267 matches
-
prin opțiunile reduse de comunicare, timpul destinat comunicării, volatilitatea exprimării, lipsa de semnificație profundă a mesajului, volatilitatea memorării conversației. Putem identifica în opoziția text oral - comunicare orală, antinomia dintre cuvânt și vorbă prin intermediul funcției poetice care se opune funcției denotative. „Absolutizarea mesajului în el însuși” (Roman Jackobson) este proprie textelor sacre, a căror formă s-a cizelat printr-o lungă transmitere prin intermediul emițătorilor inițiați, conștienți de valoarea rituală intrinsecă. Egal realității semnificate, cuvântul are capacitatea de a aboli timpul și spațiul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fecior în mod repetat, impunându-i condițiile rituale: interdicția vorbirii și regimul nocturn al probei. Enigmaticul „are să hie bine dă tine” este suficient în plan mistic pentru a încuraja și hotărî flăcăul să îndure flagelările crunte. Promisiunea ambiguă ține de absolutizarea principiului, căci binele promis are o natură magică, spirituală. Până la obținerea lui însă, trebuie depășite încercările, al căror spectru vizează, în alte basme, dimensiunea morală. Călători incognito, Dumnezeu și Sfântul Petru solicită merinde la o stână, într-un text din
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pustiind satele, cetățile, holdele și căminele. Nu este cumva, această „isterică nesiguranță” față de ceea ce e „neînțeles”, una dintre ultimele consecințe, nu ale victoriei raționalului și legicului, a științei sub toate formele ei, ci a zeificării, nu a „științei”, ci a absolutizării principiului ei, care vrea să extragă din haosul și anomia cosmică, materială, legi de care ascultă - și trebuie să asculte! - micro și macrocosmosul?! Din „filozofică”, așa cum fusese „știința” În secolele grecești, când matematica sau fizica se Îngemănau cu intuiții nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Egipt a poporului lui Israel, Legământul de pe Sinai, profețiile și, mai ales, viața, răstignirea și învierea lui Iisus Hristos, prin care se dezvăluie adevăratul sens al istoriei 19. Delimitarea istoriei sacre de istoria profană prezintă riscul de a situa, prin absolutizare, însăși viața lui Iisus Hristos undeva în illud tempus, pe tărâmul mitului sau al speculației metafizice. De fapt, această teorie, apărută în lumea protestantă la începutul secolului trecut, este specifică teologiei dialectice a lui Karl Barth, recul firesc față de ofensiva
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
semnifică vulnerabilitatea omului în fața sorții, acceptată cu umilință, în timp ce Iona este răzvrătitul care, spre deosebire de Avraam, refuză cu încăpățânare chemarea Domnului dintr-o înțelegere strictă, personală și egoistă a libertății de a alege. Libertatea lui Iona sfidează voința divină, necesitatea, prin absolutizarea ei înseși. Abia după efectuarea călătoriei inițiatice pe mare și după răgazul luminător din întunericul pântecelui balenei, Iona înțelege responsabilitatea libertății și acceptă asumarea destinului personal, desăvârșirea de sine, prin urmarea voii divine. Povestea lui Iona este legată îndeobște de
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
și doi băieți) a fost o coincidență absolut întâmplătoare de natură să faciliteze o comunicare rapidă la toate nivelurile. Ospitalitatea gazdelor, care nu a depășit niciodată buna-cuviință, comunicarea deschisă, sinceră a unor aspecte sensibile din comunitatea română, fără tendințe de absolutizare sau judecare preferențială mi-au permis să mențin un echilibru corect între opinii, uneori exprimate cu tendințe partizane, dar potolite în timp optim prin soluții echilibrate și discutate în amănunt cu principalii oponenți. În prima deplasare pe ruta Nicosia-Limasol eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
a aflat cu preponderență pe dimensiunea economică și cooperarea multilaterală prin intermediul instituțiilor internaționale, administrația Bush este mai puțin reticentă în accentuarea dimensiunii militare și a acțiunii unilaterale. 1. Recunoașterea deosebirilor dintre cele două administrații nu echivalează cu căderea în capcana absolutizării acestor opțiuni. Clinton nu a ezitat să folosească forța militară (Kosovo), iar multilateralismul atribuit administrației sale este adesea idealizat. În același timp, George W. Bush continuă promovarea intereselor americane așa cum le definește administrația sa printr-o serie de instrumente incluzând
RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1525]
-
vitale la un moment dat; iar din acest punct de vedere definițiile date de W. Sombart, Max Scheler, Klages, Simmel, Gehlen, Bergson sau Heidegger, sunt doar surprinderi ale unei singure trsturi umane, (de multe ori generalizate, care ar putea, prin absolutizare, s sugereze întregul omenescului, acesta fiind mult mai vast, procesual și greu de explicat printr-o trstur ori alta, oricare ar fi aceasta. În cazul lui Ralea, rolul su este cu totul deosebit, întrucât cercettorul nu se mrginește s înserieze
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
formulă de compromis, prin care se recunoștea oficial că ambele căi erau posibile: „Formele de trecere a diferitelor țări de la capitalism la socialism pot fi variate”. Ulterior, când divergențele dintre cele două partide se vor ascuți, se va tinde spre absolutizarea căii nepașnice de către PCC și a căii pașnice de către PCUS. Un alt punct în discuție l-a constituit valabilitatea orientărilor trasate de Congresul al XX-lea al PCUS pentru întreaga mișcare comunistă, lucru cu care chinezii nu au fost de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de normă, față de care limbajul poetic ar fi o simplă "deviere" (tendință foarte accentuată în studiile recente statistice, matematice - Guiraud, ca și de gramatică transformațională - N. Chomsky), se preferă, tot în linie structurală, analiza sistematică a faptelor de stil, nu absolutizarea unor observații locale, care poate duce la concluzii greșite, chiar lucrând statistic, deoarece unitățile numărate n-au aceeași pondere. Ultima observație este importantă chiar pentru lucrări mai noi, unele și din România, care nu pot corecta întotdeauna rezultatele surprinzătoare date
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
fiind relative și în același timp corelative, orice fenomen care este condiționat și dinăuntru și din afara lui este simultan autonom și eteronom. Singura entitate care se bucură de autonomie absolută este materia (realitatea obiectivă) care nu cunoaște determinare externă ei. Absolutizarea autonomiei duce la autonomism, reprezentare unilaterală și idealistă a relației dintre conștiință și existență în sensul izolării conștiinței pe temeiul său existențial, social. Absolutizarea eteronomiei duce la eteronomism, nesocotirea caracterului specific a conștiinței sociale și a formelor ei, esenței și
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
care se bucură de autonomie absolută este materia (realitatea obiectivă) care nu cunoaște determinare externă ei. Absolutizarea autonomiei duce la autonomism, reprezentare unilaterală și idealistă a relației dintre conștiință și existență în sensul izolării conștiinței pe temeiul său existențial, social. Absolutizarea eteronomiei duce la eteronomism, nesocotirea caracterului specific a conștiinței sociale și a formelor ei, esenței și legităților proprii, interne ale acestora“ (Dicționar de filozofie, 1978, p. 55). Din perspectivă pedagogică, autonomia este definită ca „obiectiv general al educației și instrucției
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
tradiționale de predare sau să reînviem un spirit mai vechi al școlii. Ceea ce dorim să subliniem este faptul că nimic din ceea ce reprezintă practică educațională tradițională nu trebuie anulat cu desăvârșire. Riscul de a promova nonvalori există atunci când se încearcă absolutizarea lucrurilor în ambele sensuri. În fond, modernitatea în educație se bazează pe reinterpretarea valorilor tradiționale și nu prin anularea acestora. O altă dificultate ridicată de analiza principiului fundamentării axiologice a schimbărilor educaționale este următoarea: "când putem afirma cu certitudine că
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
prin care se poate asigura reușita. Valorile asumate la nivelul organizațiilor asigură șansa construirii propriei identități a organizației în relațiile cu mediul, iar pentru indivizi acestea le oferă ocazia de a se considera parte integrantă a organizației. Nu se recomandă absolutizarea unor valori în defavoarea altora, riscul fiind ca indivizii să simuleze adeziunea la acestea, pentru ca în profunzime să apară conflicte ce vor rămâne în stare latentă până la apariția unei ocazii care să producă declanșarea și escaladarea acestora. De exemplu, în organizațiile
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
se regăsește mai rar la nivelul organizațiilor. Activitățile derulate se caracterizează prin profesionalism și un nivel crescut al expertizei. Deși organizațiile se pliază, în general, pe un tip sau altul de cultură, Handy precizează faptul că nu este de dorit absolutizarea acestora, în realitate neexistând culturi pure, ci doar predominanța unei culturi față de alta. În orice organizație se desfășoară activități care solicită un anumit nivel de profesionalism, un anumit stil managerial. Din acest motiv, consideră C. Handy, avem de-a face
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
el, un profet asemănător lui Ioan Botezătorul care spunea despre sine: “eu sunt glasul celui ce strigă în pustiu”. Pustiul nietzscheean este alcătuit din nihilismul care constituie un caz particular și care ar putea fi interpretat ca o formă de absolutizare a antropocentrismului - premisa oricărei încercări de a-l substitui pe Dumnezeu prin om - cu toate că textele lui Nietzsche oferă argumente în favoarea unei asemenea interpretări. Locul din care Dumnezeu lipsește, loc ce constituie conținutul nihilismului, nu este așadar o determinare obiectivă a
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
la perspectiva prozaic-pozitivistă asupra lumii. Dacă s-a putut observa că „liricizarea masivă a unei părți a prozei ș...ț este contemporană ș...ț cu triumful deplin al naturalismului”, în mediile avangardiste mai recente un proces similar are loc, prin absolutizarea divorțului dintre poezie și existența „fără poeme” a secolului mercantil burghez, în care convenția utilitaristă înăbușe liberul flux al trăirii, atrofiind facultățile imaginative ale omului și interzicând astfel accesul la „miracolul” universal („Nu e voie să râzi sau să plângi
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
la precizarea unei metode sau a alteia sau la nivelul oricărei relații luate În parte: obiective-metodă, conținut-metodă, organizare-metodă, mijloace-metodă, evaluare-metodă etc. Pedagogia modernă nu caută să impună nici un fel de rețetar rigid, dimpotrivă, consideră că fixitatea metodelor ori extremismul metodic, absolutizarea sau negarea unora sau altora ca și conservatorismul educatorilor sau rutina excesivă, indiferența etc. aduc mari prejudicii efortului actual de ridicare a calității Învățământului. Didactica modernă nu se opune În nici un fel inițiativei și originalității individuale sau colective de regândire
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
soluții diferite, altele decât cele imaginate de unii sau de alții. Aceasta Îi obligă să recunoască diferite perspective posibile, să găsească corelații, să Întrevadă diferite căi de soluționare etc., ceea ce previne formarea unor deprinderi intelectuale rigide și stereotipe sau false absolutizării (Piaget, 1972, pp. 78, 118). Așa cum arată numeroasele cercetări din ultimele decenii (Al.Roșca, D. Barnlund, B.E. Collins, H. Guetzkow, G. Ekman, J.O. Morrissette, C.W. Crannell, S.A. Switzer, G. de Montmollin, D.M. Goodacre, L.R. Hoffman, J.R. Gribb, R.
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
unei societăți internaționale globale. Prin echilibrul pe care îl găsește între acceptarea premisei anarhiei internaționale și arta de a găsi un echilibru, o manieră de acomodare a intereselor între statele societății internaționale, raționalismul deschide posibilitatea unei căi de mijloc între absolutizarea războiului ca fenoment constitutiv unic al politicii internaționale, realizată de realism, și extrapolarea incertă a ordinii interne la scară internațională, dorită și propusă de idealism. Radu-Sebastian Ungureanu∗ Teorii marxiste ale relațiilor internaționale De aproape un secol și jumătate, opera lui
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de mai sus este similară cu cea cunoscută în literatură sub denumirea „Kaysen - Mueller”, de la numele protagoniștilor unei dezbateri de la sfârșitul epocii bipolare - Mueller (1989) și Kaysen (1990). Recunoașterea deosebirilor dintre cele două administrații nu echivalează cu căderea în capcana absolutizării acestor opțiuni. Clinton nu a ezitat să folosească forța militară (Kosovo), iar multilateralismul atribuit administrației sale este adesea idealizat. În același timp, George W. Bush continuă promovarea intereselor americane - așa cum le definește administrația sa - printr-o serie de instrumente incluzând
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în multe privințe esențiale de cea medievală, era identică cu această relativ la modul în care se raporta la natură. Mihăilescu subscrie la ideea înlocuirii antropomorfismelor de tot felul cu o forme specifice și funcționale de ecocentrism, dar atrage atenția asupra absolutizării drepturilor animalelor, omul ajungând astfel să aibă numai responsabilități față de acestea, și niciun drept. Ori, în condițiile în care mii de oameni suferă și mor anual din cauza unei raportări inadecvate la problema câinilor vagabonzi, hrăniți de de către tot felul de
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
a devenit o modă consultarea astrelor prin intermediul horoscopului, de ce să nu penetreze și ideea că timpul este o măsură a lucrurilor și În domeniul sănătății și mai ales al interpretării și tratării unor fenomene morbide. Nu ne dorim, bineînțeles o absolutizare sau transformarea În tabu-uri a realităților puse În evidență de cronobiologie. Ele trebuie să aibă valoare de repere și așa trebuie cunoscute, pentru a nu induce o Întoarcere la mentalitatea superstițioasă a ceasurilor bune și rele. Dimpotrivă, idealul ar
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
observa că „ele sunt, de obicei, îndepărtate drept neimportante sau, într-un mod mai frustrant, recunoscute pur și simplu și apoi neluate în serios și neinvocate“. „Rigidizarea teoriei sintetice a evoluției“ ar consta, prin urmare, într-o tendință crescândă de absolutizare a rolului selecției naturale. Alți factori ai evoluției ar fi subapreciați și neglijați. Ce propunea Gould, ca alternativă față de programul adaptaționist, invocând „pluralismul lui Darwin“? În principal, evidențierea rolului pe care îl joacă în determinarea direcției schimbărilor evolutive și în
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
se află astăzi printre referințele criticilor tineri. Ei continuă o simptomatică atitudine de repudiere a modelului călinescian, persistentă de vreo trei decenii, din mai multe pricini declarate, alcătuind un adevărat rechizitoriu: clișeizarea unor formule critice transmise pe cale didactică până la sațietate, absolutizarea criticii estetice într-un moment de expansiune a culturalului postmodern și a relativismului, prea marea libertate de expresie a criticului ce duce interpretarea spre o literaturizare excesivă, în dauna conceptualizării și a scientizării, lipsa de ancorare a călinescianismului într-o
Modelul călinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9726_a_11051]