213 matches
-
vrea să vie cu mine, p-un stipend care-o să-l alegem, În misie delicată. Brunu mi-a părut cherchelit și a zis că da. În fața scării fatale, Brunu, care, când nu te-aștepți, se bagă În egoizmu lui abulic, a zis că n-avea să meargă sus și s-a pus la șuetă c-un vecin, care am aflat că iera ceasornicar și chiar dă ultimă oră. Io am urcat sus bâțâind cu brățara care o cumpărasem nainte dân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să credem. Vechii și noii colegi s-au strâns la căpătâiul lui, într-o casă rece de pe la începutul secolului, cu tavane înalte și ferestre înguste. Părinții lui foarte bătrâni, îl făcuseră târziu, își târșâiau picioarele dintr-o cameră în altă, abulici, dar preluaseră prietenii toată treaba. Andrei Vlădescu m-a luat cu el și atunci i-am văzut și eu pe toți despre care îmi vorbise, colegi și prieteni. Era o zi cu un soare blând de primăvară, dar după lunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
splendoarea cu care mă înhăitasem de vreo patru zile, de n-a mai găsit drumul către gară. Am pomenit-o în treacăt adineauri când mă făceam că nu-mi aduc aminte din ce cameră am plecat azi dimineață, ca să par abulic și ca nu care cumva să mă pârâți alor mei că, pentru o pizdă, nu m-am dus să-i văd. Știu exact tot am făcut, din clipa în care am văzut-o pentru prima dată și până când, ca din
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
malign, dintre cele mai primejdioase care au pustiit lumea. Le spunem celor cu mintea confuză, Cunoaște-te pe tine însuți, ca și cum cunoașterea de sine n-ar fi a cincea și cea mai dificilă operație din aritmeticile umane, le spunem celor abulici, Dacă vrei, poți, de parcă realitățile bestiale ale lumii nu s-ar amuza în fiecare zi inversând poziția relativă a verbelor, le spunem nehotărâților, Începe cu începutul, ca și cum începutul ar fi capătul vizibil al unui fir răsucit stângaci de care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Din disperare, începe să dea lovituri de karate în capacul sicriului, ca Uma Thurman în Kill Bill 2. E ora 15.50. Madame Agnès strânge pânzele de păianjen din hol. Atenția îi e atrasă de deschiderea ușii: intră Lionel. E abulic și pârlit: părul din vârful capului și sprâncenele îi sunt ușor arse. De asemenea, hainele de pe el sunt înnegrite. Ține în mână o pungă de hârtie. — Bună ziua, madame Agnès, o salută el din inerție. — Bună ziua, domnule Lionel. Ce mai e
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
va umple viața sufletească, micșorând din ce în ce teritoriul ocupat de Mihaela. Făcusem de câtva timp cunoștință cu învățătoarea cea nouă din sat. Era o fată fără însușiri deosebite. Puțin scundă, puțin grasă, cu ochii languroși, cu gesturi moi, abulice. Din toată ființa ei se desprindea o lenevie, o visare oirentală, care în fond nu-mi displăcea. Timp de două săptămâni i-am făcut o curte asiduă și am cucerit-o fără bătaie de cap. Dar mi-iam dat seama că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
tresărit, zise Andrei râzând. Marta se ridică și se lăsă sărutată pe frunte. Își simțea obrajii arzând. În schimb, la Înmormântare n-am fi lipsit. Și nu te-am fi făcut de rușine. Sora mea vorbește! Și nu e nici abulică cum părea adineauri. Adevărul e că spectacolul unei pături zburătoare, sau doar plutitoare, te poate lăsa fără grai... Cum se simte pacientul după acest exercițiu de levitație? Pacientul se simte bine, slavă Domnului, zise Marta, dar de ce vorbești așa complicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu era altceva decât instinct, iar misterul ei o uimitoare transparență. Seducea fără să Își propună și se lăsa sedusă fără rezistență. Se juca. Trăia. 8. Toate acestea le vedea doar acum. Dar atunci? Atunci? Atunci vedea profilul de buldog abulic al fostului său profesor de filosofic, fost lector la Academia Militară. Era ora 11. Cafeneaua gării era aproape pustie. Profesorul Își aștepta paharul cu coniac. Răsfoia ziarul local În spatele unei stive de cărți cumpărate pe sub mână de la Lola. Răspunse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Era doar noaptea Anului Nou, iar pictura era departe de a-și fi spus ultimul cuvânt. Iolanda și Petru se Învârteau printre invitați, separați și apropiați În același timp unul de altul de această mulțime eterogenă și străină, entuziastă sau abulică, În funcție de cantitatea de alcool ingerată, euforică sau blazată, dispusă totuși, În ciuda diferențelor, să petreacă o noapte Împreună Într-un loc altfel inaccesibil. Mulți dintre ei aveau să povestească mai târziu despre revelionul lor la Casa Ster, le fel de celebră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Miguel, dar n-a avut curajul să-l apere întotdeauna. Poate că e la mijloc și o obscură dramă psihologică, pentru că Regina, Dona Carlota Joaquima, era cu trup și suflet alături de Don Miguel, iar Regele, devenit cu timpul pasiv și abulic, voia să se răzbune împotriva vitalității și energiei soției sale, lovind în moștenitorii Tronului... Pentru că, fără îndoială, adevăratul moștenitor al Tronului era Don Miguel. Don Pedro era acum Împărat al Braziliei, iar legile Monarhiei portugheze excludeau de la Tron un cetățean
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
revoluționare. Învață limba germană ca să citească pe filosofi și se trudește o viața întreagă să-și găsească echilibrul zdruncinat prin pierderea credinței. Amână mereu expunerea sistemului lui de filosofie. "Sunt un filosof inedit", mărturisește cuiva. Dar este nefericit, neliniștit și abulic. Geniul lui își dă toată măsura în admirabile, obsedante poeme. Antero de Quental este poate cel mai genial poet pe care l-a creat pesimismul, alături de Leopardi și Eminescu. Nimeni n-a cântat mai frumos ca el neantul cosmic - MIRCEA
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
genunchii. În funcție de fidelități și sensibilități, intelectualitatea a visat exegeze fie în filiera eroică a Pieței Universității din 1990, fie în cheia satirică a lui Caragiale, bagatelizînd estetic fenomenul. O majoritate tristă s-a întors pe partea cealaltă a blazării, întrebîndu-se abulic „și pe cine pui în loc ?”, în timp ce o minoritate „pe val” a trecut printr-un scurt coșmar : „asta ne mai lipsea, să ne scadă acum și ratingul de țară !”. În fine, mimînd starea de vigilență, diverși comentatori universali au aplicat un
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
lui aparțin exclusiv somnului. Poartă În el o frică veche, o psihologie de ghettou. Se teme să nu atragă atenția, să nu creeze suspiciuni, să nu lezeze orgolii. Această frică cronică i-a anihilat orice tentativă de afirmare. Este un abulic. Singura lui ambiție: să fie un funcționar model. Mi-l Închipui ascultător și un excelent executant al ordinelor; chiar și acasă probabil că nu pretinde nimic mai mult decît i se oferă. Cred că nu are nici o pasiune. S-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de vreme, românul nu se mai miră de nimic. Mai vulnerabil ca oricând, el nu mai simte durerea, a devenit imun. Imun chiar și la viață. Apatic, buimăcit de loviturile, una după alta primite, cu trup și suflet tumefiat, perplex, abulic, nu mai are puterea nici să strige la cei din jur după ajutor. Și dacă ar striga, cine l-ar auzi? Și dacă l-ar auzi, cine ar sări să-i dea o mână de ajutor, când și cei care
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
nu-ți dea cineva cu ditamai statul social în cap". De fapt, cam așa se prezintă lucrurile. Românii, obișnuiți cu rezistența pasivă, nici măcar nu mai tresar când se iau măsuri abominabile în legislația acestei țări secătuite. Ei circulă mai departe abulici pe potecile lor, văzându-și de problemele lor curente, departe de orice manifestări de solidaritate, întru apărarea unor drepturi ce par firești, dar de neatins. Nu asta-i doare pe ei acum, și parcă nu-i doare niciunde, că România
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
puteau fi doar niște găselnițe care să-l ascundă pe Leo sub un travesti suplimentar. L XL Multe după-amieze mi le petreceam la spital, cu Sabina. Uneori o găseam în vervă - voia să recupereze timpul pierdut. Alteori zăcea tranchilizată, ciufulită, abulică. Stăteam lângă patul ei și mă întrebam cum de un om răzbătător ca ea putea să se prăbușească în așa hal, ca un inadaptat, în timp ce eu, care eram timid și mizantrop, nu reușisem să mă nărui interior. În momentele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pentru pitici, politicieni, singuratici, debili mintali, care caută femeie cu pieptul mare Între 25 / 35 de ani, reumatici, gripați irecuperabili, dar tandri, fără noroc și fără picior. Participanții la miraculoasele ședințe de vindecări publice sînt uneori gălăgioși, alteori, mai des, abulici, sforăie, așteptîndu-l pe Godot. Pe Gantry. Și chiar pînă Într-atît de moțăitori, Încît la una dintre predicile susținute-n sala Arlus, atunci cînd evanghelistul a-ncheiat o frază cu „Iisus, rege!”, au tresărit toți din somn și, Într-o unanimitate emoționantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
patroană de bordel. Nu-s bordeluri de lux? Dar sînt saloane, cercuri, apartamente de împrumut pentru "servicii ecologice de calitate" (cum cerea un ziar să se numească prostituția). Face cu soțul ei un cuplu foarte emancipat. Cînd el devine apatic, abulic, blazat, își primește pe tava de cafea cîte o studentă nurlie. Un vîrf de cuțit de mirodenii în cold dog soup. În supa fadă a vechii căsnicii. Soțul mizantrop le acceptă fără chef mare, dar le acceptă. I-i lene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ca să-i plasez pe toți în rumeguș: piticul Mistrie, secondat de August-Prostul, în genuflexiune; clovnul cu nas roșu care și-a înghițit muzicuța, iar muzicuța continuă să-i cînte din stomac: contorsioniștii rămași în poziția aplecat-față; călărețele acrobate, struțo-cămila, elefantul abulic. Maimuțele sînt reprezentate generos. Și specia ciugulitoarelor de prin cărțile altora: Maia Branea, alias Maja Desnuda. Însă leii n-au dantură. Nici un trapezist nu riscă saltul mortal. Nimeni nu sparge cercul de hîrtie, nimeni nu trece prin flăcări, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sau mai mult preadolescenți. Cine dracu’ erau Cassidy și Caroline? m-am Întrebat eu cu ochii la catrafuse. Ce persoană care se respectă poartă jeanși Tommy Hilfiger - În nu mai puțin de trei culori? Probabil că aveam un aer total abulic, pentru că Leanne s-a Întors anume cu spatele În timp ce așeza toate hainele Înapoi În pungă și mi-a spus: — Sunt convinsă că fiicelor Mirandei o să le placă toate chestiile astea. Le Îmbrăcăm de ani de zile, iar Tommy insistă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
văzusem În viața mea. Și mi‑am amintit și mesajul pe care unul dintre profesorii ei Îl lăsase pe robotul nostru imediat după examenele finale, În care care zicea că lucrarea de sfârșit de an a lui Lily fusese cam abulică, lipsise de la prea multe cursuri și predase totul prea târziu ca să mai poată primi calificativul „A“, pe care l‑ar fi meritat altminteri. Am decis că trebuie să discut cu mare grijă cu ea. — Lil, scumpa mea, nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
unite pentru ca noua ordine să nu atingă securitatea propriilor lor state, drepturile ce decurg din tratate sau echilibrul european. Evident, este vorba de un succes al lui Metternich. Țarul și-a dat seama că Austria nu va rămâne o spectatoare abulică a politicii sale orientale. Mai mult, convenția atașa (și submina) protectoratului țarist asupra Porții o garanție comună ruso-austriacă. Dealtfel, după opinia noastră, aceasta însemna primul pas pe calea eforturilor puterilor europene vizând demolarea tratatului de la Unkiar Iskelessi. Străduințele țarului către
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ieșire din universul concentraționar. Spre exemplu, pușcăriașul nevinovat din A doua zi sparge în fiecare zi o cană, chiar dacă aceasta înseamnă o condamnare perpetuă, dar e singura lui formă de protest. Pe de altă parte, personajul lui P. este un abulic, un neputincios care găsește în sistem acea rațiune superioară de a fi care îi lipsește. Parabola este valorificată în nuvela Fisura, unde esențială e - conotația politică dovedindu-se evidentă - teoria lumilor paralele, a relativității existențelor: nu se știe dacă cealaltă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
unui sistem totalitar, unde viața socială și privată sunt un crud carnaval de crime reale și înscenate. Despre „lumea reală”, în care personajul este un funcționar de birou exemplar, nu se știe mare lucru, despre personaj, doar că e un abulic anost, iar despre celălalt oraș cititorul află treptat, odată cu naratorul, tot mai multe lucruri, care par întâi absurde, apoi, treptat, înfiorătoare. Paradoxul este tocmai acesta: abolirea voinței individului nu prin forță, ci prin metoda insidioasă a convingerii, a convertirii. Naratorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
aceasta se realizează numai printr-o putere constantă și solidă a individului. Cei slabi nu pot fi liberi. Libertatea este o trăsătură a celor tari și puternici. Cei slabi, cu o forță sufletească redusă, sunt umili, ipocriți, șovăitori, intriganți, bolnavi, abulici. Ei nu pot fi liberi și, din acest motiv, suplinesc „libertatea ca virtute” printr-o conduită de dependență, de factură servilă față de ceilalți. Un aspect conex privind libertatea este legat de responsabilitate, asupra căreia vom reveni. că Puterea ca acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]