356 matches
-
colo și care ar voi să indice că noi ducem, totuși, o luptă împotriva chiaburimii. Dar strofele acestea în loc să aibă efectul dorit, minimalizează lupta noastră. Iată cum apare în două versuri dușmanul de clasă în poemul Revederea: Doar chiaburii stau acriți în tindă Ori își fac de lucru prin căruți. Atât. De altfel nici colectiviștii din poem nu-i bagă în seamă pe chiaburi. E o ignorare reciprocă, ce traduce în fond o concepție greșită a poetului despre realitățile patriei noastre
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
scris foarte puțin în ultimii doi ani, că a manifestat în general o atitudine de comoditate refuzând numeroase propuneri, nerespectându-și angajamentul, dovedind în fond lipsă de dragoste față de literatura noastră nouă (...). Astfel el a ajuns să exprime poziția celor acriți de insuccese, codași în ale creației, oameni mâncați de individualism, care cer să se deschidă drumul liber formalismului și în general lucrărilor scrise de mântuială! Literatura trebuie să slujească cauza socialismului și nu poate înflori decât slujind această cauză. Or
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
seamă că se află tot acolo, copila tresări. La un cot al șinelor, departe, fulgeră o rază rotită în jerbă. Era automotorul de douăsprezece care, cu geamurile în soare, făcea o curbă. Din vagon, o babă cu chip și ochi acri de aguridă privea atentă la terasament. Rochia murdară și decolorată arăta că baba plecase de acasă pe nepusă masă. Sub fruntea ei îmbrobodită, nasul cârn și fața roșie avea o expresie rea. Zărind fata, zvâcni ca și cum ar fi voit să
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Nu suntem mai înțelepți. De aceea, nu se curmă Nedreptăți în timpi nedrepți. * Trăiesc în vis, de vlagă seci Doar pasiuni tardive - Par mărăcini într-un ghiveci Ori umbre maladive. 10 octombrie 2003 Vulpea când n-ajunge spune: „Strugurii sunt acri tare”; Omul prinde-n sac, depune, Face chiar o devastare. 12 octombrie 2003 Recitesc ce-am scris în vreme... Și să cred îmi vine greu Că atâtea mici probleme Au trecut prin tocul meu. 21 octombrie 2003 Nici timpul nu
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
ales dezordinea... - Necurățenia adică!? - Nu chiar necurățenia, surâse din nou oaspetele, foindu-se pe scaun, multe entități nu suportă excesul de ordine. Și asta, Într-un fel, e de Înțeles. Uneori ordinea e la fel de nocivă ca și dezordinea. Ți se acrește de ea... Începi să te intoxici. Te acoperi de bube, te umpli de puroi. Puroi spiritual, se Înțelege. Începi să cârtești Împotriva orânduirii. Ești pornit pe toți și chiar și pe tine Însuți ajungi să nu te mai suporți. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se-aud, orice scârțâit de ușă, orice șoaptă, orice oftat... Sunetele stau sub niște clopote de sticlă. Le conservăm acolo În borcane. Le punem la păstrat. - Și ce faceți cu ele? - Din când În când, le degustăm. După ce se mai acresc, râse Extraterestrul. - Cum adică se acresc? se miră Mașa. - Așa cum se acresc la voi murăturile pe care le puneți În borcane, Înțelegi? Știi, adăugă vizitatorul, În universul nostru totu-i dulce și mai ales adevărat. Or, cum să-ți explic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
orice șoaptă, orice oftat... Sunetele stau sub niște clopote de sticlă. Le conservăm acolo În borcane. Le punem la păstrat. - Și ce faceți cu ele? - Din când În când, le degustăm. După ce se mai acresc, râse Extraterestrul. - Cum adică se acresc? se miră Mașa. - Așa cum se acresc la voi murăturile pe care le puneți În borcane, Înțelegi? Știi, adăugă vizitatorul, În universul nostru totu-i dulce și mai ales adevărat. Or, cum să-ți explic, la un moment dat de toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sub niște clopote de sticlă. Le conservăm acolo În borcane. Le punem la păstrat. - Și ce faceți cu ele? - Din când În când, le degustăm. După ce se mai acresc, râse Extraterestrul. - Cum adică se acresc? se miră Mașa. - Așa cum se acresc la voi murăturile pe care le puneți În borcane, Înțelegi? Știi, adăugă vizitatorul, În universul nostru totu-i dulce și mai ales adevărat. Or, cum să-ți explic, la un moment dat de toată dulceața asta ți se acrește. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se acresc la voi murăturile pe care le puneți În borcane, Înțelegi? Știi, adăugă vizitatorul, În universul nostru totu-i dulce și mai ales adevărat. Or, cum să-ți explic, la un moment dat de toată dulceața asta ți se acrește. Și atunci ne mai răcorim și noi, ca să zic așa, degustând și adevărurile altor lumi... - Aha, făcu Mașa, adăugând În loc de scuză: Dacă s-a auzit un sforăit, atunci pesemne o fi fost motanul sau Evlampia o fi scos un oftat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din Tajewala. Ați văzut, poate, fotografiile? — Fiul meu se învârte într-un mediu nefast, o întrerupse una dintre rudele disperate, dar spirituale, ale lui Lakshmiji, îmbrăcată cu un sari galben-canar. Ce pot să fac? — Dacă pui lămâi în lapte, se acrește, răspunse Sampath într-o dispoziție deosebit de sociabilă și fericită, imitând bătrânii din Shahkot, cărora le plăcea să șadă la porți în după-amiezele de iarnă, vârâți în șosetele și pălăriile lor călduroase și ținând predici trecătorilor. Dar, dacă pui și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
destul de mari ca să plece. Care e cea mai bună metodă să fii conștient de Dumnezeu? Calea devoțiunii sau cea a cunoașterii? Întrebările curgeau repede și cu furie. — Unii digeră peștele doar dacă e gătit într-un curry ușor. Alții sunt acri din fire și nu trebuie să mănânce pește marinat. În sud, e apreciat peștele gătit cu apă de cocos. Eu personal prefer pomfret în sos de chilli și fructe de tamarind, îngroșat cu făină de năut. — Unde să-mi încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cantonat Bobocică ne putem imagina și un alt paradis decât cel al vorbelor lui: dimineața, după ce am luat cafeaua, ni s-a mai dat și câte o cană de lapte de către gazdă, dar laptele nu era bun fiindcă se cam acrise (cusururi peste cusururi!) era așa, ca un zer alb. după aceasta am fost la marginea satului să facem niște trageri cu arma, dar eu nu am tras pentru că am spus că sunt bolnav și nu mă simt bine. seara ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și-i da drumul, ca să scape mai repede. Toate mergeau strună, numai că Simulescu își cam uitase de obligațiunile lui cotidiene, în legătură cu bufetul, și frații începuseră să cam murmure, acuzîndu-l de ingratitudine! Și cum, în afară de asta, ni se și cam acrise să-l tot vedem în bancă, prefăcut, cu piciorul întins, iar noi gata să-i suflăm și să-l scoatem din toate încurcăturile, ne-am hotărât să-l lăsăm din brațe și să i-o coacem; iar figura finală i-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
17. Cuvintele înțelepților, ascultate în liniște, sunt mai de preț decît strigătele unuia care stăpînește între nebuni. 18. Înțelepciunea este mai de preț decît sculele de război; dar un singur păcătos nimicește mult bine. $10 1. Muștele moarte strică și acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot așa, puțină nebunie biruie înțelepciunea și slava. 2. Inima înțeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului la stînga lui. 3. Și pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipsește mintea, și spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
Am vrut să te salut doar și să-ți cunosc prietenul. Încolo, bună pace!” Așa-i el. Curios nevoie mare! Până la malul iazului am mers în tăcere. Odată ajunși, călugărul a așezat oala cu zmeură la umbră, să nu se acrească. „Dacă o lași la soare te alegi cu praful de pe darabană sau cum s-ar spune: câtă bucurie atâta scârbă” spuneau ochii călugărului pe când ascundea oala la rădăcina unei sălcii. A luat apoi traista cu cărțile privind istoria Iașilor și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ne întâlnim acolo. Burger Heaven. Era momentul s-o rup la fugă într-acolo. — Mă întorc în cinci minute, i-am strigat peste umăr lui David, dând colțul către lift în același timp cu Lulu, a cărei față s-a acrit instantaneu. Of, fir-ar al dracului! Acum trebuia să ne prefacem că suntem prietene, preț de douăsprezece etaje. Iar, din partea mea, avea să fie în mod clar o minciună. De când începusem lucrul, Lulu nu făcuse altceva decât să mă submineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de viață și de moarte. Pentru Tom, totul depindea de curajul de a se arunca din nou acolo unde jocul era mai înfierbântat. Altfel, avea să tânjească în continuare în întunericul propriului infern strâmt și, odată cu trecerea anilor, să se acrească, devenind ceea ce nu-i era menit să fie. — Aș vrea s-o văd și eu pe făptura asta, am zis. După cum o descrii tu, pare o ființă venită din altă lume. — Oricând vrei, Nathan. Vino la mine acasă într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
spune că se plictisește. Oricât de multă salivă consum, ea nu se duce înapoi. În ultimele două săptămâni, grijile mele cu privire la Nah mă împiedică să dorm. Încerc să obțin ajutor din partea lui Mao, dar starea lui de spirit s-a acrit. E nemulțumit că nu poate genera ura publicului față de vicepreședintele Liu. Mao crede că popularitatea lui Liu este prin ea însăși o conspirație. Rezolvă problema! mi-a zis el ultima oară când ne-am văzut. Nu îi pasă de viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o să-ți simt totuși lipsa, dumneata Nicolache.” „Drum bun, nepotache! Hai, mângâie-mi cocoașa! Se spune că poartă noroc. Îți promit un festin când ne vom revedea. Un chef homeric la malul apei, cu plachie de lin, ciorbă de știucă acrită cu zeamă de varză și ciupită, așa, cu un pic de hrean.” Când vorbea despre bucate, Nicolae se simțea invadat de grație. Pocnea ușor din degete și se sălta pe vârfuri ca un dansator gata pregătit pentru a se lansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și poarta e Întreagă - dar deschisă de tot. Curtea plină cu armată, geamurile sparte, pereții ciuruiți, ciupiți, Încolo Întreagă, școala. - Bine că n-a luat foc - cu stuful ăsta..., zice mama. Bine că ne-am Întors acasă, că mi se acrise de refugiu. Și mie. Mult mai bine-acasă la mine. Ne-am Întors, iar stuful acoperișului e Întreg, n-are nimic. Și chiar dacă are (și are: peste un an-doi, reparându-l, oamenii au găsit În carnea lui ca la o căldare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și p-ormă vine la ea ca s-o umple de tot felul de boli. Nu mai acceptă și nu mai permite, în definitiv, e o femeie liberă, la care el că liberă pă dracu’, lui unu’ i s-a acrit de atâta libertate și s-a săturat de când o duce-n spinare cu tot cu copil, și ea că tocmai d-aia, îl scutește și-l ușurează, e liber să se ducă, să nu-l mai vadă, da, cum a auzit, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-n pene pe o grămadă de bălegar. Pleca de la ea zbierând și înjurând și trântind ușa-n urmă, ca și cum s-ar fi scuturat de blesteme, de duhurile rele care-și fac de lucru-n femeie. I se scârbise, i se acrise, nu mai vroia și nu-i mai trebuia în veci de veci... Ba bine că nu. O lună dacă-l ținea era mult. După mai puțin de o lună, nu mai putea răbda și lua înapoi drumul spre garsoniera Mirelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu ele, ci și pentru că el le sădise în ea, și tocmai de aceea depindea de el mai mult decât ar fi bănuit vreunul din ei și, oricum, mai mult decât și-ar fi dorit chiar el. I se cam acrise și lui Velicu, dar încă nu într-atât încât să-și ia mâna de pe ea și s-o lase baltă. Oricum, îl obosea femeia asta. Era ca un copil, pe care degeaba îl hrănești și îi suporți capriciile, fără vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pleacă jignit fără să spună o vorbă, aud apoi hârșâitul tălpilor ce răsună în toată casa și iar mă chinuie gândurile, asta îți dorești, să trăiești într-o astfel de singurătate, asta ți se va întâmpla dacă îl părăsești. Aburi acri de alcool suflă către mine gura lui deschisă, iar eu mă strâng lângă el sub pătură, îi pun brațul adormit în jurul umerilor mei, în iluzia unei îmbrățișări, încerc să îi mângâi trupul, să îi trezesc dorința. Cum să o trezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
întruna de atunci. —Eh, se lăudau ei, până le-am spus eu că sunt homosexuali inhibați, care abia așteaptă să se pipăie unul pe altul, spune Finn vesel. Nu se poate, Finn! Cum ai putut să afirmi așa ceva? Mi se acrise să-i tot văd cum o făceau pe masculii feroce, explică Finn. —Daisy, cum te simți acum, după cele întâmplate? întreabă Jennifer, cu o expresie serioasă pe chipul ei drăguț. Ne-ai spus că te prefăceai că ești prietena lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]