrea să atragă atenția asupra faptului că diferențele, chiar semnificative fiind, nu pot fi absolutizate. Sau, într-o manieră mai pregnantă: diferențele, chiar dacă sunt semnificative statistic, nu înseamnă că sunt semnificative și sociologic. De pildă, de la constatarea că vârsta medie a celor ce votează cu un partid, X, e mai scăzută cu, să spunem, 2
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
ani au o atitudine față de schimbare mai pozitivă, comparativ cu cele în vârstă de peste 40 de ani, această atitudine menținându-se în timp. Cu toate acestea, suntem obligați să facem următoarele precizări: * implicațiile vârstei în promovarea schimbărilor educaționale nu trebuie absolutizate in extremis, excepții existând în ambele categorii; * riscurile schimbării în educație există nu doar în plan teoretic, ci și practic. Astfel, accentuarea formei în detrimentul fondului (de exemplu, activități organizate în manieră excesivă pe grupe) poate conduce la superficia lizare, la
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
munca de asociație nu trebuie să o privim cu ochelarii de cal să-i promovăm numai pe cei care au medii de la 9 în sus, pentru că nu toți au aptitudini de organizatori; deci criteriul promovării activiștilor nu trebuie să fie absolutizat"14. ASC nu era un fel de organizație a premianților. D. T.: Mi se pare corectă observația lui, pentru că organizația nu putea funcționa numai cu zeciști. Atunci eram student. Acum am văzut în arhive declarația lui. Eu îl știam pe
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
drept semne ale unei voințe puternice; și invers, bărbia mică, rotundă, retrasă, însoțind maxilare puțin proeminente ar constitui semne ale unei reduse capacități voliționale. Observarea atentă a comportamentului oamenilor confirmă uneori această legătură, dar, desigur, ea nu trebuie să fie absolutizată. Fig. 8 Se pare că raportul, între aspectul dezvoltării, dintre partea superioară și cea inferioară a feței este edificator până la un punct pentru latura instinctual emoțională și cea rațională în cadrul activității psihice. Astfel, dezvoltarea mai amplă a părții superioare concretizată
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
în fond, tot Creștinismul) trebuie să fie pusă în raport cu lupta conștiinței disperate. Elimină conștiința disperată și vei putea apoi să închizi chiar și toate bisericile și să le transformi în săli de dans». Rezultă de aici o credință care de-absolutizează omul și produsele sale: concepții despre lume, despre stat etc. O credință care, desigur, ne ajută să înțelegem măreția omului, mizeria sa, precum și limitele rațiunii sale. În felul acesta credința ajută rațiunea - o ajută împotriva acestei facile și insidioase ispite
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
binecuvîntați să trăim aceste vremuri de schimbări extraordinare și fiecare dintre noi are un rol în această piesă. Nimeni nu va lipsi de la acest joc, contribuind la forma și la funcția absolută a noii lumi, în care nu vom mai absolutiza relativul și nu vom mai relativiza absolutul, cum am făcut pînă acum. Nu întîmplător ne aflăm aici și acum. Avem de traversat o experiență fundamentală și trebuie să o scoatem la capăt cu bine. Timpul nu mai are răbdare, "și-
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
dată în cadrul acelei viziuni darwiniste în care „lumea materiei în mișcare și transmiterea informației genetice între generații au rămas concepte separate“. Concluzia generală va fi că modelul competiției pentru transmiterea caracterelor de la o generație la alta, modelul pe care îl absolutizează „ultradawriniștii“, „nu ajunge pentru a explica mai mult de o fracțiune a structurilor întâlnite în mod curent în istoria evoluționistă a vieții“. Ca orientări distincte și incompatibile în cercetarea sistemului care este planeta noastră, în identificarea corelațiilor celor mai importante
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
în The Big Sleep, nu e totală. El nu cedează nici ispitei banilor, nici seducției amoroase, negociindu-și astfel o ieșire onorabilă din scenă. Nu sunt convins că scrisul lui Chandler e unul primordial de „critică socială”, dar nici nu absolutizez cuvintele lui Roger Wade, personajul scriitor din The Long Goodbye, „toți scriitorii sunt niște gunoaie, iar eu sunt unul din cele mai mari gunoaie.” Adevărurile se ascund, infernal, în detalii, iar traseul existențial al lui Philip Marlowe însuși (din postura
Detectivi în iarnă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4068_a_5393]
-
perioadele de oarecare liberalizare au fost benefice și pentru învățământ, dar nota generală era menținerea acestui domeniu sub stricta supraveghere a partidului, deoarece el trebuia să contribuie decisiv la formarea omului de tip nou. Nu vreau să se creadă că absolutizez, căci vorba istoricului latin Tacitus, chiar și în cele mai negre perioade, când indivizi lipsiți de caracter și personalitate sunt propulsați în fruntea societății, nu "lipsesc și splendide exemple de conduită". Au fost și în comunism dascăli din generația de după
Asanarea vieții academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10403_a_11728]
-
vorbit, standard, cult etc. - invitînd la precizie în folosirea lor atît de adesea confuză și aproximativă. A stabilit diferențe între caracterul arhaic și cel conservator, cu prudență în distingerea elementelor relevante de cele irelevante. Într-o tradiție care mitologiza sau absolutiza literatura populară, a încercat să descopere cum funcționează realmente în mediul folcloric distincția cotidian / poetic, reflectată în conservarea unor termeni neînțeleși (cum este, pentru un vorbitor popular, chiar cuvîntul codru : "e reținut de la cîntecele eștea, după mine ar însemna un
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]
-
adaugă el, kitsch-ul este idealul estetic al tuturor oamenilor politici de pretutindeni. Ceea ce au reușit însă regimurile comuniste, cîștigîndu-și astfel niște drepturi speciale în acest domeniu, de fapt recunoașterea cuvenită oricărui novator al unui patent preexistent, a fost să absolutizeze kitsch-ul, să-l aducă pe culmi încă neatinse pînă la ele, materializate în aneantizarea vieții private și înlocuirea ei prin universul concentraționar. Formula kitsch-ului totalitar exclude per se orice manifestare de independență de gîndire, orice distanță, orice îndoială
Cîte ceva despre kitsch by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12368_a_13693]
-
și a cetății. Nu ne-am asumat destinul și, în consecință, nici orașul. Lipsa identității se citește în ființa fiecăruia și a Bucureștiului. Spectacolul lui Dabija pleacă de la estetică și merge mult dincolo, către etică și morală. Realizatorii însă nu absolutizează. Marcel Iureș, pe de o parte, și arhitectul Octavian Neculai, pe de altă parte, strîng doar cercul și ne încolțesc conștiințele: prin cuvînt și felul în care este rostit, prin cuvîntul asociat cu imaginile, unele inedite, selectate de-a lungul
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]