1,639 matches
-
oracol. Insula deveni în acest fel leagănul poeziei lirice. Lira însă, fu ridicată de zeii olimpieni în cer, unde formează constelația cu același nume. Izvoarele legendei afirmă în mod repetat originea tracică a lui Orfeu. Însăși arta cântului provenea în accepția vechilor greci din Tracia. Arrian pomenește în istoria dedicată patriei sale, "Bithynica" din secolul al II-lea î.Hr., o nimfă numită Tracia, cunoscătoare a plantelor tămăduitoare și născocitoare de melodii. Numele acesteia îl poartă ținuturile tracilor, cunoscute înainte sub denumirea
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
îl interpretează Ossip Zadkine pe cântăreț în 1956, adăugând torsiunilor cubiste goluri și sfârtecări în corpul plastic, care denotă atât tragicul personajului cât și convingerea de a nu-i putea da temei decât o formulare provizorie, proteică (Fig. 1 ). În accepția actului de creație ca proces reluat mereu de la zero, spulberându-și chiar în momentul realizării roadele, constă compatibilitatea mitului străvechi cu conștiința artistului modern.
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
Țurcanu]]. După [[Nicolae Leahu]]: Postmodernismul este un curent literar ce se manifestă în literatura română aproximativ din anii 80 ai secolului trecut, aspirînd să depășească (neo)modernismul prin asumarea și regîndirea simultană a relației cu tradiția în cea mai largă accepție a acesteia. În felul acesta, se instaurează în cîmpul literar o poezie (auto)biografică, realistă, (inter)textualistă, „[[Metafizică|metafizică]]”, inaugurînd o amplă deschidere asupra realului. Interesul nedisimulat pentru prezent, citadin, actualitate (culturală, socială, științifică), autenticitate, concretețea existenței se conjugă cu
Literatura română postmodernă () [Corola-website/Science/312094_a_313423]
-
la evenimentele curente, incluzând tendințe, rezultate și persoane. Cei ce practică jurnalismul se numesc jurnaliști. Operele publicistice se pot grupa în clase, în raport de apartenența lor la un gen publicistic. Definiția cea mai generală a genului ne trimite la accepția din logică, valabilă atât în științele naturii, cât și în arte, filosofie, ziaristică: "Clasă de obiecte care au note esențiale comune și cuprind cel puțin două specii" (Dicționarul explicativ al limbii române). In teoria literaturii, "genul trebuie conceput ca o
Jurnalism () [Corola-website/Science/302093_a_303422]
-
care asigură, într-o societate dată, comunicarea între oameni." Delimitarea între informație și știre o întâlnim de exemplu în franceză: information - nouvelle; în italiană: informazione - notizia; în spaniolă: informacion - noticia; în engleză: information - news etc. Informația este un termen cu accepții și utilizări diferite, în domenii diferite: în informatică, în cibernetică, în economie, în matematică, în sociologie, în administrație, în armată, în meteorologie sau în învățământ. Casian Doinita
Jurnalism () [Corola-website/Science/302093_a_303422]
-
în Caiete critice, no. 1-2, 1997 Pallady și “nevăzutele simboluri”, în Colocviul Pallady. Muzeul național de artă, București, 1997 Le Futurisme en Roumanie avânt la première guerre mondiale, în Ligeia (Paris), 1997, no. 21-22-23-24, Octobre 1997/Juin 1998, p.172-181 Accepții ale conceptului de futurism în critică de artă românească înainte de primul război mondial, în Studii și cercetări de istoria artei, tom 44, 1997 Un expresionist transilvănean - pictorul Eugen Gașcă, în Vatra, nr. 11, 1998 Strategies of Professional Integration: the All-Women
Ioana Vlasiu () [Corola-website/Science/319600_a_320929]
-
dintre spirit și materie, avem astfel, pe de o parte, "monismul spiritualist", care pretinde să reducă materia la spirit, și pe de altă parte, "monismul materialist", care pretinde dimpotrivă să reducă spiritul la materie”. Ioan Petru Culianu scria că în accepția filozofică a termenului „monism”, ar trebui considerate ca „dualiste” toate sistemele în care ființa este transcendentă în raport cu lumea. Accentul se pune, în acest caz, pe faptul că numai doctrinele panenteiste, panteiste, imanenteiste sau pur materialiste pot fi „moniste”. Cugetătorul român
Monism () [Corola-website/Science/299053_a_300382]
-
mările periferice sunt extensii naturale ale oceanului. Din punct de vedere geografic, denumirea de "mare periferică" poate fi sinonimă cu aceea de "mare marginală", cu mențiunea ca în geologie denumirea de "mare marginală" are un sens diferit de sensul in accepție geografică.
Mare periferică () [Corola-website/Science/322412_a_323741]
-
sexual, cerință legii referitoare la exercitarea constrângerii este îndeplinită." Într-adevăr, faptul că nu este nevoie neapărat că victima violului să opună rezistență a fost hotărât și în decizia CEDO "M.C. c. Bulgariei, nr. 39272/98, §§ 88-100". [pară 166] În accepția modernă a infracțiunii de viol, victima poate fii orice femeie, indiferent de "moralitatea" ei. Astfel victima poate fii chiar și o prostituată (vezi Decizia penală nr. 346/R, 09.09.2009, Tribunalul Vaslui, "Orice constrângere exercitată cu scopul determinării la
Viol () [Corola-website/Science/316400_a_317729]
-
ablativ plurisemantic; este cunoscut mai ales sub forma "și de la Fiul", cu referire la Fiul lui Dumnezeu, a doua Persoană din Sfânta Treime, și la raportul dintre Fiul și Duhul Sfânt, a treia persoană a Sfintei Treimi; prin urmare, în accepția generală, Filioque este un termen teologic; Termenul latin "Filioque" este traducerea expresiei grecești "Ekpouretai", "expouresis", a purcede, dar în același timp redă și termenul, folosit de Părinții Bisericii, "exerchetai", "a veni de la". Traducând doi termeni printr-unul singur, latina creează
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
suport teologic și istoric. Eroarea de traducere constă în aceea că "processio" nu redă întocmai grecescul "εκπορευσις". Diferența dintre "εκπορευσις" și "processio" este aceea că primul atestă calitatea de obârșie eternă(izvor, "πηγη") a Sfintei Treimi, în vreme ce "processio" semnifică, în accepția sa teologică, comunicarea substanței divine eterne asupra Duhului Sfânt de la Tatăl și Fiul, unde "ουσια" divină este aceeași. Introducerea adaosului "Filioque" în traducerea latină a Crezului a fost și o măsură de ortodoxie antiariană, în vremea marilor încercări eretice din
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
Termenul abreviere este utilizat în limbajul curent al limbii române și în terminologia lingvisticii cu accepția generică de prescurtare a unui cuvânt sau grupă de cuvinte. Cele trei tipuri de abrevieri cunoscute sunt: trunchierea, sigla și acronimul. Trunchierea este explicată prin influența unor împrumuturi din limba franceză. Exemple de trunchieri: "disco"←discotecă, "porno"←pornografie, "hi-fi"←high
Abrevierile în limba română () [Corola-website/Science/319625_a_320954]
-
Ahmadiyya nu diferă în ceea ce privește temelile ei religioase, și anume cei cinci stâlpi ai credinței și ’Arkănu-l-’Īmăn (tawḥīd -unicitatea lui Dumnezeu, credința în îngeri, în scripturi sfinte, în profeți, în Ziua de Apoi și în qadar, soartă sau predestinare, în accepție islamică, a nu se confunda cu fatalismul ). Coranul are același statut ca și în islamul majoritar, ca de cuvânt al lui Dumnezeu . Deși tradițiilor profetice (ḥadīṯ) li se acordă respect, musulmanii din afara comunității Ahmadiyya sunt acuzați că dau prea mare
Ahmadiyya () [Corola-website/Science/333605_a_334934]
-
câteva sute de mii, la începutul perioadei postbelice existau pe plan mondial peste 500.000 de automobile, ca în 2007 producția mondială anuală să depășească 70 de milioane de unități. Inginerul german Karl Benz poate fi numit inventatorul automobilului în accepție modernă, obținând un patent în 1886. Un patent similar obține și americanul George B. Selden în 1879 și încă unul în 1895 pentru diverse îmbunătățiri aduse automobilului său. Germanul Nikolaus Otto realizează motorul cu benzină în patru timpi, iar cel
Istoria automobilului () [Corola-website/Science/322394_a_323723]
-
literar de avangardă care proclamă o totală libertate de expresie, întemeiat de André Breton (1896 - 1966) și dezvoltat mai ales în deceniile trei și patru ale secolului trecut (cu aspecte și prelungiri ulterioare). Primul care a utilizat termenul într-o accepție legată de creația artistică a fost Guillaume Apollinaire în "Les Mamelles de Tirésias", subintitulată "dramă suprarealistă" (reprezentată în 1916). Începuturile mișcării se leagă de grupul (nonconformist și de evident protest antiburghez) de la revista pariziană "Littérature" (1919) condusă de André Breton
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
50 de ani, adică până în 1864. Greutatea unei astfel de locomotive era de 9,2 tf, forța de tracțiune era de 675 kgf, iar viteza maximă de 10 km/h. George Stephenson este considerat inventatorul primei locomotive cu abur, în accepția actuală, adica destinată numai căilor ferate și nu altor tipuri de drumuri. George Stephenson (1781 - 1848) realizează în 1814 locomotiva "Blücher" cu simplă aderență ale cărei prime probe au fost efectuate în acelasi an, la 25 iulie. Locomotiva era asemănătoare
Istoria locomotivei cu abur () [Corola-website/Science/313745_a_315074]
-
apar încă din Antichitate, de care se leagă etimologia termenului "politică" (în greacă "polis" - "cetate", "oraș", "stat"). De-a lungul timpului, acest termen a cuprins diverse semnficații, cum ar fi: artă de guvernare a societățillor umane, de conducere religioasă, până la accepția modernă de istorie activă și filozofie politică participativă. Dacă în Antichitate nu exista o delimitare clară a științelor care studiau societatea, în Evul Mediu asistăm la dezvoltarea influenței Bisericii asupra societății. Mai târziu, Renașterea și Iluminismul vor aduce eliberarea de sub
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
teoria dependenței) este concentrarea mai mult pe relațiile economice dintre țări decât pe cele politice. Imperialismul nu este văzut ca un control exercitat direct de o țară asupra alteia, ci ca exploatarea unei regiuni de către alta. Definiția marxistă contrastează cu accepția populară a termenului, conform căreia imperialismul este legat de epoca istorică a marilor imperii și nu de realitățile prezentului, în care anumite părți ale lumii domină economic zonele sărace. Aceasta este o combinare a imperialismului cu colonialismul. Marxiștii consideră în
Imperialism () [Corola-website/Science/298685_a_300014]
-
mult, Schitul numelui ca și Aluviuni încearcă o deschidere spre alte teritorii lingvistice și culturale. La început a fost engleza, de această dată e franceza, limba în care Alexandru Luca și Anca Clitan încearcă ceea ce am putea numi „corespondențe”, în accepție rimbaldiană. Nu pot spune câtă „fidelitate” și câtă „trădare” este în echivalențele în franceză ale poeziei lui Valentin Marica, dar poezia sa are nevoie să evadeze din granițele limbii, să-și găsească rezonanță și în alte capacități receptive. Oricum, la
Valentin Marica () [Corola-website/Science/307932_a_309261]
-
William Moulton Marston. În anul 1999, Morning Glory Zell-Ravenheart a oferit redactorul Dicționarului Oxford al limbii engleze, la cererea acestuia, următoarea definiție (ce nu a fost inclusă în dicționar): Nu există, totuși, o definiție unică universal acceptată a 'poliamorului'. Există accepția generală că 'poliamorul' presupune multiple relații consensuale de iubire (sau deschiderea către acestea), dar dincolo de acest punct, termenul este la fel de ambiguu ca și cuvântul "iubire". Este mai probabil ca o relație să fie numită "poliamoroasă" dacă este de lungă durată
Poliamor () [Corola-website/Science/302213_a_303542]
-
cuvintelor chineze. Textul sacru este alcătuit din două părți (și forma titlului o arată): Particula "Jing"/"Ching" arată faptul că lucrarea este "clasică", "canonică", adică lucrare importantă, de referință. Așadar "" poate fi tradus prin: "Cartea Drumului către Adevăr". O altă accepție: "Cartea Drumului și a Virtuților Sale". (Prin majuscule se subliniază atributul sacru al termenilor). Cartea conține 5 000 de caractere chinezești, împărțite în 81 capitole. Sunt tratate concepte ale gândirii chineze antice ca: "Non-acțiunea", "Calea", "Întoarcerea", "Non-existența". Cartea este o
Tao Te Ching () [Corola-website/Science/311083_a_312412]
-
Unii doctori și oameni de știință, afirmă, așa cum o face și Michael Messner, că acestea sunt costurile grele plătite de bărbați pentru conformarea cu definițiile mai înguste ale masculinității ce le promit să le ofere statut și privilegiu. În această accepție, și conform cu Michael Flood, sănătatea bărbaților ar putea fi îmbunătățită de abordarea noțiunilor distructive de bărbăție, un sistem economic ce prețuiește profitul și productivitatea în defavoarea sănătății lucrătorilor, și ignoranța furnizorilor de servicii, în loc de a blama o mișcare feministă a sănătății
Mișcarea pentru Drepturile Bărbaților () [Corola-website/Science/328715_a_330044]
-
ca document istoric și spiritual, cu valoare artistică de excepție și drept nesecat izvor de inspirație pentru creația cultă. În istoria spiritualității un rol deosebit îl joacă mitul - sursă a tuturor faptelor ce țin de gândirea populară, filosofie, literatură. În accepția actuală (considerată de Mircea Eliade) mitul nu mai este considerat o „fabulă“, o „ficțiune“, ci, ca și în lumea străvecje, arhaică, „desemnează o «istorie adevărată» și prețioasă, fiindcă este sacră, exemplară și semnificativă sau o tradiție sacră, relevație primordială, model
Folclor literar () [Corola-website/Science/299039_a_300368]
-
expoziții sau publicații. Cu toată activitatea lui practică de arhitect, analiza să se axează mai puțin pe aspectele tehnice sau funcționale și deloc pe un vocabular decorativ. El a căutat mesajul estetic, conținutul filosofic și poetic al unei arhitecturi, în accepția de artă, arta că oglindă a identității naționale. Ideile cheie ale acestei analize sunt: lumină, umbră și reflex de lumină. „În istoria arhitecturii universale se disting cu claritate, în afară de orice considerație stilistica, două concepții arhitectonice, oricare ar fi epoca sau
Constantin Joja () [Corola-website/Science/317605_a_318934]
-
-lea al Iliadei, cunoscut sub numele de "Dolonia". Acesta a fost probabil adăugat mai târziu epopeii homerice. Louis Gernet a văzut în Dolon un simbol al sacrificărilor de vieți omenești (farmakòs, φαρμακός) sau al jefuirii cadavrelor, ambele acțiuni abominabile în accepția elenilor. El este și singurul personaj troian căruia Homer îi atribuie urâțenie fizică. Un fiu al lui Dolon, Eumenide, a fost conform lui Vergiliu însoțitorul lui Enea în Italia și a luptat cu vitejie alături de acesta împotriva regelui Latium-ului, Turnus
Dolon () [Corola-website/Science/305528_a_306857]