283 matches
-
primă parte a textului sau într-o parte care urmează: „...planeții toți îngheață și s-azvârl ’rebeli în spaț’,/Ei din frânele luminii și ai soarelui scăpați.” (Ibidem, p. 133) Constanta semantică a pronumelui este marcată în mod definitoriu de absolutizarea caracterului deictic al acestei subclase de pronume prin suprapunerea sensului lexical cu sensul gramatical de persoană. Suprapunerea este totală la pronumele eu, tu (noi, voi) și parțială la pronumele el, ea (ei, ele). Pronumele personal indică 1 pe protagoniștii actului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronumelui reflexiv, fiind marca individualității sale între celelalte pronume, distinctivă, în raport cu pronumele personal neutru cu care are în comun categoria gramaticală a persoanei și realizarea concretă a unor forme, dar desfășoară un registru amplu de variante; variabilitatea semantică merge de la absolutizarea subiectivității, prin anularea ipostazei de obiect gramatical (mă tem), până la o distanțare maximă, echivalând, de fapt, cu păstrarea doar a unei pseudoidentități ( Lecțiile se țin/de profesorul italian.). Această variabilitate semantică se concretizează în varietatea funcțiilor lingvistice ale pronumelui reflexiv
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și anaforică. Se întrebuințează autonom pronumele posesive compuse caracterizate prin plan semantic și structură constantă; sunt pronume care substituie de regulă aceleași substantive: a mea = soția (mea), al meu = soțul (meu), ai mei = familia (mea) și alte câteva, rezultând din absolutizarea întrebuințării anaforice în aceleași contexte sintactice: „Rămâneți cu ce aveți. Nu vă mai pot da într-adaos decât o inimă ușoară ca să vă bucurați cu al vostru.” (M. Sadoveanu, p. 514) În afara acestui număr relativ restrâns de pronume posesive autonome
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un pronume nepersona,l dar conținutul său semantic specific este orientat de raportarea spațială la protagoniștii actului lingvistic sau de raportarea la temporalitatea actului de comunicare. Această trăsătură semantică se înscrie în corelația apropiere-depărtare. Pronumele demonstrativ poate funcționa indicial, prin absolutizarea trăsăturilor semantice de apropiere sau depărtare, când „obiectul” situat între cei doi poli, apropiere-depărtare, rămâne fără expresie lingvistică, fiind implicit în grade și moduri diferite în planul semantic al unui substantiv introdus mai târziu în linearitatea textului: „Acesta este fratele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fixării identității de clasă lexico-gramaticală: „Numeralul nu numește, nici nu înlocuiește numele de lucruri sau de ființe, ci indică numărul (cinci elevi, zece studenți), substantivul putând fi subînțeles (trei, opt, doisprezece).” ( G.A.,vol.I, p. 181) Dacă se abandonează absolutizarea criteriului semantic, care are justificare în descrierea sistemului lexical al limbii, nu și în identificarea claselor gramaticale ale vocabularului, se deschide drum pentru o stabilire mai exactă a identității morfologice a diferitelor clase de cuvinte considerate categorii de numerale și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
când verbul este intranzitiv, sau din trei termeni, când verbul este tranzitiv, reprezentând două unități lexicale autonome și două funcții sintactice: morfemul se+verbul + un substantiv (pronume)/o propoziție. Se citește ziarul. (predicat) (subiect) În plan semantic, diateza impersonală exprimă absolutizarea acțiunii verbale în interpretarea lingvistică a realității; subiectul vorbitor reține doar desfășurarea acțiunii; în consecință, suspendă total relația cu un subiect gramatical în cazul verbelor intranzitive: Se trăiește greu. sau o situează în sfera semantică a subiectului-agent nedeterminat, în cazul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
îngriji etc.). Deosebirile semantice dintre verbele la diateza dinamică, însoțite și de deosebiri de organizare a sintagmei, permit identificarea a trei valori: 1. dinamic obiectiv (cu un subiect obligatoriu) A ® B El se folosește de naivitatea mea. 2. dinamic subiectiv (absolutizarea subiectivității) ¬ A ® El se fâstâcește. 3. dinamic pasiv (diateza medie) (există o cauză exterioară) A ¬ B El se sperie de orice. În planul expresiei, în paradigma categoriei diatezei, diateza dinamică se opune celorlați termeni exclusiv la nivel gramatical, numai când
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lor (relativă sau absolută). La primul nivel, „polisemia” lexico-gramaticală a formelor absolute este reprezentată de complementaritatea verb-nume (infinitiv, participiu, supin) sau nume-verb-adverb (gerunziu). La cel de-al doilea nivel, neutralizarea opozițiilor categoriale se manifestă ca potențialitate absolută (infinitivul) sau ca absolutizare a semanticii unui termen al opoziției (gerunziu, participiu, supin). INFINITIVULTC "INFINITIVUL" Principala funcție lingvistică a infinitivului este funcția denominativă. Infinitivul denumește acțiunea (starea etc.) verbului în interiorul sistemului lexical al limbii, așa cum forma absolută a substantivului, acauzală, denumește „obiectual” substanțe - „obiecte
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a excela, a delibera, a se îndoi etc. cer circumstanțiale limitative (de referință) (de relație, în termenii gramaticii curente): Mă îndoiesc că voi găsi înțelegere. Vasile excelează în asemenea gafe. Unele din aceste verbe se pot întrebuința fără circumstanțial, odată cu absolutizarea planului lor semantic pe o anumită coordonată: Așteptarea aceasta durează = durează mult = este de durată. Cărțile costă = costă mult = sunt scumpe. El nu știe să se poarte = să se poarte frumos = El se poartă urât. Verbul a fi este suficient
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
frecvent, estompat sau chiar suspendat, impunându-se doar un sens nedeterminat de circumstanțialitate: „Adormind de armonia / Codrului bătut de gânduri Flori de tei de-asupra noastră / Or să cadă rânduri, rânduri.” (M. Eminescu) Suspendarea circumstanțialității (temporalității, cauzalității etc.) gramaticale prin absolutizarea trăsăturii semantice simultaneitate este proprie celei de a doua funcții sintactice a gerunziului: complement predicativ, funcție prin care în planul semantic global al enunțului se introduce o acțiune simultană cu acțiunea verbului ca o însușire dinamică a subiectului (complementului) gramatical
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
soluții, eșuând $... dar a eșuat$$ însă de fiecare dată.” SINTAXA PARTICIPIULUITC "SINTAXA PARTICIPIULUI" Dimensiunea adjectivală din planul semantic al participiului (nedevenit adjectiv, întrucât acțiunea exprimată de verbul în care își are originea nu se transformă în însușire; se produce doar absolutizarea sensului perfectiv, de proces încheiat) îi determină specificul funcțional; realizează în mod definitoriu funcțiile sintactice: • atribut: „Tare sunt singur, Doamne, și pieziș! Copac pribeag uitat în câmpie.” (T. Arghezi) • nume predicativ în structura unui predicat analitic: „Pirgu, îndeosebi, părea frământat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acasă, zice unei babe de la bucătărie să ia cucoșul, să-l zvârle într-un cuptior plin cu jăratic și să puie o lespede la gura cuptiorului...” (I. Creangă) Enunțuri exclamative În enunțurile exclamative, raportul emițător-mesaj-destinatar este dominat de emițător; prin absolutizarea componentei subiective a mesajului, enunțul exclamativ devine expresia sintactică a reacțiilor sale față de realitatea extralingvistică sau, mai ales, față de interlocutor. Sub aspect semantic, enunțurile exclamative exprimă: • diferite stări afective provocate subiectului vorbitor de către destinatar, sau de contactul cu realitatea extralingvistică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al enunțului și lumea extralingvistică, se disting două categorii de predicate: a. predicatul absolut b. predicatul referențial a. Predicatul absoluttc "a. Predicatul absolut" În enunțul cu predicat absolut, se absolutizează planul semantic al relației de interdependență subiect predicat, concomitent cu absolutizarea semanticii lexicale a termenilor care realizează cele două funcții sintactice la nivel conceptual, în afara oricărei determinări cu originea în situația de comunicare. Din punct de vedere logico-semantic, enunțurile cu predicat absolut sunt expresia unor adevăruri axiomatice; semantica termenului-predicat și semantica
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nepersonale sau substantive, care trimit, prin planul lor semantic, la aceeași realitate extralingvistică: Pe tine te dor vreodată ochii?, Iar o doare inima pe Maria. Fiind o complinire necesară, cerută de verbul tranzitiv, nerealizarea funcției de complement direct duce la absolutizarea semanticii verbului care, în absența unei limite exterioare concrete pentru acțiunea pe care o exprimă, rămâne în sfera generalului: „Așezat la masă, plecat peste hârtii, Fărâmă scria.” (M. Eliade), „A întrebat în dreapta, a întrebat în stânga, nimeni nu știa ce-i
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
meu împăcat”, 42 „un gen cu totul nou”. Dacă punem confesiunea epistolară alături de alte constante din versuri și proză, să le zicem cuvinte cheie: „pace”, „eterna pace”, „somnul”, „armonia”, „echilibrul”, „cumpăna gândirii” etc., vom înțelege cât de greșită a fost absolutizarea contradicției (romantice !) din gândirea poetului, în defavoarea armoniei, păcii și a echilibrului dintre termeni, adică, aici, dintre ființa terestră (Cătălina) și personajul cosmic din visul fetei (Hyperion); dintre dorul (sau desideratul) prințesei și norocul ei terestru. Etimologia latină a cuvîntului desiderat
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
meu împăcat”, 42 „un gen cu totul nou”. Dacă punem confesiunea epistolară alături de alte constante din versuri și proză, să le zicem cuvinte cheie: „pace”, „eterna pace”, „somnul”, „armonia”, „echilibrul”, „cumpăna gândirii” etc., vom înțelege cât de greșită a fost absolutizarea contradicției (romantice !) din gândirea poetului, în defavoarea armoniei, păcii și a echilibrului dintre termeni, adică, aici, dintre ființa terestră (Cătălina) și personajul cosmic din visul fetei (Hyperion); dintre dorul (sau desideratul) prințesei și norocul ei terestru. Etimologia latină a cuvîntului desiderat
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
XX. Ofensiva industrială face ca întreprinzătorii particulari și micile afaceri să cadă sub iureșul marilor concerne și trusturi financiar bancare. Aceste structuri (în fapt societăți de exploatare) prin monopolizarea industriei realizează o adevărată plutocrație financiar industrială, ceea ce va conduce la absolutizarea bogăției și la tirania banului. Întrucât singurele care se pot opune acestei ofensive sunt credința și în general sentimentele religioase, liberalismul în bună parte este materialist și ateu, sau dacă adoptă credința o face formal, permițând și stimulând imoralitatea, lovind
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
le-a cultivat de-a lungul generațiilor. Se poate spune și nu fără temei că liberalismul, care-și are sorgintea în revoluția franceză, a preluat din lozinca acesteia doar sloganul libertate, pe care l-a interpretat în interesul său, prin absolutizarea proprietății și subminarea organizării sociale sub toate aspectele, și mai ales prin agresarea instinctului de dominație și subordonare, atât de necesar pentru armonizarea relațiilor în familie și societate. Dacă la început doctrina liberală, aplicând principiile de mai sus, a cuprins
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
mondiale, a căror motivație a fost în principal economică și numai în mod secundar au avut și alte cauze. După aceste experiențe istorice doctrina liberală își schimbă oarecum principiile, vorbindu-se astăzi de neoliberalism a cărui esență rămâne însă aceeași; absolutizarea proprietății, subminarea autorității, polarizarea economico financiară și promovarea imoralității în paralel cu subminarea instituțiilor morale (familia, biserica, școala), toate acestea sub auspiciile economiei de piață dominată de legea cererii și ofertei. Socialismul Spre deosebire de liberalism, care absolutizează proprietatea, socialismul (de asemenea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
celor cu mai puțină aplicare spre artă sunetelor. Sălile devin pline atunci cand afișele anunță Tablourile dintr-o expoziție, a lui Musorgsky, poemele lui Richard Strauss, simfonia Fantastică, a lui Berlioz, suita Șeherezada, suita din baletul Romeo și Julieta, de Prokofiev. Absolutizarea importanței programatismului are limite. Auditoriul, obsedat de subiect, poveste, text, se îndepărtează de puritatea imaginii sonore, îi constrânge imaginația, puterea creatoare și sentimentală (vor trece în plan secund ,,mai marii muzicii” Bach, Häendel, Mozart, Beethoven, Brahms). în ce măsură acest gen muzical
Interdisciplinaritatea muzicii cu program. Valenţele ei educative. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adriana Pârâu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1351]
-
și doi băieți) a fost o coincidență absolut întâmplătoare de natură să faciliteze o comunicare rapidă la toate nivelurile. Ospitalitatea gazdelor, care nu a depășit niciodată buna-cuviință, comunicarea deschisă, sinceră a unor aspecte sensibile din comunitatea română, fără tendințe de absolutizare sau judecare preferențială mi-au permis să mențin un echilibru corect între opinii, uneori exprimate cu tendințe partizane, dar potolite în timp optim prin soluții echilibrate și discutate în amănunt cu principalii oponenți. În prima deplasare pe ruta Nicosia-Limasol eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
tradiționale de predare sau să reînviem un spirit mai vechi al școlii. Ceea ce dorim să subliniem este faptul că nimic din ceea ce reprezintă practică educațională tradițională nu trebuie anulat cu desăvârșire. Riscul de a promova nonvalori există atunci când se încearcă absolutizarea lucrurilor în ambele sensuri. În fond, modernitatea în educație se bazează pe reinterpretarea valorilor tradiționale și nu prin anularea acestora. O altă dificultate ridicată de analiza principiului fundamentării axiologice a schimbărilor educaționale este următoarea: "când putem afirma cu certitudine că
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
prin care se poate asigura reușita. Valorile asumate la nivelul organizațiilor asigură șansa construirii propriei identități a organizației în relațiile cu mediul, iar pentru indivizi acestea le oferă ocazia de a se considera parte integrantă a organizației. Nu se recomandă absolutizarea unor valori în defavoarea altora, riscul fiind ca indivizii să simuleze adeziunea la acestea, pentru ca în profunzime să apară conflicte ce vor rămâne în stare latentă până la apariția unei ocazii care să producă declanșarea și escaladarea acestora. De exemplu, în organizațiile
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
se regăsește mai rar la nivelul organizațiilor. Activitățile derulate se caracterizează prin profesionalism și un nivel crescut al expertizei. Deși organizațiile se pliază, în general, pe un tip sau altul de cultură, Handy precizează faptul că nu este de dorit absolutizarea acestora, în realitate neexistând culturi pure, ci doar predominanța unei culturi față de alta. În orice organizație se desfășoară activități care solicită un anumit nivel de profesionalism, un anumit stil managerial. Din acest motiv, consideră C. Handy, avem de-a face
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
intelligibilis). Din perspectiva sa, sufletului omenesc i-au fost conferite însușiri deosebite, nedemne de a fi atribuite altor ființe pământești, reflectarea omului a fost înălțată în Rai, ca un har dumnezeiesc, un dar de a oglindi lucrurile materiale. Prin această absolutizare a reflectării conștiente s-a creat posibilitatea tomistă de a contrapune psihicul uman tuturor celorlalte ființe, tuturor celorlalte forme de activitate; o esență aflată deasupra lumii trupești comune. Filosofia tomistă s-a distins prin a fi așezat acțiunile sufletești într-
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]