362 matches
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > REVELAȚIE PROFESIONALĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 304 din 31 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului REVELAȚIE PROFESIONALĂ În liniștea eternă și sublimă Din frontul cu pereții aburiți Ies încet minerii la lumină Cu fețele voioase, nu par obosiți. Râd, glumesc fără răgaz, Nu sunt triști, ci veseli mereu, Au sclipiri în ochi și-n glas, Ca în lumină, bucăți de minereu. Din adâncuri, de departe, Pe galeriile
REVELAŢIE PROFESIONALĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375137_a_376466]
-
plăcerea relaxării. - Te-ai hotărât la această cameră? Damian apăru în cadrul ușii, ținând în fiecare mână câte un pahar cu picior înalt. Nu te ridica, pari foarte obosită! Îi întinse unul dintre pahare și se așeză alături de ea. De pe cristalul aburit, o picătură de apă se prelinse ca o lacrimă pe fusta ei. Mădălina o urmări câteva momente cu privirea, după care își liniști setea cu o gură mare din lichidul rozaliu, înțepător. Avea un gust delicat, aromat, răcoritor, așa că bău
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
Oglindire > OGLINDA... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1586 din 05 mai 2015 Toate Articolele Autorului 5 Mai 2015 Oglinda, precum oamenii, este de mai multe feluri: convexă, concavă, inteligentă... Acasă, țin minte, era una singură și aceea aburită mereu; nici nu prea aveam voie se ne uităm în ea. Eu, cu fratele meu, ne uitam unul la altul înainte de-a pleca la școală ori la biserică, întrebându-ne reciproc: nu sunt murdar pe față? Când a murit
OGLINDA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379761_a_381090]
-
Pompieri, în urma noastră veneau, dinspre Cîrlig, mascații, hău-hău, hău-hău, a trecut fîlfîind un înger dolofan, mirosind a cozonac, am tăiat-o pe la Bojdeucă, s-ajungem jos, în Veneția, și de-acolo, pieptiș, la Cuciureanu, delenda Carthago, delenda Carthago, scandările lui aburite, la Casa Universitarilor... Cioc, cioc. Domnia sa, Cuciureanu, ne aștepta în odaia din față, cu undița rezemată de ușor: magistre, i-am spus cu respect, afară-i Ajunul, uită-te pe fereastră (tocmai exploda o petardă albastră), pînă-n pescuit mai sînt
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
carte, Acolada atlantică, declanșatu-s-au brusc în spiritu-mi insolat infinite conexiuni viață-literatură-artă, favorizate de anii noștri de randevuuri mai mult sau mai puțin întîmplătoare: insolite partide ("internaționale") de ping-pong, subțiri libații dialogice în pivnițe secrete, replici schimbate, acid, în aburite vernisaje, întîrzieri pe sucite retroversii. Un capitol din superior-delectabilul său periplu american punctează ca doct interludiu soluțiile narative ale anilor optzeci, cu lungă bătaie în devenirea prozei moderne. Ei bine, cu imprudența neprofesionistului și cu nemăsuratul curaj al diletantului, îndrăznesc
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
obosita bandă și rămînînd cu cea stenică, de-altădată, care aștepta și ea, dar ne aștepta voioasă pe noi toți, ultimii mohicani, să-i călcăm pragul, pe Petru Rareș, la numărul 11. Acolo unde, chiar și după ce-și închisese aburita locantă La un prieten (motive insondabile!), odăile pînă-n veranda din care puteai cuprinde, dintr-o ochire, depărtările de basm ale Buciumului și Galatei ne așteptau cu îndestulatele lor mese. Sfîntul Dumitru debuta cu telefonul patronului, care, săltîndu-ne din somnul cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
supt îndeajuns din onirismul de la finele deceniului șapte. Autobiografic, autoscopic, autonarativ, autoexemplar, personajul - care este autorul - își copleșește lectorul cu o inflație de figuri, situații (a căror banalitate strigătoare la cer se salvează tocmai prin trăirea lor cu acea aiureală aburită, specifică acestui om, invariabil mahmur, ghiduș, părăsit de toate iubirile, înșelat de prieteni, însă revenind în chip irepresibil mereu la punctul de plecare) și contemplații înregistrate când cu voluptate estetizantă, când cu amarul tipic veșnicului perdant. Acesta este Personajul, iar
DINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286788_a_288117]
-
grupe de grosimi, definite la milimetru; - lățimi peste 100 de milimetri sau, la cerere, peste 60 de milimetri. Cheresteaua se vinde croită după uscare (ceea ce înseamnă o reducere și un control ale umidității la nivelul KD 10-12%), antiseptizată și ușor aburită. Principalele faze ale procesului tehnologic de realizare a cherestelei sunt: 1. recepția (calitativă, cantitativă și dimensională) a buștenilor; 2. sortarea și cojirea buștenilor; 3. debitarea buștenilor cu ferăstraie-panglică; 4. prelucrarea primară a cherestelei debitate și sortarea primară; 5. prelucrarea termică
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
Garda” (1928-1931), „Strigătul oltean” (1929), „Condeiul” (1938-1942) și a contribuit la apariția cotidianului „Înainte” (1944). Împreună cu Paul Constant editează la Sibiu, între 1932 și 1934, „Provincia literară”. A folosit pseudonimele Inimosu, Evghenie, Silvirgil, Condeierul, Vulcan. Doar volumul de sonete Oglinzi aburite (1918) poartă pe copertă iscălitura Eugen Constantinescu. Celelalte sunt semnate Eugen Constant, nume care în 1950 devine oficial. Alte cărți de poezie sunt Galerii de ceară (1924), Cu dalta pe lespezi (1928), Punte peste veacuri (1929), Socluri devastate (1933), Crater
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
și într-o scriitură întortocheată, indigestă, păcate ale vieții de provincie, romanul Condicar de lume nouă (1935) nu poate ascunde o dorință de răfuială. Înveninări, răutăți, ricanări și ranchiune trădează sensibilitatea ulcerată a unui inadaptabil părăsit de iluzii. SCRIERI: Oglinzi aburite, Craiova, 1918; Galerii de ceară, Craiova, 1924; Amurg prin vitralii, în Eugen, Paul și Savin Constant, Poezii, Craiova, 1926; Cu dalta pe lespezi, Craiova, 1928; Punte peste veacuri, Craiova, 1929; Încrustări în rama bibliotecii, I-II, Craiova, 1930-[1940]; Socluri
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
generoasa dispunere a culorii, frustețea, primitivitatea, în sens preclasic, a tabloului evocând belșugul „cămărilor cerești”: cârduri de crâstei, făină de grâu, „unt în stride”, „pepeni și slănină”. Înfățișarea demiurgului abia trezit din somn, „rumăn” la față și, ca de vin, „aburit și șumăn”, aduce cu cea a Dabijei vodă, iar modalitatea, bonom-caricaturală, anunță ceva din farmecul de mai târziu al portretului craiului „cu barba-n noduri” din poemul eminescian Călin (File din poveste). „Gadinile” unui bestiar fabulos, vasiliscul și inorogul, „leul
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
și prin ambitusul său. Bogată, problematica omului este și complex reprezentată, într-o varietate de formule ce se înscriu, esențial, în două unghiuri diferite de abordare și construcție a lumii ficționale. În primul, proza este sentimentală, reproiectând, prin oglinda ușor aburită a duioșiei, coordonatele cvasimitice ale universului copilăriei. Autorul, naratorul și protagoniștii acestui tip de literatură - duioasă, nostalgică, recuperatoare a purității pierdute - intră în același plan de referință și „acțiune”, incident prin opoziție cu cel al realului mutilant. În această speță
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
156). Subțierea zidurilor lumii pe care părinții au clădit-o cu încetul pentru a o proteja înseamnă, pentru adolescenta din Sieglinde, intrarea în alta în care ne vom găsi unul în fața altuia, "o să ne privim în ochi prin lentila ușor aburită a costumelor noastre de scafandri, închiși în carcasa îngustă și tenace a libertăților noastre mărunte, ca între zidurile etanșe ale unei cetăți nevremelnice; va trebui să strigăm tare ca să ne auzim și... o să ne fie atît de dor!..." (p. 73
Dantelărie de cristal by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17175_a_18500]
-
literare de odinioară (Fialkovski, Capșa, Kübler), se înșiră în Bohema de altădată (1944). E o lume aparte, de visători și inadaptabili, de cheflii simpatici și ratați întristători, aceea care, mai ales la căderea nopții, se perindă în paginile acestor ușor aburite rememorări. Cozeuri de scăpărătoare vervă, firi dificile, făcându-și din nonconformismul criant un panaș, inși care stârnesc râsul, bieți nefericiți, purtându-și la vedere crucea, chipuri atinse de umbrele ftiziei în floare, cătând parcă dincolo de clipă, spre sorocul funest ce
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
grav existența. Dau, în consecință, confesiunii o inevitabilă solemnitate. Apoi reintră în muțenie. Sub raport narativ, are loc o pauză înfiorată în desfășurarea vieții curente, trecutul invadează prezentul, îl dizolvă și absoarbe, iar realitatea ajunge să trăiască doar pe oglinda aburită a amintirilor. Câteva notații privind cadrul natural și reținând de obicei o mișcare lentă, abia perceptibilă, precum căderea unei frunze, adierea vântului, alunecarea norilor, restaurează cu delicată grijă curgerea întreruptă a timpului. Pe motive întâlnite și la alții S. are
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
D. Cruceanu, Porunca Fiului. Eseu asupra prozei lui Sorin Titel, Timișoara, 1997; Glodeanu, Dimensiuni, 145-154; Simion, Fragmente, I, 94-98, II, 322-325; Dicț. analitic, II, 65-66, 388-390, III, 277-279, IV, 267-269; Dicț. esențial, 825-829; Dimisianu, Lumea, 195-202, 569-580; Elisabeta Lăsconi, Oglinda aburită, oglinda lucioasă. Sorin Titel, universul creației, Timișoara, 2000; Micu, Ist. lit., 564-570; Elisabeta Roșca, Sorin Titel. Ciclul bănățean, București, 2000; Daniel Vighi, Sorin Titel, Brașov, 2000; Bârna, Comentarii, 241-271; Popa, Ist. lit., II, 870-872; Nicolae Bârna, Sorin Titel. De la aclimatizarea
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
un scurt comentariu, reacțiile criticii vremii la apariția unora dintre cele mai importante opere literare ale lui Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mihail Sadoveanu, Panait Istrati și Gib I. Mihăescu. Adevărata măsură a arheologiei literare este dată de antologiile Mitul „faurului aburit” (1974) și Mateiu I. Caragiale - un personaj. Dosar al existenței (1979), a căror ambiție declarată este de a reconstitui, prin prisma mărturiilor autorilor și a apropiaților lor, proiectate pe fundalul istoric și spiritual al epocii, geneza unor opere precum Răscoala
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
al existenței (1979), a căror ambiție declarată este de a reconstitui, prin prisma mărturiilor autorilor și a apropiaților lor, proiectate pe fundalul istoric și spiritual al epocii, geneza unor opere precum Răscoala, La Medeleni, Rusoaica sau Craii de Curtea-Veche. „Faurul aburit” este o metaforă sadoveniană, fruntea zeului Hefaistos acoperită cu broboane de sudoare devenind, în ciuda ușurinței de a scrie a autorului Fraților Jderi, imaginea simbolică a unui creator care, așa cum el însuși afirmă într-o scrisoare, nu a așternut niciodată pe
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
Eminescu, criticul fiind coordonatorul volumelor XI-XIV. SCRIERI: Panait Istrati, București, 1964; Mișcarea prozei, București, 1967; 5 prozatori iluștri, 5 procese literare, București, 1971; Panaït Istrati. Un chevalier errant moderne (Dossier de la vie et de l’oeuvre), București, 1973; Mitul „faurului aburit”. Excurs în atelierul de creație al prozatorilor români moderni, București, 1974; Incidențe critice, București, 1975; Panait Istrati. Dosar al vieții și al operei, București, 1976; J.-J. Rousseau și L. N. Tolstoi. În căutarea vârstei de aur (în colaborare cu
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
etaj al hotelului Pontchartrain. Am venit În centru pentru escapada noastră anuală, când luăm prânzul Împreună. Sunt Îmbrăcată cu fustă mini și ciorapi lila. Pe umăr, la capătul unei curele lungi, Îmi atârnă o poșetă albă, din piele lăcuită. Geamul aburit e plin de pete. Suntem foarte sus. Peste câteva clipe voi comanda scampi de creveți. Cauza transpirației de pe mâna tatălui meu: Îi este frică de Înălțime. Acum două zile, când s-a oferit să mă ducă unde voiam eu, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Liberty, Rickenbacker și Dodge. Dar Jimmy Zizmo avea relații la Ford. ― Sunt furnizor, a spus el. ― De ce? ― De diverși carburanți. Erau din nou În Packard, vibrând pe cauciucurile subțiri. Se lăsa o ceață ușoară. Lefty miji ochii, privind prin parbrizul aburit. Încetul cu Încetul, pe măsură ce Înaintau pe Michigan Avenue, deveni conștient de monolitul care se contura la distanță, o clădire de forma unei orgi de biserică, cu tuburile ridicându-se spre cer. Mai era și un miros: același miros care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
curățenie toate acele suprafețe moderniste. Cu aceeași concentrare cu care exersa aoristul verbelor din greaca veche - un timp atât de obosit, Încât denumea acțiuni care poate nu aveau să fie Încheiate niciodată -, Lefty curăța acum imensele ferestre cu perspectivă, geamurile aburite ale serei, ușile glisante care dădeau În curte și chiar luminatoarele. Totuși, cât el trata casa cu spray de geamuri, Capitolul Unsprezece și cu mine o exploram. Sau mai degrabă le exploram. Cubul meditativ, galben pastel, de la stradă conținea principalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nici un fel de viitor... Îi aduceam masa de seară, uneori și prânzul. Căram tăvi prin porticul cu stâlpi maronii, de metal. Deasupra era terasa de pe acoperiș, neîntrebuințată, cu mahonul atacat de cari. În dreapta mea era clădirea cu piscina, netedă, și aburită. Casa de oaspeți repeta liniile curate, rectilinii, ale casei mari. Arhitectura din Middlesex era o Încercare de a descoperi originile pure. Pe vremea aceea habar n-aveam cum e cu toate astea. Dar, Împingând ușa casei de oaspeți, cea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nedumerite Întoarse spre el și apoi i-a mai lovit o dată. La fiecare palmă, domnișoara Rong a tresărit, dar și-a ținut buzele strânse și ochii În pământ. —O, Doamne, spuse Wendy. La urcarea În autocar, domnișoara Rong avea ochelarii aburiți. S-a așezat În față, tremurând din toate Încheieturile. Nu a mai numărat capete și nici nu a mai vorbit În microfon explicându-le ce urmau să vadă sau să facă. Pe drumul spre hotel, cei mai mulți dintre prietenii mei au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Întîlniți pe Saeko, nu? — Ești de-al casei? — Nici vorbă. Ce salariu credeți că am? Spre seară s-a mai Înmuiat frigul, poate și pentru că se Înnorase. VÎntul Încetase, dar s-a lăsat ceață, parcă priveai totul printr-un geam aburit. Luminile de pe stradă se topiră una-n alta... Magazinele de pe strada principală se pregăteau de Închidere dar de Îndată ce am luat-o pe o stradă lăturalnică, ne-am trezit Într-o lume Însuflețită În care abia atunci parcă Începea să clocotească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]