11,260 matches
-
sale documentare. Să luăm acum în discuție cel de-al doilea caz verificabil: "Camera Leoparzilor". Nu e nici un dubiu: tînărului dandy Dumitriu i-a plăcut nespus sintagma, o preia împreună cu ideea de grup secret, învăluită, însă, și într-un ușor abur balzacian, făcînd de altfel, trimitere la Istoria celor treisprezece. În Cronică apare un cerc monden, pe care "asociații" săi îl numesc "societatea anonimă ŤCorupția Românăť" și care se întîlnesc undeva pe Calea Victoriei, în "Camera Leoparzilor" dintr-o mansardă, dedîndu-se farselor
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
tubercule"), T.A. face o vădită propagandă religioasă. ,Cel-de-Sus și din veac" este o reprezentare cu damf gândirist, un element-cheie în rețeaua deasă a ortodoxismului. A-l aduce la nivelul cartofului, cum face T.A., înseamnă - în fond - a răspândi aburul mistic și a cenzura transcendental încercările sistemice ale rațiunii. Să ne mai mirăm că, imediat, apar în poem și descântecele (,Și pentru negul cartofilor cald/ Face descântece, ca pentru smarald")? Cartoful păstrează - însă - bune șanse de a ieși din acest
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
convine să pleci din mine...” - nu mă putui eu abține... Dumnezeu îmi făcu - așa - hâtru cu degetul: „așteaptă fiule: aici nu mai este decât o singură treaptă...” și - deodată-ntru nenumărați sori - El intră cu buze - cu nasul și ochii - în aburi de raze și-n nori ...atunci am înțeles eu abia: și iată cum pun acum - punct și virgulă - la lut - la necazuri la fiece stea... ----------------------------------- Adrian BOTEZ Adjud, Neamț 31 August 2016 Sfânta Zi a Limbii Române Referință Bibliografică: Adrian
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
cu o astrală sârguință tot spectrul de lumini solare, târându-și umbrele prin iarbă, vin mânjii zilei și-nsetați din cupa florilor beau rouă cu gust de tainică „Dorință”. Sub teiul tău, în miez de vară, purtând povara dorului, înmiresmați aburi de „ Doină” umplu pădurile de fagi și pân’ spre seară-n cânt șoptit, spre-a nu trezi în crânguri cucii, doinesc „ușure” dintr-un nai tristă„Povestea codrului”. Când bruma toamnei lin coboară ca o plutire de egretă și creionează
SUB TEIUL TĂU de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380667_a_381996]
-
nu ai fi( fost)decât o elegie... XIII. ȘI TOTUȘI NE IUBIM, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2246 din 23 februarie 2017. Brațele dimineții zgârie geamul poartă stigmatul îmbrățișărilor grăbite cuvinte ca niște obiecte inutile fac piruete printre aburi de cafea arome perfide decopertează rutina ecoul de ieri la confluența dintre două lumii păzim echilibru cerere și ofertă stabilim tacit până unde merge singurătatea ascultăm rugina cum pulsează înainte de-a reîncepe alergarea să acoperim fisurile amestecul de obișnuință
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
cum pulsează înainte de-a reîncepe alergarea să acoperim fisurile amestecul de obișnuință și iubire a ceea ce crezi că sunt a ceea ce cred că ești ... Citește mai mult Brațele dimineții zgârie geamulpoartă stigmatul îmbrățișărilor grăbitecuvinteca niște obiecte inutilefac piruete printre aburi de cafeaarome perfidedecopertează rutinaecoul de ierila confluența dintre două lumiipăzim echilibru cerere și ofertăstabilim tacitpână unde merge singurătatea ascultăm rugina cum pulseazăînainte de-a reîncepe alergareasă acoperim fisurile amestecul de obișnuință și iubirea ceea ce crezi că sunta ceea ce cred că
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
bucur că pot fi sărutată Sub fiecare pas, alergare spre mâine De buzele pământului, buze de rouă... Nouă sunt! Adevărata femeie care A învățat să plângă, îmbrățișată de pleoape vii Mii și brațe sute, de bărbați nemișcați În fața goliciunii mele, abur de păcat. Păcat că nu am mușcat mai devreme...! Chiar sunt o femeie frumoasă ce cresc Și iubesc generații la rând Pe rând, fără să-mi pese că dimineața - Speranța amenință cu zorii ei amorțiți Redeschiderea porților Paradisului. Citește mai
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
imită glasul nevinovăției.Mă bucur că pot fi sărutatăSub fiecare pas, alergare spre mâineDe buzele pământului, buze de rouă... Nouă sunt! Adevărata femeie careA învățat să plângă, îmbrățișată de pleoape viiMii și brațe sute, de bărbați nemișcațiîn fața goliciunii mele, abur de păcat.Păcat că nu am mușcat mai devreme...! Chiar sunt o femeie frumoasă ce crescși iubesc generații la rândPe rând, fără să-mi pese că dimineața -Speranța amenință cu zorii ei amorțiți Redeschiderea porților Paradisului.... XIX. P.S.: NU MAI
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
în văzduh pentru ochii tăi în serile cu ploaie. Timp Cu fruntea în noroi se cern secundele dincolo de imposibilul din noi. Ca pe-o zăpadă iubită caut o ușă veche din lemn cu clanța ruginită. Bunico, mai ții minte când aburii laptelui fiert luau forma trupului meu rătăcit în cuvinte? Mi-am uitat chipul în oglindă, departe, și visele aleargă nebune să prindă cioburile sparte. Se cațără pe zid amintirile, inevitabil, secundele. Matematică în timp Operații de matematică tatuate pe trupul
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
cu o astrală sârguință tot spectrul de lumini solare, târându-și umbrele prin iarbă, vin mânjii zilei și-nsetați din cupa florilor beau rouă cu gust de tainică „Dorință”. Sub teiul tău, în miez de vară, purtând povara dorului, înmiresmați aburi de „ Doină” umplu pădurile de fagi și pân’ spre seară-n cânt șoptit, spre-a nu trezi în crânguri cucii, doinesc „ușure” dintr-un nai tristă„Povestea codrului”. Când bruma toamnei lin coboară ca o plutire de egretă și creionează
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
zorii-ncep să își răsfirecu o astrală sârguințătot spectrul de lumini solare,târându-și umbrele prin iarbă,vin mânjii zilei și-nsetațidin cupa florilor beau rouăcu gust de tainică „Dorință”.Sub teiul tău, în miez de vară,purtând povara dorului,înmiresmați aburi de „ Doină”umplu pădurile de fagiși pân’ spre seară-n cânt șoptit,spre-a nu trezi în crânguri cucii,doinesc „ușure” dintr-un naitristă„Povestea codrului”. Când bruma toamnei lin coboarăca o plutire de egretăși creionează un conturde „Vultur”exilat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
în nisip un ultim rug.Și-mpreunați ca într-un mistic dans... XVII. EFEMERITATE, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1686 din 13 august 2015. Am întâlnit, cândva, un trubadur; nu avea chip, nici trup parcă n-avea, un abur doar simțeam, fără contur, săltând în dreapta sau în stânga mea. Părea ca rătăcit dintr-o poveste cu feți-frumoși și menestreli stângaci; uimită îl priveam, dar făr’ de veste îmi zise: nu-ntreba, mai bine...taci Și prin cetăți de vis, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
și du-l cu tine, când va fi să pleci. Fă-l să se simtă propriul lui stăpân și-n liniștea ce-ascunde-n ea ... Citește mai mult Am întâlnit, cândva, un trubadur;nu avea chip, nici trup parcă n-avea,un abur doar simțeam, fără contur,săltând în dreapta sau în stânga mea.Părea ca rătăcit dintr-o povestecu feți-frumoși și menestreli stângaci;uimită îl priveam, dar făr’ de vesteîmi zise: nu-ntreba, mai bine...taciși prin cetăți de vis, de bunăvoie,ca trilul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
ceartă, nici nu se preumblă în jurul meu fără rost. Devotată santinelă, de-a pururi în post, dimineața, de trupul meu se agață și foșnește sfioasă ca-n iarba prea-'naltă o lamă de coasă. Doar spre amiază, ca un fantomatic abur rătăcit în oglindă, tremură de câteva ori și dispare în neșlefuite bucăți de lumină. Nu-mi loviți umbra! nu are nicio vină; prieten de soi, mă-'nsoțește tăcută, numărându-mi pașii în gând, din doi în doi. Precum toiagul unui
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
Articolele Autorului ATINGEREA CUVÂNTULUI Pe traseul iluzoriu înaintezi prin vântul puternic, abia respiri, mergi și mergi, de nicăieri se-aud voci, întinzi mâna, nu vezi nimic. Un fir fragil între două puncte! Prin sunetele împrăștiate peste tot, lacrimile pier ca aburii ceții dense, compacte, fără un punct de reper, fără urme. Un înger printre nori, în bucla de gânduri, răspândind o lumina radiantă! Cuvântul te frământă - și Cuvântul s-a făcut trup -, în puterea lui stau viața și moartea. Te îmbrățișez
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
din amorțeală, respir adânc clipa aceasta, inimile noastre cu fiecare respirație sunt contopite tot mai mult, până va fi doar una, într-o armonie completă. O ascensiune te cuprinde fără să-ți lase timp, plutire-n azurul mării cerului, prin aburii ceții, o căutare de curenți umezi prin voalurile tale argintii. PUNCTELE DE SUSPENSIE Printre cuvinte și lacrimi atârnate, printre vise și respirații, printre așteptări, șoapte sau regrete, printre jocuri de umbre și suspine adânci, puncte, puncte, puncte... În căutarea ta
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
jur. Ea se hrănește cu lumină, cu tot ce creează, cu toate trăirile ce pot răsări din ea, din orice ființă, cu vise, cu soare, cu ploaie, cu fulgii de nea, cu-adieri, cu-arome, cu vânt din câmpii, cu aburii pâinii, cu nectar, cu vin bun, cu stele, cu flori, copaci, anotimpuri, cu munți și cu ape, culori și sunete, cu zborul de fluturi, cu versuri, cu gesturi, cu imagini păstrate, cu dans și atingeri, cu viața și tot ce
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
esența lucrurilor, a trăirilor, a însăși vieții, nu mai știm în cine și în ce să credem, nu mai știm pe ce piloni să ne construim conștiința. Privim neputincioși cum, fără remușcare, implacabila Moară ia în vârtejul ei trupul de abur al clipelor. Le macină desprinzându-le din curgerea lor fără oprire tocându-le și apoi zvârlindu-le în vânt. E surdă, ea nu aude plânsul clipelor înainte de a-și da sfârșitul, nu știe decât una și bună, că nemoartea nu
OPRIŢI TIMPUL…! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380801_a_382130]
-
neîmplinte. Mai apucă să vadă însă că ființa se depărtează, fără să-i scoată creierii, sau alte organe nobile, orbecăind și scoțând în continuare acele sunete terifiante. După câteva clipe de confuzie totală, bietul om din capul căruia fugiseră complet aburii băuturii se ridică și fugi înapoi la bufet ca să se refacă. Prilej cu care povesti de mai multe ori e i se întâmplase. Fiind de fiecare dată mult mai explicit fiindcă și paharele de trăscău se înmulțeau... În acest timp
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
o muscă neagră păzește ringul Distracția este În toi. M u z i c a r ă s u n ă pretutindeni În jurul meu. Nimeni nu mai știe În ce limbă se cântă, Însă asta contează atât de puțin acum. Aburii se ridică din podeaua Încălzită, fumul de țigară se Împletește cu părul fetelor și desenează gri. În Valencia soarele se ridică, parcă pentru a le aminti oamenilor că mâine este o nouă zi. Obosiți, ne Îndepărtăm spre hotelurile noastre mâncând
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
au venit și au trecut, la „aniversară” s-au adus omagii șablonarde care au dat apă la moară celor care Îl consideră oricum pe Eminescu desuet. Temele negative plutesc Încă În aer, poate chiar În inconștientul colectiv al românilor, ca aburii nevăzuți ai unei calomnii care persistă și după ce acuzațiile se dovedesc false. Văzute de peste ocean‚ „dezbaterile” au părut precum negativismul adolescenților ce nu se pot desprinde de fapt de tirania internalizată a autorității. Disputele au degenerat frecvent În răfuieli personale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
simbolic în plină desfășurare, dinlăuntrul unei ostilități neobosite față de lumea în care trăim, cineva, cu o sensibilitate și cu o psihologie de extraterestru, să clameze importanța Eu-lui ca reper absolut al coerenței profunde a lumii și să învăluie totul în aburul unei afectivități disponibile pînă la limita instalării unei stări de criză. Acest experiment profund al Danielei Chirion, un experiment care nu privește mijloacele neconvenționale și gesticulația șocantă, ci scufundarea în sine pentru a redescoperi valorile uitate ale unei umanități amnezice
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
și, cu mult mai pregnant, după 1989 când - zice prietenul Haralampy - îi putem vedea și auzi la televizor pe vitejii urmași ai compromisului vorbindu-ne despre diriguirea treburilor țării cu cea mai competentă incompetență. Însă, până va cotrobăi prietenul prin aburii bahici după vreo logică în ce spune, noi ascultăm o interpretă de muzică populară, la TVR1, ce pare hotărâtă să-și pună capăt zilelor, fiindcă bădițul trece pe ulița ei ca un nesimțit... -Măgarul!, mormăie cu revoltă în glas Haralampy
Mari nostalgii de toamnă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10321_a_11646]
-
subtile sunt transpuse în muzică cu o încărcătură poetică și cu o precizie uimitoare: apariția, insinuarea în real a unei noi ființe (Apparitions), amenințătoarea apăsare a presiunii - imaginați-vă că faceți scufundări, ce senzație aveți la schimbarea de presiune? (Athmospheres)-, aburul și indistincția depărtării spațiale și temporale surprinsă fără nostalgiile și regretele ei (Lontano), panica pe care ne-o stârnesc spațiile inumane (Lux aeterna) sau inevitabilul inacceptabil al morții (Requiem). Cum se realizează acestea? Prin mase mari de sunete, prin volume
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]
-
bun prieten cu ordinea și rigoarea, să-ți fixezi prioritățile, să-ți marchezi conferințele și dezbaterile care te interesează, expozițiile, muzeele, spectacolele, spectacolele-lectură, orarul curselor spre locurile de joc din afara cetății, întîlnirile ș.a.m.d. Mirajul teatrului se amestecă cu aburii căldurii din sudul Franței, cu farmecul îmbătător al Provence-ului, cu zbieretul neîncetat al greierilor, cu locurile extraordinare care alimentează bugetul turismului, cu mirosurile lavandei, cu freamătul Rhonului, cu amețitorul mistral, cu intensificările norilor, furtunilor, ploii. De regulă, însă, iese învingătoare
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]