147,363 matches
-
locul în care ajunsese i se păru cunoscut! Chiar pe lângă el trecea o cărare pe care o știa. Iar zidurile cetății din acea parte îi erau cunoscute. Reușise cu adevărat! Dintr-un salt a ajuns pe malul celălalt al șanțului, acolo unde știa că există o intrare tainică, printr-o adâncitură precum o vizuină, care ducea într-o galerie întortochiată pe sub pământ și ajungea dincolo de zidul cetății. Ca orice cerșetor care se respectă, mai folosise și în vremurile bune acest drum
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Povestea_sarmanului_tragodas_viorel_darie_1392362416.html [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
mai folosise și în vremurile bune acest drum ca să ajungă în cetate, căci pe poartă nu era întotdeauna comod să pătrundă, fiind înhățat repede de paznici și alungat, așa cum se întâmpla cu orice cerșetor care încerca să se pripășească pe acolo. Pătrunzând în vizuina adăpostită sub mal, Tragodas regăsi imediat gura galeriei care pornea de acolo și începu să se târâie prin hruba subterană în plină beznă. Trudi mult prin lutul umed, mai-mai să se înăbușe. Dar își știa bine drumul
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Povestea_sarmanului_tragodas_viorel_darie_1392362416.html [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
nu era întotdeauna comod să pătrundă, fiind înhățat repede de paznici și alungat, așa cum se întâmpla cu orice cerșetor care încerca să se pripășească pe acolo. Pătrunzând în vizuina adăpostită sub mal, Tragodas regăsi imediat gura galeriei care pornea de acolo și începu să se târâie prin hruba subterană în plină beznă. Trudi mult prin lutul umed, mai-mai să se înăbușe. Dar își știa bine drumul și își folosea toate simțurile până când se trezi că izbuti să ajungă. Se pomeni la
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Povestea_sarmanului_tragodas_viorel_darie_1392362416.html [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
trezească din somn pentru el, ca să-i dea ceva de-ale gurii? Hotărât lucru, cel mai înțelept era să aștepte zorii zilei pentru a-și începe treaba pentru care făcuse atâta drum! S-a întors înapoi, în galeria cea întunecoasă, acolo unde mai știa el și alte cotloane mai largi ca să poată să doarmă. Și-a pus căpătâi mantaua împăturită, dobândită în viroagă iar oboseala și pericolele prin care trecuse l-au făcut să ațipească repede. (va urma) Referință Bibliografică: Povestea
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Povestea_sarmanului_tragodas_viorel_darie_1392362416.html [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Atunci el le-a împărțit averea. Dar nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o țară depărtată și acolo și-a risipit averea trăind în desfrânări. Și, după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în țara aceea și el a început să ducă lipsă. Și, ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei țări
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din by http://confluente.ro/stelian_gombos_1456298769.html [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
poate că mai aproape de noi și, de ce nu, mai periculoasă este perspectiva asemănării cu fratele cel mare. Acesta îl pune pe tatăl său în criză în momentul în care se mânie și refuză să intre în casa părintească, aflând că acolo se află fratele mai mic, care „mort era și a înviat, pierdut era și s-a aflat“. El era corect, ascultător, muncea, venea de la câmp, dar incapabil să se bucure de întoarcerea fratelui, ajungând până la a nu-l mai recunoaște
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din by http://confluente.ro/stelian_gombos_1456298769.html [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
Deocamdată, însă, mă voi rezuma doar la o întâmplare reprezentativă, petrecută înainte de '90, inedită și plină de conotații speciale și la redarea a câtorva scrisori, relevante în acest sens, din corespondența pe care o purtam, cu osârdie, cu MHS, de pe acolo de pe unde viața și vremurile mă tot alergau. De asemenea am inserat și un interviu făcut, cu MHS, pentru un ziar la care am lucrat în perioada anilor două mii. * Era miez de vară și mă întorceam, iarăși, acasă, din peregrinările
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
Am reluat drumul pe care îl parcursesem la venire, până în spatele gării, având grijă să nu fiu văzut și din traversă în traversă am ajuns în stația Țepeș Vodă, de unde m-am urcat în ultimul tren spre București și de acolo mai departe... * Eu fugeam din nou și mama mă aștepta „cu frații și casa la un loc”. „Ăia” însă nu m-au prins. Le scăpasem și de data asta, grație lui Mircea Horia Simionescu, cu care am rămas în continuare
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
peste astea... Ce faci? Mi-a părut rău că n-ai găsit (poate între timp ai găsit) niște prieteni de suflet cu care să te simți bine. Ai mai scris? Te-ai adaptat mediului transilvan? Am speranța că atmosfera de acolo e propice muzelor, că ai ochiul limpede să prinzi frumusețea locurilor despre care mi-ai scris. Mi-e dor de Pietroșița. Aș sta la taclale, pentru că vezi, activitatea scrierii cărții m-a suspendat cu totul de la toate bucuriile - câte mai
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
oprit și chestionat ba de grăniceri, ba de milițieni, lucru ce mă râcâie al dracului, căci mi-e teamă să nu se intereseze mai amănunțit de soarta mea... Într-una din zilele mele libere am ajuns la Craiova și de acolo la Bulzești, satul natal al lui Marin Sorescu (care mi-a dat premiul revistei „Ramuri”), de unde este și un coleg de-al meu de muncă și care m-a dus acolo. Întâmplarea a făcut, însă, să nu îl pot aborda
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
zilele mele libere am ajuns la Craiova și de acolo la Bulzești, satul natal al lui Marin Sorescu (care mi-a dat premiul revistei „Ramuri”), de unde este și un coleg de-al meu de muncă și care m-a dus acolo. Întâmplarea a făcut, însă, să nu îl pot aborda, el fiind la necaz, deoarece i-a murit mama, zile acestea trebuind să îi facă pomana de trei săptămâni. Mă gândesc cu mare nostalgie la momentul când m-am despărțit de
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
le-a acordat, fără preget, și pe care nu știu dacă le-am meritat. Cât privește valoarea și locul pe care îl are în literatura română și universală sunt sigur că timpul își va spune cuvântul, așezându-l, cu dreptate, acolo unde trebuie pe acest „Borges al României” cum a fost supranumit. *** Un interviu Cu toate că și „chestiunile materiale sunt bune”, Mircea Horia Simionescu scrie pentru satisfacția de a fi citit A produce critică pe marginea operei maestrului Mircea Horia Simionescu echivalează
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
caricatura mea îi deranjează ? M-am dumirit abia prin 1981 când am sărbătorit primul meu debut la revista URZICA. “Uraaa !!” - au exclamat și colegii mei birocrați. Dar, ura îi măcina. Debutul meu îl considerau un rebut și mă ocoleau pentru că acolo “băteam” - în ei și a lor birocrație. Da ! - mi-am zis. Caricatura deranjează. Și ca să pun sare pe rana lor m-am apucat și de scris umor. Rimă întâmplătoare. Nu întâmplătoare au fost apoi colaborările mele cu caricaturi și texte
LICĂ BARBU de LICĂ BARBU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Lic%C4%83_Barbu.html [Corola-blog/BlogPost/342130_a_343459]
-
se părea din nou că era întrerupt de acea hălăduială feerică care-i întreținuse atâtea aprinderi suave și că o voce calmă, egală, revine, puțin afectată de interesul interogației, poate chiar disimulată de un rost anume. „ Băiete, zicea „moș” Dâră, acolo pe unde vei fi călcat tu cu gândul, n-ăi fi văst' acul cu care împungi chimirul, cojocul și opincile lu' unchiu'?! Neprimind un răspuns, repetă întrebarea dar pân' la jumate, pentru că Damas, mogâldeața de nepot'su de câțiva anișori
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
lui Dâră când năduful era prea mare, nimic nu-i alunga gândurile negre și nici exasperările neputinței, nu se mai rostogoleau bolovănos din abruptul inimii, continua să-și reproșeze insuficienta aplecare de a citi gânduri ascunse și viclene, o bănuială acolo, filozofa adesea, n-ar fi stricat în dotare, dar să aibă ochi cu bătaie mai lungă decât vârful nasului, că doar așa ar fi putut evita ciuda de-acum, „lua-l-ar și duce-l-ar” deveniseră stereotipii care nu
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
-n râsete cu alai arătări zglobii dar și iele năstrușnice, volburoase și părăsite și izolate care bântuiau uneori ca niște năpârci locurile acelea și care pân' la urmă își bat joc de oamenii simpli și neajutorați, pentru că ața se rupe acolo unde-o tot înnozi ca să cârpești și să tot cârpești ... Nu se știe ce resorturi ale minții au făcut ca pentru o clipă să-i revină în fața ochilor dialogul tandru dintre băiat și mama lui și pe care Dâră nu
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
am venit la tine să-mi speli picioarele cu lacrimile umilinței tale numai mâinile tale îmi pot ierta păcatele cele cu voie și cele fără de voie numai palmele tale îmi pot elibera sufletul să se înalțe dincolo de orice barieră fizică acolo unde e și sufletul Tău, Doamne! Referință Bibliografică: numai palmele tale / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1203, Anul IV, 17 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
NUMAI PALMELE TALE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1203 din 17 aprilie 2014 by http://confluente.ro/George_safir_1397734280.html [Corola-blog/BlogPost/379833_a_381162]
-
mână să îți arate ce să faci.” La biserică m-a dus prima dată mama. Mi-a tot promis că mă ia la biserică dacă sunt cuminte și nu mai alerg să îmi jupoi genunchii, că nu mă poate duce acolo așa zdrelită pe picioare. Curtea bisericii, albă și mare, sălașul lui Dumnezeu, din mijlocul satului, o cunoșteam bine pe dinafară, fiind locul de joacă al copiilor, când era vreo sărbătoare sau vreo nuntă în sat. De cum am trecut pragul bisericii
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 by http://confluente.ro/Rodica_elena_lupu_taina_scrisului_28_rodica_elena_lupu_1345517572.html [Corola-blog/BlogPost/355104_a_356433]
-
sărbătoare sau vreo nuntă în sat. De cum am trecut pragul bisericii, am simțit în adâncul inimii un fior de uimire și bucurie. Dar, uimirea nu a ținut mult deoarece, în mintea mea de copil, credeam că tot ce se întâmpla acolo era un joc de oameni mari care începuse când am ajuns noi și preotul era șeful jocului. Cam pe la mijlocul bisericii stăteau bărbații smeriți, cu pălăriile în mână. Nu aveau voie să vină înaintea șefului cu pălăriile pe cap. În spate
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 by http://confluente.ro/Rodica_elena_lupu_taina_scrisului_28_rodica_elena_lupu_1345517572.html [Corola-blog/BlogPost/355104_a_356433]
-
biserică, eram singură înăuntru și crescusem așa de mare că puteam să mă uit afară pe geamurile înalte. Capul îmi ajungea până în tavanul pictat cu stele, ori parcă nu mai era tavan, ci cerul înstelat deasupra mea. M-am jucat acolo cu stelele și cu sfinții care coborâseră de pe pereți și deveniseră mari ca mine. Când m-am săturat de joc am vrut să plec acasă, dar n-am mai putut ieși pe ușa bisericii, care era prea mică. Am început
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 by http://confluente.ro/Rodica_elena_lupu_taina_scrisului_28_rodica_elena_lupu_1345517572.html [Corola-blog/BlogPost/355104_a_356433]
-
izola sufletește tot mai mult față de propria familie fară să simtă nici un fel de remușcare. Prin firea lucrurilor îi rămăsese însă undeva, în străfunduri, sentimentele care îl legau față de propria mamă. Îi simțea apropierea numai atunci când o vizita la spital, acolo unde aceasta lucra; un loc încărcat de suferință și de speranțe. Dacă puțin îi păsa că cei din jur sesizaseră cât de mult se simțea legat de școală, nicicând, nici în ruptul capului nu ar fi vrut ca cineva să
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1470738908.html [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
că subiectivismul predomină, este mult prea puțin. Multe din notele din catalog nu reflectau atât cunoștințele elevilor cât toanele profesorilor. Cum de putuse dl. Bâlea să-i pună cele două note? Le pusese de parcă omorâse două muște pe catalog, așezate acolo unde trebuie și în momentul cel mai potrivit. Nu îi putea ierta asta. Acum avea grijă ca prezența la orele dumnealui să pară cât mai anostă; nimeni nu ar fi zis că și-ar fi aruncat măcar o privire asupra
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1470738908.html [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
locuri ca și tine, mai mult poate, să găsiți chiar cunoștințe comune, constituie o bucurie de nedescris. ............................................................................................................................... - Cam pe unde stai? - Pe lângă cinematograf, în blocul de vizavi. - Nu că nu se poate. Imposibil să nu ne fi întâlnit vreodată pe acolo! - Posibil, cam pe acolo îmi făceam veacul. - Și eu. Când eram mai mic, nu scăpam un film și tot pe acolo m-am plimbat o vară întregă cu Anna. - Care Anna? - O puștoaică șatenă, firavă, cu sânii mari. - O cunosc
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1470738908.html [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
mai mult poate, să găsiți chiar cunoștințe comune, constituie o bucurie de nedescris. ............................................................................................................................... - Cam pe unde stai? - Pe lângă cinematograf, în blocul de vizavi. - Nu că nu se poate. Imposibil să nu ne fi întâlnit vreodată pe acolo! - Posibil, cam pe acolo îmi făceam veacul. - Și eu. Când eram mai mic, nu scăpam un film și tot pe acolo m-am plimbat o vară întregă cu Anna. - Care Anna? - O puștoaică șatenă, firavă, cu sânii mari. - O cunosc! Nu este aia care
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1470738908.html [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
Pe lângă cinematograf, în blocul de vizavi. - Nu că nu se poate. Imposibil să nu ne fi întâlnit vreodată pe acolo! - Posibil, cam pe acolo îmi făceam veacul. - Și eu. Când eram mai mic, nu scăpam un film și tot pe acolo m-am plimbat o vară întregă cu Anna. - Care Anna? - O puștoaică șatenă, firavă, cu sânii mari. - O cunosc! Nu este aia care se culca cu toți? - Ba da. Cred că da, numai că nu se culca cu toți; cu
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1470738908.html [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]