360 matches
-
dar pronumele are funcție sintactică: a-i parveni, a-i arde etc. În sfârșit, un alt grup, mai restrâns, de verbe prezintă concomitent două pronume, unul reflexiv, în acuzativ, altul personal, în dativ: a i se cuveni, a i se acri, a i se năzări etc. Amândouă formele pronominale sunt obligatorii, obligativitate relativă, la unele, pentru pronumele personale. Pronumele personal îndeplinește funcția sintactică, proprie dativului, de complement indirect, și poate fi reluat sau anticipat: Ție ți se cuvin aceste laude. Expresii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și un adverb: a fi târziu (devreme etc.); • locuțiunile verbale a-i părea bine (rău); • verbe dezvoltând diferite sensuri în relație obligatorie cu un pronume personal (formă atonă) în dativ: a (nu)-i arde (de glumă etc.), a i se acri, a i se urî (de școală) etc. • verbul a (nu)-i păsa. b. Între verbele care desfășoară predicația prin implicarea unui nume (pronume etc.)-subiect se disting două subcategorii: b.1. verbe (locuțiuni verbale) personale; verbe care, realizând predicația, dezvoltă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acțiunea umană. Dacă azi oamenii trăiesc mai mult și mai bine asta se datorează și filosofiei creștine, creștinismului, care a permis și a tolerat acțiunea umană ca mod de a fi. Între modul de a fi uman și potențialul de acrea economie există o strânsă legătură. Odată cu creștinismul viața noastră devine logică, articulată și subsumată schimbării, devenirii. Savantul român Simion Mehedinți arată că ,,cine a înălțat munca până la iubire, acela a adus raiul pe pământ"216. Deplinătatea omului prin acțiune și
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
ca „șmecheri”, „cu nasul pe sus”, „irascibili/supărăcioși”, „își vedeau numai de interesele lor”, „disprețuiau gloata de afară, coada” ș.a. Acum vânzătorii se împart în „cei de pe vremea lui Ceaușescu”, care de obicei lucrează „la stat” și sunt „leneși” sau „acri”, încă „se mai cred pe vremuri”, și vânzătorii „noi” sau „tineri”, ce „lucrează la privat”, sunt „drăguți și amabili”, „te servesc repede și fără mofturi”. Diferențele de comportament față de client „înainte” și „după” ’89 sunt precizate și de lucrătorii în
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sare. După ce se înmoaie, se adaugă trei litri de apă și se pune la fiert. Apoi se taie fâșii varza și ardeiul, cartofii se taie cubulețe și se adaugă la fiert. Se lasă să fiarbă la foc potrivit. Se poate acri cu borș acru după ce legumele au fiert. Se toacă verdeața și spanacul. La final se adaugă jumătate din spanacul cu verdeața tocată, după care se mai lasă 5 minute până dă în clocot ciorba. După aceea, se stinge focul și
Poftă bună! O colecţie de reţete culinare ale Colegiului Tehnic „Ioan C. Ştefănescu” by Liliana Dolores Voinea; Elisabeta Mincior; Mihaela Gall; Ana Bungianu () [Corola-publishinghouse/Science/91545_a_92368]
-
Pretențiile mele de înțelepciune, ce farsă!” (III, 310), își spune într-un loc. Oricum, dublată de dorința de a fi, vanitatea este o consecință a prezenței celorlalți. După câteva zile în aer liber, Cioran constată: „Ambiția mă istovește, competiția mă acrește. Contactul cu omul stârnește tot ce e mai rău în mine. A fost o vreme când credeam în putere. E un vis vechi ce nu m-a părăsit chiar de tot. În mod inconștient, întotdeauna am dorit să devin cineva
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
la vanitate, e vorba aici de cucerirea Indiferenței; pentru aceasta, e nevoie de abandonarea eului social, dar și a prezenței în lume. Își spune la un moment dat, după cinci zile de stat în natură: „Ambiția mă istovește, competiția mă acrește. Contactul cu omul stârnește tot ce e mai rău în mine” (II, 177). Așadar, cu cât mai puțin eu, cu atât mai mult sine. Pierderea e, de fapt, un câștig. Or, revelația acestui salt Cioran o are și atunci când muncește
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
plebeul Socrate (Nietzsche). Nietzsche considera că adevărații filosofi ai grecilor au fost cei dinaintea lui Socrate. Ei refuzau contactul cu plebea și moravurile, maturi, gravi, fără a fi străini de problemele statului și de diplomație. Epicur a fost împotriva lumii acrite de moralitate, îmbătrânită și măcinată de boli. Oamenii nu pot fi făcuți mai buni dacă virtutea li se prezenta ca fiind demonstrabilă, necesitând argumente și având pretenția că are totdeauna dreptate (Nietzsche). Platon nu credea că remediul incompetenței și diletantismului
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
simt, în ce fac și în cum fac actorii, neliniștile, misterul iubirilor, al infidelităților, se simt slăbiciunile, se simt pasiunile care, indiferent cum ar fi sau ar fi fost viața, nu te lasă uscat, sec, nu te lasă să te acrești. Se simte în acest cîntecel, și nu doar în el, bineînțeles, cum se dăruiesc actorii. Cum corpul se lasă purtat de muzica lui Vlaicu Golcea, de cuvîntul rostit, de ritmul replicii, cum se dezinhibă, cum relațiile sînt firești, se nasc
Nostalgia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10746_a_12071]
-
șarje spumoase, dar un candelabru a cărui o robustețe planturoasă impune respect nu prin mărimea trupului, ci prin căldura gîndurilor rostite. Și în vreme ce alții sînt negri în cerul gurii, Alex e alb la suflet prin puterea de a nu se acri în urma decepțiilor. Culmea e că la Alex Ștefănescu principalul dușman al carierei literare e tocmai candoarea, și anume prin efectele ei colaterale, în număr de patru : 1) duioșia. Alex Ștefănescu nu poate fi grav în sens metafizic, ci patetic moderat
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
Lucrarea lui, nicidecum ar fi ținut de subiectele obișnuite mie. El știa asta. Totusi se comporta ca și cum aș vrea să i-o fur. Brusc m-am hotărât să nu mai am de-a face cu acest așa zis prieten. Se acrise. N-am mai avut relații cu el. Nici el n-a mai căutat să mă vadă. Între timp lucrarea aceea a fost primită și publicată de Academia de Științe din București. A fost primită așa, fără discuții. Nimeni n-a
Mărturii inedite despre Ion Țuculescu - In memoriam Eugenia Iftodi by Dr. S. Sturdza () [Corola-journal/Journalistic/11869_a_13194]
-
există o adevărată fascinație pentru statura și structura oamenilor obișnuiți: bărbați și femei ducându-și viața la flacără mică, în perioada interbelică sau în socialism. Mici funcționari terorizați de șefi, luptători comuniști aflați la pensie, o farmacistă pensionară, o fată acrită de singurătate și neîmpliniri, multe gospodine sfârșite, aproape consumate de obligațiile casnice și profesionale, o dactilografă îndrăgostită de Intelectualul căruia îi bate la mașină opera, o corectoare fascinată de personalitatea Scriitorului, femei bătrâne, singure, decrepite și câte un "cap de
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
înseamnă că nu are un drept sacrosanct la libera circulație în interiorul Uniunii, la fel ca un român astăzi", a mai declarat comisarul european al Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Cioloș spune că această nu este o interpretare de genul "strugurii sunt acri" și se declară nedumerit că "opinia publică și chiar clasa politica dramatizează excesiv această obligație a României". "Nu vreau să credeți că spun că strugurii sunt acri: este util și important ca România să intre în Schengen, însă observ cu
Cioloş: În privinţa Schengen, România îşi apără poziţia demn, dar contează şi echilibrul () [Corola-journal/Journalistic/61434_a_62759]
-
o fi citit mint cu un scop precis: din ambiția de a se plasa în „elita” pentru care cultura nu „mai are taine.” Am întâlnit însă, de-a lungul vremii, și poziția contrară, a celor pentru care strugurii erau prea acri. Mă amuzau mai ales prozatorii: vedeai cum li se adâncește o cută între sprâncene și cum, războinic, purcedeau la hăcuirea bietei cărți din care n-au înțeles nimic. Ea trebuia dacă nu distrusă, măcar discreditată. O bună cale de mijloc
Lecturi-fantomă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3289_a_4614]
-
printre noi. Nu am crezut acest lucru până când nu am auzit povestea micuței Corina, pe care mi-a povestit-o mătușa mea. Mătușa mea era învățătoare. Corina era o orfană de 11 ani, crescută de sora mamei ei, o femeie acrită de viață, care nu era deloc bucuroasă de noua sa responsabilitate. Nu pierdea nici o ocazie pentru a-i aminti micuței Corina că, de n-ar fi fost ea, ar fi ajuns un copil al străzii, aflat la mila străinilor. În ciuda
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
tip: " Dacă l-a publicat pe cutare, am lichidat-o cu Sergiu." În lumea literară Sergiu Adam are un nume excelent, și pentru talentul lui de scriitor, și pentru moderația lui în relațiile de breaslă. Vîrsta, care pe mulți îi acrește, lui i-a adus o înțelepciune pe care puțini dintre congenerii săi o au. Preferințele lui se îndreaptă spre clasici, dar știe să se bucure și de experimentele tinerilor, fiindcă "Bătrîne, de unde știm noi că acești copii care încearcă și
Sergiu, lasă-te pensionat ! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10914_a_12239]
-
Această senzație de prea târziu, de neputință și de lipsă a oricărui orgoliu (acesta vine tocmai din posibilitatea de-a refuza ori de-a accepta jocul) e semnul cel mai sigur al îmbătrânirii." (pp. 508-509). Revoluționarul obosit, îmbătrânit și uneori acrit face pereche, în paginile jurnalului Un român la Paris, cu un autor convins că Jurnalul, ca gen literar, e "complet depășit". De ce îl ține atunci? Și ce rol îi rezervă, în opera sa? E, cum spune, o modalitate de a
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
pe vremuri (o bunătate de mâncare a casei, consumată cu mămăliguță, smântână de casă și ardei iute!), tocăniță de carne de mistreț (o altă delicatesă, specialitate a Casei Oltenești!), friptură de pui la grătar, cu cartofi natur gratinați și castraveți acriți de curând. A fost o minune de mâncăruri, opera unor bucătari „de clasă” națională: Cornelia Văcaru, Mirela Nedeluș și Ovidiu Uță. Bunătățile au fost stropite din plin cu băuturi ale casei - țuică și palincă -, dar și băuturi fine și cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
-ă din care un prieten și-a arogat un fir narativ sau șiret cu care ar fi vrut să mă lege de picioare în cărămidă vezi mereu și mereu o pornim din vechi vise ce n-au apucat să se acrească de prea iute înfriguratului foc al certurilor cu privire holbată hormonal la cheile situațiilor patinate damnate amendate amonte arlechin arhaic chibiț patinate cu frumoase stângăcii-labirint nepietruite la timp agățate în cărnuri mai înalte cu muzica deși tot ne mai puneam
Sângele îngerilor by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/15068_a_16393]
-
a rugăciune... se clătinau în odaie...se zbăteau degeaba, parcă asmuțiți de tristețea mea ... mă îndemnau să uit, să uit... da' pînă cînd să tot uit? Doar uitam eu, într-o doară, atîtea chestii ce nu-mi conveneau... mi se acrise de atîta memorie ștearsă cu guma... rabla mea de memorie...s-o freci întruna cu glaspapir, cu șmirghel, s-o netezești, s-o pilești răbdător, îngăduitor...să capeți, să depozitezi numai amintiri pastelate, flou... așa... nourași trandafirii de abnegație amoroasă
Tu trebuia să vii rîzînd by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10842_a_12167]
-
murim. În decurs de 9 luni eu am fătat ca niciodată 20 de pisoiași albi sau cu rimă ceea ce mă înghiontește să sper că mai e ceva talent pe fundul borcanului. E bună și singurătatea, cu condiția să nu te acrești decît pe la subțiori. Ce să-ți mai spun, psihimu? Că te iubesc de-adevăratelea? Că sper că vor veni totuși vremurile cînd, stînd noi doi la o crîșmă din Dudești, ca doi cîrțani, vom da o fugă, pe nepusă masă
Expeditor: Geo Bogza by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13255_a_14580]
-
excitată la culme da da îl voi aduna și acum ca de fiecare dată din bistroul păduchios "dar cum poți trăi numai cu poezie- privește-ți visele făcute zob poemele cu mațele scoase afară aruncate în malaxor laolaltă cu mâncarea acrită cu aripile de carton ale celor care s-au aruncat de la etaj
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
invitaților săi. Cred sincer că miracolul emisiunilor Apostrophes, cum s-a spus, tocmai în asta constă. Eu nu sînt scriitor, regret acest lucru, dar această suferință veche, adîncă, ascunsă, nu m-a făcut să-mi fie ciudă, nu m-a acrit, dimpotrivă, mi-a stîrnit o admirație sinceră, dar nu prostească, și o nestăpînită curiozitate pentru orice persoană care a convins editori ca Gallimard, Fayard, Actes Sud sau Bernard Barrault să-și imprime numele lîngă al lor pe coperta unei cărți
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
dat". Chiar imaginea de sine a cărturarului e șarjata, necruțătoare. Diogene e, firește, un antinarcis: "Bătrînețea ieșită în lume e umilitoare. Ești urît, femeile nu te mai văd, tinerii s-au plictisit să tot dea peste tine. Li s-a acrit de atîta admirație și respect. În sine, pîna n-o ajung angaralele, e un lucru bun. Te ții la o parte. Iei distanță. Ești calm. Ți se pare ca înțelegi. De moarte, ca să te temi îți trebuie imaginație". Că și
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
deprins tainele dansului latino în cluburile din Anglia: Michael Mussulis. Un tânăr român plecat din țară, cu familia, de la vârsta de 7 ani. Acum Michael s-a întors acasă pentru a preda cursuri de salsa tinerilor români. „Mi s-a acrit de Anglia. Alergi doar pentru a supraviețui. Oamenii sunt reci. Nu poți să-ți faci prieteni. Vremea-i oribilă. Ești ca o legumă muribundă. Femeile sunt nașpa. Urâte, grase și toante. Valorile după care se ghidează sunt extrem de feministe“. Și
Agenda2003-43-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281634_a_282963]