6,323 matches
-
Ionesco e lumea pur și simplu, lumea de pe stradă, lumea de aiurea. Lumea așa cum o vede oricine: plină de umor, de tandrețe, de cruzime, dezolanta, sumbră, colorată, cu o mulțime de fete, din ce in ce mai putina natură, o lume din ce in ce mai violență, măi absurdă, dar din care, culoarea și imaginarul mai fac, încă, parte; că și angoasele, de altfel. St. Gallen. La Galeria Erker (care-și trage numele de la balconașul închis care-i împodobește fațadă, unul dintre cele 111 care mai supraviețuiesc, răspândite în
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
care Mordehai, evreul, îi vorbește în umbra spînzurătorii tiranului Haman: „Să te închini în fața unei puteri nemăsurat de tiranice care nu lasă loc nici unui singur fir de praf să curgă în direcția contrarie alunecării tuturor firelor, unei dorințe atît de absurde de putere încît ar ucide orice frunză ce nu ar îngălbeni în aceeași zi de toamnă, unei atît de mari pofte de adevăr absolut încît nu ar admite nici un singur «poate» (...) ar însemna a te lua drept măsura unicului”. Același
Capcanele și magia absolutului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13294_a_14619]
-
iar Cioran se scufundă tot mai adînc într-o boală nemiloasă. Americanii închid legendarul birou parizian al postului de radio „Europa liberă”. La București și Paris se caută soluții pentru scoaterea României din situația confuză în care se găsește (combinație absurdă de anarhie și dictatură - 13-15 iunie 1990, cu minerii făcînd ordine pe străzile Capitalei, acțiune inimaginabilă într-un stat de drept reprezintă exemplul cel mai elocvent), dar nimeni nu le găsește. Toată lumea vede jumătatea goală a paharului, gîndește variante politice
Cronica marii bălmăjeli by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13296_a_14621]
-
IV-lea este un text rămas pe nedrept în planul doi. Iar aici cititorul român va avea parte de o surpriză imensă, fiindcă va descoperi un Steinbeck inedit. Un maestru al ironiilor scăpărătoare, un fotograf al stupizeniilor, un arhivar al absurdului citadin din care se hrănesc nădejdile unei nații ce recurge, în disperare de cauză, la surogate utopice pentru a se salva politic. Acțiunea se petrece în Franța anilor ’50, într-o perioadă de frustrări intense, care duc pînă la urmă
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
Vreau să vorbesc cu ea. Nu știu cît timp a trecut de cînd nu mi-a mai trimis nimeni flori. Dar azi e una aici care spune: De data asta nu am adus flori. întrebarea: Cum te cheamă - ar fi absurdă. Nu-mi amintesc în general numele oamenilor. Nici obrazul femeii nu-l pot recunoaște. Nici vocea. Aș putea să mă străduiesc să recunosc femeia după ce povestește. Poate mi-a mai povestit asta cîndva. Spune: Să ajung să te văd zăcînd
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
încărcat de mister. El este trimis de centru la Colga, în calitate de agent special, însărcinat să elucideze o serie de crime cu autor necunoscut, puse de localnici pe seama "necuratului". Pe măsură ce avansează în investigație, detectivul descoperă un univers grotesc, guvernat după legi absurde - și ele aplicate strîmb de oameni cu mentalități străine de lumea civilizată. Trecutul acestui oraș aflat la limita fantasticului seamănă ca două picături de apă cu istoria reală a României în anii tranziției: Am avut mai multe proiecte de dezvoltare
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
fiind în Timișoara, nu am bănuit vreodată că șvabii din comunele învecinate erau supuși la discriminări pe criterii etnice; îmi imaginam plecarea lor din țară ca pe șansa unor oameni de a trăi într-o lume civilizată, neatinsă de fanteziile absurde și agresive ale conducătorilor comuniști, toți copii miniaturale ale lui Ceaușescu). Trebuie să-i dăm însă deplină crezare autoarei. Ca etnică germană, ea știe cel mai bine cum au stat lucrurile. Sinceritatea ei este probată și de faptul că Herta
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
s-ar putea suprapune destinului strălucitor, tangibil doar succesului. Top Dogs () este o piesă scrisă în 1997 de elvețianul Urs Widmer, o piesă care aduce brutal în viața noastră acest subiect. Un text care ar părea că ține de registrul absurd tratează extrem de firesc, de direct, cu șabloanele de rigoare punctate și recognoscibile, cu suferința aferentă la vedere, prăbușirea micilor imperii. Top Dogs este un scurt tratat despre metamorfozarea imposibilului în posibil, despre eșecul la casele mari, despre ipocrizie, despre identitate
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]
-
a oferi un sens devălmășiei temporale, așadar plonjînd în absurd: Nu e trecut, nu-i viitor,/ Un azi etern, năucitor,/ Cu soarele deasupra nemișcat/ Nemaiînstare/ Să măsoare/ Fărăderostul nemuririi" (Scaieți și zei). Dar acest simțămînt, să-i zicem eretic, al absurdului nu duce la o anulare a principiului moral, ci, dimpotrivă, la o potențare a sa. Scoțîndu-l de sub jurisdicția unei pietăți cultivate în plenitudinea ei mai mult sau mai puțin convențională, fără nici o umbră de incertitudine, neezitînd a-l trece prin
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
și însingurare. Totul pe orizontală. Nimic pe verticală. Totul "aici". Nimic "dincolo"... chiar dacă nu avem certitudinea unui "au dčla". Omul este mort din propria lui voință liberă, solitudine și deșertăciune... Dacă totul se oprește aici, este inutil și absurd - teoria absurdului a făcut ravagii - să continuăm și să ne găsim refugii în tot felul de acțiuni efemere. Omul autentic spiritual și celest a murit. A rămas omul terestru, liber și trist în căutarea unei fericiri inaccesibile... Să nu uităm, Kirilov și-
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
muzicală a mecanismului meu estetic, a cărei prezență se semnalează și în unele fenomene ce-mi păreau altfel inexplicabile, cum e, de pildă, inhibiția resimțită în fața necesității de a improviza literatura pe subiecte ocazionale", pentru a reliefa "necesitatea absolută și absurdă de a proceda, nu numai în lucruri mari, ci și în cele mici, din același principiu generator al unei stări muzicale". Iată așadar un mecanism abscons, de factură orfică, a severului clasicism lovinescian! Un mecanism care denotă apropierea actului critic
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
era taxa pe producția de tutun, dar fumăritul reprezenta impozitul pe casă (casa în care se făcea foc). E cert că ultima denumire stârnește cel mai mult imaginația și provoacă interpretări destul de libere, pentru că pare a sugera o culme a absurdului fiscal: taxa pe fum, pe imaterial și insesizabil. Conotațiile și etimologia populară contribuie la păstrarea în circulație a termenului, pomenit încă în discuțiile actuale, mai ales în ironizarea excesului de taxe: "Tu încă n-ai înțeles că ăștia ar pune
Biruri,taxe, impozite by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12183_a_13508]
-
Nu, reprezintă o regizare a conflictelor și întrebărilor spirituale, etice și afective". Întreprinsă cu spirit liber, călătoria în fascinanta țară Ionesquie ne dezvăluie peisaje sufletești și intelectuale mai puțin vizitate. Am descoperi astfel, printre eboșele clasicului portret al "părintelui teatrului absurdului", pe tânărul baudelairian, autor al tezei neterminate Le thčme de la mort et du péché dans la poésie française depuis Baudelaire, pe cititorul îndrăgostit de Alain Fournier ("maestrul adolescenței mele literare și visătoare"), de Flaubert, Dostoievski sau Proust ("Proust spunea lucruri
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
special, punerea în valoare a unei "tematici a alternanței lumină/întuneric, zbor/cădere, tăcere/vorbărie". Tema căutării luminii paradisiace - constantă a biografiei spirituale a lui Eugčne Ionesco, inclusiv la nivelul credinței religioase, dar și motivație a tragismului aflat în spatele umorului, absurdului sau scepticismului ionescian (care îl apropie nu numai de Cioran, dar și de acel Homo religiosus al lui Mircea Eliade) - mi se pare a fi tușa definitivă a Portretului scriitorului în secol. Această ipoteză legitimează, în viziunea portretistului, abordarea ionesciană
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
tăblița se schimbase cu o alta... Toate bune și frumoase, doar că ea era a unor case din cartierul Freidorf..." Uimitor ce se potrivesc, uneori, lucrurile..." Ce ciudat, ce bizar, și ce coincidență", scria, în al său théâtre de l'absurde, Eugen Ionescu, despre care vine vorba într-o altă paranteză: " spre finalul primei piese ionesciene, Englezește fără profesor, (1943): "Toți împreună, în culmea furiei, își țipă la ureche: Andrei Marin, Andrei Marin, Andrei Marin, Andrei Marin..."ș.a.m.d., de
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
frazarea" întîmplărilor mai complexe, respectîndu-se anumite tabieturi. Procedeele sînt, cu puține excepții, acelea ale "momentului" și ale schiței. O fiziologie (nu numai) a provințialului adusă la zi... Aristocratică, chiar epatantă, și totuși complice-șmecherească, retorica lui Șerban Foarță combină artificiile parodiei absurde cu săgetarea cotidianului, făcută cumva cu delegare de responsabilitate. Ca orice vorbire despre moravuri, "încuscrire" de virtuoase obiceiuri latinești (mos, moris), cu slavele, păcătoase, năravuri, articolele lui conțin și "predica" pentru schimbări în bine ( în genul unui castigat ridendo mores
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
-i așa, doar variante ale unui discurs într-un anume sens totalizator. Din fragmente lipite la întîmplare, cu susul în jos, hilar, ieșind portrete care să semene cu Fuchs, ori cu ipochimenii din Dicționarul onomastic, prinde viață o lume nu absurdă, nu S.F., ci mică, dar a noastră. Fiecare articol e, în fond, o mini-proză, ba chiar o eboșă de poezie a unui autor la care, se vede, "instrumentele" se amestecă. E un jurnal la vedere, ținut în numele "cititorului implicit", care
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
îngrămădite în jurul lui". Benzina se dădea cu țârâita, lipseau medicamentele, studenții și profesorii, în loc să se ducă la cursuri, erau trimiși la strânsul recoltei, un fel de inutilă corvoadă. Și în timp ce el dădea "indicații" de tot felul, care de care mai absurde și mai revoltătoare: să se demoleze biserici și cimitire (Crângași) să fie scoase din biblioteci cărțile semnate de scriitori "fugiți" (Nicolae Balotă, Lucian Raicu și încă alții), aplaudacii, lumea politică, "sinistră ca o faună de bestii", cum îi apare diaristului
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
au stranietatea figurilor de ceară dintr-un muzeu Grévin, reactualizând gustul suprarealist pentru manechine și aerul de pictură "metafizică" din tablourile unui De Chirico; cutare casă e "plină de fragmente de conversații diferite", iar aceste fărâme de limbaj au aparența absurdă a unor dialoguri și secvențe din piesele de mai târziu ale lui Ionesco; "vitrinele de la colț așteaptă tramvaiul cuprinse de o adevărată nebunie", "fiece clipă care trece are scheletul ei", într-o gară, noaptea convorbește cu lumea de dincolo; "ființe
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
viul întâlnește inanimatul și mecanicul, un cuvânt poate căpăta consistență de personaj, textele își împrumută reciproc înțelesuri și reverberații sonore etc. În cele din urmă, se impune conștiința extremei precarități a tuturor lucrurilor, sentimentul că omul trăiește într-o lume absurdă, cu structuri dereglate sau ușor dereglabile, dezorientat și "pierdut" în labirintul universal, apăsat, în fond, de perspectiva morții. Dar și cu ferestre pe care le poate deschide către miracol. Căci pe acest parcurs ne întâmpină la fiecare pas un spectacol
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
pe care le poate deschide către miracol. Căci pe acest parcurs ne întâmpină la fiecare pas un spectacol de sclipitoare fantezie și inteligență, prin care Ramón Gómez de la Serna propune o suită nesfârșită de situații, scene, dialoguri, personaje de comedie absurdă, obiecte însuflețite de o viață secretă, peisaje impregnate de neliniște și melancolie... Într-un asemenea peisaj se încheie, simbolic, și romanul "omului pierdut", culcat în final printre liniile crezute moarte ale unei căi ferate, loc de repaus nocturn al cloșarzilor
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
ne amintesc faptul că în componistică s-a instalat o stare de urgență inter-textualistă. Dincolo însă de comicul imanent ori de reflexele ludice, experimentalismul tomnatic este bântuit de tragism, fiind mediul propice interiorizării situațiilor extreme, evenimentelor paradoxale ori a postulatelor absurde în care se zbat lumile actuale. Compozitorii experimentaliști încearcă să afle acel punct al spiritului de sinteză de unde realul și imaginarul încetează a mai fi considerate categorii antinomice ori contradictorii. 7) Fie în variantă onirică, free-improvizatorică, suprarealistă sau sincretică, deviza
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
o emancipare profundă și multiplă a poeziei și nicidecum doar sub raportul expresiei. Ei reinventau conceptul de poezie și lirismul înalt simbolic; modificau viziunea ontologică a poetului și toate raporturile lui cu universul. Hazardul lui Lautréamont, alhimia lui Rimbaud, logica absurdă a lui Macedonski aveau un aspect mai curînd metafizic decît gramatical. Bulversarea de către avangardiști doar a limbajului reprezintă o cedare de principiu extrem de gravă, dacă examinăm proiectul primilor moderni, la care, de exemplu, versul liber însemna mult mai mult decît
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
prosperitatea seminției, precum și higiena ei fizică și morală.Uneori, dispozițiile ating cele mai nebănuite cazuri. Astfel, de pildă, în capitolul 22, sfatul 10 se pune în vedere: Să nu ari cu un bou și cu un asin"și multe altele, absurde sau arbitrare în aparență, care subzistă până azi. De exemplu, relația de căsătorie: De va lua cineva femeie și se va face bărbat ei, dar ea nu va afla bunăvoință în ochii lui, pentru că va găsi ei ceva neplăcut la
Deuteronomul (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12661_a_13986]
-
caracter, prezenți tot timpul la emisiuni TV și care fac alianțe imposibile, jurnalismul făcut prost: când didactic, când satiric, talk-show-urile făcute doar pentru spectacol, dialogul fără respect, între indivizi de convingeri și obediențe ireconciliabile, cei care scriau kilometrice dedicații de absurd devotament pentru soții Ceaușescu, cei care după "89 se dau dizidenți comuniști, revoluționarii cu diplomă, nostalgicii după comunism, intrigile de partid, populismul deșănțat, reforma amânată, nedusă până la cap sau prost făcută, cei care blochează accesul la dosare, trenurile jegoase, cei
Apel la decența pubilcă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12693_a_14018]