378 matches
-
ferească de trăsnete, ne-a spus ea. Să ne ferească de cel rău, a completat mama, iar sora a adăugat cuvântul, Amin! Cum eu m-am așezat în apropierea ferestrei, să văd ce se petrece afară, iar mama s-a aciuat lângă mine, ca un fel de exprimare a ceea ce era ocrotirea ei, am rugat-o să-mi vorbească mai pe larg despre satul nostru și despre viața minerilor. Firește, N-a făcut-o atunci, nu era momentul potrivit pentru istorisiri
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
pe pământul vostru, până la vie, și măînfruptam din strugurii voștri. De furat nu se putea fura pentru că, din câte îmi aduc aminte, via era păzită. - Ne-am cunoscut mai bine în școală. Nu știu prin ce bancă stăteai. - Eu mă aciuam mai prin fundul sălii de clasă, într-o bancă de lângă geam. Prilej pentru doamna Averescu să mă avertizeze din când în când : Toloacă ! Ai să rămâi cu gâtul sucit!, bă ! Știu că prin clasa a patra sau a cincia ne-
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
mâine, dacă voi mai trece pe aici, prețurile vor fi aceleași... VITALIE CIOBANU: Vechiul centru al Lisabonei pare un loc izolat, departe de traseele zgomotoase ale lumii contemporane. Oameni puțini pe străzi, trafic scăzut. Ai senzația că traversezi un oraș aciuat într-o amintire culturală a cuiva, în care personaje livrești și figuri istorice demult apuse s-au încarnat în trecătorii ce îți ies în întâmpinare. Doar vestimentația s-a schimbat. Mai multă animație găsim pe Rua Augusta, rezervată integral pietonilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
împlinit că poate trăi (chiar foarte bine) din scris. Mă gândesc să încerc și eu să scriu romane polițiste. Să văd dacă pot trăi din scris. Dacă mă va „îndrăgi” genul. VITALIE CIOBANU: La sediul staffului polonez al Expresului Literar, aciuat într-o clădire veche din partea istorică a Varșoviei, dezbatem aprins rezoluția finală a proiectului, care va fi făcută publică la Berlin. Eboșa documentului a circulat dintr-un capăt la celălalt al trenului, în drum spre Varșovia, acumulând tot felul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
întunecîndu-se la față, probabil pentru că el nu a făcut încă așa ceva; dealtfel, nu țin minte să-l fi auzit spunînd că trimite ceva acasă, la ai lui, care n-o duc prea strălucit; niște venetici, de aiurea, care s-au aciuat în sat la noi după război și și-au înălțat cu greu o casă, muncind cu ziua pe ici-acolo. Auzi, Ioane, zic eu în speranța că voi însenina atmosfera, săptămîna viitoare, la Radio-Iași, se transmite o nouă piesă de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sugeră Bobo, pe același ton rugător. Cchiar mă gândeam ssă vvin și eu cu ei. Primul impuls al lui Eduard a fost să refuze. Se învățase de două luni de zile cu liniștea de chilie a casei în care se aciuase. Ar fi fost cu mult mai bine dacă, în locul liotei care se autoinvita în vizită, ar fi venit la mare doar Clara. Ar fi vorbit cu ea în tihnă despre romanul nescris, și-ar mai fi cristalizat ideile despre drumul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
clipe, dar era atât de speriat că îi venea să plângă. S-a uitat în stânga și în dreapta, însă piticul Donțu nu mai era. Se cățărase iute în copac și de-acolo îl privea pe Zogru compătimitor și rușinat. Pisica se aciuase de câtva timp tocmai în scorbura în care Donțu își avea locuința și, cum nu reușise s-o izgonească în nici un fel, profitase de credulitatea lui Zogru. Dar acesta nu știa ce se întâmplase, de fapt. Umilit și supărat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și nu voia să piardă nici un strop. Mai ales că intrarea în fundul pământului nu era întotdeauna ușoară. Cea mai grea fusese ultima, cea din 1939. Plecase la Balcic cu un grup vesel, grupul lui Gică Stănescu, străbunicul Giuliei. Zogru se aciuase într-o fată pe care o plăcea în mod deosebit, Lili Petroviciescu. Era o ființă veselă și risipită. De fapt, tot grupul era cuprins de exaltare; bărbații erau ca orice bărbat la treizeci de ani: convinși că nimic nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o impuritate, într-un moment în care el nici nu se aștepta la așa ceva. Mai simțea încă gustul asfaltului și durerea izgonirii, încât nici nu mai îndrăznea să se apropie de el. Câteva zile i-a dat târcoale de la distanță, aciuat în Ancuța, apoi în Cătălin și în Daniel, așteptând parcă să surprindă ceva, un amănunt important prin care să poată să-și regăsească poziția pierdută. Se gândea la zilele în care doar din capriciu nu voia să intre în Andrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o mișcare din cap pentru a-și aranja părul care pentru o clipă se zbătu în aer ca o perdea neagră de mătase, apoi arătă spre colțul casei. - Tata-i acolo în spatele casei fiindcă deja a apus soarele. Câinele se aciuase sub o grămadă de vreascuri și mai mârâia din când în când ca o furtună îndepărtată, ca să dea de știre că el nu renunțase la a păzi casa aceasta. Simiuc dădu colțul casei și imediat făcu o mișcare instinctivă de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
materializează printro liniuță impersonală și anostă care unește două numere, numerele hotar al existenței fiecăruia. Glasul ei suna acum molcom, undeva un greier țârâi înalt și liniștitor, câinele dădu deodată un zvon scurt, lătrând de câteva ori, apoi mârâi înfundat, aciuându-se sub grămada lui de vreascuri. Simiuc o asculta în continuare pe fată: - Pentru mine trăiește ea, și Isidora își trecu drăgăstos palma peste fața zâmbăreață a păpușii care-și arăta cei doi dinți din față albi ca laptele, dumneata
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mămăligă pe care până la urmă o aruncă unui câine costeliv care se uita cu ochi flămânzi la el. Sărman câine, poate demult nu mai mâncase ceva și acum se îneca încercând să înfulece dintr- odată toată mămăliga ceea. S-a aciuat în podul cu fân al dascălului bisericii de la marginea satului. Era tânăr, puternic, nu- și prea făcea probleme, spărgea lemne, aducea apă, mătura prin curte ajuta la cosit și la prășit în țarină... Cu asta își agonisea blidul zilnic de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
toți guguștiucii s-au mutat în teii din fața blocului vecin unde probabil au găsit condiții mai bune de viețuire și în timpul verii aud de departe cântecul lor în care își strigă mereu numele. Anul acesta vreo două familii se aciuaseră iar în fața blocului nostru și pentru a- i încuraja să rămână aici le-am pus zi de zi firimituri de pâine pe pervazul ferestrei de la bucătărie. Au venit să ciugulească, se uitau mirați la noi prin geamul bucătăriei, dar până la
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
se Întâmplase ceva, parcă legat de maică-sa, nu știam exact ce anume - și de aceea avea nervii cam zdruncinați. Din acest motiv, se spunea, renunțase la facultate cu câteva luni În urmă. Cum ne-a văzut, Carmina s-a aciuat imediat pe lângă noi, ca un câine de pripas, fărĂ un cuvânt. N-am reușit prin nici un tertip să scăpĂm de ea. Ceea ce te izbea la Carmina era privirea, despre care oricine ar fi spus fărĂ pic de ezitare că e
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
C-o nepoată ce mi-a dat, Și tot el m-a cununat. Arză-l focul, om spurcat, Că și zestrea mi-a mâncat Și nevasta mi-a luat Și cu fi-su mi-a plecat, P-aicea s-a aciuat. Dar p-atât nu s-a lăsat, Ci de bani m-a jefuit: M-a lăsat sărac lipit. ................................ Dar ia spune-mi, frățioare, N-ai ceva tu de vânzare? Am pelcele și am lână, Dar sunt dincolo, la stână". Intră
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
aluziv și timid, printre rânduri"274. În volumul Insula Șerpilor. Unde scurte VI cazul românesc e caracterizat de decepția provocată de demisiile morale ale scriitorilor care se grăbesc să dezmintă, să acuze, să proclame independența față de politicul pe lângă care se aciuează. Emisiunile alcătuiesc o narațiune a obsesiilor, un sistem al așteptărilor spulberate. În legătură cu originalitatea cazului românesc, Dan C. Mihăilescu identifică în Jurnalul anilor 1981-1984 trei motive de întristare: "1) necoagularea (nefinalizarea) niciunei tentative de revoltă anticomunistă în România o tentativă clară
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
în același alb orbitor. în cea din fund, care, iarna, slujea de bucătărioară - vara se gătea într-o anexă alăturată, acoperită tot cu olanele aproape înnegrite de vreme și care probabil la început fuseseră roșii ca în tablourile pictorilor români aciuați pe aici, ca în sudul Franței, cel mai vestit fiind maestrul Dărăscu - așa dar, în odăița din fund se făcea o scăriță cu cinci trepte de lut, albe și ele, văruite bine cu bidineaua, și care duceau sus la dormitorul
Asfințit cu ghioc (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12071_a_13396]
-
își lichidase victima. Cercul de suspecți s-a restrâns la A.I. , care lucrase la un cioban în zonă. Anchetatorii au primit un ajutor nesperat de la polițiștii din Topolovățu Mare. La începutul lunii octombrie 2003, aceștia l-au amprentat pe A.I. , aciuat de mai multe săptămâni prin comună, punându-i în vedere să părăsească localitatea. Amprentele i-au fost descoperite în locuința femeii. Între timp, la urechile anchetatorilor au ajuns mai multe vești despre A.I. De la Postul de Poliție Criciova s-a
Agenda2004-20-04-politie () [Corola-journal/Journalistic/282427_a_283756]
-
partid, pe care aveai misiunea să-l sapi din interior - și alta e să rămâi cu mâna goală, fiind, practic, trimis la plimbare, sau trecut pe linie moartă". Viitorul politic al lui Condrin Ștefănescu? "Acum, la ce partid se va aciua? Îl reprimește PSD-ul, după eșecul rușinos al "misiunii" pentru care fusese parașutat la PRM, ori își va face un Partid al Maneliștilor, unde s-ar simți în elementul lui?“, se mai arată în comunicatul PRM.
PRM: Traseistul politic Codrin Ştefănescu a fost exclus din partid () [Corola-journal/Journalistic/48714_a_50039]
-
gărzi de corp, stă la semafor, merge la magazin că oricare. Mujica a refuzat reședința prezidențială și preferă să locuiască la marginea capitalei. Ara pământul cu tractorul, lucrează în gospodărie alături de soția sa și crește câțiva maidanezi. Una dintre cățelușele aciuate pe lângă casa lui se numește Manuela și are doar trei picioare. Își urmează stăpânul peste tot. Viața luxoasa îi este complet străină lui Mujica, el declarându-se nu de puțin ori un dușman al consumismului excesiv. După cum a spus într-
Jose Mujica, cel mai sărac președinte din lume, își donează salariul și crește maidanezi by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/55975_a_57300]
-
acolo unde naturii i se mai îngăduie să fie ea însăși, fie și în hățișuri uitate de Dumnezeu. Șipotele - locul acțiunii - reprezintă un astfel de loc, un crater cuprinzător și adânc pe mai multe nivele, adăpostind o mulțime omenească aici aciuată de teama năvălitorilor nevăzuți, dar bănuiți a roi prin preajmă - vezi Deșertul tătarilor -, stânjenită de alogeni și, mai cu seamă ducându-și traiul așa cum poftesc dirigenții ei. În realitate, spre a face obiectul unor experimente socio-politice mascând o surdă, acerbă
Un roman al hipersimțurilor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16119_a_17444]
-
au rost a fi comentate, proiectul a eșuat la "Nottara", dar și-a găsit finalitatea la "Bulandra". Privind lucid, nu înțeleg foarte limpede contribuția fiecărui co-producător al proiectului său, mai exact, al Teatrului "Bulandra", unde spectacolul pare a se fi aciuat. Trebuie spus că piesa este bine scrisă, cu o construcție teatrală și dramatică de o notabilă subtilitate, cu o atmosferă ciudată, mereu parcă la limita ilegalității cu libertatea. Dramă locuitorilor unei țări din Est - Iugoslavia - prosperă pe vremuri, astăzi o
Sîrbii sînt cu ochii pe Anna by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16454_a_17779]
-
a pus în vedere să plece din gară. Au plecat, dar pentru scurtă vreme. Au revenit. Poate... legalizarea. Cine știe. Până atunci, brațul legii din păcate pare a fi prea scurt. La fel de simptomatic e faptul că, mai întotdeauna, toți cei aciuați în gară cred că vinovați de necazul lor sunt numai polițiștii și procurorii care vor să-i „înfunde”. Că, vezi Doamne, și ei sunt creștini. Îi găsești chiar în biserici, rugându-se... să nu fie prinși la multele păcate care
Agenda2005-19-05-1-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283671_a_285000]
-
buletin și fără buletin nu puteai să ocupi nici un loc de muncă. Am avut prieteni care s-au străduit ani de zile pentru a obține un buletin de București și... n-au reușit. Dacă tatăl lui I. Ianoși s-a aciuat la Elöre... înseamnă că a primit și buletin de București". În optica dascălului de marxism-leninism, "ilegaliștii" care se bucurau în realitate de favoruri ("posturi preferențiale în nomenclatură, case în cartierele declarate "zone interzise", magazine speciale în care erau toate produsele
Intelectualul în istorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14377_a_15702]
-
împietrirea trupului meu. Dor de cei morți, aproape de lumea lor". Starea declinantă se manifestă pe un fundal al "succeselor", sub diverse aspecte, de care au parte favoriții puterii, a căror lipsă de scrupule rănește inițiala inocență: "În Gazeta literară sunt aciuați Ťstîngiștiiť Moraru, Șelmaru etc. Dezgheț. Dar viața mea? Nici nu pot lucra sau citi cel puțin. Și copilul din mine care strigă încă după norii și păsările care trec fără să se oprească"... "Anonimatul" rezistentului se plasează în umbra numelor
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]