213 matches
-
de Operă din Verona. Oficiosul liberal revine pe 27 martie 1910 cu un comentariu - redactat probabil de același Minulescu - în care e salutat succesul înregistrat de Marinetti în Italia și în străinătate în cadrul reuniunilor literare de la Trieste, Milano și Torino („aclamațiile entuziaste ale publicului plictisit de cultul morților”). Este, de asemenea, reprodus pe scurt „Manifestul pictorilor futuriști“. În numărul din 30 iulie 1910, o serie de „bilete din Italia” trimise din Genova de către o anume Zoe Gârbea Tomellini anunță adeziunea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
curaj jocul rivalei sale și pe care o văzuse la sfârșit părăsind În grabă teatrul, doritoare, fără Îndoială, să scape de asemenea Încercări impuse puterii sale de stăpânire. Nu veni ca o surpriză faptul că A doua doamnă Tanqueray primi aclamații ample din partea criticilor și că anunțul că „Nu mai sunt bilete“ apăru curând În fața Teatrului St James. Ceea ce Îl Împresionase În mod deosebit pe Henry era faptul că Pinero, Împreună cu Alexander, obținuseră succesul la public cu o piesă care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
viori și violoncele, În vreme ce pianistul zăngănea claviatura unui pian alb de salon, iar o harpistă grațioasă, Într-o rochie de seară ivorie, trăgea de coardele unei harfe Împodobite cu trandafiri galbeni. Potpuriul de Vivaldi și Mozart se lupta vitejește cu aclamațiile turiștilor care ridicau paharele pe terasele aglomerate ale cafenelelor din mall. Două frumoase membre ale clubului, Încă În pantofii de tenis, ieșiră din biroul meu În balconul de vizavi și, ținîndu-se de balustradă, Își fluturară rachetele către un car alegoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
două doamne tenismane și m-am refugiat În birou. În piață pătrunsese o nouă platformă, decorată prin munca amatoristică a Clubului de dans Olde-Tyme, dar și cuplurile În vîrstă care Încercau să valseze pe podeaua bîțÎitoare avură parte de aceleași aclamații Înfocate ca și Lady Godiva. Residencia Costasol era mulțumită de sine, și pe bună dreptate. În decursul ultimelor două luni - documentele oficiale de pe biroul meu, primite de la señor Danvila, Îmi aminteau că procesul lui Frank urma să Înceapă În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de chihlimbar, iar chimvalele răsunau în citadelă. Interdicția privitoare la ora stingerii fiind ridicată, muzica și cântecele răsunară la asfințitul soarelui în toate colțurile orașului. Apoi, când coborî cu adevărat noaptea, focuri de artificii izbucniră la malul apei, întâmpinate de aclamații frenetice. Cu această ocazie, cuprins de veselia generală, am simțit dintr-odată un irezistibil imbold să mă îmbrac după moda egipteană. Mi-am părăsit așadar veșmintele de fasiot, pe care le-am pus conștiincios deoparte pentru când aveam s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
venim alături, ne blestemă. — Astăzi, ce dorește oare? Păru îngrijat. Își opri calul în mijlocul drumului, chiar la intrarea pe Ponte Vecchio, pe care mulțimea se dăduse la o parte spre a-i face loc și dinspre care veneau totuși câteva aclamații. — Florența e de acord să fie cârmuită de un principe, cu condiția să fie sub formă de republică. De fiecare dată când strămoșii noștri au uitat acest lucru, au regretat amarnic mai apoi. Astăzi familia Medici este reprezentată în orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ultim sfat. La 9 seara, se îndreaptă în automobilul său spre Rossio. Văzând forțele desfășurate pentru pază - poliție, agenți, infanterie din Garda Republicană - exclamă, întunecîndu-se: "Asta nu-mi place! Parcă aș fi Țarul Rusiei!" Coboară în sunetele Portughezei și în aclamațiile mulțimii care se adunase, ca de obicei, să-și zărească idolul. Când se pregătea să treacă pragul ușii de la intrare, se auzi un foc de armă. Sidonio încercă să bage mâna în buzunarul mantalei, fără îndoială ca să scoată revolverul, dar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
imputat că nu a dat soluțiune acestei chestii a mănăstirilor. Astăzi - arăta el cu disimulată mândrie - se prezintă un minister înaintea dvs. și vă propune acea soluțiune dorită de atâta amar de timp, și dvs., în loc de a o primi cu aclamații, precum era în drept a aștepta, găsiți că trebuie să vedem dacă vi s-a dat toată greutatea darului ce am prezentat [...] Nu trebuie să fim meschini în chestiuni mari, în chestiuni naționale care fac să bată inima oricărui român
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
din bărbații aceia nu era Salix, constată Valerius cu o ușurare care i se păru odioasă: nici mortul pe care câțiva îngrijitori îl târau, după ce îi agățaseră trupul cu niște cârlige, nici învingătorul, care primea impasibil frunza de palmier și aclamațiile, privind în jur fără să zâmbească. Valerius se întoarse și începu să urce repede treptele. Îi venea să verse; simțea în aer mirosul sângelui, amestecat cu cel al plăcintelor și al sudorii oamenilor din jur. Se așeză între un tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui Valerius să urce pe cealaltă. — Țineți-vă de frânghii! strigă. Scripeții se puseră în mișcare, scârțâind, și platformele începură să urce. Chepengurile se deschiseră și o lumină orbitoare îi învălui pe cei doi gladiatori care ieșeau din pământ, în aclamațiile mulțimii. Amfiteatrul apăru deodată în fața ochilor lui Valerius - un spațiu imens, amenințător, cu trepte unde se îngrămădea mulțimea, care i se păru un animal cu mii de capete întinse spre el, gata să-l devoreze. Apoi îl văzu pe Marcus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
începu să vuiască la vederea acelei scene incredibile. Cine era gladiatorul necunoscut care îl învinsese pe unul dintre cei mai pricepuți luptători? Impasibil, Valerius se îndepărtă cu un pas. Flamma se ridică cu greu, acoperit de sânge, sudoare și nisip. Aclamațiile făcură amfiteatrul să se cutremure. Ridică brațul drept într-un gest de mulțumire, apoi se întoarse spre Valerius. — Ești un nenorocit, zise printre dinți. Ticălosule... Nu-i adevărat că asta e prima ta luptă! — În genunchi! porunci Valerius. Nemișcat, așteptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
glasul puternic al crainicului. — Iată armata învingătorului! Iată-i pe soldații împăratului Aulus Vitellius! Publicul se ridică în picioare. Se ridică și împăratul, care, cu un gest teatral, făcu semn mulțimii să aplaude. În sunetele trâmbițelor și ale cornului, în aclamațiile mulțimii, în arenă intră cu pompa magna armata vitellienilor. Soldații erau îmbrăcați în culori vii, roșu-purpuriu și albastru; culori strălucitoare aveau și scuturile, tunicile și eșarfele, iar plăcuțele de bronz ale armurilor sclipeau în soare. Înarmați cu scuturi de infanterie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
spre cer, adresând un salut împăratului și mulțimii. — Fiți atenți! spuse Valerius respirând greu, în timp ce-și punea coiful. Printre gladiatorii de jos sunt soldați adevărați. Ei vor mânui mașinile de război. Își luă scutul și sabia. Trâmbițele acoperiră aclamațiile, marcând începutul luptei. Cei douăzeci de soldați din armata vitelliană se îndreptară repede spre catapulte și spre scorpiones. În clipa următoare, patru bolovani zburară prin aer, îndreptându-se spre vârful colinei. — La o parte! strigă tracul. Bolovanii căzură peste doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
revistă trupele, mergând la trap mărunt prin ploaia de noiembrie. Se întoarse doar o clipă și ridică mâna, salutându-l pe Proculus, care se îndepărta călare, urmat de servitor. Îl urmări cu privirea până când dispăru pe drumul spre Verona. În aclamațiile soldaților, centurionilor și tribunilor, Antonius se apropie de Arrius Varus. Cei doi își strânseră mâinile, uniți în cultul lui Mithra. — Am învins. Antonius zâmbi ușor. Nu era un surâs de mândrie, ci de ușurare. — A fost o victorie nemaipomenită. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe marele Augustus, care le interzicea spectatorilor să bea și să mănânce în timpul jocurilor, pentru a sublinia solemnitatea evenimentului, Vitellius poruncise să fie alungați vânzătorii ambulanți. În schimb, plasase strategic în public incitatores care trebuiau să dea tonul aplauzelor și aclamațiilor. În centrul arenei fu instalat un tripod enorm, de care se apropie un preot, urmat de câteva ajutoare. — Favete linguis! strigă unul. — Sive mas, sive foemina... sive deus, sive dea, declamă preotul, apropiindu-se de tripod. Unul dintre cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
acest instrument, în timpul luptelor de gladiatori. Illiria: cu acest nume erau desemnate Pannonia, Ungaria actuală și o parte din Austria, Maesia, Serbia actuală, o parte din Bulgaria și Dalmatia. Imperator: în Antichitate era un titlu onorific, acordat de soldați prin aclamație; în Analele sale, Tacitus spune că astfel își cinsteau comandantul soldații unei armate victorioase. Începând cu epoca lui Augustus, a fost introdus ca praenomen în titulatura imperială. Incitatores: echipe care aveau rolul de a incita publicul în timpul jocurilor de gladiatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la 9 ianuarie 1932 despre C. Hamangiu: „La capătul unei cariere, fără ca în zeci de ani de exercitare a funcției să nu fi greșit niciodată cumpăna dreptei judecăți, fără ca să nu-ți fie niciodată mustrată conștiința de vreo remușcare, ce aclamații ale unei societă ți recunoscătoare te așteaptă? E soarta de totdeauna a unui magistrat, e jertfa prin care se menține ideea de justiție. Își vor aminti cei mai bătrâni de procurorul C. Hamangiu al Curții de Apel d in I
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
fiind pecetluită cu urale și aplauze cu atât mai prelungite, cu cât cei ce își împreunau emoțiile îmbrățișării fuseseră până ieri cei mai vajnici dușmani, ocărîndu-se și înjurîndu-se mai fără cruțare. În atmosfera de concordie duioasă fură apoi votate cu aclamații proiectele de legi ale noului guvern, toate privind restabilirea ordinii și, în primul rând, autorizația de a decreta starea de asediu unde va fi trebuință. ― Asta-i, fraților! mormăi Stan Răcani cu ironia-i mult gustată de confrați. Ce-mi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
apoi că mai multe zeci de mii de ostași ar fi trecut Dunărea și, într-un avânt vrednic de timpurile legendare, ar fi sfărâmat zidul de oțel ce apăra pe Osman.... Văd iarăși în acest trecut cuceriri, triumfuri, răsunet de aclamații în jurul voinicilor”. Artur Gorovei, în, Amintiri despre Kogălniceanu, scrie că Mihail Kogălniceanu a căutat să explice că trecerea armatei ruse prin țara noastră este „tacit admisă de Europa” iar noi nu o putem împiedica. În schimb intrarea turcilor „însemnă teatrul
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
și morale, făcându-l în același timp stăpânul destinului și călăuza sigură a sufletului spre lumea cealaltă. O propagandă activă i-a propagat cultul începând de la sanctuarul său central, Serapeionul din Alexandria, în întreaga lume mediteraneană până la Roma. Pretutindeni răsuna aclamația în cinstea sa: Serapis este învingător (nikă ó Sárapis). Și împăratul Iulian (361-363) îl celebra printr-o sentință care ne lasă să înțelegem tendința monoteistă a figurii sale: Un singur lucru este Zeus, Hades și Helios, un singur lucru este
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
că e mai bine să o analizăm în acest moment. E vorba de o zi cu lună nouă cu prilejul căreia are loc o adunare de sărbătoare numită în Cartea Numerilor tĕrû’ăh, cuvânt care poate semnifica: „strigăt de război”, „aclamație”, „sunet de trompetă”. LXX traduce deseori, nu și în acest caz, prin ultima accepție. a) În cele două pasaje citate ritualul este prezentat în mod articulat, cu excepția finalului său. E de mirare însă că nu găsim nici o urmă a acestei
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
evacuarea în forță a pieței, ci să plece cu elicopterul, în așteptarea restabilirii ordinii. Singurul care l-ar mai putea contrazice acum pe Stănculescu este Ceaușescu însuși. Puțin înainte de ora 12, când elicopterul își ia zborul de pe clădirea CC în aclamațiile și huiduielile mulțimii, locul lui Ceaușescu rămăsese gol, sau cel puțin așa părea. Imediat, diferite personaje mai mult sau mai puțin cunoscute, începând cu foștii prim-miniștri ai lui Ceaușescu, Verdeț și Dăscălescu, se ițesc la balconul CC oferindu-și
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
și străinătate. Volumele de proză scurtă ("Proză cu amănuntul" - 2003, 2008 și "Băieți de gașcă" - 2005), dar, mai ales, romanele sale ("Raiul găinilor" - 2004, 2007 și "Sunt o babă comunistă" - 2007) i-au adus premii literare în țară și străinătate, aclamațiile criticii și provocarea necesară unui pariu nebunesc: să-și ridice o căsuță la marginea Iașului, exclusiv din drepturile de autor. Așa că m-am hotărât să pun și eu umărul. amical, la sprijinirea acestui plan utopic. Deci, semnalez publicului educat care
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
să azvîrle mingea de mai multe ori prin goalul partidei adverse, iar partida care reușește să scoată mingea de mai multe ori prin goalul partidei adverse, în intervalul de o oră și jumătate, este proclamată triumfătoare de către arbitrul jocului, în aclamațiile partidei învinse. „ Această mostră de regulament al acelui joc, hibrid, de fotbal amestec de fotbal și rugby denotă precaritatea cunoștințelor despre fotbal ale gazetarilor sportivi din acele vremuri. La Timișoara, în 1899, aveau loc câte două meciuri pe săptămână, de
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
palmier și lumânări aprinse, și, doi câte doi, au intrat în procesiune din cor în biserică. Apoi, așezându-se unii în fața celorlalți, au deschis ușile bisericii și, după ce l-au lăsat să intre pe fratele Giordano, l-au primit cu aclamații și bucurie cântând responsoriul Hic est fratrum amator. Înmărmurit de acest nou mod de primire, fratele Giordano le făcea semne să tacă, dar ei au dus la bun sfârșit ceea ce începuseră cu bucurie. Mirat și surprins de acest fapt, și-
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]