358 matches
-
an. Atunci se luau știuleții de porumb porniți spre copt, se uscau în cuptor, iar boabele erau date la râșniță; făina nouă era spornică și avea gust bun. Mămăliga se mânca cu lapte, cu brânză cu o fiertură din zarzavaturi acrită cu borș de putină sau cu zeamă de fructe acre (corcodușe și boabe de struguri, necoapte), mai rar cu carne. O parte din alimentația zilnică era dată de fructe și bureți (ciuperci). Să ne amintim că primii bucovineni veniți în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
explic nervozitatea mea veselă, derutantă și destul de abruptă. Că doar nu mă „răfuiesc” cu primul ziarist francez ieșit în cale numai că mi-am însușit prejudecata cum că majoritatea dintre ei împărtășesc vederi de stânga, socialiste, iar mie mi se acrește când aud de socialism și comunism. Mi-a rămas în memorie chipul epuizat de timp al lui Eugène Ionesco din filmul lui Gabriel Liiceanu, marele dramaturg spunând că Parisul anilor ’60-’70 era plin de goșiști - ființe vizionare care priveau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în garsonieră, anunțîndu-mă din ușă: "Am venit să rad o vodcă și să plec". Unde-i textul? Nu l-am scris, răspund senin. Am venit să vă iau la o vodcă. M-am lăsat de scris teatru. Mi s-a acrit. Vom răsufla ușurați, mormăie Lazăr, aplecîndu-se să caute niște hîrtii într-un sertar. Tînărul de la telefon a mai format un număr interurban, care sună ocupat, iar acum trîntește receptorul furios. Tăticu', ia umblă mata mai domol cu scula aia, îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fi cu mine. Cum voi fi eu peste zece-douăzeci de ani? Mi-ar plăcea să mă văd, într-o oglindă a timpului, așa cum voi fi peste douăzeci de ani! O scriitoare celebră, ducându și viața printre cărți? O femeie singură, acrită de viață și re semnată? Sau o gospodină anostă, înconjurată de o droaie de copii și confruntându-se veșnic cu o droaie de belele casnice? (Brr!) Hai, Clara, spune-mi că vii la petrecere! mă roagă Georgiana. (Stăm amândouă lipite
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
rămâi erou sărac până la sfârșitul vieții în numele unor principii pe care nimeni din jurul tău nu le respectă. În afara prosperității personale, e ridicol să lupți aiurea într-o Românie fără repere și viitor. S-au săturat să li se spună Don Quijote. Acriți și tot mai cinici, după crunte dezamăgiri politice, și-au legănat conștiința cu explicații parțial valabile: nu mai avem unde fugi, presa a încăput, cu mici și insignifiante excepții, pe mâna lor - a lui Vântu, Voiculescu și Patriciu. și așa
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
religioasă sau igienică, complet iraționale. Pe mine, În schimb, mă șochează mai mult prejudecățile care apelează la fapte și care, totuși, nu se bazează pe ele. Plinius, În Naturalis historia, spunea: „La apropierea unei femei În această stare mustul se acrește, atinse, semințele viitoarelor roade devin sterile ș...ț, plantele din grădini sunt arse, fructele copacilor sub care se așază cad ș...ț, albinele mor În stupi”1. Chiar și În anul 1878, un membru al Asociației medicale britanice a trimis
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
normalitate și patologie, așa cum a observat doctorul Castilla del Pino. Resentimentul e alt stil afectiv care domină Întreaga viață. E Încăpățânarea de a nu uita o suferință. „Agresiunea rămâne prizonieră, uitată uneori În străfundul conștiinței; acolo, Înăuntru, fermentează și se acrește, iar În final ajunge să dirijeze comportamentul și cele mai neînsemnate reacții ale noastre. Acest sentiment, care nu s-a șters, ci, dimpotrivă, s-a infiltrat În sufletul nostru, e resentimentul”, spunea Marañón În opera sa Tiberius. Istoria unui resentiment
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
dorit cu ardoare de părinții săi și născut în urma unei intervenții miraculoase, cu diferite atribute fizice speciale, dar mai ales cu atribute morale, fairplay. Uneori destinul face ca acest/Făt-Frumos deosebit să fie orfan și găsit de vreun pustnic/antrenor, acrit în singurătatea lui. Penetrația pământului de către cer este înfățișată drept o unire sexuală, căsătorie între cer și pământ, apare în interiorul religiei și al mitologiei sportive, drept structură de tip erou, superman, acceptată de sportiv și suporteri. În genere, s-a
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
plebeul Socrate (Nietzsche). Nietzsche considera că adevărații filosofi ai grecilor au fost cei dinaintea lui Socrate. Ei refuzau contactul cu plebea și moravurile, maturi, gravi, fără a fi străini de problemele statului și de diplomație. Epicur a fost împotriva lumii acrite de moralitate, îmbătrânită și măcinată de boli. Oamenii nu pot fi făcuți mai buni dacă virtutea li se prezenta ca fiind demonstrabilă, necesitând argumente și având pretenția că are totdeauna dreptate (Nietzsche). Platon nu credea că remediul incompetenței și diletantismului
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
Lucrarea lui, nicidecum ar fi ținut de subiectele obișnuite mie. El știa asta. Totusi se comporta ca și cum aș vrea să i-o fur. Brusc m-am hotărât să nu mai am de-a face cu acest așa zis prieten. Se acrise. N-am mai avut relații cu el. Nici el n-a mai căutat să mă vadă. Între timp lucrarea aceea a fost primită și publicată de Academia de Științe din București. A fost primită așa, fără discuții. Nimeni n-a
Mărturii inedite despre Ion Țuculescu - In memoriam Eugenia Iftodi by Dr. S. Sturdza () [Corola-journal/Journalistic/11869_a_13194]
-
tip: " Dacă l-a publicat pe cutare, am lichidat-o cu Sergiu." În lumea literară Sergiu Adam are un nume excelent, și pentru talentul lui de scriitor, și pentru moderația lui în relațiile de breaslă. Vîrsta, care pe mulți îi acrește, lui i-a adus o înțelepciune pe care puțini dintre congenerii săi o au. Preferințele lui se îndreaptă spre clasici, dar știe să se bucure și de experimentele tinerilor, fiindcă "Bătrîne, de unde știm noi că acești copii care încearcă și
Sergiu, lasă-te pensionat ! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10914_a_12239]
-
printre noi. Nu am crezut acest lucru până când nu am auzit povestea micuței Corina, pe care mi-a povestit-o mătușa mea. Mătușa mea era învățătoare. Corina era o orfană de 11 ani, crescută de sora mamei ei, o femeie acrită de viață, care nu era deloc bucuroasă de noua sa responsabilitate. Nu pierdea nici o ocazie pentru a-i aminti micuței Corina că, de n-ar fi fost ea, ar fi ajuns un copil al străzii, aflat la mila străinilor. În ciuda
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
casele oamenilor! Unde e bărbat și femeie acolo e Dumnezeu, unde sunt copii și griji și gătitul mâncării și certuri și împăcări, acolo e și Dumnezeu. Nu asculta ce spun monahii; vulpea, când nu ajunge la struguri, zice că sunt acri. Cel de care-ți spun eu, cel din casă, nu cel din mănăstire, este adevăratul Dumnezeu; la acesta să te-nchini; celălalt, pentru monahi și trândavi! Bătrâna vorbea, și cu cât vorbea, se aprindea; vorbi, piui, își vărsă năduful, se
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
dat". Chiar imaginea de sine a cărturarului e șarjata, necruțătoare. Diogene e, firește, un antinarcis: "Bătrînețea ieșită în lume e umilitoare. Ești urît, femeile nu te mai văd, tinerii s-au plictisit să tot dea peste tine. Li s-a acrit de atîta admirație și respect. În sine, pîna n-o ajung angaralele, e un lucru bun. Te ții la o parte. Iei distanță. Ești calm. Ți se pare ca înțelegi. De moarte, ca să te temi îți trebuie imaginație". Că și
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
Această senzație de prea târziu, de neputință și de lipsă a oricărui orgoliu (acesta vine tocmai din posibilitatea de-a refuza ori de-a accepta jocul) e semnul cel mai sigur al îmbătrânirii." (pp. 508-509). Revoluționarul obosit, îmbătrânit și uneori acrit face pereche, în paginile jurnalului Un român la Paris, cu un autor convins că Jurnalul, ca gen literar, e "complet depășit". De ce îl ține atunci? Și ce rol îi rezervă, în opera sa? E, cum spune, o modalitate de a
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
Arlechin, care e zugrav de meserie. Îi zugrăvește Colombinei spălătoria. "O convertește la culoare", scrie Tournier. Colombina îl părăsește pe Pierrot pentru Arlechin și se face boiangioaică, cutreierând lumea pe unde o cheamă noua ei meserie. Venind iarna, i se acrește de drumuri și se întoarce la brutarul ei, care o primește cu brațele deschise. Tournier dă acestor întâmplări, după propria mărturisire, un sens filosofic, spinozist: Pierrot e substanța, Arlechin, accidentul. Culorile superficiale ale lui Arlechin se scorojesc repede, culoarea pâinii
Greierele și furnica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6706_a_8031]
-
comun. Nu avem de-a face cu vreo subminare, ci cu semnificații exhibate. Aici apar, la un moment dat, ca foarte evidente și minusurile scrisului lui Cătălin Mihuleac. În vreme ce câteva povestiri sunt mici bijuterii textuale în construcții paroxistice (Mi se acrise să fiu respirat de țărani mițoși, Un miros proaspăt, de verdeață și gâză tânără, îi însuflețea gura, din primul volum sau Textile și conserve și Stress, din al doilea volum), altele rămân doar la stadiul de bancuri și simple anecdote
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
lînga catedră lui Stefănescu-Goangă, a avut parte de slujbe pasagere la Cluj, apoi, din 1954, prin înaltă protecție a unui fost coleg de liceu, una la București, de funcționar - datorită poliglotiei sale - la un Centru de Documentare Medicală. I se acrise de Cluj, unde i se părea că se sufocă la propriu, sperînd că imensitatea Bucureștiului îi va da mai largi posibilități de mișcare. Greșea. Matcă lui era în burgul Clujului, unde se găseau mai toți foștii membri ai Cercului literar
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
-ă din care un prieten și-a arogat un fir narativ sau șiret cu care ar fi vrut să mă lege de picioare în cărămidă vezi mereu și mereu o pornim din vechi vise ce n-au apucat să se acrească de prea iute înfriguratului foc al certurilor cu privire holbată hormonal la cheile situațiilor patinate damnate amendate amonte arlechin arhaic chibiț patinate cu frumoase stângăcii-labirint nepietruite la timp agățate în cărnuri mai înalte cu muzica deși tot ne mai puneam
Sângele îngerilor by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/15068_a_16393]
-
murim. În decurs de 9 luni eu am fătat ca niciodată 20 de pisoiași albi sau cu rimă ceea ce mă înghiontește să sper că mai e ceva talent pe fundul borcanului. E bună și singurătatea, cu condiția să nu te acrești decît pe la subțiori. Ce să-ți mai spun, psihimu? Că te iubesc de-adevăratelea? Că sper că vor veni totuși vremurile cînd, stînd noi doi la o crîșmă din Dudești, ca doi cîrțani, vom da o fugă, pe nepusă masă
Expeditor: Geo Bogza by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13255_a_14580]
-
a rugăciune... se clătinau în odaie...se zbăteau degeaba, parcă asmuțiți de tristețea mea ... mă îndemnau să uit, să uit... da' pînă cînd să tot uit? Doar uitam eu, într-o doară, atîtea chestii ce nu-mi conveneau... mi se acrise de atîta memorie ștearsă cu guma... rabla mea de memorie...s-o freci întruna cu glaspapir, cu șmirghel, s-o netezești, s-o pilești răbdător, îngăduitor...să capeți, să depozitezi numai amintiri pastelate, flou... așa... nourași trandafirii de abnegație amoroasă
Tu trebuia să vii rîzînd by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10842_a_12167]
-
excitată la culme da da îl voi aduna și acum ca de fiecare dată din bistroul păduchios "dar cum poți trăi numai cu poezie- privește-ți visele făcute zob poemele cu mațele scoase afară aruncate în malaxor laolaltă cu mâncarea acrită cu aripile de carton ale celor care s-au aruncat de la etaj
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
simt, în ce fac și în cum fac actorii, neliniștile, misterul iubirilor, al infidelităților, se simt slăbiciunile, se simt pasiunile care, indiferent cum ar fi sau ar fi fost viața, nu te lasă uscat, sec, nu te lasă să te acrești. Se simte în acest cîntecel, și nu doar în el, bineînțeles, cum se dăruiesc actorii. Cum corpul se lasă purtat de muzica lui Vlaicu Golcea, de cuvîntul rostit, de ritmul replicii, cum se dezinhibă, cum relațiile sînt firești, se nasc
Nostalgia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10746_a_12071]
-
există o adevărată fascinație pentru statura și structura oamenilor obișnuiți: bărbați și femei ducându-și viața la flacără mică, în perioada interbelică sau în socialism. Mici funcționari terorizați de șefi, luptători comuniști aflați la pensie, o farmacistă pensionară, o fată acrită de singurătate și neîmpliniri, multe gospodine sfârșite, aproape consumate de obligațiile casnice și profesionale, o dactilografă îndrăgostită de Intelectualul căruia îi bate la mașină opera, o corectoare fascinată de personalitatea Scriitorului, femei bătrâne, singure, decrepite și câte un "cap de
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
înseamnă că nu are un drept sacrosanct la libera circulație în interiorul Uniunii, la fel ca un român astăzi", a mai declarat comisarul european al Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Cioloș spune că această nu este o interpretare de genul "strugurii sunt acri" și se declară nedumerit că "opinia publică și chiar clasa politica dramatizează excesiv această obligație a României". "Nu vreau să credeți că spun că strugurii sunt acri: este util și important ca România să intre în Schengen, însă observ cu
Cioloş: În privinţa Schengen, România îşi apără poziţia demn, dar contează şi echilibrul () [Corola-journal/Journalistic/61434_a_62759]