201 matches
-
m-am oprit brusc, astfel Încât cel ce mirosea astfel să nu-și dea seama că-l iscodesc. Mda. Cel ce răspândea mirosul ăla era un om nemișcat, Înfricoșat peste măsură, dar curios nevoie mare. Simțeam asta din felul În care acreala mirosului lui abia dacă-i acoperea izurile dulcege ale cărnii. Of, of. Omul speriat e În stare de mult rău dacă Îl stârnești, așa că m-am prefăcut că nu-mi dau seama că sunt pândit și am pornit iarăși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
te atac, ținând scaunul În dreptul capului. Cuțitele sunt coarnele. Dacă mai faci mișcările alea și așa, păi asta chiar că-nseamnă ceva. — Dă-mi șorțul tău, zise Paco. Hai s-o facem În sufragerie. Nu, spuse Enrique, căruia dintr-odată-i dispăruse acreala din glas. Las-o baltă, n-are rost. — Ba da, nu mi-e frică. — O să-ți fie, când o să vezi cuțitele venind spre tine. — Hai să vedem. Dă-mi șorțul. În timp ce Enrique prindea cuțitele cu lamele grele și ascuțite ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tine ce mai e? Al treilea soldat roman: Mă doare stomacul. Al doilea soldat: Ai băut apă, de aia. Primul soldat: Încearcă-l pe ăsta roșu. Al treilea soldat: Nu pot să beau porcăria aia. Îmi lasă un gust de acreală. Primul soldat: Ești de prea mult timp aici. Al treilea soldat: Și ce dracu’, crezi că eu nu știu? Primul soldat: Auzi, George, poți să-i dai ceva pentru stomac omului ăstuia? Cârciumarul evreu: Am aici ce-i trebuie. [Al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ce nu trebuia să zic? — Nu, fata mea. Pentru tine. — Pentru noi. Al doilea pahar are mereu un gust mai bun decît primul, pentru că se estompează puțin și, fărĂ să devină dulce, sau și mai dulce, absintul Își pierde din acreală și, cu anumite părți ale limbii, Îl poți degusta și mai bine. E ciudat și minunat. Însă tot ce-a făcut pînĂ acum a fost să ne facă să nu ne Înțelegem sau să ne aducă aproape de asta, spuse fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
blănii Ca să fiu singur, mă las hărtănit și lătrat. Singurătatea se plătește totdeauna mai scump decât orice plăcere Cum să mă plimb eu cu un gând absolut printre bastioane de fuste, Când la orice pas mă-năbușe damful transpirat de acreala sentimentelor Ce curge pe caldarâm și-mi strică Încălțările; Nu pot să pun pe nimeni să mi le curețe, după ce mă Întorc din lume, S-au strâns așa de multe, că nu știu unde să le mai arunc; Piramidele cred că, astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tare; adică într-o periculoasă vecinătate a binelui. Travaliul discontinuu la ceva (o carte, spre exemplu) permite ca acesta să capete o tușă personală; ideile sunt nuanțate de contextul creat de existența cotidiană. Să ne întrebăm parfumul căror iubiri, ori acreala căror uri, stau în spatele unor rânduri ce frapează. * Să depui mărturie pentru propria existență! La asta se reduce rostul unui jurnal. Doar că aici contează mai puțin contextele umano-spațio-temporale (acesta este contextul oricărei existențe; cu puțin curaj aș fi adăugat
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
mă înșela, dar aveam acum certitudinea că acest gest vine dintr-o deprindere de a poza goală, de «a face impresie», de care ea nu-și mai dă seama, și care era revelator pentru ceea ce nu știam eu... Acum, în acreala blazată a gestului ei, în poza independentă cu care aprindea, cu degetele întârziat răsfirate, chibritul, vedeam o nouă întărire a bănuielii că sunt înșelat. În lumea ei, asemenea atitudini trebuie să fie foarte prețuiteă” (op. cit., p. 153). Din nefericire pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
lui Grauvogl - inflamație cu febră, cu emaciere consumptivă. Ficus religiosa. Dificultate în respirație. Tuse. Hemoptizie, hemoragie închistată (pulmonar). Formic acidum Tuberculoză cu nefrită subacută și cronică și artrită cronică. Formica rufa. Tendința la răceală. Tuberculoză. Răgușeală cu gât uscat și acreală. Tuse agravată noaptea cu durere acută la nivelul frunții și dureri constrictive în piept. Dureri pleurale. Guaiacol. Dureri pleurale. Hippozaenium. Tuberculoză cronică cu cavități în plămân. Expectorație excesivă, producând respirație zgomotoasă. Inula. Paliativă în tuberculoza laringiană. Tuse sâcâitoare, cu expectorație
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
eu în locul lui"" (apud Epstein, 2008, p. 70). Invidia, spun psihologii vieții afective, este un amalgam de iritare și de ură față de cel/cea care a fost (sau care este) mai favorizat/mai favorizată de soartă decât noi; este o acreală îndeobște ascunsă, însă întotdeauna activă, care se insinuează pe ascuns în judecățile și simțămintele noastre (Braud, 2008). Având în centrul ei o puternică notă de răutate, de ostilitate rece, de ranchiună tăinuită și de ciudă (Epstein, 2008), invidia este în raport cu
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
scorțișoară, flori de secară, de secărică, sfeclă roșie, șovârf, coajă de stejar, cu stânjenei albaștri, traista ciobanului, trandafir roșu, troscot gras, vâsc (de măr sau de păr), unghia găii, rădăcini de urzică moartă. ARSURI GASTRICE Senzația de arsură (pirozis, piroză, acreală, jeg), ce urcă din stomac prin esofag fiind asociată cu un gust acru, mai poate fi tratată astfel: Consumați morcovi cruzi sau frunze de țelină. Dacă suferiți de arsuri gastrice, consumați zilnic câteva boabe cu fulgi de ovăz. Luați o
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
menite să frîngă, ușor, tabuuri și intoleranțe, dar și să pună lucrurile la punct cu acuratețe: Pe Michel îl iubeam ca Michel, nicidecum ca pe un tată: niciodată n-am resimțit față de el cea mai ușoară gelozie, cea mai mică acreală, cea mai mică exasperare, ceea ce nimeni nu e îndreptățit să aștepte de la cel mai bun fiu, sau de la cel mai bun iubit. Între cei doi poli reprezentați de figurile masculine tutelare din viața sa (tatăl apare sub pseudonimul Sam în caz că
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
măr ca acela mușcat nu pot să știu unde, la țară, lângă Botoșani. Poate am găsit și mai bune, nu mai aveam însă cerul gurii de la 4 ani. Mărul era imens, cu o carne rece ca zăpada și de o acreală paradiziacă. De la Iași mi-aduc aminte de o pâine cu lapte, un fel de chiflă mai mare pe care am mîncat-o într-o convalescență și pe care, firește, întărindu-se superficia palatală, n-o voi mai întîlni-o niciodată. ă...î
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
În afara vacuolelor, nu Întâlnesc substratul decât ca urmare a traumatismelor, cum ar fi masticația erbivorelor. În mod frecvent s-au pus În evidență proprietăți insecticide, antiseptice, hemoragice sau castratoare din extrase vacuolare. Pentru consumatorii erbivori, proprietățile organoleptice ale țesuturilor (astringență, acreală, amăreală, aciditate) sunt dependente de compușii vacuolari (taninuri, heterozide). Așadar, planta dispune de mai multe mijloace chimice de origine vacuolară pentru a diminua propria sa digestibilitate față de consumatori. Plante furajere precum trifoiul și lucerna conțin În vacuolele lor compuși
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
și celelalte scrieri vine des vorba despre eros sub formele lui, mai ales, degradate de o căsnicie rea. Femeia rea exasperează, pur și simplu, pe Anton Pann. O Întîlnim peste tot: În parabole și istorioare morale sub chipul urîțit de acreala sufletului. Arma ei redutabilă este gura rea. Femeia bună este, după Pann, aceea care nu cîrtește și nu se dă În lături de la treabă. Punctul lui de vedere este rudimentar țărănesc: femeia să fie vrednică și sănătoasă: „Că ei țăranii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
execute o gavotă cu un marchiz cu perucă pudrată, pe o arie de Lulli.“ Trebuie spus că sarmalele din varză dulce, specifice nunților de vară, sunt de cele mai multe ori fierte în borș, pentru că poporului i s-a părut dintotdeauna că acreala este o valență imuabilă a acestei rețete. Lui Păstorel nici acest obicei nu i se pare acceptabil, el recomandând fierberea „à l ’étouffée [înăbușită, n.n.], în zeamă de carne“, iar la sfârșit, în Cotnari vechi amestecat cu pastă de roșii
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
varză umplute: Marc Haeberlin gătește niște extraordinare sarmale cu... pui de baltă! Idealul ar fi să nu ne străduim să ștergem specificitatea unui preparat împlinit prin vechime și înțeleaptă experiență, alterându-l printr-o modernizare necugetată (adică să păstrăm tradiția acrelii sarmalelor), dar totodată să nu ne ferim de inovații inteligente și savuroase care nu atacă originalul, ci doar îl îmbogățesc prin diversitatea și inventivitatea unor variante. Rămăseserăm la „marea bucătărie țărănească“... Elena NiculițăVoronca mai descrie „o altă mâncare băutură, covașa
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
astfel, cuvântul borchtch (borșci)este definit acolo ca desemnând o „supă din Europa orientală [...]; ceea ce o caracterizează și îi dă culoarea este adaosul de sfeclă, însoțită de alte legume în cantități diverse“. Nici un cuvânt despre principala trăsătură a borșului, anume acreala, care nu este menționată nici în definiția cuvântului chorba. Românii, mai ales muntenii și moldovenii, se numără printre cei mai mari amatori de zemuri acre. Păstorel Teodoreanu afirmă chiar că sunt „supofobi“ și narează un episod din Primul Război Mondial
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
o zi rasol de vită, servit în gamelă împreună cu supa rezultată din fierberea cărnii (un fel de pot-au-feu!); toți au aruncat zeama. Întrebați de ce nu le-a plăcut, au spus că nu avea nici un gust: „Măcar să-i fi pus ceva acreală, ar fi fost bună, dar așa...“, a fost concluzia lor. Același lucru îl scoate în evidență și Mihai Lupescu: „Supa nu-i decât ciorba muntenească - ciorba dulce de carne. Mulți săteni zvârl zama de carne și mănâncă apoi carnea cu
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
cerealelor fermentate lactic, deoarece acestea sunt cel mai lesne de obținut, fiind cele mai ieftine soluții de acrire. Acolo unde influența bucătăriilor vestice a fost mai puternică și mai de timpuriu exercitată, ciorbele și borșurile și-au pierdut treptat din acreală, ajungând supe în toată regula; un bun exemplu în acest sens este Transilvania, unde zemurile de origine austro-ungară sau cele de sorginte săsească ori șvabă, deloc puține în această regiune, coexistă cu acrelile specifice Vechiului Regat. De asemenea, începând din
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
și borșurile și-au pierdut treptat din acreală, ajungând supe în toată regula; un bun exemplu în acest sens este Transilvania, unde zemurile de origine austro-ungară sau cele de sorginte săsească ori șvabă, deloc puține în această regiune, coexistă cu acrelile specifice Vechiului Regat. De asemenea, începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, supa capătă în Vechiul Regat o funcție culturală, semnificând dorința acerbă de dovedire a apartenenței la o clasă socială mai avută, mai „occidentalizată“, și de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
român), adică oțetul este potențat de miere și viceversa. O combinație asemănătoare poate fi întâlnită în celebra czarnina poloneză, o supă de rață la pregătirea căreia se folosește și sângele păsării, iar pentru evitarea coagulării acestuia, rețeta cuprinde și oțet; acreala lui este însă echilibrată prin alte două ingrediente: zahăr și fructe uscate. Interesantă este și bigos, tot un fel de supă poloneză, în care varza acră este contrabalansată gustativ de zahăr și de mere. Tradiția îndulcirii preparatelor culinare este depistabilă
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
care își doresc prezervarea tradițiilor culinare. E foarte trist, dar foarte posibil ca, peste numai câteva decenii, ultimul borș preparat pe aceste meleaguri și servit probabil unui turist străin dornic de a-și afunda lingura în autenticitatea gastronomică a unei acreli naturale să fie făcut din acizii de sinteză puși în plicurile multicolore care fac deja o concurență toxică tărâțelor noastre. Ciorbagii, grataragii și... fripturiști Să încercăm să aflăm ce puneau românii târgoveți ai sfârșitului de secol XIX în străchinile și
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
au adus vestea cea mare. Arabii fierb și ei căpățâna de miel: çorba zelluf este o specialitate algeriană aproape identică ciorbei noastre; regăsim până și oțetul bătut cu ouă, același despre care vorbește Dimitrie Papazoglu. Mică mai este lumea! Această acreală este identică avgolemono-ului grecesc, în care oțetul este înlocuit cu zeamă de lămâie. Am pomenit ciorba de burtă; alături de cea de potroace, este unul dintre principalele remedii românești ale mahmurelii, o zeamă reparatorie, ivită în farfurii la spartul zorilor, după
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
tot, reducând fuga mea de acasă la obișnuita noastră întânire de vară. „Încearcă să ne imite, m-am gândit eu, ascultând-o vorbind. Ne parodiază!” Calmul Charlottei și vocea aceea atât de rusească nu au făcut decât să-mi exacerbeze acreala. Am început să-i vânez fiecare vorbă. Una dintre ele trebuia să-mi declanșeze răbufnirea. Charlotte îmi va oferi „lapte de pasăre”, desertul nostru preferat, și atunci voi putea să mă leg de toate nimicurile astea franțuzești. Sau, încercând să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pustie?” îmi spun eu și știu că nu am s-o fac. În seara îndepărtată de acum douăzeci de ani, Charlotte se ridică deja, își aranjează părul privindu-se în geamul ferestrei deschise și plecăm. Iar pe buzele mele, o dată cu acreala plăcută a vinului, se șterge o vorbă niciodată cutezată: „Iar dacă ea este încă atât de frumoasă, în ciuda părului alb și a atâtor ani trăiți, e pentru că prin ochii, prin trupul ei, transpar toate clipele acelea de lumină și de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]