203 matches
-
clasic, din care, firește, iese și comicul”). Preluînd informațiile oferite de Eliza Vorvoreanu despre geneza „paginilor bizare”, criticul subliniază — în Istoria... — imaginea unui Urmuz-parodist al academismului: „Numai pentru a-și distra frații și surorile, Urmuz compune niște false automatisme, parodiind academismul prozei curente”. Se insistă mereu asupra caracterului „bufon”, care — din punct de vedere filozofic — e „sofistic”; „Pîlnia și Stamate” e o „bufonerie lucrată lucid, parodiind descripția cadrului în romanele curente și făcînd o serie de calambururi de esență sofistică prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
deși „foarte ingenios”, implică - potrivit lui Nicolae Manolescu - o confuzie. Căci abstracționismul (așa cum îl înțelege G. Călinescu) „nu e, de fapt, o încălcare a legilor realului și nu se opune realismului, ci este o încălcare a convențiilor realului și se opune academismului artistic. Legea ține de structura organică, convenția de forma de manifestare. Sigur că convenția (sic!) reflectă legea, dar o și ascunde în același timp. A pătrunde în esența realului înseamnă a-i descoperi legile, înlăturînd, la nevoie, convențiile, îndoindu-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
interiorul acestuia, fără să poată (și fără să vrea) să-l distrugă. Dandy-ul artist rămâne fatalmente parțial dependent de vechile coduri, „prizonier al unei estetici deja recunoscute În cercul unde el se produce și, implicit deci, prizonierul unui anumit academism. Pentru a atinge veritabila originalitate, cea care, cu totul novatoare, perturbă Însăși concepția artei, el trebuie să iasă din dandysm”1. Așa să fie? Din nou, da și nu, dacă ne gândim la câteva cazuri, Începând cu Byron sau Baudelaire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
evoluția artei în perioada postindustrializării când arta a cunoscut noi direcții de manifestere. Apariția abstracționismului, ce a apărut ca un protest împotriva a ceva (ca de altfel multe alte stiluri sau concepte), în cazul de față împotriva naturalismului și al academismului și își propunea să îndepărteze din imaginea plastică elementele lumii vizibile, redate până atunci de așa-zisa artă figurativă, a modificat în mod radical modul de ”consumare” al obiectului de artă și a dat un nou sens artei deoarece din
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Débat din 1988, În cuprinsul unui „dicționar al epocii”, În dreptul termenului „post-modern” apare un text care, Într-o pagină, pe două coloane, explică, de voie de nevoie, de ce cultura franceză Îl respinge: „țară rurală pînă foarte tîrziu, dominată de povara academismului, Franța n-a Înregistrat cu adevărat, În perioada dintre cele două războaie mondiale mai ales, marea cotitură urbană a modernității, nici nu și-a dezvoltat, ca Germania, ideologia funcționalistă care o Însoțea.” Pierre Brunel, important critic literar frandez, crede că
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
2. Poezia lui Ioan Alexandru "poartă cu sine o anumită rezervă de extracție țărănească ca pe un stigmat prețios"3. Petru Poantă îl consideră pe Ioan Alexandru "primul eretic" cu adevărat autentic din tânăra poezie, "care distruge toate urmele de academism, orice prețiozitate și podoabă stilistică"4. Prezenta tradiției prin Ioan Alexandru, format la școala liricii ardelene a lui G. Coșbuc, O. Goga, Lucian Blaga, se manifestă printr-un mesianism de factură specială, în sensul că există o chemare care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
atitudini estetice moderne, născută din tentativa de a depăși romantismul minor, epigonic și idilismul rustic promovat de sămănătoriști. - Prima etapă (1880-1904): perioada teoretizărilor și a experimentelor. Gruparea formată la revista Literatorul și la cenaclul lui Alexandru Macedonski se ridică împotriva academismului junimist, a clișeelor și retorismului romantic posteminescian; primele creații simboliste: Al. Macedonski - Excelsior, 1895, Ștefan Petică - Fecioare în alb, 1902, Dimitrie Anghel - În grădină, 1905. - Etapa a doua (1908-1914): perioada de afirmare a „simbolismului autohtonizat“, antisămănătorist și antipoporanist, în jurul revistei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
mic de studenți, deci de plătitori de taxă (era o instituție de învățământ privată) și numărul ridicat de cadre didactice, dificultățile întâmpinate în anumite perioade în recunoașterea diplomelor conferite urmare a unor studii bazate mai degrabă pe conferințe libere, exacerbarea academismului științific în dauna unei relaționări mai strânse a programei cursurilor cu activitatea practică, dar și chestiunile de identitate ideologică a corpului academic, mai apropiat de stânga politică, de socialismul militant, spre deosebire de liberalismul care a fondat și a menținut Universitatea Liberă
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
în exil intern sau extern. Este vorba de o manie? De o pervertire a conștiinței literare? De un defect fundamental? Nicidecum. Explicația este și rămâne una simplă, simplă de tot: orice ordine stabilită, care în ordinea literară se traduce prin academism, clasicizare, convenție oficială etc. intră automat în conflict cu libertatea, spontaneitatea și autonomia intrinsecă specifică actului literar. Iată de ce literatura este în esență și prin definiție nonconformistă. Virgil Nemoianu aduce în discuție, în mod oportun, cazul estetismului european (pp. 6-7
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
suprarealismul român este anterior celui francez și independent. Divagațiile onirice, cu aparență de delir dement, ale acestuia îndeplineau întocmai programul de a surprinde realitatea imediată a spiritului, hazardul interior. De fapt Hurmuz făcea simple petreceri pentru frații săi, parodiind însă academismul prozei curente în Pâlnia și Stamate, "roman în patru părți" ("În față, salonul somptuos, al cărui perete din fund este ocupat de o bibliotecă de stejar masiv, totdeauna strâns înfășurată în ciarciafuri ude... O masă fără picioare la mijloc, bazată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
observe o epocă dominată de cultul științei și al faptului pozitiv. Poeții exaltă arta pentru artă, compun creații originale, de la Baudelaire la Verlaine și Rimbaud. Marelui public, în ceea ce-l privește, îi place romanul popular, teatrul de bulevard, opereta. În fața academismului care domină arta oficială, opera lui Manet marchează o cotitură și deschide calea către căutările "impresioniștilor", astfel numiți prin referire la titlul unei lucrări a lui Monet prezentată la expoziția din 1874: Impression, soleit levant.14 Puțin cîte puțin, îndrăznelile
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pentru alegerea textelor; trecerile atât de subtile de la structura "realistă" a spectacolelor, la universul lor poetic; semnătura aproape invizibilă în universul spectacolelor sale, în numele unității. Mă doare modestia acestor oameni. Ma doare claritatea discursului lor și lipsa oricărei forme de academism. Mă doare că nu vă pot avea profesor, domnule Visarion. Mă doare că tot amânați crearea unui atelier. Ce diferență între noi și ei... incredibil. Două luni mai târziu, Alexa Visarion îmi era profesor (la cursul de "Regie de Teatru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și atitudine față de naștere, în general, și implicit, despre potențialul său traumatic. Concură în acest sens cercetările de vârf realizate deopotrivă sub pavilionul psihologiei prenatale, a psihologiei transpersonale, dar și al unor oameni de știință, care deși au rămas fideli academismului științific, datorită spiritului lor interogativ și nonconformist își asumă curajul faustian de a sluji inovația, indiferent cât este ea de aritmică și surprinzătoare. Un frugal excurs istoric ne determină să menționăm, pe linia restituirilor oneste și responsabile a contribuțiilor de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
existența noastră și un eveniment de o importanță maximă în plan psihospiritual. Ea rămâne înregistrată în memoria noastră cu cele mai infime detalii, până la nivel celular, având un impact profund asupra dezvoltării noastre psihice”. O asemenea afirmație distonează flagrant față de academismul științific, întrucât pledează pentru capacitatea memoriei de a funcționa și în absența mielinizării corticale. în contextul contabilizării traumelor cruciale care ne populează ontogeneza, ceea ce trebuie reținut, în mod peremptoriu, este necesitatea de a veghea asupra calității oricărei nașteri umane. Această
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
scandaloasă ca desnuda Olympie, dar, poate, și mai parșivă (tot freudian) decît aceea, îmi oferă decriptarea (naivitate!) unei ambiguități ce a stat probabil la baza scandalurilor din 1865, provocate de pictorul insurgent. Ce descopăr nou (neobservat în reproduceri) e tocmai academismul încă învederat al celui care, de altfel, îi iubea atît pe Rafael și pe Giorgione, extrem de vizibil acum, în... pompierismul fidelității anatomice, în întîrzierea, nepermisă, acolo de unde, altfel, urma să șocheze, să scandalizeze. Nu îmi pot refuza, iarăși, tentația tactilă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de medicii de odinioară sunt în bună parte de sorginte naturistă, iar medicina alopatică este urmașa medicinei naturiste de altădată fie, că se recunoaște sau nu. Medicina alternativă și terapiile complementare au fost pe nedrept marginalizate și ignorate în numele unui academism vetust și a unei tehnicizări adusă până la absurd a actului medical: Experiența biologică apreciază că plecând de la macromolecula vie, ca sistem eterogen extrem de complex, eterogenitatea dovedește un dinamism deosebit în luptă contra omogenului punct capital - această eterogenitate apare astfel, ca
Fitoterapie clinică by Gabriela Anastasiu, Vasile Bodnar () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2094]
-
utilizate ne pun în temă, oferă un factor de coeziune. De asemenea, nu avem un program explicit de idei al simbolismului în pictură, coeziunea realizându-se, cum notează și Nicole Tuffelli, la nivelul unei opoziții sistematice, pe care o face academismului, materialismului ignar, Impresionismului, pozitivismului și întregii civilizații industriale. Desprins de o unitate stilistică, simbolismul întreține un dialog permanent cu alte curente în pictură și cu celelate arte, de aici acest reflex sintetist. Făcând abstracție de criteriul stil, având în vedere
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca la Redon, Aman Jean sau Carrière; fie prin grafisme curbilinii, japonizante, ca la nabiști; fie prin pregnante corespondențe cu simbolismul literar, trăsătură propie lui Thorn Prikker, Xavier Mellery sau Fernand Khnopff; fie printr-un amestec de simbolism, manierism, istoricism, academism sau populism, ca la un von Stück, von Hebermann, Max Klinger, Const. Meunier ș.a., orientare denumită uneori și "pseudo-simbolism"33. Avantajul formulelor lui Paul Constantin constă în faptul că nuanțează complexitatea unui fenomen care nu poate fi redus doar la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decât o mitologie încă vie, o sursă de inspirație inepuizabilă, unde arta nu are decât să se adape?"212. Nicolae Vermont abordează la rândul lui subiectele mitologice, însă și în cazul său devine sesizabilă o nuanțare în sens simbolist a academismului, atât al temei, cât și al tratării. Elev al lui Theodor Aman, pictorul pleca la München, unde se califica printre primii zece în urma unui concurs și unde a rămas opt ani de zile. În 1897 se deplasa la Paris, unde
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
celor mulți. "Este evident că tendința de a depăși temele istorice sau religioase și a aborda pe cele sociale chiar și în această formă atât de discretă poate fi frânată atât de un public educat în spiritul falsei sobrietăți a academismului sau al lirismului dulceag, cât și de o critică ce își ascunde nepriceperea sub considerații ca cele potrivit cărora speranța trebuie să rămână o îndepărtată și intangibilă viziune"242. Din acest punct de vedere, remarcabilă este pictura lui Octavian Smigelschi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
rodiniene (precum Anastase Simu, care a adus, în 1905, pentru viitorul său muzeu, L'Eternel Printemps, care putea fi văzut din 1910, când și-a deschis porțile muzeul Simu, și precum Kalinderu, care a achiziționat Sărutul, în 1906). Gustul pentru academismul istorist și tematica romantico-simbolistă formau ambianța artistică de tip eclectic, cultivată de Carmen Sylva. Însă sensibilitatea simbolistă va fi marcată indelebil prin interesul reginei Maria pentru arta lui Rodin, aceasta achiziționând un exemplar al statuii Vârsta de bronz în 1923
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pasiuni, ca și prin noutatea limbajului său de tip pictural și apoi sintetic, rupând cu elaborata formă academistă"300. Interesul pentru sculptură al casei regale, manifestat către finele secolului, se ramifică în două direcții, în opinia Ioanei Beldiman, una a academismului de amprentă neoclasică (Regele Carol), cealaltă a academismului de amprentă simbolistă (Regina Elisabeta)301 la care o putem adăuga și pe cea a simbolismului de factură scesionistă și neobizantină al reginei Maria. Casa regală va apela la o serie de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tip pictural și apoi sintetic, rupând cu elaborata formă academistă"300. Interesul pentru sculptură al casei regale, manifestat către finele secolului, se ramifică în două direcții, în opinia Ioanei Beldiman, una a academismului de amprentă neoclasică (Regele Carol), cealaltă a academismului de amprentă simbolistă (Regina Elisabeta)301 la care o putem adăuga și pe cea a simbolismului de factură scesionistă și neobizantină al reginei Maria. Casa regală va apela la o serie de artiști, sculptori italieni și francezi, afirmând astfel vocația
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prin succesul pe care-l au tablourile sale, cât și pentru un anumit consumerism asociat kitschului, care tinde, mimetic, către o omologare cu direcțiile noi, pe care le abordează pictorii "Tinerimii artistice" (cei care au provocat o ruptură fondatoare cu academismul osificat). Într-una din cronicile publicate în Facla, în 1911, cu privire la "Expoziția societății "Tinerimea artistică""411, cu referire la Kimon Loghi, criticul sublinia intrarea picturii într-o zodie comercială și formarea unei piețe cu un gust tributar modei, "estetica cumpărătorilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artei simboliste (și decadente) europene. Dacă acceptăm definiția laxă a simbolimsului diseminat în mai multe specii, definiție pe care o utilizează Paul Constantin în Arta 1900 în România, găsim o încadrare pentru Kimon Loghi în amestecul de "simbolism, manierism, istoricism, academism sau populism", orientare denumită și "pseudo-simbolism". Kimon Loghi metabolizează lecția simbolismului german, importând pe filieră romantică o dimensiune mistică, o mitologie particulară, un anumit decupaj stilistic și chiar un anumit peisaj, pe care îl mixează cu un ecleraj specific, cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]