377 matches
-
ca și cum afară ar fi fost cuprins de furtună. Or, vremea era liniștită și nu bătea nici un firicel de vânt. Privind frunzele ce se răsuceau neliniștite În vârtejuri, Mașa Își făcu În gând semnul crucii, alungând Necuratul ce căuta să se aciueze lângă casa ei. Mai rosti o scurtă rugăciune, pe care o Învățase de la bunica ei Tatiana, ca s-o ferească de ceasul rău și de ispitele diavolului. Mesteacănul continua Însă să foșnească dincolo de geam. Coroana sa pletoasă se unduia Încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
rugau fierbinte la icoane, căutând să scape satul de năpastă. Puhoiul de ciori creștea În fiecare zi. Stoluri negre soseau de dincolo de graniță. Poposeau pe stâlpii de telegraf, pe vagoanele de marfă staționate În gară. Înnoptau pe acoperișul școlii, se aciuau În clopotniță, Își curățau pliscurile de crucile Înghețate. Dimineața Își luau zborul, topindu-se la orizont, și seara se Întorceau la cuiburile lor, ce semănau cu niște mușuroaie. Veneau tot mai multe și mai multe. Zadarnic trăgeau clopotele. Zadarnic bătrânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Enescu la vânzare, În diasporă-i trimitem pe Cioran, pe Eliade Și ne mulțumim cu genii ce-au ieșit din mascarade! Toate-acestea se întâmplă pentru că-i demo prostie, Bișnițarii vin să facă din cultură parodie! Iar acel stăpân de haite, aciuat la Cotroceni, Râde de se prăpădește la al proștilor refren! Astă viperă cu coarne, râgâind a băutură, Evadată din epave, are gust pentru cultură?! Șleahta lui de iguane, de hiene și varani Își petrece vremea-n glume cu retorici de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
lemn, așa cum glasul ei dulce se deosebea de tăcerea cu care ne-nvățasem eu și Mătușa. Cine a fost Codruț?... întrebă dintr-o dată Liliana, ghicind nelămuririle mele. Își trase scaunul sub ea și se uita insistent la Mătușă. Un copil aciuat pe aici, venit de nu se știe unde, i-a răspuns, privindu-mă complice. Greu scoteai cuvinte de la Mătușă dar Liliana avea o putere anume asupra ei. Hai, povestește-ne, că uite, amândoi suntem la fel de curioși! Bătrâna își fixă privirea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
eu a mă teme? Eu nu mă tem de nimeni... Nici de farmecele lui nu mă tem! Moșneagul își duse mâna pe lângă barbă și începu a da din deget: —Măi creștinule, zice, nu vorbi fără cumpăt... Iaca, oamenii s-au aciuat și ne-ascultă... Să-ți spun eu o istorie cu ungurul și să vedem ce-ai să mai zici? Asta s-a întâmplat acu trei ani... Iaca, așa stam într-o sară aici, la focuri, sub plopi... și ca acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îmi simțeam respectabilitatea cam pusă la încercare. Adăpostul nostru se dovedi strâmt, mai curând o cavitate în stâncă decât o adevărată galerie, ceea ce mă liniști, deoarece puteam atinge cu ușurință fundul grotei, asigurându-mă astfel că nici o sălbăticiune nu se aciuase acolo. În afară de neîmblânzita mea Hiba, care se comporta tot mai ciudat, îngrămădind pietre pentru a îngusta intrarea, curățind cu grijă locul, înfășurând burduful și curmalele în lână spre a le feri de ger, în vreme ce eu însumi, trândav și batjocoritor, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la Düsseldorf. Apoi a aflat că a ajuns în Mexic. „L-a dat și la Europa Liberă“, îmi spusese într-o noapte, când mă chinuiam să prind și eu postul acela. Din cauza fugitului avusese necazuri cu Securitatea, divorțase și se aciuase pe lângă o actriță în vârstă căreia-i făcea menajul. Când am revăzut-o tocmai termina divorțul. Apoi, după vreun an, mi-a spus să nu o mai sun. Actrița îi trecuse casa pe numele ei. Mai apoi s-a măritat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-i fals. Era lumea foștilor, a scăpătaților, a deposedaților de averi, mulți dintre ei cu stagii prin pușcării, părăsiți de familii, dați afară de prin casele lor. O galerie de bătrâni mai mult decât nevoiași, resemnați, firavi, ca niște animale bolnave, aciuați pe lângă o măsuță, privind pofticios cum îți beai paharul de iaurt, îți rumegai chifla sau mușcai din plăcinta aburindă. Nu puteam rezista privirilor flămânde. Nu mi-am pus niciodată problema că ar putea fi mincinoase. Nu cred nici acum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
întărire cu una mică. „La Geana Sterpei“ era chiar în stația unde schimbam troleibuzul și luam tramvaiul spre Dealul Mitropoliei. Pregătiseră crâșma de sărbătoare și, mai cu una, mai cu alta, a trecut timpul fără să-mi dau seama. Se aciuase la masa noastră și Biscvit a lu’ Covrigel, nepotul lui Ciurcil, acordeonistul, care mă tot ruga să nu mai plec, să rămân cu ei. Se jura, când am luat-o totuși spre ieșire, că face el repertoriul Învierii, „cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Laín Coubert murise și că se Întorsese În paginile unei cărți. Noi, oamenii, sîntem dispuși să credem orice mai degrabă decît adevărul. Asasinarea lui Sanmartí mi-a deschis ochii. Am Înțeles că Laín Coubert era mai viu ca niciodată. Se aciuase În trupul distrus de flăcări al acelui om, din care nu mai rămăsese nici măcar glasul, și se hrănea din memoria lui. Am aflat că descoperise un mod de a intra și de a ieși din apartamentul din Ronda de San
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Țuțorei de pe Prut trecea „Drumul mătăsii”, care apoi urma calea spre Iași pe valea Jijiei. Și fiindcă pe acest drum umblau rădvane purtând negustori sau boieri cu punga plină și harabale învârfonate cu mătăsuri, mirodenii și alte mărfuri, s-au aciuat și niscaiva bande de hoți. E drept că la început au fost mai multe cete, dar până la urmă a rămas doar una singură, cu un căpitan strașnic. Așa se face că această cale s-a numit și se numește și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Hiltscher, ca să-l ajute să ducă treaba la bun sfârșit pe Tamarind, la 2307. Nu putea să-i destăinuiască nimănui conținutul trusei lui pentru probe. Trebuia să-i anunțe pe cei de la LAPD despre scrisoarea care îl informa unde se aciuase Marty Goines, să plaseze informația la o dată ulterioară, ca să nu pară nimic senzațional, și să-i lase pe cei de la oraș să descopere singuri locul grozăviei. Leo Bordoni era o necunoscută, dar probabil că era un pușcăriaș îndeajuns de pățit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care apucase deja o bâtă noduroasă de sânger, lucioasă de atâta mângâiat În palme, și se pregătea să deschidă ușa și să-l altoiască pe scandalagiu. Așchia de Neamțu nu aștepta Înfruntarea, o tulea afară din Căminul cultural și se aciua pe lângă vreo ceată de băieți mari care jucau barbut pe mesele de șah din beton armat. Acele mese pe care, două decenii mai târziu, comercianții particulari aflați la Începuturile carierelor de prosperi oameni de afaceri În regim de libertate totală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că teroriștii trăgeau din cupola marii biblioteci, aflată și ea pe o latură a pieței. Vocea stridentă a revoluționarului ordona echipajelor din tancuri să tragă obuze incendiare În clădirea pe care o bănuia Înțesată de inamici. Tancul lângă care se aciuase și Monstrulică Își tură uriașul motor și Începu să se miște ușor, căutând o poziție de tragere cât mai bună. Cei din jurul mașinăriei se răspândiră care Încotro. Turela se roti, țeava păru că șovăie puțin, apoi rămase neclintită, Îndreptată către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
toate angheriile o casă ce au rugătorii noștri călugării de la sfânta mănăstire de la Sfântul Sava ce este aproape de Chervăsărie”. --Știi foarte bine că o casă simplă nu putea fi luată sub pulpana lui vodă așa tam-nisam, chiar dacă în ea erau aciuați niscai călugărași. --Și atunci ce bănuiești că se întâmpla în acea casă pentru care vodă mai spune: “pentru aceea nici bir să nu aibă a da, nici podvoade, nici cai de olac să nu ia, nici alte mărunțișuri ce sânt
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
turnului clopotniță și, cu pași mărunți, pornește către mine...Pe măsură ce se apropie, bag de seama că ochii și fața i se luminează într-un zâmbet timid. Când ajunge la doi pași, îi aud glasul: Sărut mâna, conașule! Iaca m-am aciuat și eu oleacă la umbra porții sfintei mănăstiri și...te așteptam să vii, boierule. Știam că ai să treci pe aici. Abia acest glas cântat mi-a deschis mintea și mi am dat seama că era țiganca pe care am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
eu între brazdele de fân abia cost, apoi la umbra căpițelor clădite din fânul proaspăt adunat, sub dogoarea soarelui...Acum nu s-a întâmplat altceva decât să-mi amintesc de acele zile... Am încetinit pasul și până la urmă ne-am aciuat la umbra unui stog mai retras...De undeva se aude zvon de muzică...Întorc capul către bătrân. El îmi face semn că zvonul vine de la Curtea domnească...Asta m-a făcut să-mi aduc aminte de cele citite despre o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
întâmpinare și întreabă cu mare plecăciune: Care-i pofta sfinției tale, părinte? Ne-o pălit oleacă de sete și ne-am gândit la o ulcică cu mied. Facă-se voia sfinției tale. Îndată pe prichiciul ferestrei lângă care ne-am aciuat se hodineau două ulcele pântecoase, pline ochi cu mied. Îndată bătrânul a ridicat una și, fără prea multă codeală, a prins a bea. Se vedea bine că l-a biruit setea. Când s-a oprit, mi-a făcut semn să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
A trecut și Ziua Națională. Dacă nu ar fi fost chestia aia tare, cu Bocul percutând la ordinul Băsescului, în fața militarilor veniți pentru paradă, poate ziua aceasta ar fi rămas anonimă, fără nici un istoric, precum ar zice un oarecare analist, aciuat pe la Cotroceni. Dar așa acest prim ministru, care a percutat precum percutorul principesei, (oare despre percutor era vorba la principesă, sau despre altceva?) a luat în plin avânt fața „prostănacului” Geoană și a primit plin de mândrie, onorul militar și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
meu... S-au prins taman câte trebuie. Asta o spun pentru că așa cum te cunosc eu nu mă îndoiesc că putem vorbi - luându-le una câte una... Vorba ceea: bob numărat. Cred că începând de mâine ar fi bine să ne aciuăm colo pe malul iazului - și cu cărțile pe față, cum se spune - să sporovăim... Așa ne-a trece timpul mai cu folos. Gândul sfinției tale mă bucură, dar mă face să mă și tem că nu voi fi deajuns de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
De ce merge el la stareț?” Am încercat un răspuns: „Ei, poate l-a chemat la el să mai schimbe o vorbădouă acolo... Ca între oameni”... După cină, am făcut ordine în chilie și, cu o carte în mână, m-am aciuat în crivat. N-am reușit să citesc prea multă vreme, fiindcă somnul a venit tiptil... și m-a vrăjit... În zori, pe când o lumină difuză se strecura prin perdea dând încet-încet contur lucrurilor din odaie... am deschis ochii și, coborând
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mai temerari dintre oameni - Steaua Polară este alfa și omega. Aceasta îi călăuzește când soarele trece pe celălalt tărâm. De n-ar fi Steaua Polară... Cu greu mi-am adunat gândurile zburătăcite în toate zările și am pornit spre chilie... M-am aciuat cuminte în crivat și nu am mai apucat să citesc nimic, fiindcă somnul m-a cuprins îndată cu fâlfâiri de vis... În fața mea, zâmbind luminos, șade bătrânul călugăr parcă... Îmi întinde mâna și mă îmbie: Hai să tragem o fuguță
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Îhm... patruzeci ? — Mai Încearcă o dată. — Treizeci și nouă ? — Treizeci și șapte două sute cincizeci, spune triumfător. Și CD care se schimbă singur, gratis. Evident, se deduce din impozit, adaugă. — Aha. Uau. Nu prea știu ce-aș mai putea spune, așa că mă aciuez pe o margine a canapelei și mănânc o alună. Ți-ar prinde bine și ție o mașină ca asta, Emma ! spune tata. Crezi că ai să reușești vreodată ? — Nu... știu. Ăă... tată, apropo. Am un cec pentru tine. Încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
scări, așteptând primul lor plonjon în această lume, îi momeam cu castronașe mici pline cu smântână, le miroseam blănița, de care se lipise aroma lăpticului cald. Iată și terasa dinspre vest, aici își aveau cuibul porumbeii cei gălăgioși, care se aciuaseră sub țigle și murdăreau podeaua terasei cu găinațul lor, iar mama striga, când vom scăpa de porumbeii ăștia, ne vor îmbolnăvi, alungă-i de aici înainte să ne contamineze pe toți, iar tata privea cuiburile lipsite de apărare, sfâșiat între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lui Barney se umflă ritmic, în timp ce ia o sticlă de șampanie din mâna unuia dintre cei doi și-i umple paharul. Să bem! zice el, turnându-și o porție zdravănă. Zâmbindu-și, ciocnesc paharele. Părăsesc în grabă terenul și mă aciuez pe un scaun pe lângă Davey, de unde puteam să urmăresc mai bine evenimentele. Nu aș fi vrut în nici un caz s-o stânjenesc pe Daisy. Ce se întâmplă? întreabă Davey. În câteva cuvinte, îl pun la curent cu mersul lucrurilor. Pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]