616 matches
-
alerg, să mă car, dar uniforma mă împiedica să fac asta. Astăzi nu m-ar mai împiedica nimic! Din când în când, le auzeam vocile, râsete, iar apoi auzeam pașii servitoarei primarului care venea să le aducă feluri de mâncare aburinde, care miroseau bine. Dar mirosul ăsta, în ziua aceea, era ca o enormă duhoare de care nu puteai scăpa. Aveam un nod în stomac. Îmi era rușine că sunt om. Louisette a făcut multe drumuri. „Pe o vreme să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
largul tău? Sunt sigur că acum memoria-ți va reveni. Se întoarse spre judecător, iar acesta îi spuse: — Să intrăm, începe să-mi fie frig... Râseră amândoi de această glumă bună. Și intrară împreună pentru a mânca plăcinta cu mere aburindă pe care Louisette tocmai o adusese, împreună cu cafeaua și cu o sticlă de lichior de corcodușe. Despiaux privea cerul de iunie, îi trăgea în piept dulcețea. Noaptea venea cu pași mici. Nu făceam altceva decât să-l ascult și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Penciu și n-avea treabă cu noi. Doamne, ce clipe am trăit! Se juca Regele Lear și eu stăteam la galerie în pijama, cu o bere în mână, mă uitam la ei și sorbeam teatrul ca pe o cafea bună, aburindă, ca pe una pe care o dorești și o savurezi. Acolo a murit Nic. În brațele mele a murit. M-a rugat să-i aduc o sticlă de bere, i-am adus-o, a dat o dușcă pe gât, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
diverși nori trec sfârâind pe cerul tulbure, căprioarele behăie, iar copiii nespălați de la școala generală și copiii debili de la școala complementară se înghesuie în autobuze. Printre ei circulă bacilul sărăciei. Prin tot terciul ăsta de boarfe de lână, umede și aburinde, moștenite de la frații mai mari. N‑au nici un viitor, spune Rainer, sunt condamnați la moarte încă dinainte de a se naște, iar în cap n‑au decât un singur lucru. Imaginile dintr‑un cap sunt la fel cu imaginile din capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
făină de oase etc. O clipă, aeriana turmă păru că se oprește, adulmecând, apoi, într-o hărmălaie teribilă, mișcând din urechi, din picioare, din cozi, ondulându-și trupurile cilindrice, toți porcii încercau, într-o vâslire disperată, să ajungă unde plutea aburindă mâncarea. Era un spectacol fascinant. Un vier mai bătrân, purtând numărul 4, fâlfâind din răsputeri cu niște urechi enorme, ca de elefant, ajunse primul în zona tărâțelor, înșfăcă două cocoloașe mari, dar nu se opri, ci trecu spre grăunțe, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
tărâmuri și mări căci IUBIREA Pe aripi o poartă. Georgeta RESTEMAN FEMEIE 8 Martie 2011, Limassol Femeie născută din muguri de floare Cu zâmbet candid și ochi stralucind Ivită din stâncă sau spumă de mare Ețti pâinea iubirii de dor aburind. Tu dărui iubirea-ți nestinsă în veci Și poduri de suflet zidești ne’ncetat Alese miresme presari pe poteci Pe care ți-e pasul mereu frământat. Tu mângâi cu dragoste totul în jur Iertarea o porți smerită pe umeri Ți-
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
ușa la cameră și bătrânelul amuțise. Odaia era caldă, focul își arăta limbile roșietice, prin zăbrelele portiței de la sobă. Pe perete, candela era aprinsă, împrăștiind în jur pace și liniște. Masa de la perete era gătită deja de sărbătoare și bucatele aburinde stăteau frumos aliniate! Mirosea a sarmale de ghebe, a plăcinte de mere cu scorțișoară și rom! Credea că visează sau că a murit și a ajuns în rai. Nu atât în raiul lui Dumnezeu, ci în raiul care făcuse parte
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
au făcut pe ei sau care tocmai au fost îmbăiați? Oare a ce mirosea troaca în care se spălău, pentru că săpunuri roz, cadă de baie cu jacuzzi și parfumuri cu mirosuri exotice sigur nu aveau. Sau câte mirosuri de pâine aburinda, de gutui coapte în geam sau de cozonaci scoși din cuptor, de ouă roșii sau de lumânări s-au simțit acolo? De câte ori a venit "popa cu Iordanu' "sau cum erau diminețile de duminică, când se găteau cu cele mai bune
CE RAMANE DUPA NOI? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364576_a_365905]
-
să alerge după pensionari prin Cișmigiu. Asta zic și eu catastrofă, nu tu. CUCU: M-ai convins, mamă. Mă duc să-mi leg iar șorțul de gât. (Își pune șorțul, se duce la bucătărie de unde se întoarce cu două cești aburinde de cafea). DOAMNA CUCU: Ai găsit cafea? Te pomenești că e și naturală. CUCU: Aroma e naturală, sută la sută, dar cafeaua... DOAMNA CUCU: Aha! CUCU: Cine bea cafea naturală, în fiecare zi, am citit în nu știu care ziar că ziarele
COANA MARE SE MĂRITĂ, 1 de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361480_a_362809]
-
auzită de afară... - Fugi pisică hoață de acolo! Ai să rămâi fără mustăți! țipă mama ei, glumind, făcându-se că o ceartă... Nimic nu-ți scapă ție, fată... Emanuela chicoti veselă și, pe drept cuvânt, fericită. Începu să taie plăcinta aburindă, cât se poate de pofticioasă și îndemânatică, în mici romburi, pe care le așeză pe un platou. Toată încăperea se umplu de mirosul ademenitor, că-i lăsa gura apă! Se abținu cu greu să nu ia o bucățică, mai degrabă
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
pare bine că m-am rupt de acolo și mă aflu aici. N-am de gând să te deranjez. Într-o zi-două, voi găsi ceva de lucru și voi pleca. Femeia îi împinse o farfurie în față cu un corn aburind și-i dori poftă bună. Nu te-ai schimbat deloc, zise Norman. Știu că o duci greu, dar dacă...Se opri pentru că era incapabil să promită ceva concret, ca un avans la o eventuală împăcare. Nimic, nimic. - Poți să rămâi
LORDUL VAGABOND de HARRY ROSS în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362283_a_363612]
-
20 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Singurătate prinsă-ntr-un pahar, spălat de nopți cu buze dulci-amare, mi-ai stins cu lacrimi de uitări un jar, ce-a ferecat o inimă-n zăvoare! Singurătate-n zațuri de cafea, cu buze aburinde-a fum de moarte, mă-nvălui lin în lanț de catifea, să nu mai țipe liniștea, în noapte! Singurătate-n visul solitar, te joci cu mine inventând himere, oglinzi de ceață târând în zadar, mii de-agonii pe mâini, cerșind
SINGURĂTATE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362370_a_363699]
-
cerească pe pământ! E dragostea cea plină de-ndurare, Pecetluită-n Noul Legământ!" Acolo sus pe cerul plin de aștrii, O stea străluce de un roș-gălbui, Privind-o parcă văd doi ochi albaștrii, Fereastră-mpodobită cu gutui, Văd rodul viței, pâinea aburindă, Ce-ndeamnă parcă la o degustare, Cântați voi oameni astăzi o colindă, Slăvind pe Dumnezeul nostru mare! 19/12/15,Barcelona-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Leru-i ler / Lucica Boltasu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1815, Anul V, 20 decembrie 2015
LERU-I LER de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362378_a_363707]
-
Georgetei Resteman sunt ca un fagure de cântare, ele au un sens mai durabil atunci când sunt recitate, nu doar “șterse” cu privirea la lumina veiozei. Aș putea spune că avem de-a face cu o poezie clasică, dar dincolo de versificarea aburind de sintagme ce curg și ne trag după ele spre întorcerea paginilor, dincolo de cunoscutul cofraj clasic, stau întrebările unei femei moderne care iese cu îndrăzneală în lumea Poemului. Georgeta Resteman, o poetă care aleargă pe miriștea lumii cu picioarele goale
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
MALCIU: Fărâme de azimă - un veritabil concert de muzici divine! Nu se putea alege un titlu mai potrivit pentru mănunchiul de versuri pe care Georgeta Resteman le-a adunat în acest volum ce marchează debutul în lumea frumuseții cuvintelor. Azima aburindă, pe care mama o împarte pruncilor, adună familia în jurul mesei și creează acea stare de cald și de împărtășire a dragostei peste care picură acea sfințenie a gestului ocrotitor. Ca și mama care rupe în tăcere azima caldă, poeta dăruiește
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
de oameni și flori, de ape și munți, de noapte și zi, de păsări și anotimpuri, de tot ce înseamnă creație divină: „De Crăciun/ vreau să-ți simt mângâierea, MAMĂ,/ din doruri să facem cununi/ împletite cu lacrimi din stele.../ aburind de miresme alese/ să gustăm cozonacu-amândouă/ numărând fulgi de nea/ să ne spunem povești/ iar când lemnul în sobă trosnește/ scânteind în amurgu-nghețat/ să îmi ții capu-n poală/ cum știi doar dumneata/ și-n noaptea Crăciunului lină/ sub bradu-mbrăcat
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
Sunt doar tăcere, o tăcere albă, căzând dintr-un neant pufos și alb. Trec sânii trase de reni, pentru copilul care am fost. Din nările lor se-nfuioară vălătuci de abur cald și-n mâinile amintirii mele crește o pâine rumena, aburinda, abia scoasă din cuptor. ... Citește mai mult În prima zi a noului an, îmi scriu vârstă pe o coală neînceputa. Cele două cifre îmi rânesc privirea și îmi cutremura ființă...se “sparie” gândul! Da, e momentul să-i spun inimii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
Sunt doar tăcere, o tăcere albă, căzând dintr-un neant pufos și alb. Trec sânii trase de reni, pentru copilul care am fost. Din nările lor se-nfuioară vălătuci de abur cald și-n mâinile amintirii mele crește o pâine rumena, aburinda, abia scoasă din cuptor. ... VII. ROIURI DE STELE ÎN FÂNTÂNI, de Anca Tănase, publicat în Ediția nr. 346 din 12 decembrie 2011. Îmi bate-n geam o lună funerară mă surp încet în mine, mă dizolv... cad iarăși roiuri stele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
grajduri, vitele se întrec la mâncare. Câinele, adăpostit în cușca lui, latră din când în când. Oițele sunt și ele la adăposturi. Țăranul domnișan, așezat la gura vetrei, își sucește cu dichis o țigară, citind jurnalul. Vinul fiert sau țuica aburindă, șunca afumată, cu o ceapă roșie zdrobită cu pumnul pe masă, mămăliguța răsturnată pe talerul de lemn de fag, cu cașacavalul opărit sau afumat înfipt în ea, sau făcută bulz cu brânza din burduf, îi îndeamnă la ospătare pe ai
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
mamă, mă faci de râs! Asta nu se mănâncă cu pâine! - Cum fată, așa goală? - Taci și mănâncă, că ne aude lumea! Mama s-a uitat de jur împrejur și roșie la față de rușine, a început să taie din pizza aburindă; ținea cuțitul în mână ca pe un melesteu. - Dar nu taie, fată, cuțitul ăsta! - Mamă, încearcă cu vârful! Așa! Taie? - Ei, taie! Mai degrabă rupe! Au trecut prin parc. S-au așezat pe o bancă. Mădălina și-a aprins o
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 1 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360899_a_362228]
-
lasă umbrelor cale să redescopere redezvăluie sunete ecouri culorile imaginilor liniile și punctele mai ales punctul odată așternut pe trup de i sub brațul ferm al lui pi într-o caldă îmbrățișare de val de mare de ocean de tâmplă aburind într-un vers dăruiește-mi Doamne uitarea pictor desăvârșit te implor conturează-mi-o pe pânza cunoașterii până când inima îmi va elibera glasul ei din petalele noi ale florii vieții renăscută în crângul cuvintelor neinventate uitarea Doamne uitarea... imagine: "martor
UITAREA DOAMNE UITAREA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363144_a_364473]
-
nisipu-n șoapte. O luntre veche, lunecând pe unde, Anoste umbre-mbrățișându-mi gândul, În temple - zei ce poartă-n ei frământul, Ecouri de legendă-n minți fecunde. Desculță, rătăcită printre grinduri, Cu tălpi strivite-n sângeriu de roze Și pieptul aburind a tuberoze În viața ce se scurge printre rânduri Mai cred în mierea dintr-un râu de lapte Și-aștept o rază să-mi lumine drumul Destinului să-i spăl cu lacrimi scrumul. Te caut iar în visul meu, la
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
Notarului, cum îi ziceam cei apropiați. O ciorbă sau supă - a cărei diferență o voi face când voi servi masa peste ani în „lumea bună”(!) a cantinelor studențești (căci unde altundeva poți să apreciezi gustul mâncării de cazan?!), un mixaj aburind cu ingrediente cultivate în grădinița casei și drămuite într-un gramaj „secret” (mărar, tarhon, leuștean, etc.) care asmuțea aerul bucătăriei reverberându-l în valuri cu arome parcă mitice, ce-mi năucea olfactivul și care mă însoțea mult timp după ce părăseam micul
DASCĂLII ŞCOLI DE IERI, PRIETENII ŞI PĂRINŢII NOŞTRI ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367410_a_368739]
-
impozantă se prezentase în ușa de la intrarea în vilă. Când au pătruns în Salon unde se servea masa, a înțeles cine răspundea de toată această curățenie. Maria, menajera familiei aștepta cu un castron mare din porțelan chinezesc plin cu supă aburindă de pasăre și tăiței de casă, în capătul mesei. Tinerei îi era teamă ca nu cumva să facă vreo gafă, să păteze de emoție fața de masă din olandină fină brodată, de culoarea lămâiei, când își va turna cu polonicul
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
lui și că mânca o farfurie plină de seksu* veselindu-se împreună cu tinerii satului, la o nuntă. Pe un platou de ceramică smălțuită și împodobită cu ieroglife* care aduc noroc, i se pusese în față o porție enormă de couscous aburind și un pahar de apă gazoasă. Ca orice kabil veritabil, nu-și mai putea nicidecum închipui vreo sărbătoare fără cuscus, fără mâncarea bunăstării și a fericirii care se servea deopotrivă la nunți cât și la înmormântări, atunci când veneau musafiri sau
SOŢUL SOŢIEI MELE (FRAGMENT DE ROMAN) de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366843_a_368172]