223 matches
-
spre cer, adresând un salut împăratului și mulțimii. — Fiți atenți! spuse Valerius respirând greu, în timp ce-și punea coiful. Printre gladiatorii de jos sunt soldați adevărați. Ei vor mânui mașinile de război. Își luă scutul și sabia. Trâmbițele acoperiră aclamațiile, marcând începutul luptei. Cei douăzeci de soldați din armata vitelliană se îndreptară repede spre catapulte și spre scorpiones. În clipa următoare, patru bolovani zburară prin aer, îndreptându-se spre vârful colinei. — La o parte! strigă tracul. Bolovanii căzură peste doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
revistă trupele, mergând la trap mărunt prin ploaia de noiembrie. Se întoarse doar o clipă și ridică mâna, salutându-l pe Proculus, care se îndepărta călare, urmat de servitor. Îl urmări cu privirea până când dispăru pe drumul spre Verona. În aclamațiile soldaților, centurionilor și tribunilor, Antonius se apropie de Arrius Varus. Cei doi își strânseră mâinile, uniți în cultul lui Mithra. — Am învins. Antonius zâmbi ușor. Nu era un surâs de mândrie, ci de ușurare. — A fost o victorie nemaipomenită. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe marele Augustus, care le interzicea spectatorilor să bea și să mănânce în timpul jocurilor, pentru a sublinia solemnitatea evenimentului, Vitellius poruncise să fie alungați vânzătorii ambulanți. În schimb, plasase strategic în public incitatores care trebuiau să dea tonul aplauzelor și aclamațiilor. În centrul arenei fu instalat un tripod enorm, de care se apropie un preot, urmat de câteva ajutoare. — Favete linguis! strigă unul. — Sive mas, sive foemina... sive deus, sive dea, declamă preotul, apropiindu-se de tripod. Unul dintre cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
acest instrument, în timpul luptelor de gladiatori. Illiria: cu acest nume erau desemnate Pannonia, Ungaria actuală și o parte din Austria, Maesia, Serbia actuală, o parte din Bulgaria și Dalmatia. Imperator: în Antichitate era un titlu onorific, acordat de soldați prin aclamație; în Analele sale, Tacitus spune că astfel își cinsteau comandantul soldații unei armate victorioase. Începând cu epoca lui Augustus, a fost introdus ca praenomen în titulatura imperială. Incitatores: echipe care aveau rolul de a incita publicul în timpul jocurilor de gladiatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
creatura ce pare venită dintr-un spațiu aflat în afara umanului sau dincolo de acesta. Iar Lady Anne nu este singura subjugată, hipnotizată parcă de Richard. Iată cum îi relatează acestuia ducele de Buckingham ceea ce se întâmplase atunci când încercase zadarnic să obțină aclamațiile și uralele cetățenilor Londrei pentru cel ce urma să fie înscăunat rege: „N-au scos o vorbă și, asemenea unor statui mute sau unor pietre însuflețite (breathing - „care respiră”), s-au uitat unii la alții cu niște priviri fixe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
la 9 ianuarie 1932 despre C. Hamangiu: „La capătul unei cariere, fără ca în zeci de ani de exercitare a funcției să nu fi greșit niciodată cumpăna dreptei judecăți, fără ca să nu-ți fie niciodată mustrată conștiința de vreo remușcare, ce aclamații ale unei societă ți recunoscătoare te așteaptă? E soarta de totdeauna a unui magistrat, e jertfa prin care se menține ideea de justiție. Își vor aminti cei mai bătrâni de procurorul C. Hamangiu al Curții de Apel d in I
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
brațul Îi era Întins și tras departe de corp. Sunt pe moarte, și-a zis. Însă nu-i păsa. Nu era nimic de făcut. S-a auzit alt strigăt, de astă dată Însă a fost Însoțit de uralele și de aclamațiile unui milion de oameni. I se părea că zgomotul Îi răsună până În măduva oaselor, că nu mai poate să Îl despartă de trup. Brusc, s a prăbușit. Capul i s-a lovit cu zgomot surd de pământul bătătorit. și-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fiind pecetluită cu urale și aplauze cu atât mai prelungite, cu cât cei ce își împreunau emoțiile îmbrățișării fuseseră până ieri cei mai vajnici dușmani, ocărîndu-se și înjurîndu-se mai fără cruțare. În atmosfera de concordie duioasă fură apoi votate cu aclamații proiectele de legi ale noului guvern, toate privind restabilirea ordinii și, în primul rând, autorizația de a decreta starea de asediu unde va fi trebuință. ― Asta-i, fraților! mormăi Stan Răcani cu ironia-i mult gustată de confrați. Ce-mi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
viori și violoncele, În vreme ce pianistul zăngănea claviatura unui pian alb de salon, iar o harpistă grațioasă, Într-o rochie de seară ivorie, trăgea de coardele unei harfe Împodobite cu trandafiri galbeni. Potpuriul de Vivaldi și Mozart se lupta vitejește cu aclamațiile turiștilor care ridicau paharele pe terasele aglomerate ale cafenelelor din mall. Două frumoase membre ale clubului, Încă În pantofii de tenis, ieșiră din biroul meu În balconul de vizavi și, ținîndu-se de balustradă, Își fluturară rachetele către un car alegoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
două doamne tenismane și m-am refugiat În birou. În piață pătrunsese o nouă platformă, decorată prin munca amatoristică a Clubului de dans Olde-Tyme, dar și cuplurile În vîrstă care Încercau să valseze pe podeaua bîțÎitoare avură parte de aceleași aclamații Înfocate ca și Lady Godiva. Residencia Costasol era mulțumită de sine, și pe bună dreptate. În decursul ultimelor două luni - documentele oficiale de pe biroul meu, primite de la señor Danvila, Îmi aminteau că procesul lui Frank urma să Înceapă În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
poftelor hrăpărețe, a asimilat ideea de partid cu imaginea unei bande în acțiune. Există astăzi un faliment general al partidelor, o pornire vrăjmașă a întregii țări împotriva partidelor, iar drumul spre dictatură este deschis, cum a fost deschis drumul cu aclamații al Regelui" (Inferioritatea Parlamentului). Aflat de mulți ani în exil, este convins că în țară schimbarea va veni din interior. În 1959 scria: "Ocupația rusească, ticăloșia vechililor marxisto-leniniști, frenetici ai renegării naționale, fac o cruntă pedagogie naționalistă poporului român. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fi niciodată total, ceea ce conduce la ideea unei puteri care recurge la o formă pozitivă de integrare în sistemul dominant: retorica adeziunii, a solidarității, a unității (a se citi „uniformizării”). Partidul avea nevoie de consens, de convingeri, de adeziuni, de aclamații. Discursul Bisericii a oferit motivații serioase pentru manifestarea adeziunilor. Faptul că Biserica a dat atât de mult de lucru Securității, faptul că instituțiile BOR au îngreuiat atât de mult munca informatorilor, faptul că patriarhul și colaboratorii săi s-au jucat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
calitatea supremă fiind apropierea de cifra unu, sub diferite forme: locul prim, grupa întâi. Funcția religioasă este transferată către aceea sportivă prin apropierea de simbolul numeric. Simbolul numeric al câștigătorului poate fi reprezentat de succesul competiției, de ordinea cromatică, de aclamațiile suporterilor de transformarea câștigătorului în idol al mass-mediei, un simbol, un semn cu valoare culturală; într-un simbol sportiv pot apare elemente: -de contact (relația dintre o victorie visată și o victorie reală) și -de magie prin asemănare (relația dintre
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
învins sau învingător. În timpul probelor sportive are loc un comportament social adecvat, chiar dacă se referă doar la atitudinea din clipa despărțirii de competiție. Inițierea spectatorilor ia forma unui joc, în care publicul sportiv poate să ghicească câștigătorul și, prin gesturi, aclamații, vocalize, lozinci, vestimentație, suporterii pot să își afirme apartenența la un individ, o echipă, o națiune. Drapelele, amuletele, fotografiile, păpușile și obiectele cumpărate devin o amintire pentru participarea la competiție. Una dintre sancțiunile sportive este aceea de a se juca
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
putere de lege, mai ales până în secolul al XII-lea, întrucât știutorii de carte erau foarte puțini. Prin gesturi sportive se transmitea puterea politică și religioasă, într-o transmitere publică, prin obiecte simbolice, precum sabia, sau cupa sau premiul și aclamațiile. Ființa umană era concepută ca o dualitate alcătuită din suflet și corp invizibil în interior și vizibil în exterior, sub forma ovațiilor, corpul, temniță a sufletului cerând o salvare, mai ales din cauza gesturilor rele. Societatea înseși era considerată un corp
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
a sportivilor, semnificații marcate de reporteri și crainici, cu mare succes la publicul de astăzi. Axele gesturilor simbolice sportive sunt expresive, de comunicare non-verbală și de eficacitate, într-o elaborare de tip retoric special (gestul de salut, jurământ, rugăciune, de aclamație, de tristețe) sau de teatralitate. Gesturile sportive variază în funcție de spațiul familiei, al tipului de antrenament, al tipului de competiției, al felului stadionului, ori se modifică în funcție de modul de motricitate al unui sportiv tânăr sau bătrân, bărbat sau femeie, existând o
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
-lea și al V-lea. De fapt, ea a existat încă de la început și, probabil, este cea mai veche, cunoscută sub denumirea de psalmodia aleluiatică, execuția constând între alternanța dintre solist, care propunea versetele, și adunarea credincioșilor, care răspundea cu aclamația aleluia. Dar adevărata inovație a avut loc în ambientele monastice, pentru care rugăciunea și cântul din cadrul ei erau aspecte normative. Au fost elaborate îndeosebi răspunsurile (responsa) care trebuiau încredințate poporului, consolidându-se astfel practica responsorială. Vechiul cânt responsorial al psalmilor
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
față de liturgie, ocupându-se de punctualizarea și organizarea rituală a acesteia, inclusiv sub aspect muzical. Lecturile biblice și rugăciunile proclamate în mod public, continuau să fie propuse sub forma cantilației, comunitatea participând în mod activ la celebrare cu refrene și aclamații responsoriale simple. În mod progresiv însă, rolul muzical al adunării de credincioși în cadrul liturgiei devine tot mai limitat, în favoarea profesionalismului muzical. Distanța spațială a credincioșilor de centrul acțiunii liturgice (altarul) a fost primul semn vizibil al distanței sale muzicale. Femeile
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
pe baza votului universal, se precizau drepturile democratice recunoscute, modul de reprezentare a Basarabiei în parlamentul și guvernul statului român ș.a. Declarația se încheia cu cuvintele: „Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururea și totdeauna !” Rezultatul votului, anunțat cu aclamații, a fost adus la cunoștința primului-ministru Al. Marghiloman, care a intrat în sală și a rostit o scurtă alocuțiune, precizând că, în numele poporului român și a Regelui, cu mândrie lua act de Declarația de Unire și, în numele guvernului român, declara
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
N. Iorga, președintele Adunării Deputaților sublinia măreția evenimentului, atunci când „Basarabia și Bucovina, țările smulse vechii Moldove, și acele mândre părți ardelene, bănățene, crișane și maramureșene... au proclamat pe rând reintrarea lor în România deplină”. Într-o atmosferă entuziastă, prin îndelungi aclamații, Parlamentul a adoptat cele trei proiecte. Raportorul proiectului de lege pentru Basarabia, Vasile Stroescu, ridicându-și ochii spre cer, declara: „Să dea Dumnezeu ca această unire să fie într-un ceas bun, cu noroc și pentru totdeauna”. Ceea ce săvârșiseră românii
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
a Președintelui, care i se adresa Împărătesei. Sclipirile cristalului și scânteierea argintului masiv îi uimeau pe oaspeți... La desert, Președintele s-a sculat în picioare, și-a ridicat paharul și a declarat: - Prezența Majestății Voastre printre noi a pecetluit, în aclamațiile unui popor întreg, legăturile care unesc cele două țări într-o armonioasă activitate și într-o încredere reciprocă în destinele lor. Alianța dintre un puternic imperiu și o republică laborioasă... Consolidată printr-o fidelitate încercată... Ca reprezentant al întregii națiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în slavă să.” (t.n.) Prin fonetismul sau, „slavă” sugerează întrucâtva conținutul semantic. Acesta nu vedem însă cum ar putea fi comunicat altfel decât printr-o notă, mai ales având în vedere că termenul „slavă” este foarte mult folosit în aclamațiile liturgice. Latinizanții preferă sinonimul „mărire”, nesugestiv și riscând să conoteze doar strălucirea și faima exterioară. Semnificații de bază: existent, dinamic, copleșitor. 3.1.3.4. ’Ql misetattQr: „Tu esti Dumnezeu și nu am știut” (SC, Blaj); „Tu esti Dumnezeu, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
IQso¤s Christós (Fp 11,17 etc. - foarte multe ocurente); - șérchouț kýrie IQso¤ (Ap 22,20): șVino,ț Doamne Isuse! Varianta aramaica a acestui nume, Mar"na, va fi fost prezentă în liturgia Bisericii primare, deoarece o găsim într-o aclamație din finalul Epistolei întâi către Corinteni: Marana tha!, „Vino, Doamne!” (1Cor 16,22). 3.2.2.1.3. tò ónoma: „Numele”. În Vechiul Testament, h"ššem / tò ónoma este rezultatul aceleiași interdicții de vocabular statornicite în iudaismul postexilic că și în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
transilvăneni ai lui Maniu și bucovineni. Șeful neoficial al "Blocului" era Iorga. Din păcate, eterogenul "Bloc" e lipsit de coeziune. Vaida-Voievod și-a prezentat guvernul la Palat, la 1 decembrie 1919. În zilele următoare, profesorul Iorga a fost ales prin aclamații Purtător de Cuvînt al Primei Adunări a României Mari. Inițial, naționaliștii transilvăneni ai lui Maniu și liberalii l-ar fi preferat ca purtător de cuvînt pe politicianul ardelean Goldiș; dar entuziasmul deputaților țărăniști l-au dus pe Iorga în fotoliul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și liderii lui. Românii, în duplicitatea lor "protectoare", nu au crezut niciodată că ceea ce văd la televizor și în societate, inclusiv în 1989, este adevărul, iar regimul ceaușist și cel de după el niciodată nu și-a făcut iluzii că acele aclamații și manifestări de iubire erau adevărate. Un fel de joc dogmatic de-a șoarecele și pisica între societate și stat. Duplicitatea în gândire și în acțiune este o "temă" a Orientului, pe care masa intelectuală din Occident nu a înțeles
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]