16,963 matches
-
anume chestiunea surselor acestor rapoarte de țară, extrem de importante în activitatea Europei Libere: în vreme ce societatea românească se îndrepta din ce în ce mai accentuat spre o “oralizare” generalizată, informațiile circulau de la gură la ureche, zvonul era o instituție, iar lectura printre rînduri, o disciplină academică, undeva, la sute de kilometri depărtare, niște oameni citeau ziare și reviste de pe Dîmbovița, interpretînd fotografii de presă și declarații oficiale, încercînd să pună cap la cap un adevăr la care n-aveau acces direct. Ceea ce pentru cetățeanul Bucureștiului sau
Stop-cadre din Epoca de Aur by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13542_a_14867]
-
mai umil - Traian Coșovei îl bate de departe), delicios citate in extenso, luptele intestine ale scriitorilor, fastul popular, recondiționat acum, al aniversărilor potentaților. Apoi, subtilități de analiză. Probabil că trăitorului în România deceniilor 8-9, căruia chipul conducătorului iubit și al academicei sale soții i se oferea cu asupra de măsură în fiecare zi, fotografiile de la diverse evenimente la care participau cei doi, apărute a doua zi în Scînteia, nu-i spuneau prea multe, chiar dacă le-ar fi privit. Pentru Anneli Ute
Stop-cadre din Epoca de Aur by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13542_a_14867]
-
fond, ambele răspunsuri și fiecare din aceste răspunsuri este întemeiat. Ca și alte noțiuni care au cunoscut un fel de validare, de consacrare universitară, cuvîntul „imaginar” a devenit acum un fel de cuvînt-cheie care permite aproape crearea unei mode, moda academică. Multe lucrări ajung să capteze cuvîntul Imaginar drept cuvînt-cheie pentru a beneficia de o receptare valorizată și valorizantă, astăzi, ceea ce duce într-adevăr la un fel de confuzie totodată metodologică și teoretică pentru că imaginarul se lasă surprins prin anumite structuri
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
la masa tratativelor. Nu se știe, în clipa de față, ce formulă și cu ce priorități vor fi stabilite pentru 2004. Dar se observă deja că bacteria prostiei începe să facă ravagii. Un sondaj CURS și o analiză a Societății Academice Române condusă de Alina Pippidi-Mungiu pun în evidență câteva importante modificări pe tabla de șah a politicii naționale. Dintre toate, cel mai spectaculoase sunt estimările privind candidații la președinție. După ultimele estimări, Adrian Năstase ar avea mari probleme dacă ar
Popeye-marinarul ia lecții de greacă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13586_a_14911]
-
foarte bune, uneori sunt îngrozitoare (vivisecții și disecții fără acoperire artistică), nu există polemici serioase pe marginea unor cărți noi, dar există polemici cu „cuțitul pe masă” din varii motive, uneori puerile, mai apar și „mamuți” ce vorbesc evlavios ori academic despre soarta literaturii române. Ce lipsește presei literare actuale? Dacă ar fi vorba de un om, am spune că îi lipsește carisma. O prospețime, un umor de calitate și extrem de acid față de ceea ce se petrece în România în toate „câmpurile
SCRISORI CATRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13609_a_14934]
-
protecțiune, generațiune, educațiune, condițiune, revoluțiune, administrațiune, considerațiune etc.), abandonate în a doua jumătate a secolului; astăzi, în toate cazurile citate se folosește varianta în -ție (protecție, generație ș.a.m.d.). Desigur, substituția a fost impusă de modificări „oficiale” ale normei academice, dar faptul că regula s-a impus cu ușurință e semnificativ. Istoria și-a lăsat însă și de această dată amprenta: formele excluse în -țiune conotează o anumită ținută culturală antebelică, cu valori ambigue: învechită, ceremonioasă, elegantă, pretențioasă. Care este
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
operei lui Danilo Kiš, acestea din urmă scrise anume pentru Dicționarul romanului central-european din secolul XX, despre care aflăm că e în curs de apariție la Polirom: „Realizat de o echipă ce reunește tineri cercetători, dar și personalități ale lumii academice din țară și străinătate, Dicționarul însumează 200 de romane scrise de 165 de autori din spațiul Europei Centrale, un indice de materii de 300 de intrări, un indice de nume și 165 de fișe bio-bibliografice. Instrument de lucru indispensabil studiului
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13608_a_14933]
-
muncind enorm. Rodul acestei munci sînt miile de pagini de studii publicate: „Primele recunoașteri ale acestei abnegații încep să apară. I se conferă Medalia de aur a Institutului de istorie și heraldică al Franței, medalia de onoare «Vermeil» a Societății academice pariziene, «Arts - Sciences - Letters», Crucea Ligii republicane franceze a Binelui Public, cl. a III-a; în 1938, asociația «Hanu Ancuței», patronată de Mihail Sadoveanu, îl răsplătește cu un premiu pentru cercetări istorice. Și în presa străină (franceză, belgiană, elvețiană, austriacă
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13632_a_14957]
-
românească școlarizată: nici ca semnificațe, nici ca evaluare. De vină e probabil un uz școlar restrictiv al verbului: copiatul la extemporale și la teze e prototipul acțunii care a introdus deja în DEX un sens secundar, absent din vechiul dicțonar academic, dar destul de imprecis ( "În școală. A redacta o lucrare folosind în mod nepermis lucrarea altui elev sau alte surse de informațe"; precizarea "în mod nepermis" presupune raportarea la reguli stabilite, cunoscute). Oricum, acel copiat care e o activitate specială și
A copia by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13797_a_15122]
-
cu o mare capacitate de înțelegere a materialelor și a tehnicilor, deopotrivă memoria istorică a acestora și potențialul încă neexplorat. Așezat la intersecția a două culturi, cea popular-etnografică, pe care zona Bistrița o poate încă valorifica, și cea de sursă academică, specifică oricărui mediu artistic structurat, Max Dumitraș a reușit, în cele aproape două decenii de activitate, să realizeze o sinteză de forme în același timp profundă și personală. Acest moment al creației sale, marcat prin ciclul Veriga, expus acum la
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
bizantine. Recentul volum, care cuprinde versiunea engleză a acestor comunicări științifice, prezentate succint de noi În textul de față, este cu atât mai important, cu cât dă posibilitatea celor prezenți să-și facă cunoscut punctul de vedere În medii culturale, academice și universitare de pe continentul nord-american și din Întreaga lume. Prin această nouă lucrare Institutul Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă și președintele său preot prof. univ. dr. Theodor DAMIAN Își consolidează și mai mult renumele și prestigiul de autentici ambasadori
Adevărații ambasadori ai culturii Românești. In: Editura Destine Literare by Dan Budașcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_331]
-
mă entuziasmează la fel de tare ca traducerile ori poezia americană. E ciudat că o cultură mai globalizată și mai efemerizată decât cea britanică a izbutit să păstreze locul poetului ca mandarin. Nu vreau să spun prin aceasta că prefer poezia moartă, "academică"! Mă gândesc doar la rolul operei. N-avem nici aria de extindere continentală. În operele noastre, în loc de ambiție există un soi de miniaturizare defensivă a preocupărilor și posibilităților. O mare mândrie pentru Anglia este caracterul ei cosmopolitan: dacă iei metroul
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
ei, conotațiile simbolice pot fi desigur interpretate în fel și chip, din punctul de vedere al operei literare. Sintagma e însă controversată chiar în ceea ce privește originea sa, sensul și circulația în limbă, înainte de preluarea ei de către Mateiu Caragiale. Explicația din dicționarul academic ( Dicționarul limbii române, Tomul I, partea II, Litera C, 1940), s.v. craiu, mi se pare impecabilă: "Curtea Domnească din București, pustiită mai întâiu prin incendiul din 1718, apoi prin marele cutremur din 1738, ajunse, prin al șaselea deceniu al secolului
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
cu toată lista de G. Baronzi ( în Limba română și tradițiunile ei, 1872); dar, chiar mai înainte, Baronzi îl folosește în dialogul dintre hoți din romanul său Misterele Bucureștilor ( 1862): "Smulge-i spală-varza și caro". Compusul e înregistrat de dicționarul academic ( DLR, tomul X, articolul spăla), care îi indică și alte sensuri vechi: "om laș, fricos", "om de nimic, golan", "palavragiu". În teorie, nu e imposibil ca termenul să fi ajuns, în zece ani, de pe scenă în limbajul familiar al publicului
"Spală-varză" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13931_a_15256]
-
apare în expresia a spăla în sînge, cu sensul "a jefui", sau "a răzui", "a rindelui" ( DLR), iar varza este prototipică pentru ceva hărtănit, distrus, mărunțit, într-o ipostază mai curînd culinară decît naturală ( a face varză apare în dicționarul academic cu primul sens "a tăia în bucățele", însoțit de un citat din basm: "Dă-te jos... să te fac varză cu paloșul"). Dincolo de aceste asociații, e totuși de presupus o verigă deocamdată ignorată - în evoluția sensului metaforic. Oricum, e incontestabil
"Spală-varză" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13931_a_15256]
-
să te fac varză cu paloșul"). Dincolo de aceste asociații, e totuși de presupus o verigă deocamdată ignorată - în evoluția sensului metaforic. Oricum, e incontestabil că Alecsandri avea sensibilitate și interes lingvistic pentru cuvintele și expresiile argotice; din fericire, autorii dicționarului academic i-au fișat de mult și cu grijă textele, astfel încît din opera sa dispunem de mai multe prime atestări pentru acest registru caracteristic oralității. Din piesele lui Alecsandri deținem prima înregistrare a lui mucles ( "dar nu spuneți nimărui: mocles
"Spală-varză" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13931_a_15256]
-
sărăcie. Or, mandatul său înseamnă, clar, salvarea structurilor anchilozate ale comunismului: Securitatea, activiștii de partid, asasinii din armată și miliție. Pentru asta, el nu se dă în lături de la nimic. Să nu uităm că una din primele abandonări ale limbajului „academic" a fost prilejuită de radicalizarea grupului majoritar din CNSAS (echipa Dinescu-Patapievici-Pleșu). Atunci am avut, șocați, o excelentă mostră de năstăsism filozofico-militant: pentru premier, cei care încercau să smulgă particule de adevăr privind abuzurile Securității nu făceau decât să „lingă dosare
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
de piață și trambulinele tranziției? O, dar acestea țin de trecut. Acum canalele de televiziune ne transmit imagini cu și despre războiul din Irak. Comentate de specialiști. Pentru că, dacă România are ceva din abundență, acela este analiștii, "ca să mă esprim academic", vorba unuia. Fiecare crainic de televiziune are analistul său care, evident, cunoaște tactici și strategii militare care i-ar lăsa muți pe americani, știe când, unde, cum și cu ce fel de arme trebuie să atace beligeranții pentru a obține
Crainici și analiști by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13995_a_15320]
-
a anticipat această reacție și a încercat să-și ia măsuri de precauție: în Cuvînt împreună despre rostirea românească, acolo unde întru e discutat mai pe larg, sînt citate dicționare importante în primul rînd, cu justificate cuvinte de laudă, Dicționarul academic din 1934 -, și sînt de mai multe ori evocați filologii și metodele lor; cu un amestec de respect și condescendență, în orice caz cu o oarecare distanță: "Filologul reține aici, firește, tendința vorbirii curente"; "folosințele diferite ale prepoziției, pe care
“Întru”, azi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13984_a_15309]
-
destructivă. La șaisprezece ani de la răsturnarea lui Ceaușescu, simțim încă din plin amprenta spiritului moscovit. De câte ori nu sunt alese în chip democratic în diferite funcții nulități caracteristice vechiului regim? Nimeni nu mai impune în fruntea catedrelor universitare, a unor instituții academice, persoane de slabă factură intelectuală și morală; și totuși, prin vot liber exprimat, așa se întâmplă prea adesea. Și culmea, cei care și-au dat votul în chip aberant recunosc că au votat strâmb. Și apoi rutina care a cuprins
Mentalitate socialistă by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10364_a_11689]
-
ore, am ascultat, am privit și m-am emoționat la una dintre cele mai interesante și consistente dezbateri legată de cele șaizeci de ediții și de istoria lor, a festivalului, a evoluției formelor teatrale, a esteticii, o discuție elaborată și academică despre utopia unei libertăți, despre întîlniri, spații, locuri și timp. O zi gîndită, coordonată și dirijată inspirat de George Banu, el însuși susținătorul unei intervenții remarcabile, "Discours amoureux avec les lieux", despre care voi vorbi, poate, altădată. Cînd am ajuns
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
Ressu, Dărăscu, Steriadi, Catul Bogdan, Ciucurencu etc., și mărunți politruci ai deceniilor cinci-șase, conferă pasajelor o autentică forță epică, după cum considerațiile despre artă, despre actul creației, despre limbaj și despre tehnici, ridică discursul la cota înaltă a unor adevărate cursuri academice. Puterea de admirație și limpezimea judecăților, rigoarea travaliului și trăirea utopică, modestia reală și profundă, alături de inflamarea ingenuă a unui ego încă nemîntuit de vanități, toate conviețuiesc într-un firesc desăvîrșit și fără cel mai palid semnal că s-ar
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
Dacă Florin Mitroi, de pildă, vorbește cu o enormă căldură despre un om și un profesor excepțional, anume Catul Bogdan, dacă Mihai Horea și Sevastre își evocă și ei profesorii, chiar temporari și, oarecum, exteriori, Sorin Dumitrescu invocă un proiect academic, și anume o Academie de artă răsăriteană, iar Paul Gherasim se limitează exclusiv și smerit la Creator, la natură, la pictura rupestră și la arta paleocreștină, fără a aminti nici măcar numele unui singur profesor. Din punctul de vedere al conștiinței
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
spuneți: continuăm să ne citim între noi. Spre un nou canon literar! în același număr din Jurnalul Literar, Aristarc își ia inima în dinți și vine cu propuneri concrete privitoare la atît de necesara schimbare a canonului literar. Pornind de la academicul DGLR și de la edițiile de la Univers Enciclopedic - Academia Română, Aristarc scrie: " Continuăm (nu el, noi - Cronicar) dansul macabru în jurul poeziei dubitative și lovite de exces lingvistic a lui Nichita Stănescu și Marin Sorescu și trecem în umbră lirica de excepție a
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]
-
convulsii, marcată de excluderi, de umilințe pentru marii noștri intelectuali. Pot fi date multe nume, de la profesorul Gheorghe Ivănescu la Petre Caraman, sau Teofil Simenschi, pentru a cita doar pe cîțiva. A fost o vreme extrem, extrem de traumatizantă pentru învățămîntul academic. Mai rămăsese ceva din prestigiul Universitătii? - Da, rămăsese. Prin cîteva nume, cum sînt cele ale profesorilor Alexandru Dima și N. I. Popa la literatură și marele lingvist Gheorghe Ivănescu. Toți mi-au fost profesori. Ei puteau servi ca modele, dar în
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]