205 matches
-
și Simon Hollósy. Pentru , vizita din capitala Bavariei din anul 1895, a avut ca rezultat o confruntare a propriilor calități de exprimare plastică cu noile modalități de primenire și de înnoire a limbajului. La München nu l-a atras rigiditatea academismului de sorginte istorică care promova portretistica monumentală și scenele eroice, ci noile concepte ale plein - airismului, promovat de Fritz von Uhde și Simon Hollósy. Conform unor mărturii documentare destul de lacunare și disparate se pare că ar fi participat la primele
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
Judecata boierilor înainte de moartea lui Ștefan cel Mare, Portretul lui Mihai Viteazul" și studii pentru portretele lui Bogdan I, Carol I și Neagoe Basarab. A fost inițiatorul înființării unei "Academii Libere de Pictură" în anul 1919, ca o ripostă la academismul lui G.D. Mirea de la Școala de Belle Arte din București și în anul 1940 a devenit profesor la "Școala superioară de pictură și sculptură bisericească" aflată pe lângă Arhiepiscopia Bucureștilor, care a fost înființată de către Patriarhul Nicodim. Aici a predat cursuri
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
Verona, vizita din capitala Bavariei din anul 1895 a avut ca rezultat o confruntare a propriilor calități de exprimare plastică cu noile modalități pe care le-a găsit în primenirea și înnoirea limbajului. La München nu l-a atras rigiditatea academismului de sorginte istorică care promova portretistica monumentală și scenele eroice, ci noile concepte ale plein - airismului promovat de Fritz von Uhde și Simon Hollósy. Pictorul român, ca orice artist autodidact a debutat în pictură cu o abordare realistă, astfel încât un
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
de opera lui Nicolae Grigorescu, cu toate că era tributar prin prisma educației sale, de linia impusă de către clasicismul academic. De asemenea, atenția i-a fost atrasă de tendința unei exprimări cât mai sincere și mai realiste, astfel că pendularea sa între academism și impresionism a determinat ca opera sa să fie caracterizată de un eclectism vizibil. În anul 1898, Verona a participat la Salonul Oficial ("Expoziția artiștilor în viață") unde a expus "Codrul Herței" și un "Portret de femeie". În anul 1899
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
spre lumina pe care ea o reprezintă. Se poate vedea în lucrările pe care le-a expus, că tendința pictorului pentru depășirea tematicii religioase sau istorice și evitarea abordării subiectelor sociale poate fi amendată de un public educat în spiritul academismului sau al lirismului artificial reprezentat. Pictorul nu s-a lăsat impresionat de critica fantezistă și nici de elogiile de natură superficială care i s-au adus, ci el a căutat cu înfocare apropierea de natură și aprofundarea compoziției monumentale. Datorită
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
acele timpuri ca un oficial cu tradiție în ale picturii. Ca urmare, pictorul Arthur Verona a înființat în anul 1919 Academia Liberă de Pictură pe care a dorit-o a fi o nouă opoziție față de G.D. Mirea care promova, încă, academismul la Școala de Belle Arte. Din păcate, acestă acțiune nu a reprezentat o opțiune suficientă pentru tinerii artiști care doreau să-și definească o poziție plastică și teoretică în conformitate cu tendințele acelor vremuri. Ca rezultat membrii ponderați ai "Tinerimii artistice" precum și
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
public cu lămpi cu ulei de rapiță. Se construiește mult, noile clădiri sunt construite în diferite stiluri: renaștere, baroc, clasic, neoclasic, romantic, romanesc, de către arhitecți francezi, italieni, nemți sau români. În plastica arhitecturală domină formele caracteristice eclectismului european, în special academismul francez. În perioada: octombrie 1854 - 25 iunie 1856 la conducerea țării a revenit Barbu Știrbei dar sub protecție austriacă. În Craiova se instalează o garnizoană austriacă neținîndu-se seama de resentimentele populației față de turci și austrieci. Prezența austriecilor în Craiova a
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
al portretelor expresioniste cu ușoare reminiscențe Secession: pentru pânzele sale de mari dimensiuni s-au oferit ca model atât frumusețile feminine ale perioadei interbelice, cât și notabilitățile epocii (Portretul doamnei Hoffmann, Portretul principelui Lahovary, Portretul poetului Károly Endre etc.). Abandonarea „academismului” rigid a însemnat o perioadă de căutări, tatonări, ezitări în viața artistică bănățeană. Curentele noi - expresionismul, simbolismul, cubismul, postimpresionismul - pot fi urmărite în majoritatea creațiilor semnate de pictorii și sculptorii deceniului trei și patru. Marile căutări l-au trimis către
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
viitorul artist matur. Cele două mari personalități - cu cariere întrucâtva asemănătoare - Ioachim Miloia și Aurel Ciupe reprezintă critica de artă venită „din interior”. Amândoi artiști, ei analizau cu obiectivitate cărările pe care a pornit creația scăpată de corsetul sufocant al academismului târziu. Ei sunt cei care printr-o muncă asiduă de cercetare, urmărire, valorificare și încercări reușite (sau mai puțin încoronate de succes) de achiziții publice s-au străduit să pună bazele unei colecții de artă „contemporană” (interbelică) în cadrul Muzeului Bănățean
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
și Franz Marc, August Macke - din jurul Almanahului "Der Blaue Reiter" ("Călărețul albastru") din München - acoperind perioada 1905 - 1918. Vor adera mai târziu Emil Nolde, Paul Klee și Wassily Kandinsky. Expresionismul este reacția firească a unui grup de pictori germani la academism și convenții estetice rigide, dar și la autoritarismul celui de-al doilea Reich. Revolta artiștilor a proclamat libertatea creatoare absolută și primatul expresiei asupra formei. Rezultatul este o artă spectaculoasă din punct de vedere cromatic și o estetică revoluționară. În pofida
Expresionism () [Corola-website/Science/297586_a_298915]
-
pe urmă fiecare cuvânt, puneți-le într-un sac, mișcați...” Numele școlii a fost găsit la întâmplare, vârându-se cuțitul de tăiat hârtie într-un Larousse. Dadaismul nu era decât o mistificare și o demonstrație estetică negativă. Din oroarea de academism se refuza nu numai orice tip de artă și orice tehnică folosită, dar și acele organizări de idei pe care imaginația, coerența de la sine, le-ar fi introdus automat în elementele disparate. Poemul nu mai era opera unui artist sau
Literatura română avangardistă () [Corola-website/Science/297640_a_298969]
-
mișcări artistice. Dintre cubiștii-imitatori (numiți și "cubisteurs"), mulți nu au înțeles principiile revoluției cubiste. După cum scrie pictorul și criticul italian Ardengo Soffici, "...ei par să deformeze, geometrizeze și cubizeze fără niciun scop și la întâmplare, ascunzând banalitatea lor înăscută și academismul". O excepție o constituie Robert Delaunay, inițiatorul "cubismului orfic" - termen propus de poetul Guillaume Apollinaire - care va crea opere absolut originale de inspirație cubistă. Juan Gris nu numai că reușise să înțeleagă și să-și însușească inovațiile cubiste, dar a
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
grupul lui André Breton, din care se va dezvolta suprarealismul. Dadaismul supraviețuiește încă datorită aproape exclusiv personalității lui Tzara și - ca o variantă - lettrismului lui Isidore Isou), abordând tendințe protestar-anarhice (jignirea „sfintelor precepte curente” și „epatarea filistinismului” din „oroarea de academism” - George Călinescu), făcând din arbitrar și din hazard principii ale creației (Tristan Tzara: "„Luați un jurnal, luați o pereche de foarfeci, alegeți un articol, tăiați-l, tăiați pe urmă fiecare cuvânt, puneți totul într-un sac, mișcați...”)." Principiile teoretice nu
Dadaism () [Corola-website/Science/297542_a_298871]
-
nu au ieșit cu ușurință din romantism, exemplu fiind Gheorghe Petrașcu. Prin Grigorescu s-a trăit "pe plan stilistic marea și probabil, inevitabila dramă a uitării Bizanțului". Prin Petrașcu s-a trăit „uitarea” idilismului și romantismului lui Nicolae Grigorescu. Despre academism și ieșirea din el nu mai putea fi vorba la începutul secolului al XX-lea. „Uitarea” academismului fusese consumată deja de către Grigorescu, Ion Andreescu și de afiliații de la Societatea "Ileana" a lui Ștefan Luchian. „Ieșirea” din impresionism a fost operată
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
plan stilistic marea și probabil, inevitabila dramă a uitării Bizanțului". Prin Petrașcu s-a trăit „uitarea” idilismului și romantismului lui Nicolae Grigorescu. Despre academism și ieșirea din el nu mai putea fi vorba la începutul secolului al XX-lea. „Uitarea” academismului fusese consumată deja de către Grigorescu, Ion Andreescu și de afiliații de la Societatea "Ileana" a lui Ștefan Luchian. „Ieșirea” din impresionism a fost operată în Occident de către Paul Cézanne, Paul Gauguin și Vincent Van Gogh. În România, această sarcină a revenit
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Paris în 1824 tabloul intitulat "" Căruță cu fân"". Pictorii din Barbizon adoptă acuarela reactualizată de peisagiștii englezi, deoarece această tehnică este foarte potrivită pentru pictura în ""plein-air"". Ceea ce unește grupul barbizonian în afară de cele amintite este și răzvrătirea împotriva autoritarismului: refuză academismul, dar și romantismul. Împreună organizează expoziții cu vânzarea propriilor tablouri și editează un ziar propriu. În hanul lui "Père" Ganne au loc discuții aprinse privind actualitățile în artă și literatură. Discuțiile servesc ca bază pentru dezbaterile teoretice. Toți învață din
Școala de la Barbizon () [Corola-website/Science/315067_a_316396]
-
Viena și München. Din 1912, a lucrat la Vaslui și Iași ca profesor de desen și artist plastic. În 1918, împreună cu pictorii C. Bacalu, A. Baesu și St. Dimitrescu, a înființat asociația „Arta românească“, care își propunea să lupte împotriva academismului. În 1919 s-a căsătorit cu Maria Serghie, medic endocrinolog, șefa Clinicii de Endocrinologie de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași. În 1926, împreună cu scriitorul și criticul de artă Oscar Walter Cisek, Briese a organizat prima mare expoziție de grafică nouă
Otto Briese () [Corola-website/Science/321186_a_322515]
-
a trebuit să picteze un tablou înfățișând o muncitoare citind ziarul "Scânteia". În anul 1954, pe 9 februarie, a murit subit, la vârsta de 84 de ani. A abordat toate stilurile sfârșitului de secol al XIX-lea, înregistrând influențe din academism, impresionism, postimpresionism ori simbolism, curente cu care a luat contact în timpul studenției ori ulterior, în anii maturității artistice. Pe lângă multitudinea de picturi de șevalet create de-a lungul vieții, a contribuit și la pictarea a două biserici:
Constantin Artachino () [Corola-website/Science/321563_a_322892]
-
Mihail (Mișu) Popp () a fost un pictor român, reprezentant al academismului românesc, care s-a remarcat în domeniul portretisticii și al picturii bisericești. Alături de prietenul său Constantin Lecca și de litograful Carol Popp de Szathmary, Popp a făcut parte din grupul de artiști ardeleni care au influențat semnificativ pictura românească a
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
care au mers înaintașii lor în istoria artei românești Gheorghe Tattarescu și Nicolae Grigorescu, la începuturile creației sale. Folosind drept izvoare de inspirație stampele și gravurile care reproduceau operele celebre ale maeștrilor Renașterii sau Barocului, pictorul Popp a urmat spiritul academismului. Acesta a pictat singur sau împreună cu Constantin Lecca și Barbu Stănescu numeroase biserici: Biserica Sfântul Gheorghe-Nou, Biserica Curtea Veche, Biserica Răzvan Vodă, Biserica Sfânta Ecaterina din București, Capela cimitirului Șerban Vodă, Catedrala Sfinții Voievozi din Târgu Jiu, Biserica din Gârbovu
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
von Amerling, decoratori academici de mare faimă ai epocii. Mișu Popp a fost atras de stilul lucrărilor de maeștri din muzeele vieneze dar el nu a reușit să aprofundeze lecțiile care se desprindeau din operele lor. Pentru acei ani, tradiția academismului de tip școlăresc a predominat în pictura sa. El a renunțat la proiectele pe care le avea în plan împreună cu alți colegi de la Academie, privind călătoriile de studii în Țările de Jos sau Italia, și a revenit la Brașov în
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
Pantheonul" a devenit cu timpul faimos și un subiect de pelerinaj al prietenilor și comanditarilor. După moartea sa din 1892, "Pantheonul" a fost demontat și lucrările au plecat spre muzee sau colecții private. Mișu Popp a fost un reprezentant al academismului românesc și s-a remarcat în domeniul portretisticii și al picturii bisericești Opera sa artistică trebuie încadrată în primul rând în cadrul istoric al evoluției picturii românești, care are o importantă componentă bizantină, deci religioasă. Fără a avea caractere specifice și
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
preluat linia pe care au mers în istoria artei românești înaintașii lor, Gheorghe Tattarescu și Nicolae Grigorescu la începuturile sale. Toți aceștia, au folosit drept izvoare de inspirație gravurile care reproduceau operele celebre ale maeștrilor Renașterii sau Barocului, urmând spiritul academismului. Astfel, scenele compozițiilor sacre includeau toate cerințele picturilor laice ce aveau în structura lor elemente ca volumul, anatomia și perspectiva. Portretele ctitorilor de biserici erau asimilate celor de sfinți, lângă care erau figurate pe pereții lăcașurilor de cult, ele nemaiavând
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
un proces de sinteză a celor mai multe stiluri și tendințe, totul coagulându-se în final în îmbinarea elementelor romantice academiste cu cele ale clasicismului, dând o expresie nouă a idealurilor estetice. Cum în prima jumătate a secolului al XIX-lea influența academismului european și a regulilor clasiciste și-a pus amprenta asupra picturii cu tematică istorică, stilul Biedermeier a fost asimilat mai întâi de portretistica românească, după care el s-a propagat și în celelalte genuri ale creației artistice: grafică, mobilier, artă
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
la temele literare, narative, își schimbă metoda foarte minuțioasă și riguros realistă și își simplifică tablourile, îmbogățind în aceleși timp efectele lor cromatice. Tablourile "Jefta", "Tinerețea lui Raleigh" și "Portretul lui Effie Millais" sunt exemple pentru trecerea lui Millais la academism.
John Everett Millais () [Corola-website/Science/325891_a_327220]