881 matches
-
Paul, în timp ce Lilith e nevasta lui Noimann). Și aceasta pentru că romanul vizează subconștientul ființei, bîntuit de proiecțiile halucinatorii ale Celuilalt (narator ori personaj); dilema fiecăruia e formulată astfel de naratorul însuși: "Cu lucrurile concrete te mai poți lupta, dar cu abstracțiunile ce faci?! Cu cît încerci să le alungi, cu atît te împotmolești mai tare în ele"; plecînd din acest semn de întrebare, personajul e trecut în ceea ce aș numi irealitatea realității, în care naratorul, dictatorial, își instalează protagoniștii: "Realitatea, pentru
Un roman al dedublării by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7135_a_8460]
-
Notațiile eminesciene risipite pe marginea cărților, glosele dezordonate ale lui Eminescu despre fenomenul literar vor fi mereu infinit mai interesante decît articolele literare ale lui Macedonski; ambițiile de teoretician ale acestuia nu erau susținute de o cultură corespunzătoare, așa că manevrarea abstracțiunilor l-a pus mereu în dificultate. Totuși, încă din articolul de tinerețe Poezia viitorului, el își dădea seama că pe viitor poezia "nu va mai fi decît muzică și imagină"; observă mai tîrziu că acel "cult al formei", vizibil în
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
a efectuat-o a unei scrieri din Gabriel Marcel, Justice et verite, Doina Cornea subliniază că nu e suficient "să vorbești despre adevăr, ci să fii în adevăr", întrucît dacă adevărul și dreptatea nu sunt asimilate în viața spiritului, "rămîn abstracțiuni fără viață și fără consecințe". Avem a face cu un punct de vedere relevant cu osebire în condițiile în care am asistat la destule "trădări ale intelectualilor", care fie că s-au pus din capul locului în slujba propagandei totalitare
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]
-
ce reprezintă o reacție a naturii împotriva puterilor dizolvante ale inteligenței - puterea inteligenței reprezentînd conștiința decrepitudinii și morții 7. Că și metaforă la Blaga, simbolul definit de Durand e destinat îmbunătățirii condiției omului în lume. Vindecării de infinitul rău al abstracțiunilor - prin spirit metaforic - îi corespunde terapia prin imaginația simbolică. Există ceva ireductibil în limbajul metaforic, un element de o specificitate ce exclude posibilitatea transpunerii totale a metaforei în limbaj rațional. O astfel de ireductibilitate îl determină pe Paul Ricoeur să
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
critic și dispoziție egală. La nici unul din aceste personaje nu apare vreun detaliu biologic: o mimică, o trăsătură fizică, o gafă, o emoție care să-ți sugereze că ai de-a face cu un ins, nu cu o capsulă de abstracțiuni. Andrei Pleșu nu vede fizionomii sau gesturi, ci calități sau defecte, rezultatul fiind o serie de profiluri abstracte care sunt golite de mirosul individual al personajelor încondeiate. Cu alte cuvinte, Pleșu nu le face portretul, ci le obține conceptul. Nu
Schițe de portret by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4950_a_6275]
-
artificiu logic de mare complexitate. Mai degrabă decât o replică la Procesul, el pare să fie un poem despre lumea lui Kafka. Evident, inteligența și fantezia nu-i lipsesc. Dar concretețea epică se obține greu, de obicei prin aglomerări de abstracțiuni. Un roman, din fericire de mică întindere, în spiritul poeziei optzeciste de cea mai bună calitate.
Romanul ca și poemul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5983_a_7308]
-
repetăm întruna: teoretizările pe scenă sufocă în fașă nașterea unei opere de artă. Lumea esențelor este proprie filosofiei. Lumea operei de artă, indiferent de domeniu, este una materială, concretă, care evocă doar esențele. Numai vizibilul operei poate sugera simbolic lumea abstracțiunilor. Ideea nu poate prima asupra formei, cele două sunt inseparabile în artă. Restul este vorbire în gol. O astfel de vorbire în gol a fost „spectacolul” numit Posthuman, al lui Florin Flueraș, Iuliana Stoianescu și Valentina Desideri. Aceasta din urmă
Explore Dance Festival 2010 (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5963_a_7288]
-
care o face Andrei Cornea în acest volum. De fapt, e de mirare cum, pe un teren atît de golit de referințe concrete - cum este cerul conceptelor grecești - autorul nu-și pierde elanul și nu-și micșorează curiozitatea. În genere, abstracțiunile lipsite de viață atrag în adolescență, cînd mintea, îndrăgind virtutea chinuitoare a distincțiilor infinitezimale, este dispusă să intre în răsuciri fachirice de sorginte logică. De la o vîrstă însă, deșertăciunea jocului se impune, uscăciunea conceptelor îndepărtînd mintea de la balansul previzibil între
Spectrul neființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5738_a_7063]
-
E o predilecție umorală pe care o ai sau nu, dar fără o asemenea înclinație pornită dintr-o limfă sensibilă, filosofia devine o manie snoabă fără justificare plauzibilă. În schimb, unei naturi hiperactive atrase de repere pragmatice, apetența filosofului pentru abstracțiuni îi pare o aberație simandicoasă și un semn de degenerare. De cealaltă parte, filosofii nu urmăresc defel binele omenirii și nu sînt însuflețiți de dragoste de semeni. Mizantropi și retractili, scopul meditației lor sînt ei înșiși și numai ei, de
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
în trei categorii, cu denumiri având conotații muzicale. „Impresiile" reprezintă răspunsuri mai mult sau mai puțin directe la stimuli din lumea înconjurătoare. „Improvizațiile" sunt pure jocuri de culoare ce urmează o logică născută în imaginația artistului. În fine, „compozițiile" sunt abstracțiuni pure, elaborate în timp, care lasă foarte puțin loc aleatorului, pictorul folosind multiple desene pregătitoare pentru a calibra relații spațiale și cromatice. Raporturile lui Kandinsky cu muzica sunt de altfel foarte importante în înțelegerea operei unui artist care a dorit
Kandinsky la Muzeul Guggenheim by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6217_a_7542]
-
totul cu capul tău, fără a te lăsa molipsit de jargoane, autorități și mode. Așa se face că într-un om e atîta luciditate cîte otrăvuri proprii s-au sedimentat în el, profunzimea unui intelectual nefiind dată de ușurința mînuirii abstracțiunilor, ci de calitatea drojdiei intuitive care s-a așezat pe fundul minții sale. Și fiindcă e strict personală, filozofia nu e nici act spornic de cunoaștere a lumii și nici activitate de homo fabercare s-a ivit ca să aducă progresul
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
Raymond, Vianu, G. Călinescu, Roland Barthes, Matei Călinescu și încă alții, conduce la încheierea că ideile trăiesc în măsura în care cineva le articulează, le formulează într-un anume chip. Și aceasta oricât de arid ar fi terenul de manifestare, oricât de abstract. „Abstracțiunea, ne previne Mircea Martin, nu presupune obligatoriu recea neutralitate și, mai ales, nu exclude apartenența. Ideile sunt totdeauna ale cuiva." Și încă: „...tema pe care am numit-o a dicțiunii, a modului de construcție și de formulare ce face ideile
Idee și expresie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6050_a_7375]
-
Gheorghe Grigurcu Cărturar marcant al componentei (mai) tinere a Scolii clujene, Ștefan Melancu propune un lirism delicat, eterat, precum o pauză a eforturilor intelectualului si într-un fel o compensare a lor. Abstracțiunile se dizolvă în visare, exactitățile devin evanescente trecînd într-un mediu ambiguu, într-o cultură de imagini fin tremurătoare precum a unor obiecte răsfrînte în luciul apei. Tentînd a se elibera de regimul mental al unor rigori, al unei discipline
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]
-
sa nu stăruie pe această cale ce ar risca să alunece în clișeu. Dincolo de conceptualizări ca și de nostalgii, reverii etc., își face loc cu consecvență în aceste versuri o senzorialitate agrară, apetența omului de la țară pentru concret. Străin de abstracțiuni ca și de redundanțele expresioniste ale unor șaizeciști, Ion Horea așterne netulburat pagini de jurnal agrest. Mai apropiat decît de Ion Pillat la care s-a văzut adesea trimis, e de B.Fundoianu. Avem a face aici cu un pragmatism
Un „centru al lumii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6125_a_7450]
-
cap-coadă, ci o lucrare pe care o consulți pe secțiuni. E o panoramă cronologică în care fiecărui gînditor i se pun în lumină ideile pe care le-a rostit în problema limbii. Vrei să știi cum gîndea Leibniz relația dintre „abstracțiune” și „limbaj” sau dintre „esență” și „definiție”? Mergi la cuprins și cauți paginile respective. Ești preocupat de „teoria semnelor” la stoici în contrast cu cea a Sfîntului Augustin? Cercetezi sumarul și te duci la locul cu pricina. Cum spune Jürgen Trabant în
Cunabula verborum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4875_a_6200]
-
trădînd nu doar lipsa apetenței meditative, dar o îngustime vădită a orizontului de gîndire. Creangă nu vede înalt și nu simte adînc, de aceea n-are tensiune dramatică, n-are înclinație speculativă și nici sensibilitate metafizică. Mai mult, îi repugnă abstracțiunile și atunci cînd încearcă să facă teorii e lamentabil, de unde și observația lui Ibrăileanu: cînd iese din „țărăniile“ sale, Creangă își pierde vraja. În totul, Creangă este un exemplu uimitor de cît de sus se poate ridica un talent nativ
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
un exil de uz personal. Dar atunci, în anii războiului, am trăit într-o epocă nebună în care exilul lăuntric era singura soluție de supraviețuire psihică. Ca absolvent de filozofie, ce simțiți că vă atrage mai mult la un text: abstracțiunile conceptuale sau vibrațiile lirice? De filozofie m-am rupt de mult și am ales exclusiv tiparul literaturii. Asta nu înseamnă că mă consider un autor liric care respinge distincțiile abstracte. Cînd scriu sunt preocupat numai și numai de punerea în
prezențe la Festivalul „Zile și nopți de literatură“, Neptun, 2011 Ognjen Spahić (laureatul Premiului pentru un Tînăr Scriitor): „Eu trăiesc literatura din interior“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5457_a_6782]
-
ne îngăduie a deveni „părtași la experiențele lui grele”, poetul poate fi receptat la modul optim de un exeget aflat pe aceeași lungime de undă interioară, afin al gînditorilor de factură existențialistă mai curînd decît al celor operînd în pură abstracțiune. Aparținător al stirpei celor dintîi, Petru Ursache învăluie producția în cauză în considerații diverse, efectuînd planări ce-l depărtează și-l apropie alternativ de materia intrinsecă a acesteia. Ni-l reamintim pe N. Steinhardt. Speculațiile însele dobîndesc pe alocuri aura
O critică existențială by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5404_a_6729]
-
la o etnie și la o limbă, după un calapod juridic care îți cere să nu mai iubești din înclinație și prin instinct, ci din rațiune și prin contract. De aceea, ideea că poți fi fidel unei țări în numele unor abstracțiuni formale care, trecute fiind în catastiful unei constituții, îți inspiră sentimente de loialitate fierbinte, ideea aceasta e curat naivă, trădînd fie o încredere excesivă în natura umană, fie o neînțelegere voită a ei. Să-l invidiem pe Vladimir Tismăneanu pentru
Despre rădăcinile ororii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5131_a_6456]
-
o totală răsturnare a valorilor. Râul devine astfel o categorie politică, fiind deviat de la sensul sau teologic, „diavolul intra în istorie” (L. Kolakovski), axiofobia dictează nouă ordine „valorica” și totul se așează sub semnul unor ambiții nemăsurate având că țel abstracțiuni din cele mai înspăimântătoare. Toate marile teme ale creștinismului sunt confiscate și puse să slujească unui maniheism politic întemeiat pe cultul rațiunii istoriei. Sau, în formularea Profesorului Tismăneanu, "marxismul se întemeiază pe cultul rațiunii mediate de agentul mesianic al Istoriei
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
pomeților și în prognația bărbiei, dar chiar spiritul ei se arată mlădiat după un calapod de crispare ofensivă. O mimică distinsă altoită pe o iactanță comportamentală de iz cavaleresc, un timbru vocal cu inflexiuni aspre însoțind o puternică înclinație spre abstracțiuni, într-un cuvînt o materie feminină turnată în cofraj bărbătesc. O făptură care ar fi strălucit dacă s-ar fi numărat printre mlădițele princiare din care s-au ales în timp reginele țărilor europene. Pornite din pana unei adepte a
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
și denunțul, uneori cu un sens punitiv explicit, se regăsește în egală măsură în opera lui Caragiale și în aceea a lui Brâncuși. Dacă cel dintîi sancționează mecanica istorică și mimesisul social, abuzul memoriei de grup și destructurarea, pînă la abstracțiune, a existenței individuale, cel de-al doilea denunță stereotipia privirii și mimesisul estetic, tirania memoriei muzeificate și impostura orgolioasă a formelor redundante. Iar dincolo de toate acestea, și chiar dincolo de orice întîlnire în spațiul vreunui proiect cum a fost cel ratat
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6723_a_8048]
-
detalii onomastice, cronologice și livrești venind să sporească nodurile pînzei pe care o țese în jurul temei alese. De aceea, strategia sa pare a fi a unui paing preocupat să-și cartografieze foarte bine prada, dar a unui paing absorbit de abstracțiuni a cărui hrană predilectă sunt mințile ideologice și ideile lor. Pare genul de spirit care, după întîlnirea cu un om, nu-i păstrează decît amintirea ideilor rostite, și nu amănuntele biologice ale crustei trupești. Nu fizionomiile, culorile sau temperaturile îl
Fler ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6560_a_7885]
-
spune Ikonov, «bunătatea măruntă», bunătatea cea de toate zlele, bunătatea fără discurs, fără doctrină, fără sistem, bunătatea oamenilor în afara Binelui religios sau social, dezinteresarea tacită, gestul simplu al unei ființe pentru altă ființă, dincolo sau dincoace de generalități și de abstracțiuni.
Un răspuns pentru Regele Solomon by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6488_a_7813]
-
sufere de o ariditate mergînd pînă la muțenie expresivă. Și atunci nu-ți rămîne decît să schimbi umoarea, doar credința putînd da cititorului un unghi care să îngăduie o altă deschidere față de text, o deschidere aptă de a pune în abstracțiuni pasta unei imagini concrete. Pentru un credincios care vrea să afle cum îl poate cunoaște pe Dumnezeu distincțiile din carte sînt vii, urgente și tulburătoare, ceea ce înseamnă că, fără o sensibilitate religioasă în stare a umple carcasa noțiunilor cu o
Vetustele și desuetele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6370_a_7695]